Anulare act. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 12652/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR - ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 111/R/2013
Ședința publică din 31 ianuarie 2013
Președinte: N. B.
Judecător: F. M.
Judecător: L. E. M.-G.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursurilor civile privind pe recurenții O. C., O. A., O. G. și O. F., împotriva sentinței civile nr. 5993 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 17 ian. 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 ian. 2013, respectiv 31 ian. 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5993 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții O. C. și O. A., în contradictoriu cu pârâții O. G. și O. F..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare din data de 16.05.1993, înscris sub semnătură privată, pârâții O. G. și O. F. au cumpărat de la O. P., H. I., O. A. și O. S. C. terenul moștenit de toți frații de la părinții lor în suprafață totală de 2,03 ha. Acest înscris a fost încheiat pe baza adeverinței nr. 1532/26.05.1992 prin care s-a stabilit dreptul de proprietate după defunctul O. D. pentru suprafața totală de 2,03 ha.
Ulterior s-a eliberat TP nr. 1578/22.03.1999, pe numele lui O. D. pentru suprafața de 1 ha și 7275 mp. care a fost anulat prin decizia civilă nr. 948/R/2008 pronunțată în dosar nr._ . Ca urmare a acestei hotărâri judecătorești s-a eliberat TP nr._/11.02.2009 pentru aceeași suprafață de 1 ha și 7275 mp., dar pe numele tuturor fraților, respectiv O. C., O. G., O. D., O. A., O. P. și H. I., terenul fiind identificat cu parcele cu nr. 534, 535, 536, 537, 537, 539 și 511 în satul Cheriu, .> Instanța a constat că părțile sunt în litigiu din anul 2006, ei judecându-se atât în litigii civile cât și prin plângeri penale formulate de către reclamantul O. C..
În dosarul nr. 4899/2006 s-a efectuat expertiză grafologică de către trei experți de către INEC București care a concluzionat că înscrisul sub semnătură privată din data de 16.05.1993 a fost semnat de către reclamantul O. S. C.. Aceeași concluzie a fost stabilită și de expertul criminalist B. F. de la Laboratorul Interjudețean Timișoara.
Prin rezoluția din data de 11.05.2010 din dosar nr. 1200/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de pârâtul O. G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare din data de 16.05.1993 invocând mai multe motive de nulitate, în primul rând pentru că are adăugiri și ștersături astfel că, instanța în baza rolului activ în ședința publică din data de 04.04.012 a întrebat reclamanții prin apărător dacă solicită efectuarea unei expertize grafologice cu privire la adăugirile și ștersăturile invocate, dar acesta a arătat că nu solicită efectuarea acestei expertize. Reclamantul O. C. a arătat că singura expertiză pe care o solicită este cea grafologică pentru a se stabili dacă semnătura de pe acest contract îi aparține. Având în vedere că anterior în dosarul nr. 4899/2006 al Judecătoriei Oradea s-au efectuat două expertize una la Laboratorul de la Timișoara, iar cealaltă la INEC București – ambele concluzionând că semnătura aparține reclamantului O. S. C., instanța a respins această probă.
Reclamantul O. C. a invocat faptul că prin aceste expertize s-a stabilit că O. S. C. a efectuat semnătura, iar el se numește O. C., deși recunoaște prin chiar rezoluția Parchetului amintită că de mic i se spunea de familie și cunoscuți S., și a recunoscut la întrebarea instanței că s-a judecat în anul 2006 în dosarul nr. 4899/2006, și a avut calitatea de reclamant – încheierea din data de 11.04.2012. Instanța a constat că nici un alt frate al părților nu se numește O. S., astfel că față de toate aceste considerente retinut că O. S. C. este aceeași persoană cu O. C., reclamantul.
Instanța a constat că după mulți ani de judecată, și mai multe plângeri penale s-a stabilit că O. G. nu a falsificat contractul de vânzare cumpărare din 16.05.1993, și prin expertizele grafologice arătate s-a stabilit că acest înscris a fost semnat de reclamantul O. C..
În dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea, instanța a admis acțiunea reclamanților O. G. și O. F. și a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare din 16.05.1993 reclamanții au cumpărat suprafața de_ mp. teren situat în extravilanul satului Cheriu hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare. Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, iar acesta s-a suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Deși invocă nulitatea absolută pentru cauză falsă, reclamanții arată că motivul de nulitate concret este nesemnarea actului de către O. C., astfel că instanța nu a identificat cauza falsă la încheierea acestui contract, având în vedere cele expuse anterior și concluziile experților.
În ceea ce privește nulitatea convenției din 16.05.1993 pentru nerespectarea formei ad validitatem prevăzută de lege pentru transmiterea proprietății unui teren, instanța a retinut că prin acest înscris sub semnătură privată nu a operat și nu operează transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului atâta vreme cât nu este încheiat un contract care să fie întocmit în forma prevăzută de lege (autentică). Dar un înscris nul pentru nerespectarea formei autentice echivalează cu o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare, deoarece vânzătorul nu a vândut, cumpărătorul nu a cumpărat dar ambele părți s-au obligat să încheie un contract înțelegându-se asupra lucrului vândut și asupra prețului. În speță nu poate fi considerată vânzarea – cumpărarea încheiată doar prin întocmirea înscrisului din 16.05.1993, în schimb obligația de a încheia un contract în viitor cu respectarea formei ad validitatem este valabilă.
Întrucât prin înscrisul sub semnătură privată din 16.05.1993 nu a operat transferul dreptului de proprietate, acesta având forța și valabilitatea unui antecontract, nu operează nulitatea acestuia pentru nerespectarea formei ad validitatem.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța a constat că în temeiul art. 274 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții datorează cheltuieli de judecată la cererea celeilalte părți. În speță reclamanții sunt cei care au căzut în pretenții existând și cererea pârâților la obligarea lor la plata acestor cheltuieli, însă s-a retinut că pârâții au depus în probațiune o copie a chitanței nr. 409/19.03.2012, fără a se indica dosarul pentru care s-a plătit acest onorariu, având în vedere că între părți există mai multe litigii pe rolul instanței. Față de aceste aspecte instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada că aceste sume consemnate în chitanța arătată s-au încasat pentru servicii avocațiale prestate în această cauză, motiv pentru care a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulata de pârâți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantii reclamanții O. C. și O. A. si pârâții O. G. și O. F..
Prin recursul formulat pârâții O. G. si O. F. au solicitat admiterea recursului, casarea in parte a hotărârii atacate in sensul de a fi obligati reclamanții O. C. și O. A. la plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecata la fond.
In motivarea recursului pârâtii au aratat că soluția instanței de a nu acorda cheltuielile de judecata este nelegală, intrucat nu îsi pemit să falsifice chitanțe si nici să depună chitanțe duble sau să folosească aceeași chitanță în mai multe dosare. Este adevarat că intre părți există mai multe litigii, în care Cabinetul de avocatură K. S. A., asigură asistența juridică, dar pentru fiecare cauză este încheiat un contract separat sau în cadrul aceluiași contract se face mențiunea dosarului. În atare situatie, onorariul prezentat pentru chitanța depusă, este cel plătit de client pentru acest dosar.
In drept s-au invocat prev. art. 304 pct. 9, art. 312 cod procedura civila.
Prin recursul formulat reclamanții O. C. și O. A., au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond si in consecinta admiterea acțiunii și să se constate nulitatea parțială a antecontractului pe care reclamanții nu 1-au scris și nu l-au semnat, contractul neîntrunind condițiile esențiale pentru validarea unei convenții prevăzute de art. 948, 966 din Cod civ., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului s-a aratat că hotărârea atacata este neîntemeiată și nelegală, aceasta cuprinzând motive contradictorii de natura pricinii, fiind lipsita de temei legal si fiind dată cu încălcarea legii.
Astfel s-a sustinut că instanța de fond nu a luat în considerare probele de la dosar din care rezultă că reclamanții-recurenți nu au încheiat acel contract cu pârâții-intimați, s-a dovedit că pe reclamantul O. C. nu-1 cheamă și O. S. C., cum pârâtul -intimat O. G. a recunoscut în interogatoriul ce i-a fost luat că el a scris antecontractul, l-a trecut pe reclamant cu acest nume, la încheierea acestui contract neparticipând reclamantii, nesemnându-l, nerecunoscându-și semnătura de pe acel contract.
De asemenea s-a aratat că acest antecontract este plin de ștersături și adăugiri făcute de intimatul O. G., care în interogatoriul ce i-a fost luat a recunoscut că el a scris acel antecontract și a făcut acele adăugiri, instanța neluând în considerare aceste probe, deși aceste adăugiri sunt vizibile pe antecontract.
Recurentii au invederat că au dovedit că acel antecontract nu cuprinde corect suprafețele terenurilor pe care intimatul susține că le-ar fi cumpărat de la reclamanți, acest teren în antecontract este trecut în suprafață de 2,03 ha, ori în T.P. nr._/2009 acest teren are o suprafață de 1 ha și 7275 mp, necorespunzând numerele topo din contract cu cele de pe titlu, nr. top. 543 și 544 fiind trecute fictiv în contract, ele neapărând pe titlu de proprietate.
Faptul că acest antecontract nu întrunește condițiile esențiale ale unei convenții prevăzute de Codul civ., rezultă potrivit reclamantilor și din împrejurarea că pe acel contract este trecut că ar fi vândut și fratele lor O. P., partea lui de teren, contractul nefiind semnat de acesta și cu toate acestea instanța reține neîntemeiat că și el ar fi vândut. De asemenea semnăturile de la rubrica vânzător nu sunt ale reclamanților și mai mult decât atât numele reclamantului O. C. nu este trecut corect în acel antecontract, fiind trecut O. S. C., deși nu are acest prenume, în toate actele sale este trecut O. C., împrejurare pe care instanța de fond nu a luat-o în considerare.
S-a mai aratat că, deși s-a dovedit că reclamanții-recurenți nu au participat când pârâtul-intimat a scris acel antecontract și nici când a făcut acele modificării ulterioare, intimatul susținând că a înscris datele în antecontract din buletinele de identitate ale recurenților, ceea ce nu este adevărat, întrucât dacă recurenți ar fi fost prezenți, din actele lor de identitate s-ar fi constatat că pe recurent îl cheamă O. C..
De asemenea au sustinut recurentii- reclamanti că acest antecontract nu întrunește condițiile de validare prevăzute de lege și pentru faptul că intimații nu au achitat în întregime prețul terenului pe care susține că l-ar fi cumpărat, această împrejurare rezultând din procesul-verbal din 17.03.2007 scris de către intimat, că nu s-a achitat tot prețul din antecontractul din 16.05.1993 și că intimații ar mai avea de achitat câte 10.000 lei fiecăruia, procesul-verbal nefiind semnat de recurenți.
Potrivit recurentilor, se reține neîntemeiat în sentință că reclamanții ar fi făcut plângeri penale privind falsificarea acestui antecontract, ceea ce nu este adevărat, această plângere nu are nici o legătură cu obiectul acestei cauze, plângerea respectivă se referă la alte persoane făcută împotriva intimatului O. G..
In drept s-au invocat disp. art. 304, pct. 7, 8, 9 Cod proc. civilă.
Instanța de recurs, examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu in baza art. 304 ind. 1 C. pr. civ., constată următoarele:
Prin actul sub semnatura privata intitulat „contract de vanzare- cumparare” din data de 16.05.1993, numiții O. P., H. I., O. A. și O. S. C. s-au obligat sa vândă pârâților O. G. și O. F. terenul moștenit de toți frații de la părinții lor în suprafață totală de 2,03 ha.
Acest înscris a fost încheiat pe baza adeverinței nr. 1532/26.05.1992 prin care s-a stabilit dreptul de proprietate după defunctul O. D. pentru suprafața totală de 2,03 ha.
Ulterior s-a emis TP nr._/11.02.2009 pentru suprafața de 1 ha și 7275 mp., pe numele tuturor fraților, respectiv O. C., O. G., O. D., O. A., O. P. și H. I., in baza deciziei civile nr. 948/R/2008 pronunțată în dosar nr._ .
Prin aceasta decizie s-a stabilit ca indreptatiti la reconstituire sunt potrivit disp. art. 8 si 13 din Legea nr. 18/1991 mostenitorii defunctului O. D.. Instanta nu s-a pronuntat asupra validitatii conventiei incheiate intre mostenitorii def. O. D. in anul 1993, intrucat nu a fost sesizata cu o actiune in executarea antecontractului, iar în cadrul litigiului de fond funciar intereseaza numai cine s-a inscris cu terenul in CAP.
Mai retine instanta că în antecontract a fost inscrisa suprafata de 2,03 ha pentru ca prin adeverința nr. 1532/26.05.1992 s-a stabilit dreptul de proprietate după defunctul O. D. pentru suprafața totală de 2,03 ha. Faptul că ulterior prin TP nr._/11.02.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 1 ha și 7275 mp., nu afecteaza valabilitatea conventiei, promisiunea de vânzare netransferând proprietatea.
Instanta de recurs retine că actul sub semnătură privată încheiat între părti este un antecontract, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ambele părți obligându-se să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare. Așadar, vânzătorul nu a vândut, iar cumpărătorul nu a cumpărat, ci ambii s-au obligat numai să încheie contractul în viitor.
În consecinta, in mod corect a apreciat instanta de fond că actul sub semnătură privată din 16.05.1993 are forța și valabilitatea unui antecontract si nu operează nulitatea acestuia pentru nerespectarea formei ad validitatem.
Cat priveste sustinerea recurentilor reclamanti in sensul că actul este lovit de nulitate pentru că nu a fost semnat de fratele lor O. P. se retine in primul rând că reclamanții au solicitat constatarea nulității partiale a antecontractului in ce îi priveste, neavând interes pentru mai mult. De altfel numitul O. P. prin act autentic a confirmat vânzarea efectuata si a executat antecontractul.
Referitor la sustinerea reclamantului –recurent O. C. in sensul că nu a semnat antecontractul de vânzare- cumpărare se retine că în dosarul nr. 4899/2006 al Judecătoriei Oradea s-au efectuat două expertize una la Laboratorul de la Timișoara, iar cealaltă la INEC București – ambele concluzionând că semnătura aparține reclamantului O. S. C..
De asemenea prin raportul de constatare tehnico-stiintifică intocmit de IPJ Bihor- Serviciul Criminalistic in dosar nr._ s-a constatat ca semnătura de la pozitia vânzator la numele O. S. C. apartine reclamantului.
Reclamantul O. C. a invocat faptul că el se numește O. C. si nu O. S. C., acesta fiind in opinia sa un motiv de nulitate al contractului. Instanta constata insa că reclamantul a formulat actiunea in dosar nr. 4899/2006 al Judecătoriei Oradea pe care a semnat-o cu numele O. S. C.. Apoi in actiunea având ca obiect contestatie impotriva Hotararii Comisiei Judetene nr. 286/C/2002 inregistrata pe rolul Judec. Oradea la data de 16.05.2002 reclamantul îsi indica numele ca fiind O. S. C.. De asemenea prin chiar rezoluția Parchetului din dosar nr. 1200/P/2009 reclamantul recunoaste că de mic i se spunea de familie și cunoscuți S..
In consecinta, chiar daca numele din actele de stare civila al reclamantului este O. C., acesta este cunoscut in familie ca având si prenumele de Siviu, prenume pe care reclamantul l-a folosit in multe actiuni formulate pe rolul Judec. Oradea, probabil si pentru că a fost botezat cu prenumele S. C..
Cu rea credinta insa reclamantul O. C. incearcă să profite de faptul ca in antecontract apare si cu prenumele S., sustinând că nu el a semnat actul, desi din numeroasele expertize efectuate rezulta că semnatura de la rubrica vânzator din dreptul numelui O. S. C. îi apartine lui (pentru expertize folosindu-se scripte de comparatie depuse chiar de către reclamant precum si probe de scris si semnatură luate de instanta de judecata in sedintă publică in dosar nr. 4899/2006 al Judecătoriei Oradea).
Iar imprejurarea că nu s-ar fi plătit integral pretul imobilelor nu atrage nulitatea contractului, vânzatorul putând cere obligarea cumparatorului la executarea obligatiei sau rezolutiunea contractului.
Referitor la faptul ca ar exista in contract adăugiri și ștersături, reclamantii nu au indicat care ar fi acestea si nici nu au solicit efectuarea unei expertize grafologice cu privire la adăugirile și ștersăturile invocate, instanta neidentificand adăugiri si stersături care sa afecteze validitatea conventiei.
F. de cele de mai sus, in baza art. 312 C. pr. civ. va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții O. C. și O. A..
Recursul declarat de pârâții O. G. si O. F. urmeaza a fi admis, in consecinta va fi modificata în parte sentinta atacata, în sensul că vor fi obligati reclamanții, in baza art. 274 C. pr. civ. să plătească pârâților suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, repretentand onorariu avocatial justificat cu chitanta depusa la dosarul de fond (fila 131).
In conditiile in care apărătorul ales al pârâtilor a prestat asistenta juridica in dosar si a depus chitanta justificativă, iar reclamantii sunt in culpa procesuala, pârâtii sunt indreptatiti acordarea cheltuielilor de judecată in fond.
In baza art. 274 cod pr. civ. intimații O. C. și O. A., fiind in culpă procesuală, vor fi obligati să plătească recurenților O. G. și O. F., suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs (onorar avocatial al cărui cuantum a fost redus proportional cu valoarea pricinii).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții O. C. cu domiciliul în Oradea, ., .. 4, județul Bihor și O. A. cu domiciliul în Oradea, ., ., județul Bihor.
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenții O. G. și O. F., ambii cu domiciliul în Oradea, .. 17, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații O. C. și O. A., împotriva sentinței civile nr. 5993 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă reclamanții să plătească pârâților suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Obligă pe intimații O. C. și O. A. să plătească recurenților O. G. și O. F., suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. B. F. M. L. E. M.-G. I. P.
Red. fond D. L.
Red. rec. NB
Dact. IP/NB
2 ex./11.02.2013.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 676/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-12-2013, Tribunalul... → |
|---|
