Pretenţii. Sentința nr. 3791/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3791/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 721/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 67/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. D.
Judecător G. A.
Grefier D. I. A.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă M. D. împotriva sentinței civile nr.3791/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de grefier care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual al judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare arătând că procedura este legal îndeplinită, după care,
Instanța constată că prin cererea de apel s-a solicitat judecata în lipsă și invocă din oficiu excepția netimbrării apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării.
TRIBUNALUL
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3791/18.04.2012 Judecătoria Bacău a respins cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta M. D. în contradictoriu cu pârâtul M. A. ca neîntemeiată.
A luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 2008-2009, între părți a existat o relație de concubinaj. În acest timp reclamanta a lucrat în Olanda, din înscrisurile dosarului - extrase de cont –reieșind că aceasta a trimis în țară prin serviciul de transfer Western Union și Money G. mai multe sume de bani, ridicate de pârât din contul personal al reclamantei deschis la Banca Transilvania.
Se pretinde că aceste sume de bani, în cuantum total de 60.360 Euro, au fost împrumutate pârâtului, în scopul achiziționării de către acesta a unui apartament și a unui autoturism și cu obligația restituirii banilor la întoarcerea în țară a reclamantei, dar că, date fiind raporturile dintre părți nu a fost încheiat un înscris care să consfințească această convenție.
Potrivit art. 1191 C.civ, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată. Art.1180 c. civ prevede actul sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească.
Instanța reține că reclamanta invocă în dovedirea pretențiilor sale o convenție verbală. Chiar admițându-se faptul că nu a fost posibilă preconstituirea unui înscris care să ateste împrumutul datorită unei imposibilități morale(în speță părțile se aflau într-o relație de concubinaj) probele administrate nu sunt de natură să dovedească existența unui contract de împrumut. Astfel, martorul M. C. a declarat doar că reclamanta convenise cu pârâtul să achiziționeze un apartament și un autoturism pe numele acestuia din urmă, ratele fiind achitate de reclamantă din banii trimiși în țară ca urmare a muncii prestate în străinătate, fără a face referire la vreun împrumut. La fel din declarația martorului T. G.-C., rezultă că părțile foloseau împreună o mașină scumpă și că petreceau concedii scumpe în străinătate.
Aceasta nu înseamnă însă că automat că sumele ridicate de pârât au format obiectul unui contract de împrumut, ci dimpotrivă că acestea, în parte au fost cheltuite de ambele părți (excursii, concedii în străinătate), iar în parte că au fost remise cu titlu de daruri manuale sau cu intenția din partea reclamantei de a contribui la achiziționarea unor bunuri(apartament, autoturism) ce urmau a fi folosite în cadrul unei vieți în comun (părțile intenționau să se căsătorească).
Singură, declarația martorei G. E.-M. este în sensul că reclamanta ar fi împrumutat pârâtului 31.000 euro pentru achiziționarea unui apartament și 20.000-21.000 euro pentru cumpărarea unui autoturism, mărturie care nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate. Mai mult, instanța constată că aspectele declarate de aceasta nu au fost percepute personal, martorul neasistând la vreo discuție între părți în legătură cu un împrumut . De asemenea, deși martorul pretinde că are cunoștință de sumele,,împrumutate,, cu toate acestea nu cunoaște amănunte elementare legate de viața prietenei sale(reclamanta), respectiv motivul despărțirii de pârât, cât câștiga aceasta în străinătate sau cel puțin ce activitate presta în Olanda, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la credibilitatea mărturiei.
Apreciind că această declarație este dată pro causa, instanța urmează a o înlătura.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamata M. D. pentru următoarele considerente:
- nu s-au avut în vedere și înscrisurile depuse la dosar, cu care a făcut dovada remiterii sumelor de bani și achiziționarea celor două bunuri de către intimatul-pârât.
- la dosarul cauzei nu s-au depus de către pârât înscrisuri prin care acesta să probeze afirmația din întâmpinare.
- între părți a existat o relație de concubinaj și din această împrejurare a rezultat o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris care să ateste existența împrumutului.
- având în vedere că o mare parte din timp a lucrat în străinătate, a existat și o imposibilitate fizică de preconstituire a unui astfel de înscris.
- din înscrisurile existente la dosar, coroborate cu răspunsurile date la interogatoriu a rezultat cu certitudine existența unei convenții de împrumut între părți.
Prin încheierea din 20.03.2013 instanța a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind apelul și a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția invocată din oficiu, reține următoarele:
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Apelanta-reclamantă nu a timbrat cererea privind exercitarea căii de atac și pentru termenul din 20.03.2013 a fost citată cu mențiunea de a timbra, sub sancțiunea anulării, cu 3399 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar. La termenul stabilit de instanță apelanta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de a timbra.
În consecință, văzând și prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, va admite excepția invocată din oficiu și va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii,
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul civil formulat de apelanta-reclamantă M. D. cu domiciliul în Bacau ., . jud. Bacau împotriva sentinței civile nr. 3791/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. cu domiciliul în localitatea R., . D2, ., ca netimbrat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. A. A. G.
GREFIER
D. I. A.
Red. dec.A.G./16.04.2013
Tehno.D.I.A./ 2 ex./07.05.2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-08-2013, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 315/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
