Acţiune în constatare. Sentința nr. 2011/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2011/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 1172/271/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 403/R/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului Civil declarat împotriva sentinței civile nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de recurenții B. R. M. și B. M. T. în contradictoriu cu intimații B. I. E. și B. C. V., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la a doua strigare a cauzei, intimata B. I. E. sistată de av. M. V., pentru intimați în baza delegației de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura este incompletă cu recurentul Basseti M. T..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al 2-lea termen de judecată, că recursul este motivat și netimbreat, după care:
Reprezentantul intimaților, față de netimbrarea recursului, fiind citați intimații cu mențiunea timbrării acestuia, invocă excepția netimbrării recursului.
I n s t a n ț a, deliberând, față de împrejurarea că deși recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei de timbru stabilită în sarcina lor, în cuantum de 945,6 lei și 6 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării ca netimbrat, văzând că aceștia nu s-au conformat, acordă cuvântul pe excepție.
Reprezentantul intimaților solicită admiterea excepției, anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța de la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului de fata retine următoarele – prin sentința civilă nr._ din data de 20 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Oradea in dosarul nr._, instanța a dispus:
- respingerea excepției prescripției invocată de pârâții B. I. E. și B. C. V..
- respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanții B. R. M., și B. M. T., în contradictoriu cu pârâții B. I. E. și B. C. V.,
- a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca reclamanții au calitatea de moștenitori legali ai defunctei lor bunici Basseti Lucreția, conform certificatului de calitate moștenitor nr. 42 emis de BNP M. D. –S. în dosarul succesoral nr. 49/2003, fil. nr. 103, act a cărui valabilitate a fost consfințită prin dec. nr. 710/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dos. nr._, reținându-se că aceștia au acceptat în mod tacit succesiunea după bunica lor decedată la data de 16.11.2000 prin Notificarea înregistrată la Primăria D. la data de 13.11.2001 .
Basseti Lucreția ns. la data de 09.08.1909 și decedată la data de 16.11.2000 a avut doi descendenți, pe antecesorul reclamanților B. T. ns. la 2.04.1932 decedat la data de 22.04.1987 și pe Bazeti A.- I. ns. la data de 09.12.1938 și decedată la data de 31.12.1990 .
La interval de 1- 2 ani, după moartea fiicei sale în anul 1990 Basseti Lucreția a locuit la reclamanți timp de aproximativ 1 an, ducând cu ea 2 tablouri tip goblen și un televizor și s-a întors la Oradea datorită unor neînțelegeri cu mama reclamanților, aducând înapoi bunurile aduse, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor C. M. Scarlet R. I. Osoian G., Bimbo I., fil. 243 fil. 264- 266 și din răspunsul reclamanților la interogatorii, fil. 195- 197.
Din coroborarea acelorași probe rezultă că reclamanții au fost la înmormântarea mătușii lor Bazeti A.- I., însă nu au participat la înmormântarea bunicii lor, despre care au aflat în luna august.
Basseti Lucreția era o femeie supraponderală și bolnavă, iar începând cu anul 1997 nu s-a mai putut descurca singură apelând la ajutorul vecinilor, având și dificultăți financiare, vindea lucruri din casă și a acumulat mai datorii mari la întreținere, împrejurări în care a solicitat mai multor persoane să încheie contracte de întreținere, inclusiv martorei C. M., care însă, deși o ajuta ocazional a refuzat-o deoarece nu avea posibilitatea achitării datoriilor acumulate la asociația de proprietari.
În toată această perioadă, reclamantul Basseti R. M. a vizitat-o pe bunica sa o singură dată în anul 1995 când a externat-o din spital, conform răspunsului acestuia la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, iar reclamantul Basseti M. T. nu a vizitat-o niciodată fiind plecat în străinătate și nici nu a luat legătura telefonic cu bunica sa, conform răspunsurilor nr. 2 și 3 din interogatoriu .
În împrejurările menționate mai sus, Basseti Lucreția a încheiat contractul de întreține autentificat sub nr. 2215/29. 06.1998 de BNP L. F. cu pârâta B. Iuiana E. și cu soțul acesteia B. C. decedat la 13.12. 2000 în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Pârâta și defunctul său soț B. C. s-au intabulat la data de 30.06.1998 sub B 3,4, iar în baza certificatului de moștenitor nr. 196 /2000 emis în dos. succesoral nr. 226 /2000 al BNP L. F. cota defunctului B. C. a fost transmisă cu titlu de moștenire pârâților în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu, aceștia intabulându-se sub B 5-6 .
Anterior perfectării contractului de întreținere pârâta a cunoscut situația de CF a imobilului, respectiv că acesta a constituit proprietatea tabulară a defunctei fiice a întreținutei, Bazeti A. I., care era intabulată sub B1 CF ind._ Oradea, fil. 51-52. De asemenea în cursul discuțiilor avute cu B. Lucreția, pârâta a luat cunoștință de faptul că aceasta avea un nepot la Cluj, astfel cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriu.
După încheierea contractului de întreținere pârâta a achitat cheltuielile de întreține curente și restante, astfel cum rezultă din copiile chitanțelor de la fil. 100-101
B. Lucreția a dispus în favoarea pârâtei și a soțului acesteia B. C. de întreaga sa avere mobilă și imobilă, aceștia fiind instituiți legatari universali prin testamentul autentificat la data de 29.06.1988 sub nr. 2216 de BNP L. F. .
Anterior perfectării actelor mai sus menționate B. Lucreția a obținut certificatul de moștenitor nr. 73/24.04.1998 emis în dos. succesoral nr. 94/98 al BNP L. F., fil. 48, prin care s-a consemnat calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa fiica Bazeti A.-I., dobândind în acest fel dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, intabulându-se la data de 30.06.1998 sub B 2 din CF ind._.
Astfel cum rezultă din cele descrise anterior, certificatul de moștenitor prin care Basetti Lucreția a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de succesiune după fiica sa Bazeti A. și contractul de întreține în baza căruia a transmis dreptul de proprietate în favoarea pârâtei și a defunctului său soț, s-au intabulat la aceeași dată deși au fost încheiate la date diferite.
Analizând excepția prescripție invocate de pârâții cu referire la primele două capete de cerere instanța a respings-o, retinand ca in conformitate cu disp. art. 797 din vechiul cod civil în vigoare la data emiterii certificatelor de moștenitor nr. 73/24.04.1998 și a certificatului de moștenitor nr. 196/2000 „Este nulă împărțeala în care nu s-a cuprins toți copiii, în viața la deschiderea moștenirii, și descendenții fiilor premuriti. Acțiunea de nulitate se pote exercita de toți erezii fără distincție.”
Art. 797 c.civ, deși este prevăzut al titlul „împărțeala de ascendent” își găsește aplicare în toate succesiunile, una din condițiile validității partajului succesoral fiind să prezența tuturor moștenitorilor.
Art. 72 al. 1 din Legea nr. 36/1995 actualizată “ După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit”.
Rezultă așadar că sancțiunea omiterii unor moștenitori la dezbaterea procedurii succesorale notariale se sancționează cu nulitatea absolută și nu nulitatea relativa, acțiunea în constatarea nulității certificatului de moștenitor pentru acest motiv fiind imprescriptibilă.
Cu referire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții n-au făcut dovada acceptării succesiunii după mătușa lor Bazeti A.-I. și nici după bunica lor B. Lucreția în termenul legal de 6 luni în termenul prevăzut de art. 700 c.civ.
Deși reclamanții au susținut că bunica lor le-a adus două goblenuri și un televizor ce au aparținut mătușii lor, unchiul reclamanților Osoian G. și martorul S. R. I., fil. 265-266 au declarat că acest bunuri au fost aduse de bunica lor înapoi la Oradea, atunci când s-a întors acasă după șederea sa la Cluj. Din probele administrate rezultă că bunica s-a dus la Cluj la aproximativ 1 an după decesul fiicei sale.
Deși reclamanții au susținut ca au achitat ultima rată a apartamentului nu au făcut nici o dovadă în acest sens și chiar dacă ar fi plătit vreo sumă de bani bunicii lor, remiterea sumei de bani nu dovedește intenția expresă și neechivocă de a accepta moștenirea după mătușa lor, cu atât mai mult cu cât nu a fost urmată de alte acte.
Este de reținut că reclamanții n-au făcut nici un act prin care să dovedească acceptarea moștenirii după mătușa lor, dimpotrivă, n-au mai fost în imobil de la decesul mătușii lor și până în anul 1995 când bunica lor a fost bolnavă și s-a deplasat doar în acest scop.
Reclamanții, deși au susținut că au avut discuții cu bunica lor despre moștenirea după bunica lor, n-au adus nici o probă în acest sens.
Este foarte probabil ca reclamanții să fi avut convingerea că o vor moșteni pe bunica lor și în acest fel vor dobândi proprietatea asupra apartamentului în litigiu, însă reclamanții neinteresându-se deloc de bunica lor, au aflat despre moartea acesteia doar la 9 luni după deces.
În condițiile în care B. Lucreția era singura moștenitoare acceptantă după fiica sa Bazeti A., continuând să locuiască netulburată în apartamentul ce a constituit proprietatea acesteia, se poate prezuma că prin obținerea certificatului de moștenitor nr. 73/24.04.2008, fil. 48, nu a urmărit fraudarea legii.
Certificatul de moștenitor nr. 73/24.04.1998 atestă în mod real calitatea numitei B. Lucreția de unic moștenitor al fiicei sale, singura mențiune eronată din acesta fiind omisiunea înscrierii calității reclamanților ca fiind străini de moștenire în condițiile art. 700 c.civ.
Reclamanții au recunoscut calitatea moștenitori ai bunicii lor, în condițiile art. 4 al. 3 din legea nr. 10/2001 respectiv numai pentru bunurile solicitate în temeiul acestei legi, astfel cum rezultă și din considerentele deciziei civile nr. 7120/R/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dos. nr._ .
În condițiile descrise anterior numita B. Lucreția a dobândit în întregime dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu cu titlu de moștenire după defuncta sa fiica Bazeti A. și putea transmite în mod legal dreptul de proprietate în baza contractului de întreținere nr. 2215/1998 .
În orice caz pârâta și soțul său B. C. și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere, fapt necontestat de reclamanți.
Ceea ce omit reclamanții este că prin moștenire se transmit nu numai drepturile dar și obligațiile antecesorului lor, ori în calitate de moștenitori ai bunicii lor B. Lucreția, așa cum pretind, sunt datori să execute și obligațiile antecesoarei lor, în speță obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Faptul că pârâta ar fi cunoscut despre existența nepoților nu are nicio relevanță, în condițiile în care reclamanta a încheiat cu numita B. Lucreția contractul de întreținere, întreținuta având calitatea de proprietar al imobilului, existența nepoților nefiind un impediment la încheierea contractului de întreținere.
Nu s-a dovedit nici un moment reaua credință a pârâtei, ci dimpotrivă faptul că aceasta și-a îndeplinit în mod onest obligațiile contractuale și a îngrijit-o pe numita B. Lucreția, în condițiile în care nici o altă persoană nu a fost dispusă să facă acest lucru, nici măcar reclamanții, care aveau obligația morală și legală în acest sens.
Cum în speță rezultă legalitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către B. Lucreția și actele ulterioare de transmitere cu titlu de întreținere autentificat sub nr. 2215/29.06.1998 și certificatul de moștenitor nr. 196/2000 sunt legal și valabil făcute, astfel că nu se impune anularea acestora și nici radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară.
Reclamanții nefiind proprietarii asupra imobilului în litigiu nu sunt îndreptățiți nici să ceară partajul acestuia.
Față de toate considerentele ce preced, instanța în temeiul disp. art. 88 din Legea nr. 36/1995, art. 650, 670 700 din vechil cod civ, art. 37 din Legea nr. 147/1996, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Reclamanții fiind în culpă procesuală, în temeiul disp. art. 274 c.pr.civ. au fost obligat să plătească pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe,in termen legal, au declarat recurs reclamanții B. R. M. și B. M. T., criticând sentința sub aspectul nelegalitătii si netemeiniciei, solicitând, in principal, casarea cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanța, iar in subsidiar modificarea sentinței recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
Instanța a dispus citarea recurenților cu mențiunea de a achita 945,6 lei taxa judiciara de timbru si 6 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anularii recursului ca netimbrat.
Recurenții nu si-au îndeplinit obligația stabilita in sarcina lor pana la termenul acordat in acest scop, iar la termenul de judecata din 05.04.2013, a fost invocata excepția privind netimbrarea recursului, intimații prin aparitor ales solicitând admiterea excepției si anularea recursului ca netimbrat.
Analizând excepția invocata de instanța din oficiu, tribunalul retine ca in conformitate cu prevederile art. 2, al. 1, raportat la art. 11 si art. 20, al. 3 din Legea nr. 146 din 1997 privind taxele judiciare de timbru si potrivit art. 3, raportat la art. 9 din OG nr 32 din 1995 privind timbrul judiciar, prezenta cerere de recurs, raportat la valoarea obiectului cererii deduse judecații, se taxează cu 945,6 lei taxa judiciara de timbru si 6 lei timbru judiciar, care se achita anticipat, sub sancțiunea anularii cererii.
Potrivit art. 20 din lege, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii.
Având in vedere nerespectarea de către recurenți a acestor obligații, deși au fost citați cu mențiune, se impune anularea recursului ca fiind netimbrat.
In raport de considerentele expuse, instanta va dispune anularea recursului ca netimbrat.
Reținând culpa procesuala a recurenților, in temeiul art. 274 c.pr.civ., i va obliga sa plătească intimaților cu titlu cheltuieli de judecata in recurs constând in onorariu avocațial, suma de 800 lei, conform chitanței de plata de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul civil introdus de recurenții B. R. M. și B. M. T., ambii domiciliați în Cluj N., . nr. 44, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții B. I. E. și B. C. V., domiciliați în Oradea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează in totalitate.
Obligă recurenții să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Definitiva si irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. O. U.
Red. Jud. T.B. – C.M.R.
Tehnoredactat S. O. - 2 ex/ 09 Aprilie 2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 818/2013. Tribunalul BIHOR | Obligaţie de a face. Decizia nr. 967/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
