Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 2830/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 37/2013
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. P.
JUDECĂTOR C. C.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelanta-reclamantă L. TINCUȚA și de către apelantul-pârât F. V., împotriva sentinței civile 2553/12.03.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul civil_, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, este prezent av. U. M. pentru apelanta – reclamantă și apelantul-pârât asistat de av. I. G., lipsind apelanta-reclamantă.
S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Av. U. M. pentru apelanta – reclamantă depune la dosar precizări care se referă la situația comparativă privind adeverințele de venit lunare pentru perioada 1995-2009 și adeverințele depuse la dosar solicitând ca aceste precizări să se aibă in vedere in susținerea motivelor de apel. Nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. U. M. pentru apelanta – reclamantă expune pe larg situația de fapt invocată in motivele de apel, considerând că instanța de fond a apreciat in mod greșit salariul încasat de intimatul – pârât și a reținut că aceste venituri au fost de trei ori mai mari decât cele ale reclamantei, această eroare se datorează datorită înscrisurilor depuse unde se indică veniturile anuale, pe fiecare an in parte, apar sume înscrise de 62 milioane lei pentru anul 2001 dar cumulată această sumă pentru 12 luni rezultă o sumă de 500 mii pe lună cu care nu se poate achiziționa un apartament in rate. Motivele de apel sunt clare și admisibile, in mod greșit s-a apreciat cuantumul de 3 ori mai mare al veniturilor realitate de pârât care nu corespunde realității, aceasta provenind dintr-o eroare din înscrisuri. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea in tot a sentinței si pe fond a se reține atribuirea unei cote de 50 % cu cheltuieli de judecată, onorariu avocat, si expertize.
Av. I. G. pentru apelantul-pârât F. V. solicită admiterea apelului formulat de apelantul – pârât F. V., a se constata că la dobândirea tuturor bunurilor comune pârâtul a avut o contribuție de 85 %, a se constata un drept de creanță de 3000 lei ron constând in contribuția personală adusă la achiziționarea apartamentului sumă ce trebuie scoasă din valoarea apartamentului supus partajului, scoaterea din masa de partaj a bunurilor care nu au fost identificate de expert si care nu există si recalcularea sultei . Instanța de fond a reținut o contribuție majorată față de veniturile net superioare ale reclamantei, s-a reținut greșit cota de 65% ,pârâtul își desfășura activitatea lunar si realiza venituri excesiv de mari, afirmațiile reclamantei prin apărător sunt venituri identice nu sunt reale, in desfășurătorul depus se arată că pe lângă salariu pârâtul primea și norma de hrană, premii, prima de vacanță, așa cum s-a indicat prin întâmpinare apartamentul a fost cumpărat cu suma de_ lei dar banii acoperii prețului apartamentului au provenit din alte surse Conform declarațiilor de martori pârâtul este îndreptățit la o cotă de 85 % si nu doar 65 % . In ce privește suma realizată ca dar de nuntă, ambele părți precizând o altă sumă, pârâtul solicitând împrumut nașilor suma de 3600 lei necesară pentru completarea totalului de 7500 lei, 3000 lei erau bani personali ai pârâtului – suma exclusivă, economii iar 900 lei proveneau ca dar de nuntă situație cunoscută de colegi de serviciu, prieteni, nașul de cununie a fost apropiat de tânăra familie fiind coleg de serviciu cu pârâtul, persoane care cunosc consecințele falsului in declarații . Martorii audiați au arătat că pârâtul avea suma de 3000 lei fiind ajutat de părinți financiar. Pârâtul este angajat încă din 1995 strângerea acestei sume a fost posibilă dorind să achiziționeze o garsonieră iar restituirea împrumutului către nași s-a făcut prin creditul de 5000 euro, credit achitat in integralitate de pârât datorită veniturilor care-i permiteau . Un aspect trebuie lămurit pasivul succesoral care nu a fost solicitat, autoturismul Opel a fost achiziționată in 2008, creditul fiind achitat de pârât, instanța trebuia să rețină contribuția exclusivă a pârâtului la achiziționarea autoturismului cu banii proveniți de la vânzarea altei mașini Dacia . Solicită o contribuție de 85 %, pârâtul are un copil in întreținere, să se aibă in vedere că apelanta – reclamantă nu a reușit să facă lumină in ce privește banii de nuntă care au rămas pentru cumpărarea apartamentului. Solicită a se avea in vedere contradicțiile intre depozițiile martorilor audiați de reclamantă, care arată că locuiau in G. si s-au întâlnit cu mama reclamantei, martori indirecți și pregătiți care nu cunoșteau ce sumă s-a împrumutat, dacă cu banii proveniți din vânzarea autoturismului Dacia s-a cumpărat autoturismul Opel, care au făcut o apreciere fictivă, in comparație cu martorii pârâtului, persoane din anturajul lor, solicitând să se facă analiza declarațiilor celor două părți Solicită scoaterea din masa bunurilor mobile a bunurilor care nu au fost găsite de expert si nu s-a putut aprecia asupra calității, mărcii, vechimii lucrurilor respectiv 2 mochete, un covor persan, o măsuță fantezie, o mochetă, un fotoliu, o perdea, mochetă 2/0,90, două seturi farfurii porțelan, cu cheltuieli de judecată. Solicită respingerea apelului formulat de apelanta – reclamantă, pârâtul a avut venituri net considerabile care i-au permis să strângă acea sumă de bani pentru achiziționarea apartamentului, in ce privește împrumutul de la CAP nici o instituție nu acordă împrumut dacă nu se face dovada unor venituri considerabile ca fiind o garanție a restituirii împrumutului, creditul de 5000 BCR Euro care a constituit restituirea împrumutului către nași si creditul la ING pentru achiziționarea mașinii, dacă veniturile nu erau reale nu se acordau acele credite.
Av. U. M. pentru apelanta – reclamantă solicită respingerea apelului formulat de apelantul – pârât.
Instanța, în baza art. 150 Cod pr.civ, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL
- deliberând -
Asupra apelului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr. 2553/12.03.2012 a Judecătoriei Bacău, pronunțată in dosarul nr._, s-a admis in parte, in principiu si in fond, acțiunea de partaj formulată de reclamanta L. Tincuța în contradictoriu cu pârâtul – reclamant F. V. și de asemenea s-a admis în parte și cererea reconvențională.
S-a constatat că părțile au avut calitatea de soți dobândind, in timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament compus din 3 camere și dependințe cu o suprafață utilă de 48,82 m.p. situat în mun. Bacău, .. 46/C/10 jud. Bacău; - un autoturism Opel Astra cu nr. de identificare WOLOAHL_, nr. de înmatriculare_ și bunuri reprezentând aparatură electrocasnică, obiecte de mobilier si decor. S-a reținut că la dobândirea bunurilor comune, reclamanta – pârâtă a avut o contribuție de 35 % iar pârâtul – reclamant o cotă de 65% . S-a dispus sistarea stării de devălmășie reclamantei-pârâte fiindu-i atribuit lotul nr. 1 compus din bunuri mobile: in valoarea totală de 1.952 lei. Pârâtului-reclamant i-a fost atribuit un lot compus din apartamentul situat în mun . Bacău, . jud. Bacău, autoturismul Opel Astra cu nr. de identificare WOLOAHL_, nr. de înmatriculare_ - 18.240 lei și restul bunurilor mobile, valoarea lotului fiind de 129.040 lei.
Pentru egalizarea loturilor a fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 43.895 lei cu titlu de sultă.
Cerere privind restituirea bunuri proprii a fost respinsă. S-au compensat cheltuielile de judecată și după compensare, pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească reclamantei 1918 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar reclamanta a fost obligată la restituirea sumei de 2559,35 lei și suma de 350 lei, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar.
In pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 20 ianuarie 2000 și că în timpul căsătoriei, care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 2836 pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 25 martie 2010, au dobândit mai multe bunuri care beneficiază de prezumția de comunitate instituită de art. 30 alin. 1 C . familiei.
Astfel, foștii soți au achiziționat un apartament compus din 3 camere și dependințe situat în mun. Bacău, .. 46/C/10, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 510 din data de 20 martie 2001 la BNP Blăgan I. ( fila 10 ), precum și un autoturism Opel Astra, cu nr. de identificare WOLOAHL_( certificat de înmatriculare B00197534C- fila 219).
În ceea ce privește bunurile mobile, instanța va reține în componența masei partajabile majoritatea celor enumerate în acțiunea principală, cu excepția unui birou de calculator, a unei imprimante, a unei combine muzicale, a unei combine frigorifice, a unei mese de 12 persoane, a unui robot de bucătărie și a unui serviciu masă din cobalt ( 30 piese), cu privire la care reclamanta - pârâtă nu a făcut dovada existenței.
Susținerile pârâtului reclamant în sensul că ar fi avut în proprietate două mochete, un televizor ( în sufragerie), un covor persan, o măsuță fantezie, o mochetă ( hol), fotoliu pat imitație din piele, o perdea ( dormitor ), un cuptor cu microunde, o mochetă ( bucătărie ), un set oale inox, un set farfurii arcopal pentru 6 persoane și două seturi farfurii porțelan nu pot fi reținute.
Martorii audiați au relatat că au văzut în imobil aceste bunuri; de exemplu G. M. a precizat că în sufrageria părților exista și un televizor și o măsuță fantezie, în bucătărie exista un cuptor cu microunde, că apartamentul era mobilat în totalitate, la toate ferestrele erau perdele și în toate încăperile erau covoare (fila 184).
Chiar martorul audiat la solicitarea pârâtului-reclamant a relatat că, din câte cunoaște, imobilul bun comun a fost mobilat în totalitate (fila 183), astfel încât susținerile acestuia în sensul că unul din dormitoare era gol nu au fost probate.
De altfel, este greu de crezut că în perioada, destul de lungă, în care foștii soți au locuit în imobil împreună cu minora, nu au fost perdele, covoare și au deținut doar 20 oale și 10 farfurii.
Referitor la cotele cuvenite părților din masa partajabilă instanța reține că art. 1 alin. 4 C.familiei instituie prezumția potrivit căreia, la dobândirea bunurilor comune, soții au contribuții egale.
Această prezumție relativă poate fi însă răsturnată prin administrarea unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre soți a fost mai mare decât al celuilalt; contribuția soților la constituirea patrimoniului se stabilește în raport cu veniturile din muncă, cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor.
Probatoriul administrat în cauză creează convingerea instanței că pârâtul-reclamant este îndreptățit la stabilirea unei cote majorate de contribuție.
Rezultă, astfel, din înscrisurile existente la dosar, că începând cu data încheierii căsătoriei (20 ianuarie 2000) și până la data de 1 septembrie 2002, reclamanta-pârâtă nu a avut un loc de muncă, finalizându-și studiile la Facultatea de Teologie „A. Șagura” din cadrul Universității „L. B.” Sibiu, astfel încât nu a contribuit la cheltuielile comune; susținerile în sensul că ar fi lucrat și în perioada studenției, după orele de curs, nu au fost probate.
Ulterior, aceasta a lucrat în străinătate, cu excepția perioadei 1 decembrie 2004-31 august 2006 când s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.
Pârâtul-reclamant a avut calitatea de salariat la IPJ Bacău, pe întreaga durată a căsătoriei, veniturile realizate de acesta fiind net superioare (de aproximativ 3 ori mai mari) celor realizate de soție.
Susținerile reclamantei-pârâte în sensul că acesta ar fi cheltuit sume mari de bani (din bugetul familiei), pentru a urma cursurile Universității „P. A.” Iași, nu au fost probate; cu certitudine că pentru a frecventa și a absolvi cursurile universitare, pârâtul-reclamant a alocat anumite sume de bani (taxe de studii, etc), dar nu într-un cuantum atât de ridicat încât să afecteze semnificativ veniturile comune, cu atât mai mult cu cât, potrivit răspunsurilor la interogatoriu, cursurile se desfășurau în mun. Bacău.
Rezultă, de asemenea, din probatoriul administrat, că ambii soți au fost ajutați în egală măsură, de părinți, de regulă cu produse alimentare, că s-au îngrijit de creșterea și educarea minorei A. (până la momentul separării în fapt), în funcție de programul de lucru (reclamanta-pârâtă făcând zilnic naveta, iar pârâtul-reclamant fiind agent de poliție, astfel încât nu avea un program fix), iar faptul că la nunta acestora au participat mai multe sau mai puține persoane din partea unuia dintre soți, respectiv, că socrii și-au adus aportul în mod inegal la organizarea petrecerii, nu poate avea înrăurire asupra cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune, darul de nuntă fiind făcut ambilor soți.
În ceea ce privește achiziționarea apartamentului, probele administrate în cauză creează convingerea instanței că suma achitată cu titlu de preț a provenit din banii obținuți ca dar de nuntă, precum și dintr-un împrumut.
Rezultă din depozițiile martorilor audiați (G. M., fila 184), din răspunsurile la interogatoriu ale părților, că după nuntă și după achitarea datoriilor (cheltuieli legate de închirierea sălii, amenajarea acesteia, muncă fizică, etc.) soții au rămas cu suma de aproximativ 5000-5500 lei.
Prețul apartamentului a fost de 7.500 lei, astfel încât în condițiile în care până la momentul cumpărării, nu au fost realizate economii (reclamanta-pârâtă nu avea un loc de muncă, astfel încât soțul trebuia să suporte cheltuielile comune în totalitate), a fost necesară contractarea unui împrumut, respectiv a sumei de 2000 lei de la nașul de cununie; acesta, audiat fiind, a relatat că a predat foștilor soți această sumă în anul 2001 și că i-a fost restituită în anul 2005, în urma încheierii unui contract de credit bancar, ale cărui rate le-a achitat, ulterior separării în fapt, exclusiv pârâtul-reclamant.
Martorul P. M. a relatat, de asemenea, despre existența unui împrumut ( variind doar suma) și chiar reclamanta-pârâtă a susținut în motivarea acțiunii principale că ar mai fi fost necesară o sumă de bani (pe lângă darul de nuntă), dar nu a probat susținerea potrivit căreia această diferență le-ar fi fost dată de părinții ei, după ce au vândut mai multe animale din gospodărie.
Afirmațiile în sensul că pârâtul-reclamant și-ar fi ajutat, cu bani comuni, rudele, nu au fost dovedite; împrejurarea că sora acestuia a divorțat și a partajat bunurile comune nu probează faptul că ar fi fost susținută financiar de fratele ei, iar în ceea ce privește inundațiile care au avut loc în . adeverința nr. 3124/_ a Consiliului local Glăvănești- fila 173, (depusă de către reclamanta-pârâtă), rezultă că părinții acestuia au primit ajutoare din partea Agenției de Prestații Sociale Bacău.
Rezultă, de asemenea, din probatoriul administrat că ulterior separării în fapt pârâtul-reclamant a fost cel care a achitat cheltuielile necesare administrării și conservării imobilului bun comun, cheltuielile de întreținere a minorei, precum și ratele aferente contractului de credit bancar încheiat în anul 2008 (reclamanta-pârâtă nefăcând dovada faptului că ar fi vorba de o datorie a fostului soț).
Raportat la situația de fapt reținută, respectiv ținând seama de veniturile din muncă cu care fiecare fost soț a participat efectiv la dobândirea bunurilor, precum și de activitatea desfășurată în gospodărie și pentru creșterea minorei, instanța va reține că reclamantei-pârâte îi revine o cotă de 35 % din masa partajabilă, iar pârâtului reclamant 65 %.
Cererea pârâtului-reclamant în sensul de a se reține că la dobândirea bunurilor a contribuit cu suma de 3.500 lei - bun propriu nu este întemeiată; nu există nici un înscris doveditor al faptului că anterior încheierii căsătoriei acesta ar fi economisit această sumă și nici unul dintre martori audiați nu au văzut acești bani, depozițiile lor având la bază relatările părții care i-a propus sau ale părinților acesteia.
Astfel, conform înțelegerii părților și având în vedere că ulterior separării în fapt pârâtul-reclamant locuiește, împreună cu minora A., care i-a fost încredințată, spre creștere și educare, prin hotărârea de divorț, în apartamentul bun comun și folosește autoturismul Opel Astra, aceste bunuri urmează a fi incluse în lotul lui.
La calcularea sultei instanța a avut în vedere valorile bunurilor care compun masa partajabilă, astfel cum au fost stabilite de experți; cu precizarea că, pentru apartament, din suma de 108.306 lei a fost scăzută c/v îmbunătățirilor realizate exclusiv de către pârâtul-reclamant după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț (izolarea exterioară a imobilului).
În ceea ce privește îmbunătățirile realizate în timpul căsătoriei, instanța reține că expertul tehnic a evaluat 5 ferestre (două dormitoare, sufragerie, bucătărie și baie) și o ușă (balcon) fără a include în c/v îmbunătățirilor și un geam termopan pentru balcon.
Capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect „restituire bunuri proprii”, urmează a fi respins ca nefondat, deoarece reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada faptului că mobilele enumerate au existat și au rămas în domiciliul comun, fostul soț refuzând să i le restituie; depoziția martorului T. I. (fila 185) face referire doar la bijuterii, dar are la bază relatările reclamantei-pârâte, necoroborându-se cu alte probe.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 și art. 276 C.p.c. vor fi compensate cheltuielile de judecată (taxele judiciare de timbru și onorariile avocaților urmând a fi acordate proporțional cu cotele atribuite părților din masa partajabilă și cu cuantumul pretențiilor admise).
În conformitate cu prevederile art. 502 din OUG nr. 51/2008, reclamanta-pârâtă va fi obligată ca, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, să restituie ajutorul public judiciar de care a beneficiat.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de ambele părți.
Prin admiterea parțială a cererii de ajutor public judiciar prin încheierea din 22.10.2012, apelul apelantului – pârât a fost timbrat cu 1500 lei, prin reducerea taxei judiciare de timbru de la 2795 lei .
Apelul reclamantei-pârâte a fost legal timbrat cu 645 lei.
In motivarea apelului său, reclamanta a arătat că instanța de fond greșit a reținut o cotă diferențiată la dobândirea bunurilor comune. Din veniturile depuse la dosar, rezultă că acestea nu justifică reținerea unui cote mai mari in favoarea pârâtului. In perioada ianuarie 2000- septembrie 2002, apelanta a fost studentă insă a lucrat după terminarea cursurilor, astfel că nu se poate reține că a fost întreținută de apelantul – pârât. Din anul 2002 si până in anul 2009, apelanta a realizat, in mod constant venituri la acestea adăugindu-se si munca in gospodărie, pe care o făcea . Mai mult, a susținut apelanta că a urmat cursurile unei facultăți de stat, fără a achita taxe de școlarizare, in timp ce pârâtul a urmat cursurile unui universități particulare, fapt ce a grevat bugetul familiei. Achiziționarea apartamentului s-a făcut din darul de la nuntă - 6200 lei iar diferența până la prețul de achiziție al apartamentului – 7500 lei, a fost suportată de părinții apelantei care au vândut produse agricole si animale, ajutându-i astfel pe soți.
Creditul la care face referire instanța de fond a fost integral restituit in timpul căsătoriei părților astfel că acest aspect nu poate avea relevanță asupra contribuției pârâtului.
In dovedirea apelului, s-au depus înscrisuri, emițându-se si o adresă către IPJ in vederea comunicării veniturilor apelantului – pârât.
Raportat la apelul reclamantei, pârâtul – apelant a arătat că acesta e nefondat susținerile apelantei nefiind dovedite, pârâtul contribuind personal cu suma de 3000 lei provenită din economiile sale. La acest aspect se adaugă faptul că autovehiculul a fost achiziționat printr-un credit, din care, părțile in comun, nu au mai achitat decât 9861,36 lei rămânând de achitat, de apelant 66 rate, or acest fapt majorează contribuția sa.
In motivarea apelului său, pârâtul a arătat că instanța de fond trebuia să-i acorde o cotă majorată de 85% întrucât a contribuit cu o sumă importantă de 3000 lei la achiziționarea apartamentului, acești bani fiind bani proprii . La acest lucru s-a adăugat împrejurarea că apelantul a avut venituri constante si substanțiale pe toată durata căsătoriei, sarcinile acesteia fiind suportate, in anumite perioade, de el exclusiv. Având in vedere si creditul pe care-l achită apelantul, credit prin care s-a achiziționat autoturismul, bun reținut in masă, cota solicitată era cu atât mai justificată.
Dincolo de aspectul contribuției, apelantul a criticat soluția instanței de apel si in ceea ce privește atribuirea unor bunuri mobile. Se impun a fi scoase din masă: 2 mochete înguste, un covor persan 2/3, o măsuță fantezie, o mochetă, un fotoliu-pat, o perdea, o mochetă 2/,0,90, 2 seturi farfurii. Aceste bunuri nu au mai fost găsite de expert in vederea evaluării și existența lor in masă nu a fost probată.
In susținerea apelului pârâtului s-a admis proba cu înscrisuri:
Analizând motivele de apel invocate de părți prin raportare la probatoriul administrat, tribunalul reține:
Privitor la apelul declarat de apelanta – reclamantă tribunalul reține că acesta este nefondat, întrucât din adeverința comunicată de IPJ Bacău ( f.87 dosar apel) rezultă că in timpul căsătoriei, apelantul a realizat in mod constant, venituri, reținând preponderent sarcinile căsătoriei.
Din copia Cărții de muncă depusă la dosarul de fond ( f.98) de către reclamantă, rezultă că acesta a lucrat in perioada septembrie 2002 – august 2004 când a rămas in concediu pentru îngrijirea copilului. Începând din septembrie 2006, apelanta si-a reluat activitatea. Comparând veniturile apelantului – pârât cu veniturile realizate de reclamantă, rezultă că acestea au fost net superioare de-a lungul întregii perioade a căsătoriei fiind aproape duble.
Având in vedere diferența de venituri si împrejurarea că oricum apelantul a lucrat pe toată durata căsătoriei, tribunalul reține că susținerile apelantei in sensul reținerii unei contribuiții egale, sunt neîntemeiate, munca in gospodărie neputând compensa o diferență mare dintre veniturile realizate de fiecare parte. Susținerile apelantei in sensul că a lucrat si in perioada studenției si că părinții săi au ajutat-o constant inclusiv au contribuit la achiziționarea apartamentului. sunt nedovedite. Martorii audiați la cererea reclamantei au făcut referire la ajutorul dat de părinții reclamantei cu ocazia petrecerii de nuntă, fapt nerelevant așa cum a arătat si instanța de fond . De altfel apelanta a susținut că părinții săi au ajutat-o la achiziționarea apartamentului, fapt care nu e confirmat de martori. Martorul T. I. a arătat doar că părinții reclamantei au ajutat părțile la achiziționarea autoturismului. De altfel acest martor a arătat că banii pentru apartament au fost împrumutați de pârât.
Față de aceste aspecte, având in vedere susținerile făcute de apelantă si probele administrate, tribunalul reține că instanța de fond a apreciat corect contribuția părților la dobândirea bunurilor comune prin raportare la cuantumul veniturilor si la constanța acestora.
Referitor la apelul declarat de apelant, tribunalul reține că sunt întemeiate criticile referitoare la componența masei de partaj.
Astfel din cuprinsul întâmpinării ( f. 47 ds fond) rezultă că pârâtul a constatat bunurile invocate si prin cererea de apel.
Având in vedere răspunsurile la interogatoriu ( f. 148) si chiar interogatoriul solicitat de pârât reclamantei, și declarațiile de martori, tribunalul reține că nu s-a făcut dovada existenței bunurilor constatate, cu excepția perdelelor, bun recunoscut de pârât ( f.149 si f. 152 ds fond). Ca urmare bunurile mobile menționate in cererea de apel, cu excepția perdelelor, vor fi scoase din masa de partaj si pe cale de consecință si din lotul pârâtului.
Susținerile apelantului referitor la împrejurarea că i se cuvine o cotă de 85 % la dobândirea masei de partaj, sunt neîntemeiate, aprecierile făcute de instanța de fond asupra cotei fiind in concordanță cu probatoriul administrat, motiv pentru care s-a reținut o cotă de 65% din favoarea apelantului. Este cert că apelantul – pârât a realizat venituri in cuantum net superior reclamantei, insă in același timp, in timpul cât părțile au conviețuit, pârâta s-a ocupat de gospodărie si de creșterea minorei. Raportat la întreaga perioadă a căsătoriei, apelanta nu a lucrat in primii doi ani după care a avut loc de muncă. Având in vedere că ponderea cea mai mare o ocupă in masă apartamentul, apartament care a fost achiziționat in mare parte din darul de nuntă, neexistând probe certe privind achiziționarea lui și cu banii proprii ai apelantului, tribunalul reține că respectiva contribuție a fost corect stabilită. De altfel in condițiile in care apartamentul a fost achiziționat si cu banii proprii, apelantul trebuia să ceară să se constate că ., corespunzătoare participării sale, bunul este propriu, aspect pe care nu l-a făcut . De asemenea sub aspectul invocării achiziționării unor rate, apelantul putea solicita un drept de creanță asupra masei.
In consecință văzând art. 296 Cod pr.civ, apelul apelantului – pârât va fi admis iar apelul reclamantei respins, sentința civilă urmând a fi modificată doar sub aspectul componenței masei, componenței lotului pârâtului si pe cale de consecință sub aspectul valorii acestor două componente si sub aspectul sultei.
In temeiul art. 274 al. 1 Cod pr.civ, apelanta – reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de apelantul – pârât corespunzătoare motivelor de apel admise iar apelantul, in condițiile art. 50 OUG 51/2008, va fi obligat la restituirea ajutorului public, de care a beneficiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă L. Tincuța, domiciliată in FOCȘANI, ., . împotriva sentinței civile 2553/12.03.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul civil_, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Admite apelul declarat de apelantul pârât F. V. domiciliat in BACĂU, .. 46, ., J. BACĂU împotriva sentinței civile 2553/12.03.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul civil_, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Schimbă in parte sentința civilă apelată in ceea ce privește componența mamei partajabile a lotului atribuit pârâtului si cuantumul sultei.
Exclude din cuprinsul masei partajabile și a lotului atribuit pârâtului următoarele bunuri: două mochete înguste, 1 covor persan, 2/3 m, o măsuță fantezie, o mochetă, un fotoliu, pat imitație piele, o mochetă 2/0,90 m, două seturi farfurii porțelan, bunuri in valoare de 655 lei.
Constată că valoarea masei partajabile este de 130.310 lei, iar valoarea lotului atribuit pârâtului este de 128.385 lei.
Obligă pârâtul la plata sultei in cuantum de 43.683 lei in favoarea reclamantei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Obligă apelanta – reclamantă la plata sumei de 510 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată in favoarea apelantului pârât.
In temeiul art. 50 2 din O.U.G. 51/2008, obligă apelantul pârât la plata sumei de 1295 lei către stat, reprezentând suma pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar.
Definitivă.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2013
Președinte, C. M. P. | Judecător, C. C. | |
Grefier, G. A. |
RED. SENT. CIV.JUD.D. M. S.
RED. DEC. CIV. JUD. C. C. 16.05.
TH. RED. AG / CC
EX. 2 16.05.2013 / 24.05.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
