Acţiune în constatare. Decizia nr. 929/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 929/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 10820/271/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 929/R/2013
Ședința publică din 25.10.2013
PREȘEDINTE: B. N.
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: C. A.
GREFIER: P. D.
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile privind pe recurenții M. L. și H. C. în contradictoriu cu intimații M. R. G., M. V., I. V. C., C. N. M., I. V., I. A. și C. G., împotriva sentinței civile nr. 7374 din 16 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 11 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 octombrie 2013 și apoi pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7374 din 16 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată, precizată și completată de M. L. în contradictoriu cu pârâții H. C., M. R. G., M. V., I. V. C., C. N. M., I. V., I. A., C. G., s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul H. C. în contradictoriu cu pârâții I. C., C. N. M., M. R. și M. V., s-a admis cererea reconvențională formulată și precizată de pârâții I. C. și C. N. M., în contradictoriu cu reclamantul M. L. și în consecință, s-a dispus obligarea reclamantului – pârât reconvențional M. L. să lase în deplină proprietate și posesie pârâților – reclamanți reconvenționali I. V. C. și C. N. M. suprafața de 924 mp respectiv suprafața de 146 mp. din imobilul cu nr. cadastral 1895 S., suprafața de 554 mp. din imobilul cu nr. cad. 1894 S. și suprafața de 224 mp. din nr. cad. 1893 S. delimitată de hașură verde și notată cu S2, S3, S4, conform schiței anexate la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert T. D., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a dispus stabilirea liniei de hotar cadastral dintre imobilul proprietatea reclamantului reprezentând teren în suprafață de 2797 mp înscris în CF 29 S. sub nr. top. 348/2 și imobilul proprietatea pârâților I. V. C. și C. N. M., reprezentând în natură teren, identificat prin nr. top. 349, pe aliniamentul marcat cu linie neagră din schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert T. D., care va face parte integrantă din prezenta hotărâre și a fost obligat reclamantul M. L. la plata sumei de 3915 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului cu nr. administrativ 178/B și nr. top. 348/2 din CF 29 S., în suprafață de 2797 mp. cumpărat de la D. I. prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată din anul 1992, și perfectat la data de 02.09.1993 și întăbulat sub B9 în CF 29 S., pe care acesta și-a edificat o casă în baza autorizației de construire nr. 2/11.04.1994 notată sub B10 în CF 29 S., prin încheierea CF 4001 din 17.10.1995.
Proprietatea reclamantului se învecinează în partea stângă cu cea a pârâtului H. C., situată administrativ în S. nr. 178, cu nr. cad. 1988 în suprafață de 2795 mp. CF_ S., iar în partea dreaptă cu proprietatea reclamantului se învecinează cu proprietatea pârâților – reclamanți reconvenționali I. C. și C. N. M., care au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare și donație. Inițial tatăl pârâților, pârâtul I. V. a încheiat cu pârâtul M. R. un contract de vânzare cumpărare înscris sub semnătură privată în data de 29.06.1992, perfectat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3026/17.08.2007 încheiat între M. R. și I. V. și I. V. C.. Ulterior I. V. a donat partea sa fiicei sale pârâta C. N..
Proprietatea pârâților I. C. și C. N. M., este constituită în numere cadastrale care provin din nr. top. 349 S. înscris în CF 1735 S.. Astfel actualmente proprietatea pârâților I. C. și C. N. M. este constituită în nr. cad. 1893, 1894 și 1895 S., înscrise în CF_, CF_ și CF_ S..
Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert T. D. s-a identificat că din proprietatea reclamantului pârâtul H. C. ocupă și folosește o suprafață de 647 mp. identificată cu S1pe schița raportului, iar reclamantul M. L. ocupă și folosește suprafața de 146 mp. din nr. cad. 1895 identificată cu S2 pe schița raportului proprietatea pârâților I. C. și C. N. M., suprafața de 554 mp. identificată cu S3 pe schiță din nr. cad. 1894 proprietatea pârâților I. C. și C. N. M. și suprafața de 224 mp. din nr. cad. 1893 proprietatea pârâților I. C. și C. N. M..
Același raport de expertiză arată că imobilele cu nr. cad. 1895, 1894, 1893 s-au format pe limita veche a topograficului 349 S..
Reclamantul și pârâtul H. C. au aceeași poziție procesuală și susțin că prin actul sub semnătură privată denumit Convenție din 16.06.1992 încheiat între M., H. și M. R., M. R. ar fi vândut suprafața de 200 mp. din nr. top. 349 lui H. C. și folosită de M. L., în schimbul suprafeței ocupate de H. din nr. top. 348/2 proprietatea lui M. L. .
Din ansamblul probator, declarații testimoniale și interogatoriile părților, instanța de fond a reținut că proprietatea reclamantului M. a fost anterior proprietatea lui Dugheu I. și dobândită de acesta prin TP nr. 264/23.06.1993, cu nr. top. 348/2 în suprafață de 2900 mp. din care reclamantul a cumpărat suprafața de 2797 mp și că proprietatea pârâților I. C. și C. N. M., provine din coproprietatea lui M. R. și Chirluța F. dobândită cu titlu de reconstituire conform TP 776/17.07.1995 cu nr. top. 349 S. în suprafață de 0,50 ha.
Conform adeverinței nr. 822/26.02.2009, eliberată de Primăria S., s-a reținut că . de 0,50 ha a fost înscrisă în registrul agricol începând cu anii 1992 pe numele lui I. V. și raportat la prevederile art. 223 din Legea 71/2011, fiind vorba despre un proces început înainte de . noului Cod civil, sunt aplicabile prevederile legii în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv ale Codului civil și ale Legii 247/2005.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a se constata că prin convenția din data de 16.06.1992 încheiată între M., H. și M. R. s-a stabilit ca M. R. să vândă către H. suprafața de 942 mp. din topograficul 349 S., iar M. să vândă la H. suprafața de 647 mp. din top. 348/2 S., în schimbul suprafeței de 924 mp. din top. 349 S., instanța de fond a dispus respinge acesteia, reținând din probele administrate că nu reiese voința părților la încheierea înscrisului sub semnătură privată a fost de vânzare a acestor suprafețe de teren solicitate de reclamant. Singura probă ce certifică această înțelegere între cei trei este doar interogatoriul pârâtului M. R., care nici el nu confirmă suprafețele solicitate ci doar o suprafață de 1m liniar pe toată adâncimea parcelei sale, nici un martor nu a putut confirma această înțelegere și data acestei înțelegeri, care apare ca fiind încheiată cu 13 zile înainte de contractul de vânzare cumpărare înscris sub semnătură privată al lui I. din data de 29.06.1992.
Mai mult ulterior acestui act sub semnătură privată vânzătorul M. R. a vândut cu act autentic în anul 2007 același imobil către pârâții I..
În ceea ce privește cererea de anulare a nr. cad. 1893, 1894 și 1895 și 1760 S., instanța de fond a reținut art. 4 indice 1 din Ordinul nr. 634/2006 și art. 27 alin. 2 din același act normativ.
În lumina acestor texte de lege rezultă că la întocmirea oricărei documentații cadastrale trebuie să se țină seama atât de suprafața imobilului pentru care se întocmește documentația cadastrală cât și de suprafața imobilelor învecinate, astfel încât numărul cadastral nou constituit să nu se suprapună total sau parțial peste alt număr topografic.
Față de concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a reținut că nr. cad. A cărui anulare se cere urmăresc linia numărului topografic 349 S., nu urmăresc linia folosinței faptice a reclamantului M., astfel că s-a respins acest capăt de cerere ca nefondat, precum și capetele accesorii.
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtului H. C., instanța de fond a dispus respingerea ca nefondată, având în vedere considerentele arătate anterior. Practic cererea reconvențională a pârâtului H. este făcută în sprijinul și pentru legitimarea ocupării lui din suprafața numărului topografic proprietatea reclamantului.
S-a mai reținut că între construcțiile lui H. și gardul dintre el și reclamant este o porțiune liberă de teren, lăsată ca un culoar, conform celor constate prin cercetarea la fața locului, porțiunea aceasta liberă încălcând proprietatea reclamantului.
Chiar dacă înscrisul sub semnătură privată al pârâtului H. din 16.06.1992, este anterior înscrisului sub semnătură privată al pârâților I., din 29.06.1992, ambele provenite de la același vânzător pârâtul M., s-a reținut că la data încheierii ambelor înscrisuri între proprietatea lui M. R. și cea a lui D. – la acea dată, reclamantul nu cumpărase, el având act de dobândire din data de 2.09.1993 – nu exista gard care să le despartă ci limita era dată de arătura făcută imobilelor.
De-abia ulterior cumpărării din 1993 a reclamantului acesta a obținut autorizația de construire și certificatul de urbanism ambele în anul 1994.
Instanța de fond a reținut buna credință a cumpărătorilor I. în data de 29.06.1992 a imobilului de la M. R., nefiind semne exterioare care să indice vreo încălcare a proprietății, iar simpla afirmare a unor fapte și date de către pârâtul M. care are interes în a relata la interogatoriu el fiind cel care a vândut același imobil la două persoane. Însă având în vedere că nici ulterior în anul 2007 când I. a perfectat actele pârâtul M. nu a spus nimic de vânzarea din 1992 a 200 mp. către H., răspunsurile lui la interogatoriu nefiind coroborate cu nicio altă probă instanța de fond apreciindu-le ca fiind subiective.
Referitor la cererea reconvențională a pârâților I. C. și C. N. M., s-a reținut că pârâții I. C. și C. N. M., au în proprietate nr. cad. 1893 în suprafață de 819 mp. CF_ S., proprietatea lui I. V. C., nr. cad. 1894 în suprafață de 2900 mp. înscris în CF_ S., proprietatea lui C. N. M. și nr. cad. 1895 S., în suprafață de 800 mp. proprietatea lui C. N. M. și că potrivit art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
În speță, s-a constatat că pârâții – reclamanți reconvenționali sunt proprietari asupra nr. cad. 1893,1894,1895 S. fapt ce rezultă din înscrierile din cartea funciară și care nu a fost contestat de către reclamant. Reclamantul a solicitat anularea nr. cadastrale, care potrivit expertizei respectă linia numărului topografic, astfel că nu se impune anularea acestora.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că deși sunt proprietari asupra imobilului cu nr. cadastral 1895, 1894, 1893 S., pârâții – reclamanți reconvenționali nu folosesc efectiv întregul imobil înscris în evidențele cărții funciare, respectiv nu folosesc o suprafață de 924 mp., respectiv suprafața de 146 mp. din imobilul cu nr. cadastral 1895 S., suprafața de 554 mp. din imobilul cu nr. cad. 1894 S. și suprafața de 224 mp. din nr. cad. 1893 S. delimitată de hașură cu verde și notate cu S2, S3, S4, conform schiței anexate la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert T. D. suprafață care se află în folosința reclamantului – pârât reconvențională M. L., constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în revendicare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea imobilului aflat în proprietatea reclamantului de cel aflat în proprietatea pârâților I. V. C. și C. N. M., instanța de fond a reținut că potrivit art. 584 C.civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Instanța de fond a reținut din raportul de expertiză topografică efectuată în cauză că linia de hotar cadastral dintre imobilul proprietatea reclamantului reprezentând teren în suprafață de 2797 mp înscris în CF 29 S. sub nr. top. 348/2 și imobilul proprietatea pârâților I. V. C. și C. N. M., reprezentând în natură teren, identificat prin nr. top. 349, este reprezentată de aliniamentul marcat cu linie neagră din schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert T. D. și pe cale de consecință a dispus stabilirea liniei de hotar cadastral dintre imobilul proprietatea reclamantului reprezentând teren în suprafață de 2797 mp înscris în CF 29 S. sub nr. top. 348/2 și imobilul proprietatea pârâților I. V. C. și C. N. M., reprezentând în natură teren, identificat prin nr. top. 349, pe aliniamentul marcat cu linie neagră din schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză de către expert T. D., care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În temeiul art. 274 C.p.c. instanța de fond a dispus obligarea reclamantului M. L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3915 lei reprezentând taxe de timbru – 1715 lei, onorariu expert – 700 lei și onorariu avocațial 1500 lei, conform chitanțelor de la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel recalificat recurs, reclamantul M. L. și reclamantul reconvențional H. C..
Prin cererea de recurs, timbrată cu 429,5 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar, recurentul H. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reconvenționale precizate, admiterea acțiunii principale preciozate și respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâții I. și C..
În dezvoltarea motivelor de recurs în fapt s-a învederat că pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de judecata a reținut faptul ca din probele administrate nu reiese ca voința pârtilor la încheierea înscrisului sub semnătura privata a fost de vânzare a acestor terenuri solicitate, in baza căruia s-au formulat acțiunile in prestație tabulara . Instanța a considerat ca nu a făcut dovada datei acestei înțelegeri, care nu a fost confirmata de nici un martor și apreciază răspunsurile la interogatoriu ale sale ca fiind subiective .
Consideră hotărârea atacată ca fiind nelegala si netemeinica, că în opinia sa, modalitatea de soluționare a cererilor depinde de compararea celor doua titluri in baza cărora fiecare și-au formulat cererile, respectiv de cele doua contracte de vinzare cumpărare sub semnătura privata incheiate cu pârâtul M., că în privința contractului său de vinzare cumpărare, instanța de judecata a făcut o greșita apreciere a probelor administrate, ignorind cu desavirsire susținerile sale.
În ceea ce privește convenția arată recurentul că împreună cu reclamantul si pârâtul M. R., au încercat sa rezolve aceasta problema litigioasa in ceea ce privește suprafața de teren ocupata cu ocazia incheierii „convenției" de la data de 16.06.1992, cind a incercat sa facă in asa fel incit suprafața faptica pe căre o foloseau, sa corespunda cu suprafața scriptica.
Aceasta convenție a fost inregistrata la Primăria Sintandrei, primind nr. de inregistrare 408/16.06.1992, fiind stampilata, aspect față de care instanța de fond, în mod greșit a considerat că nu a făcut dovada datei la care s-a încheiat această convenție.
Mai învederează că a construit casa de locuit inca din anul 1960, folosința fiind aceeași de atunci si pina in prezent. Chiar daca a edificat gardul nou - deoarece acesta s-a edificat pe fundația vechiului gard - ce separa proprietatea sa de proprietatea reclamantului M. abia dupa anul 1991, in continuarea acestui gard exista bucătăria de vara a sa, construcție care exista inca dinainte ca să devină proprietar al imobilului, deoarece această construcție a fost edificata de vechiul proprietar, ceea ce inseamna că aceste limite existau inca din anul 1960.
La momentul cind a incheiat convenția, a solicitat unui expert topograf sa efectueze o schița de dezmembrare, insa demersurile nu au fost finalizate . Este vorba despre schița vizata de OCOT sub nr. 2796 din data de 03.07.1992. Din păcate, schița topografica efectuata cu aceasta ocazie nu a fost corecta in ceea ce privește intinderea suprafețelor de teren si identificarea făcuta, ceea ce a dus si la o convenție greșit incheiata.
Daca schița topografica efectuata la momentul respectiv ar fi fost corecta, atunci si convenția incheiata ar fi fost corecta in ceea ce privește suprafața si nu ar fi ajuns in situația din prezentul dosar .
Raportat la aspectele mai sus menționate este evident ca împrecună cu reclamantul și piritul M., au fost . ceea ce privește intinderea suprafețelor folosite si identificarea lor topografica și aceasta eroare privește toate gospodăriile adiacente imobilelor subsemnaților.
În ceea ce privește convenția piritilor-intimati I. se arată că data incheierii acestei convenții este la scurt timp dupa incheierea convenției sale, care spre deosebire de convenția lor nu are data certa, nefiind înregistrata nicăieri.
Desi au declarat ca nu au avut cunoștința de convenția încheiată, prin contradicțiile care au reieșit in urma administrării interogatoriilor, reiese contrariul că este evidenta nesinceritatea intimaților I. V. și I. C., avind in vedere faptul ca, intelegerea dintre el, M. și M. a fost înregistrata la primărie, dar cu toate acestea - fara sa faca nici cea mai mica verificare la primărie, desi nu avea folosința conform actelor - fam. Ihos incheie actul autentic și raportat la acest aspect este evidenta reau-credinta a piritilor, iar instanța de fond nu a avut deloc in vedere aceste probe învederate.
In ceea ce privește registrele agricole, solicitam instanței de judecata din apel sa aiba in vedere că în anul 1992, potrivit registrului agricol M. R. are in proprietate o suprafața totala de 4,68 ha (reprezentând 1/2 din ce deținea in coproprietate cu Chirluta Eloarea de peste 9 ha). Aceasta suprafața se diminuează cu 1,5 ha in anul 1994 (reprezentând terenul extravilan de 1,5 ha menționat în actul provizoriu a lui I. datat 1992), deci in anul 1994 are 3,18 ha.
Din aceasta suprafață rămasa, se vinde către M. E. suprafața de 1 ha, aceasta având evidența separata in anul 1999 M. R. are pana in 1998 suprafața de 2,45 ha, iar in anul 1999 mai are doar 1,45 ha.(minus 1 ha vândut către M. E.).
Insa, ceea ce este deosebit de relevant este faptul ca de abia in anul 2002 se transfera cei 0,45ha de teren (Râturi) către I. V., care face prima mențiune in registrul agricol cu aceasta . a fost deschisa prima data poziție de rol pentru acest teren").
In alta ordine de idei, se arată că, convenția incheiata intre I. si M. ridica numeroase semne de întrebare, nu exista nici o certitudine in ceea ce privește data acesteia și spre deosebire de convenția pe care a încheiat-o care este înregistrat la primărie, convenția dintre I. si M. nu are data certa si nu a fost confirmata de către nici un martor . Din cei doi martori incuviintati, unul a fost in grad prohibit, iar cel de al doilea nu s-a prezentat.
Prin cererea de apel, recalificat recurs, timbrată că 429,5 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar, recurentul M. L. a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor în fapt s-a învederat că modalitatea de soluționare a cererilor din acest dosar, atat a cererii principale, cat si a cererii reconvenționale a paraților I. depinde de compararea celor doua titluri in baza cărora fiecare ne-am formulat cererile, respectiv de cele doua contracte de vanzare-cumparare sub semnătura privata încheiate cu paratul M..
În ce privește contractul său de vanzare-cumparare, instanța de judecata a făcut o greșita apreciere a probelor administrate, ignorând cu desăvârșire susținerile sale. Astfel, este evident că împreună cu parații H. C. si M. R., au incercat sa rezolve aceasta problema litigioasa in ceea ce privește suprafața de teren ocupata cu ocazia incheierii „convenției" de la data de 16.06.1992, cand au incercat sa facă in asa fel incat suprafața faptica pe care o foloseau sa corespunda cu suprafața scriptica.
Aceasta convenție a fost înregistrata la Primăria Sintandrei, primind nr. de înregistrare 408/16.06.1992, fiind stampilata.
Raportat la aceasta înregistrare la Primăria Comunei Sintandrei nu își explică cum instanța de fond a considerat ca nu a făcut dovada datei acestei înțelegeri. Este adevărat ca nu s-a putut confirma de către vreun martor aceasta data, insa nu era necesara confirmarea de către martori a acestei date, având in vedere inregistrarea contractului la autoritatea administrativa, iar de la data incheierii actului au trecut peste 20 de ani pana in prezent, astfel incat e puțin probabil ca un martor sa-si amintească ce a făcut la o anumita data acum 20 de ani.
Acestei convenții i s-a făcut o schița de către expertul topometrist B. D-tru si înregistrat la OCOT cu nr. 2796 din 03.07.1992 și că aceasta convenție din 1992 nu s-a putut finaliza intrucat pentru a avea finalitate la notar era necesar ca vânzătorul terenului M. R. sa aiba titlul de proprietate, iar acesta l-a obținut la data de 17.07 1995, deci dupa 3 ani de la respectiva convenție, sens în care se atașează copia actului semnat si redactat de M. R., cu privire la suma de bani de_ lei pe care a primit-o in schimbul vânzării suprafeței de teren de 200 mp in anul 1992, in prezenta a 2 martori M. Emeric si C. M. A..
Paratul H. C. are casa construita inca din anul 1960, folosința fiind aceeași de atunci si pana în prezent. Paratul H. a edificat gardul nou pe fundația vechiului gard ce separa proprietatea acestuia de proprietatea sa de abia dupa anul 1991. In continuarea acestui gard exista bucătăria de vara a numitului H., construcție prezenta înca dinainte ca H. sa devină proprietar al imobilului, edificata de vechiul proprietar. Ceea ce înseamnă ca aceste limite existau încă din anul 1960.
La momentul respectiv, la 16.06.1992 cand au incheiat convenția, au solicitat unui expert topograf sa efectueze o schița de dezmembrare, insa demersurile nu au fost finalizate. Este vorba despre schița vizata de OCOT sub nr.2796 din data de 03.07.1992, însă schița topografica efectuata cu aceasta ocazie nu a fost corecta in ceea ce privește intinderea suprafețelor de teren si identificarea făcuta, ceea ce a dus si la o convenție greșit incheiata.
Daca schița topografica efectuata la momentul respectiv ar fi fost corecta, arunci si convenția incheiata intre ei ar fi fost corecta in ceea ce privește suprafața și raportat la aspectele mai sus menționate este evident ca au fost . ceea ce privește intinderea suprafețelor folosite si identificarea lor topografica, iar aceasta eroare privește toate gospodăriile adiacente imobilelor lor. Recunoașterile pârâtei I. M. la interogatoriu completează încă o dată încălcările de teren au fost identificate de familia I. abia în anul 2008.
Declarațiile lui C. V., V. I. și Pituțiu G., impreuna cu schitele depuse la dosar in format A3, in ce privește construcția imobilului si amplasarea acestuia pe teren, impreuna cu răspunsul nr. 5262 de la Primăria Santandrei (cu privire la măsurătorile din 1992) dovedesc ca modul de folosința din 1992 nu se suprapune peste schitele topografice vechi. Si deci nu au existat incalcari repetate asa cum formulează fam. I. cu privire la terenul pe care l-ar fi incalcat in mod voit in ultimii ani.
Toate lucrările efectuate pentru a ridica fântâna, casa, gardul, stâlpul de electricitate, au fost efectuate de către M. Emeric, in baza actului de vanzare-cumparare provizoriu din 05.02.1992. Dupa ce vânzătorul D. I. primește in 23.06.1993 actul de proprietate, se face oficial la notar contractul de vanzare-cumparare in 02.09.1993. Toate lucrările de construcție menționate au fost efectuate dupa ce au fost efectuate măsurătorile de Primar si de O. Josefina de la OCOT.
În ceea ce privește convenția paratilor-intimati I. se arată că data încheierii acestei convenții este la scurt timp dupa incheierea convenției sale, însa au serioase suspiciuni cu privire la aceasta convenție, care spre deosebire de convenția incheiata de către ei nu are data certa, nefiind înregistrata nicăieri.
Desi au declarat ca nu au avut cunoștința de această convenție, prin contradicțiile care au reieșit in urma administrării interogatoriilor, rezulta contrariul. . de vedere nu exista contradicție intre ei nu a existat gardul si casa familiei M..
Insa aceste răspunsuri sunt contrazise de declarațiile martorilor audiați in prezenta cauza la ultimul termen de judecata și consideră ca este esențial martorul care a edificat gardul si poarta V. I. si care si-a amintit cu certitudine faptul ca a edificat gardul si poarta in anul 1992, deoarece cu un an înainte a inceput sa relizeze construcții metalice, M. fiind al doilea lui client.
Martorul C. V. pomenește de utilizarea apei din fântâna lui M., iar martorul V. I., cel care a făcut gardul si poarta, menționează ca fântâna a fost făcuta la cererea fam. M. de numitul Zanaria din Santandrei.
În ceea ce privește momentul in care au aflat de existenta intelegerii dintre el, H. si M. arată că intimatul I. V. a afirmat ca in anul 1993 - 1994 i-ar fi spus M. despre intelegere si ca ar fi fost vorba numai despre 30 de cm, intimatul I. C. a afirmat că ulterior a aflat despre aceasta intelegere si cand a perfectat contractul de vanzare-cumparare l-a intrebat pe M. despre aceasta intelegere, insa i-a spus ca aceasta vânzare nu exista, fiind evidenta nesinceritatea celor doi, având in vedere faptul ca intelegerea a fost înregistrata la primărie, dar cu toate acestea, fara sa faca nici cea mai mica verificare la primărie, desi nu avea folosința conform actelor fam I. incheie actul autentic și raportat la acest aspect este evidenta reaua-credinta a paraților. Din acest punct de vedere al sincerității este deosebit de interesant interogatoriul administrat paratului I. C., care devine proprietar al terenul de abia in anul 2007, cand se fac actele in forma autentica si cand atat casa, cat si gardul si fântâna sa erau de mult edificate și din acest punct de vedere este evidenta reaua-credinta a paratului I. C., însa instanța de judecata nu a avut deloc in vedere aceste probe învederate
Pe de alta parte, susține recurentul că instanța de judecata a considerat in mod greșit faptul ca terenul vândut de către M. a fost inscris de către fam. I. in anul 1992, deoarece în acest an, potrivit registrului agricol M. R. are in proprietate o suprafața totala de 4,68 ha (reprezentând 1/2 din ce deținea in coproprietate cu Chirluta F. de peste 9 ha). Aceasta suprafața se diminuează cu 1,5 ha in anul 1994 (reprezentând terenul extravilan de 1,5 ha menționat in actul provizoriu a lui I. datat 1992), deci in anul 1994 are 3,18 ha. Din aceasta suprafața rămasa, se vinde către M. E. suprafața de 1 ha, aceasta având evidenta separata in anul 1999. M. R. are pana in suprafața de 2,45 ha, iar in anul 1999 mai are doar 1,45 ha.
Relevant este faptul ca de abia in anul 2002 se transfera cei 0,45 ha de teren (Râturi) către I. V., care face prima mențiune in registrul agricol cu aceasta . a fost deschisa prima data poziție de rol pentru acest teren").
Se arată că familia I. V. nu a beneficiat de nici o scutire de plată a impozitului din 1992 pana in prezent, dovada fiind răspunsul nr. 3927 din 06.08.2012 al Primăriei Santandrei.
Mai arată că, convenția incheiata intre I. si M. ridica numeroase semne de întrebare, nu exista nici o certitudine in ceea ce privește data acesteia, spre deosebire de actul său, care este înregistrat la primărie, convenția dintre I. si M. nu are data certa si nu a fost confirmata de către niciun martor. Din cei doi martori încuviințați, unul a fost in grad prohibit, iar cel de-al doilea nu s-a prezentat.
Cu privire la prețul din aceasta convenție arată că, in convenție este menționat faptul ca din suma totala de 850.000 lei, 600.000 lei se plătesc la data încheierii actului, iar diferența apare ca o mențiune la sfârșitul actului ca s-a plătit ulterior.
Raportat la cele de mai sus, la data la care parații C. N. si I. C. au cumpărat terenul din litigiu, aceștia au observat cu propriile lor simțuri pana unde se întinde casa și terenul său, au observat mejdiile ce separa proprietatea sa de proprietatea paratului M., pe care au cumparat-o, conștienți fiind ca, cumpăra terenul situat de la coltul gardului său.
Din acest punct de vedere, poziția adoptata de către parații reclamanți reconventionali C. N. si I. C. nu este cea corecta, deoarece ei au văzut exact ceea ce cumpăra de unde pana unde se intinde terenul cumpărat de ei. Cu atat mai mult cu cat acțiunea lor in revendicare privește o suprafața de teren ingradita de către el, pe care se afla situata fântâna si bazinul hidrofor din proprietatea sa.
Este adevărat ca pârâta C. N. a primit terenul identificat prin nr. cad. 1894 si 1895 Sintandrei cu titlu de donație, insa este un tert dobanditor cu titlu gratuit a imobilelor, dobândind astfel poziția juridica a donatorilor ei.
Raportat la cele de mai sus, arată recurentul faptul ca nr. cadastrale 1893,1894 si 1895 incalca modalitatea de folosința exercitata de către el de peste 20 de ani. Mai mult chiar, daca potrivit expertizei topografice efectuate de către expert in prezenta cauza, conturul nr. cadastrale 1894 si 1895 se poate observa faptul ca acestea nu respecta conturul nr. top din care ar trebui sa provina, chiar si in situația in care nu s-ar avea in vedere convenția incheiata intre el si parații de rândul 1 si 2 in anul 1992.
_Raportat la aceste aspecte, este evident ca documentația prin care aceste nr. cadastrale s-au constituit nu este corect intocmita.
Topometristul B. M. angajat de fam. I., a efectuat schița cadastrala 1760 cu nr._ din 31.07.2007 unde menționează pe schița cadastrala ca: „terenul este delimitat cu garduri si tarusi", că nu avea cum sa delimiteze cu gard si tarusi intrucat schița a efectuat-o in terenul pe care il folosește de 20 ani, in aceeași forma, si nu a avut cunoștința ca vecinul său ar fi făcut cadastral si sa fi intrat in 2007 in terenul său fara a fi instiintat.
Abia in 2008 se constata incalcarile din teren fata de schița efectuata in 2007, cand fam. I. a vrut sa ridice casa. Deci in anul 2007 cand expertul a efectuat schița a făcut falsuri in înscrisuri. Aceste falsuri se repeta si in schitele următoare pentru nr. cadastral 1759, nr. înregistrare_/31.07.2007, nr. înregistrare_/12.10.2007 pentru nr. cadastral 1893, 1894, 1895 la care menționează: „terenul este delimitat cu tarusi". Nici la ora actuala terenul nu este delimitat cu vreun gard si nici măcar cu tarusi.
Mai arată că expertul topometrist T. D. a fost desemnat de către instanța de judecata in lipsa sa si a reprezentantului său, expertul identifica . un drum public si peste un teren pe care exista număr cadastral. Prin aceasta s-a incercat a se mari in mod nejustificat suprafața pe care o dețin si a i se imputa ca deține o suprafața de teren mai mare decât cea deținuta in realitate
Conform celor menționate de expert reclamantul, M. L., ar folosi o suprafața de 2987mp, iar din situația sugerata de expert se pot deduce suprafața folosita in prezent 2987 mp, preia suprafața notata S 1 +647 mp (fam H.) și eliberează suprafața S2 -146 mp, suprafața S3 -554 mp și suprafața S 4 -224 mp.
Solicită admiterea unei contra-expertize topografice pentru a edifica neregulile menționate in ceea ce privește schița topografica intocmita de expertul topometrist si lipsa unei lămuriri la solicitările formulate, inclusiv cele relatate in fata instanței de fond prin ieșirea la fata locului.
După recalificarea căii de atac a apelului, recurentul M. L. a depus la dosarul cauzei, în completare, motive de recurs, iar recurentul H. C. note de ședință.
Examinând recursurile formulate prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, instanța de recurs reține următoarele:
Atât în susținerea acțiunii principale, cât și în susținerea acțiunii reconvenționale formulată în cauză s-a invocat actul sub semnătură privată intitulat „convenție” încheiat la data de 16.06.1992 între recurentul H. C., M. Emeric pe de o parte și intimatul M. R. în care s-a consemnat că recurentul H. C. recunoaște că prin construcția casei a ocupat pe o lățime de un metru și lungime de 200 m, în total 200 mp din terenul proprietatea numitului M. Emeric pe care l-a cumpărat de la fostul proprietar D. I., în schimbul căruia s-a înțeles cu intimatul M. R. ca acesta să-i predea în posesie și proprietate numitului M. Emeric din terenul său suprafața de un metru lățime și 200 m lungime, respectiv 2 ari din terenul său începând cu data semnării prezentului act. Intimatul M. R. s-a obligat să predea în proprietate fâșia de teren arătată lui M. Emeric, cunoscând că, contractul definitiv de dezmembrare și înstrăinare pe această fâșie de teren se va face prin notariatul Județean Bihor, unde se obligă să se prezinte menținându-se în act că este achitat în drepturile sale de către recurentul H. C..
La punctul 4 din Convenție s-a menționat că înțelegerea părților consemnată în cuprinsul acesteia își produce efectele la punerea în posesie a fâșiei de teren pe care M. R. o eliberează din terenul său în favoarea lui M. Emeric. Această convenție a fost semnată de cele 3 părți și s-a înregistrat la Primăria S. sub nr. 408 din 16.06.1992. Analizând această convenție prima instanță a constatat că nu rezultă că voința părților la încheierea actului sub semnătură privată a fost de vânzare a acestei suprafețe de teren, reținându-se că singura probă care certifică această înțelegere este interogatoriul pârâtului M. R. și acesta a confirmat doar suprafața de 1 m liniar pe toată adâncimea parcelei sale și nu a fost dovedită data acestei înțelegeri, care apare a fi încheiată cu 13 zile anterior contractului de vânzare-cumpărare înscris sub semnătură privată a intimatului I. din data de 29.06.1992. Este criticabilă această constatare a primei instanțe, deoarece în speță părțile semnatare ale acestei convenții se află în fața unei promisiuni de vânzare-cumpărare prin care promitentul vânzător M. R. se obligă să înstrăineze promitentului cumpărător H. C. o suprafață de teren de 1 m lățime și 200 m lungime, respectiv 2 ari din terenul proprietatea sa, pentru care promitentul vânzător a precizat că a fost achitat în drepturile sale de către promitentul cumpărător. Mențiunea efectuată în cuprinsul acestei convenții conform căreia cu această suprafață va fi pus în posesie numitul M. Emeric, invocându-se un schimb de terenuri, nu schimbă natura juridică a înscrisului sub semnătură privată, cu privire la care s-a făcut dovada înregistrării acesteia la Primăria S. sub nr. 408 din 16.06.1992. De asemenea, prin actul intitulat „Chitanță”, intimatul M. R. a menționat că a primit suma de 25.000 lei de la recurentul H. pentru suprafața de 1 m teren front stradal cu lungimea până la capătul grădinii, situat lângă vecinul M. Emeric, act încheiat în prezența martorilor C. M. și M. Emeric.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză de expert T. D. s-au identificat numerele topografice în litigiu, s-a materializat pe schița anexă la raportul de expertiză modul de folosință existent la data efectuării măsurătorilor și au fost evidențiate numerele cadastrale 1893, 1894 și 1985 S.. A menționat expertul că aceste numere cadastrale s-au format pe linia veche a nr. top. 349 S., fără a ține seama de modul de folosință sau de cei 200 mp menționați în Convenția încheiată la data de 16.06.1992. În opinia expertului, cei 200 mp teren sunt cuprinși în încălcările constatate care însă au un alt ordin de mărime, fiind mult mai mari. A mai concluzionat expertul că pentru zona în litigiu a constatat că mai multe gospodării adiacente sunt translatate ca și mod de folosință, în același sens față de scara 1:2880.
Conform procesului verbal de cercetare la fața locului din 19 martie 2012, instanța de fond a constatat că între gardul ce desparte proprietatea recurentului H. de proprietatea recurentului M. și poarta de intrare, există un spațiu de 1 m front stradal care merge pe toată lungimea proprietății și care se află în folosința recurentului H. C., spațiu despre care aceasta a precizat că l-a cumpărat de la intimatul M. pentru a face schimb cu recurentul M.. Expertiza topografică efectuată în cauză nu a lămurit și identificat într-o variantă și suprafața de teren obiect al convenției invocate în acțiunea principală și acțiunea reconvențională, expertul concluzionând că acest teren nu a putut fi indicat în fapt de către părți. Față de constatările primei instanțe la fața locului, de poziția exprimată cu această ocazie de către părți, s-ar fi impus încuviințarea unei completări a raportului de expertiză topografică cu evidențierea și identificarea suprafeței de teren obiect al convenției încheiată la data de 16.06.1992, pe de o parte, pe de altă parte, expertul nu a evidențiat câți metri de teren se află între linia de hotar dintre nr. top. 348/1 și 348/2 și gardul de beton ce desparte folosința recurentului H. C., de folosința recurentului M. L. și nici câți metri de teren se află între linia de hotar dintre nr. top. 348/2 și fostul număr top. 349 și gardul de sârmă ce desparte folosința recurentului M. de folosința intimaților I.. De asemenea, nu s-a lămurit dacă înțelegerea părților a vizat 1 m teren sau mai mult, pe toată lungimea terenului
Mai mult, prin motivele de recurs, recurentul M. L. contestă că, conturul numerelor cadastrale 1894 și 1895 ar respecta conturul nr. top. din care ar trebui să provină, chiar și în situația în care nu s-ar avea în vedere convenția încheiată în anul 1992.
Instanța de recurs, având în vedere că pentru o justă și corectă soluționare a cauzei se impune completarea probațiunii în sensul celor mai sus arătate, inclusiv proba cu cercetarea la fața locului, în condițiile art. 215 și următoarele Cod procedură civilă pentru lămurirea împrejurărilor de fapt, precum și completarea probațiunii testimoniale, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă conform cărora instanța de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele, dată fiind recalificarea căii de atac în cauză din apel în recurs, va admite recursurile formulate împotriva sentinței instanței de fond pe care o va casa în tot pentru asigurarea unei judecăți unitare cu reținere spre rejudecare și va fixa termen pentru evocarea fondului la data de 06 decembrie 2013, camera 3, ora 10, cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de recurenții M. L. domiciliat în Oradea, ., ., jud. Bihor și H. C. domiciliat în S., nr. 178, jud. Bihorîn contradictoriu cu intimații M. R. G. domiciliat în S., nr. 446, jud. Bihor, M. V. domiciliată în S., nr. 446, jud. Bihor, I. V. C. domiciliat în S., nr. 289/A, jud. Bihor, C. N. M. domiciliată în Oradea, ., .. 3, jud. Bihor, I. V., I. A., ambii domiciliați în S., nr. 289, jud. Bihor și C. G. domiciliată în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 7374 din 16 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o casează cu reținere spre rejudecare și fixează termen pentru evocarea fondului la data de 06.12.2013, cam. 3, ora 10.00.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
Definitiva si irevocabila.
Pronunțata in ședința publica din 25.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
B. N. S. M. C. A. P. D.
Red. fond
D. L.
Red. SM
Dact. SM/PD
Ex. 2/25.11.2013
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul BIHOR | Succesiune. Sentința nr. 2888/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
