Partaj judiciar. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul BIHOR

Tribunalul BIHOR - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 913/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 7555/271/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 913/R/2013

Ședința publică din 14 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. T. S.

JUDECĂTOR: F. I. C.

JUDECĂTOR: L. E. M.-G.

GREFIER: D. C.

Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil înaintat de recurenții R. M., R. A., R. E. în contradictoriu cu intimata M. (actuală Lang) M. A., împotriva sentinței civile nr.8579 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, prin serviciul registratură la data de 14.10.2013 reprezentanta recurenților a depus la dosar copia chitanței nr.193 din 16.09.2013 prin care se justifică plata sumei de 1.200 lei reprezentând onorariu de avocat, după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 30 septembrie 2013 când părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 7 octombrie 2013, 14 octombrie 2014 – zi în care s-a pronunțat hotărârea.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND,

Asupra recurs civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.8579 din 06 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea in prezentul dosar s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei Lang(fostă M.) M. A. în contradictoriu cu pârâții R. M., R. A. si R. E..S-a constatat că părțile au dobândit în comun în timpul căsătoriei, ca bunuri comune următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 15.647 lei: autoturism Lada Niva 4x4, culoare verde închis, pe benzină, cu nr. de înmatriculare_, an de fabricație 2000, în valoare de 10.270 lei; cositoare de iarbă manuală, în valoare de 824 lei; drujbă Husqvarna, în valoare de 315 lei; țuică de prună – 50 l, în valoare de 750 lei;perdele, draperii și jaluzele, în valoare de 53 lei; colțar piele sintetică, în valoare de 862 lei;pat pentru copil, în valoare de 75 lei; saltea Relaxa 200/90 cm, în valoare de 175 lei; pat mare din lemn fag/brad, în valoare de 158 lei; saltea ortopedică, în valoare de 225 lei;saltea Relaxa, 200/80 cm, în valoare de 115 lei; TV color S., în valoare de 220 lei;Mașină electrică de spălat „Servis”, în valoare de 395 lei; Scaune tip taburet, în valoare de 28 lei; Măsuță din lemn, în valoare de 30 lei;

Combină frigorifică Whirlpool, în valoare de 428 lei,Congelator cu 7 sertare, în valoare de 403 lei;C. cu microunde, în valoare de 178 lei; Aspirator de praf Samsung, în valoare de 80 lei;Set de vase din porțelan, în valoare de 63 lei.

S-a constatat că părțile – reclamanta și pârâtul de rd. 1 au avut cote de contribuție egale la dobândirea acestor bunuri comune.

S-a dispus partajarea acestora în natură, prin formarea de loturi, astfel:

-lotul 1, în favoarea reclamantei, find compus din: perdele, draperii, jaluzele, în valoare de 53 lei; colțar piele sintetică, în valoare de 862 lei; pat pentru copii în valoare de 75 lei; saltea Relaxa 200/90 cm, în valoare de 175 lei; pat mare din lemn de fag/brad, în valoare de 158 lei, saltea ortopedică, în valoare de 225 lei; saltea Relaxa 200/80 cm, în valoare de 115 lei; TV color marca S., în valoare de 220 lei; mașină de spălat Servis, în valoare de 395 lei; scaune tip taburet, în valoare de 28 lei; măsuță din lemn, în valoare de 30 lei; combină frigorifică Whirlpool, în valoare de 428 lei; congelator cu 7 sertare, în valoare de 403 lei; cuptor cu microunde, în valoare de 178 lei; aspirator Samsung, în valoare de 89 lei, set de vase din porțelan, în valoare de 63 lei - valoarea tuturor acestor bunuri mobile fiind de 3497 lei.

-lotul 2, în favoarea pârâtului de rd. 1, fiind compus din: autoturism Lada Niva 4x4, culoare verde închis, pe benzină, cu nr. de înmatriculare_, an de fabricație 2000, în valoare de 10.270 lei; cositoare iarbă, în valoare de 824 lei; drujbă tip Husqvarna, în valoare de 315 lei; 50 l țuică de prună, în valoare de 750 lei – valoarea tuturor acestor bunuri mobile fiind de 12.150 lei.

A fost obligat pârâtul de rd. 1 să-i plătească reclamantei o sultă în egalizarea loturilor formate, în sumă de 4327 lei, suma urmând a fi actualizată potrivit ratei indicelui de inflație din ziua plății efective.

S-a constatat că părțile – reclamanta și pârâtul de rd. 1 – au edificat împreună o construcție „în roșu”, în curtea imobilului unde au avut domiciliul conjugal, în valoare de 21.100 lei.

S-a atribuit această construcție în natură către pârât, acesta fiind obligat să-i plătească reclamantei cota ei de ½ parte din valoarea acesteia, anume suma de 10.550 lei, aceasta urmând a fi actualizată potrivit ratei indicelui de inflație din ziua plății efective.

S-a constatat că părțile – reclamanta și pârâtul de rd. 1 – au un drept de creanță asupra investițiilor efectuate la casa – proprietatea pârâților de rd. 2 și 3, identificate în contraexpertiza imobiliară în construcții, efectuată în cauză, în valoare totală de 24.100 lei, sumă la care s-a adăugat sporul de valoare de 16.900 lei.

Au fost obligați pârâții, în solidar, să-i plătească reclamantei cota ei de ½ parte din valoarea acestor investiții, anume suma de 20.500 lei, care, la fel, va fi reactualizată potrivit ratei indicelui de inflație din ziua plății efective.

S-a dispus partajarea în natură a fotografiilor cu minorul părților, M. O., pârâtul fiind obligat să-i predea reclamantei jumătate din aceste fotografii.

S-a respins capătul de cerere privind includerea în masa bunurilor comune de partajat a celorlalte bunuri mobile comune indicate de reclamantă și neidentificate de expert, constând în: suport șervețele, set farfurii bucătărie, cafetieră Bosch, robot de bucătărie Bosch.

S-a respins capătul de cerere privind includerea în masa bunurilor comune de partajat a armei de vânătoare.

S-a respins capătul de cerere privind constatarea calității de bunuri proprii ale reclamantei, ale: butoaielor de 60 l din plastic, lăzilor din plastic și a paharelor din sticlă, acestea nefiind identificate.

Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 5780 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a pronunțat următoarele:

Părțile au fost căsătorite, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 3553/2009 a Jud. Oradea (fila 10 dos.). domiciliul conjugal al părților a fost în satul Felcheriu, nr. 70, . – imobil proprietatea părinților fostului soț al reclamantei – pârâții de rd. 2 și 3.

Potrivit declarațiilor martorilor B. F. și B. R. L., audiați în cauză pentru reclamantă (filele 106, respectiv 117 dos.), reclamanta și fostul soț au locuit efectiv în Felcheriu, la locuința părinților pârâtului de rd.1. Primul martor a arătat că reclamanta nu mai stă acolo de peste trei ani. În timpul conviețuirii lor, tinerii au pus geamuri termopan la casa care se afla în curtea respectivă. S-a mai menționat că foștii soți aveau serviciu, lucrau amândoi.

Cel de-al doilea martor a arătat că foștii soți au început să construiască în curtea imobilului proprietatea pârâților de rd. 2 și 3, o casă de locuit, separat de casa părintească. Astfel, în curte, erau două case, una a părinților pârâtului, cealaltă în care au stat tinerii, iar ei au început să facă a treia construcție în acea curte, care și acum e la stadiul „în roșu”. Martorul a mai cunoscut despre existența autoturismului Lada Niva, cu care pârâtul circulă și în prezent. De asemenea, știa despre existența unei remorci și a armelor de vânătoare; de asemenea, a precizat de țarcul pentru mistreți și de câine.

Pârâții nu au avut nici un martor de propus și nici alte probe de solicitat în cauză.

În ceea ce privește expertizele efectuate în cauză, s-a încuviințat și s-a efectuat o expertiză de evaluare a bunurilor mobile ale părților, așa cum au fost indicate de către reclamantă, ținând cont de ceea ce a găsit expertul la fața locului. Raportul a fost întocmit de dl. expert Ț. A. și a fost depus la filele 91-95 dosar.

De asemenea, s-a efectuat o expertiză tehnică auto în cauză, de către dl. expert L. L., raportul fiind depus la filele 147-159 dos., concluziile acestuia fiind în sensul că valoarea comercială a autoturismului Lada Niva, cu nr. de înmatriculare_, la data despărțirii în fapt a părților, anul 2008, era de 2359 Euro sau 10.270 lei.

Nici reclamanta, nici pârâții nu au avut obiecțiuni la aceste două rapoarte de expertiză.

În ce privește expertiza imobiliară în construcții, aceasta a fost efectuată inițial de dl. expert M. I.. Ca urmare a nemulțumirii reclamantei față de concluziile formulate de acest expert, s-a solicitat și s-a încuviințat în cauză o contraexpertiză, care a fost întocmită de d-nii experți B. M., S. R. și Târhaș P., lucrarea fiind depusă la filele 178-189 dosar.

De precizat este faptul că până la terminarea procesului, reclamanta s-a căsătorit, schimbându-și numele și numindu-se în prezent „Lang”, în loc de „M.”.

Din probele administrate în cauză exclusiv de către reclamantă, aceasta a dovedit faptul că, pe durata căsătoriei, a fost încadrată în muncă, a obținut venituri, de asemenea a prestat muncă în gospodărie și s-a ocupat de creșterea și educarea minorului părților, copilul și fiind încredințat mamei lui în urma divorțului părinților.

În timpul căsătoriei, foștii soți au achiziționat bunurile identificate prin raportul de expertiză mobiliară efectuat de dl. expert Ț. A., fiind aplicabile în speță disp. art. 30 C.Fam., pârâtul fiind de acord și el cu cota de contribuție egală la dobândirea acestor bunuri comune.

În ce privește investițiile efectuate de părți la casa proprietatea părinților pârâtului, acestea s-au realizat în timpul căsătoriei. Cum imobilul respectiv nu este proprietatea foștilor soți, aceștia au doar un drept de creanță constând în valoarea acestor investiții efectuate. Reclamanta este deci, îndreptățită să primească cota ei de ½ parte din valoarea acestor investiții. Deși pârâții s-au opus cererii reclamantei, au recunoscut totuși la interogatoriile administrate în instanță, parte din aceste investiții. Cum nu au adus însă nici o probă în sprijinul susținerilor lor cum că ei le-ar fi făcut sau că i-ar fi dat bani fiului lor – folosiți în aceste investiții, ținând cont și de prezumția comunității de bunuri, deci și investițiile făcute au fost comune, văzând și concluziile contraexpertizei imobiliare, în construcții, instanța va aprecia că reclamanta este îndreptățită la ½ din valoarea acestora, așa cum au fost ele reținute în cuprinsul raportului de contraexpertiză efectuat în cauză. Astfel, pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei corespunzătoare în favoarea reclamantei. Această obligare în solidar s-a impus având în vedere că, pe de o parte, investițiile sunt comune, realizate în timpul căsătoriei, iar, pe de altă parte, toate acestea profită părinților pârâtului – proprietari ai imobilului, dar și pârâtului de rd. 1 care și în prezent conviețuiește cu aceștia, având domiciliul în acel imobil.

În consecință, instanța de fond a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile mobile identificate de dl. expert Ț. A., în valoare totală de 5377 lei, precum și autoturismul Lada Niva, cu nr. de înmatriculare_, an de fabricație 2000, în valoare de 10.270 lei. Ca urmare a acestei situații, fiecare dintre foștii soți are dreptul la bunuri în valoare de 7824 lei.

Cum principiul împărțelii judiciare este cel al formării de loturi în natură, potrivit art. 673 ind. 5 alin. 2 C.Pr.Civ., instanța a format loturi pentru fiecare din părți – reclamanta și pârâtul de rd. 1, cu bunuri mobile în natură, potrivit dispozitivului hotărârii. S-a precizat și faptul că autoturismul Lada Niva a rămas în posesia pârâtului, el folosindu-l și în prezent, astfel că i s-a atribuit acestuia.

S-a mai reținut că valoarea bunurilor care rămân în posesia pârâtului este de 10.270 lei (autoturismul), plus diferența de 1880 lei (celelalte bunuri mobile nesolicitate de reclamantă), deci, în total, suma de 12.150 lei.

Fiind necesară egalizarea loturilor părților, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei o sultă în valoare de 4327 lei, suma urmând a fi actualizată potrivit ratei indicelui de inflație din ziua plății efective.

În ce privește construcția „în roșu” edificată de foștii soți în curtea imobilului unde au avut domiciliul conjugal, aceasta a fost evaluată de experți la suma de 21.100 lei. Cum reclamanta a plecat din țară fiind stabilită în Austria, și cum această fundație și ceea ce s-a făcut nu se poate ridica, această construcție a fost atribuită pârâtului, cu obligarea lui la plata sultei corespunzătoare către reclamantă, în sumă de 10.550 lei, la fel suma urmând a fi actualizată potrivit ratei indicelui de inflație din ziua plății efective.

Referitor la investițiile comune efectuate la casa proprietatea pârâților de rd. 2 și 3, acestea au fost și ele identificate și stabilite prin contraexpertiza în construcții întocmită în cauză, valoarea lor fiind de 24.100 lei, sumă la care se va adăuga sporul de valoare de 16.900 lei. În consecință, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 20.500 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cota de ½ parte din valoarea acestora, sumă care, la fel, va fi reactualizată potrivit ratei indicelui de inflație din ziua plății efective.

În ceea ce privește fotografiile minorului M. O., acestea s-au împărțit în natură între cei doi părinți, reclamantei urmând să-i revină jumătate din acestea, pârâtul fiind de acord cu această solicitare, prin răspunsurile lui la interogatoriu.

În sfârșit, singura problemă rămasă de discutat este cea a armei de vânătoare a pârâtului, reclamanta solicitând atribuirea acesteia către pârât și obligarea lui la plata sultei corespunzătoare către ea. Instanța a respins această solicitare. Într-adevăr, pârâtul nu este de profesie vânător sau pădurar, vânătoarea fiind un hobby al lui, însă instanța a apreciat că nu poate socoti arma respectivă ca și bun comun, indiferent că a fost cumpărată în timpul căsătoriei sau că a fost primită cu titlu de donație de la părinții pârâtului. Este vorba de un bun folosit în mod exclusiv de către pârât, cu care reclamanta nu a avut nici o legătură, nu l-a folosit vreodată.

În aceste condiții, instanța a considerat că acest bun poate fi încadrat în categoria celor prevăzute la art. 31 lit. c) C. Fam., astfel că l-a considerat bun propriu al pârâtului, și nu bun comun al părților.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 30, 31 și 36 C. Fam., corob. cu art. 673 ind. 1 și urm. C.Pr.Civ., instanța a admis în parte acțiunea precizată de reclamantă, potrivit dispozitivului.

În baza art. 274 C.Pr.Civ., fiind în culpă procesuală, instanța i-a obligat pe pârâți, în solidar, la plata sumei de 5780 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, suma reprezentând jumătate din toate cheltuielile suportate de aceasta cu timbrajul acțiunii (1930 lei), onorariu avocațial (2380 lei, cf. facturii și chitanței de la fila 205 dos.) și contravaloarea expertizelor efectuate în cauză (1400 lei – expertiza imobiliară inițială, 3710 lei – contraexpertiza imobiliară, 800 lei – expertiza de evaluare a bunurilor mobile și 1340 lei – expertiza auto), suportate în mod exclusiv de către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții recurenți R. M., R. A. și R. E. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.

In motivarea recuruslului s-a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală in ceea ce privește așa zisa contrucție în roșu și in privința investițiilor făcute de reclamanta intimata la casa pârâților R. A. și E..

In acest sens recurenții susțin că s-a arătat în intâmpinarea formulată de părți, precum și prin răspunsurile la interogatoriu că așa zisa casă in rosu edificată de foștii soți in timpul căsătorie s-a ridicat doar la nivel de fundație, restul lucrărilor fiind realizate de recurentul R. M., după desfacerea căsătoriei astfel încât in masa de impărțit ar intra doar fundația evaluată în raportul de expertiză la suma de 7solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.

Cât privește investițiile efectuate la casa părinților R. A. și E. recurenții susțin că acestea s-au realizat din bani proprii, nicidecum din bani comuni, chiar dacă părțile au locuit în acest imobil, aspecte arătate și in interogatoriu.

Se mai apreciază că în mod greșit a ținut cont instanța de fond doar de concluziile raportului de contraexpertiză, fără a le corobora cu celelalte probe de la dosar, făcându-se trimitere la diferența foarte mare dintre concluziile expertizei inițiale și contraexpertiza, recurenții apreciind că instanța trebuia să acorde prevalență primei expertize și să ii oblige pe aceștia la plata către reclamanta intimată a unei sulte de 4327 lei, recurenții neputând fi de acord cu restul dispozițiilor instanței de fond privind construcțiile și investițiile realizate.

In drept s-a invocat art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă.

Intimata a depus la dosarul cauzei note de ședință solicitând respinge recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

In motivarea poziției sale procesuale intimata a susținut că în mod corect a reținut instanța de fond că acea construcție in roșu realizată in timpul căsătoriei părților e bun comun și a dispus atribuirea acesteia către pârâtul R. M., tot corect fiind stabilită și sulta ce i se datorează intimatei de_ lei, așa cum rezultă din contraexpertiza ce trebuie avută in vedere cu atât mai mult cu cât primul expert nu a răspuns solicitărilor reclamantei.

Se mai arată de intimată cu privire la valoarea lucrărilor de investiții la imobilul proprietatea părinților fostului soț că instanța in mod corect a reținut că intimata a avut o contribuție de ½ la aceste investiții și corect le-a evaluat la suma de 24.100 lei stabilind in favoarea sa o cotă de_ lei considerând că recurenții nu aduc argumente logice și pertinente care să contrazică soluția instanței de fond, motivul de recurs fiind neîntemeiat.

Analizând recursul civil din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de recurenți, in lumina dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, instanța reține că acesta este fondat în parte pentru motivele ce succed:

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, in lumina dispozițiilor art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele instanța de recurs reține următoarele.

În esență recurenții contestă sentința instanței de fond sub două aspecte, apreciind pe de o parte că valoarea casei in rosu se limitează la data partajului la o simplă fundație și că doar aceasta trebuia supusă partajului intre foștii soți și a cărei valoare potrivit expertizei este de 7400 lei.Totodată in ceea ce privește investițiile la imobilul numiților Rotarul A. și Rotarul E. părinții recurentului R. M., fostului soț al intimatei, recurenții apreciază că investițiile s-au făcut de proprietarii casei și nu de intimata reclamantă, aspecte relevate atât in intâmpinare cât și in interogatoriu, astfel încât concluzia instanței că aceasta ar fi avut o contribuție de ½ la investiții este apreciată ca fiind greșită, fiind considerată eronată și sulta stabilită in favoarea reclamantei potrivit raportului de contraexpertiză de la dosar.

Analizând punctual aceste critici din perspectiva probațiunii de la dosar instanța le reține ca fiind pertinente și întemeiate numai în parte după cum urmează.

În ceea ce privește casa „în roșu” construită de foștii soți în timpul căsătorie, reclamanta susține în cererea de chemare în judecată că s-a edificat o construcție la nivel de fundație terminată fără planșeu, țiglă roșie, cărămidă roșie achiziționată pentru această casă,racord la apă curentă, voliere pentru fazani și țarc pentru mistreți In întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul R. M. susține cu privire la casa în construcție că a fost ridicată cu contribuția părinților săi, că banii împrumutați pentru cărămidă s-au restituit, că nu există racord la curentul electric și că racordul la apă s-a făcut după divorț. In interogatoriul părților nu se regăsesc întrebări cu privire la casa în roșu.

In raportul de expertiză valoarea fundației casei „in rosu” este apreciată a fi de 7400 lei, fără a se tine cont de țiglă, cărămidă sau alte investiții reclamate în timp ce in raportul de contraexpertiză se reține că la această fundație s-a realizat săparea fundației, turnarea fundației, achiziționare a 1800 bucăți de țiglă, aspecte asupra cărora părțile s-au pus de acord. De asemenea mai arată experții că susținerile reclamantei cu privire la racordarea la rețeaua de curent electric nu au fost dovedite neexistând racord cablu electric in zonă.

Evaluând aceste investiții prin raportul de contraexpertiză, (expertiza inițială neputând fi luată in considerare deoarece nu evaluează toate lucrările)comisia de experți a evaluat lucrările la fundație și procurarea de țiglă, conform Anexei 2 la_ lei la care a adăugat suma de 5493 lei valoarea reprezentând împrejmuiri la cele două țarcuri.

Din ansamblul probelor administrate în cauză instanța de recurs reține că investițiile dovedite și recunoscute de ambele părți sunt cele care vizează lucrările la fundație și procurarea de țigle în sumă de_ lei in timp ce suma de 5493 lei reprezentând împrejmuirea la cele două țarcuri nu au fost dovedite aceste lucrări fiind reținute pe baza simplelor declarații ale reclamatei, fără alte probe, neexistând dovezi certe la dosar că ele ar fi fost realizate în timpul căsătorie.

In consecință instanța de recurs reține că în privința casei în „roșu” lucrările și investițiile dovedite sunt lucrările la fundație și țigla în sumă de_ lei, in mod eronat reținând instanța de fond și valoarea de 5493 lei a celor două țarcuri nedovedite prin probele de la dosar.

Pentru aceste considerente se impune modificarea sentinței recurate în sensul modificării valoarii construcției în roșu edificată de reclamanta și pârâtul de randul 1 de la suma de_ lei la suma de_ lei și sulta aferentă datorată de pârâtul de randul 1 reclamantei de la suma de 10.550 lei la suma de 7790 lei actualizată cu rata indicelui de inflație din data plății efective.

De asemenea din probele de la dosar rezultă cu claritate că la edificarea casei in rosu si-au adus contribuția cei doi foști soți in cote egale astfel încât susținerile recurenților potrivit cărora și pârâții de rândul 2 și 3 ar fi avut o contribuție la aceasta rămând nedovedite și nu pot fi reținute.

Cu privire la celelalte critici ale recurenților legat de investițiile realizate la casa pârâților R. A. și R. E. instanța de recurs constată că instanța de fond pornește de la o premisă greșită considerând că proprietarii casei nu au adus nici o probă în sensul propriei participări la aceste investiții, or în calitate de proprietari ai imobilului casă și teren operează in favoarea acestora prezumpția că toate investițiile realizate la propriul imobil sunt efectuate de aceștia iar terțul care invocă o participare proprie la aceste investiții la bunul altuia are obligația de a le dovedi.

La fel ca și in cazul accesiunii imobiliare, care prevede în condițiile art.492 cod civil de la 1864 că toate lucrările făcute pe un fond sunt prezumate prin lege a fi făcute de proprietarul fondului, cu atât mai mult, mergând pe principiul a fortiori, se prezumă că toate lucrările de îmbunătățire și de investiție efectuate de recurenții pârâți la casa propriei le aparțin și au fost efectuate din fonduri proprii, reclamantei care în calitate de noră a locuit în casa acestora revenindu-i sarcina probei în a dovedi că a participat efectiv la aceste investiții împreună cu propriu soț și acesta terț neproprietar la rândul său.

Cu atât mai surprinzătoare este concluzia instanței de fond in sensul participării exclusive la aceste investiții a reclamantei și pârâtului fost soț R. M. cu cât din actele de la dosar rezultă că aceștia in aceeași perioadă au început edificarea unei case proprii în roșu, săpând fundația și achiziționând cărămidă, or in aceste condiții pare cu atât mai neverosimil ca în perioada în care își edificau împreună propria casă să realizeze tot ei exclusiv din fonduri proprii și cu nici o participare din partea proprietarilor casei direct interesati investițiile respective, neputându-se dovedii in mod rezonabil un asemenea interes.

In ceea ce privește probațiunea administrată la cererea reclamantei pentru dovedirea acestor investiții rezultă din actele dosarului că in dovedirea propriei contribuții reclamanta se fundamentează in mare măsură pe recunoașterile pârâților din interogatoriile administrate în fața instanței, in condițiile in care declarațiile martorilor audiați sunt foarte sumare, martorul B. F. declarând doar că nu a fost nicioadată la casa în litigiu dar știe că tinerii au pus geamuri termopan și că lucrau amândoi in timpul căsătoriei iar martorul B. R. a declarat că reclamanta și fostul soț au inceput construirea unei casei noi pentru locuit separat de casa părintească, pe care au edificat-o în roșu însă nu are cunoștință ca tinerii să fi modernizat casa în care locuiau, respectiv casa părintească (fila 117 dosar de fond).

In consecință în condițiile în care martorii audiați practic nu au cunoscut mai nimic despre vreo investiție a reclamantei și a fostului soț la casa în care aceștia locuiau singurele probe pertinente în dovedirea acestor investiții comune rămân interogatoriile celor trei pârâți. Din aceste interogatorii rezultă că în timpul căsătoriei cei doi soți au locuit în casa din Oșorhei ., proprietatea pârâților recurenți R. A. și R. E., că în această perioadă s-au realizat lucrări de tencuit, zugrăvit, s-au pus geamuri termopan, gresie, faianță, ușă interioară și exterioară, cazan de lemne cu încălzire centrală, calorifere, s-a amenajat o baie cu boiler electric, faianță, gresie, s-au cumpărat obiecte sanitare și accesorii, recunoscându-se că toate acestea s-au făcut în timpul căsătorie cu contribuția celor doi soți.

Insă la intrebarea finală dacă sunt de acord pârâții ca pentru aceste investiții efectuate să plătească reclamantei o cotă de ½ au răspuns in mod invariabil negativ arătând clar că părinții au fost cei care au dat bani propriului fiu pentru aceste lucrări, aspect ce rezultă din toate cele trei interogatorii, mai mult și pe parcursul celorlalte întrebării pârâții interogați au ținut să precizeze că anumite lucrări s-au realizat din banii părinților fostului soț, fie existau deja, fie s-au înlocuit unele elemente mai vechi sau au fost modificate, reabilitate, cum s-a afirmat in cazul sobei spre exemplu.

Coroborând aceste declarații ale pârâților recurenți cu concluziile lucrării de contraexpertiză, care fiind mai complexă și mai completă va fi avută in vedere de instanța de recurs, rezultă că unele lucrări reținute de comisia de experți nu au fost deloc dovedite și anume:dușumelele din lemn rășinoase, finisarea pardoselii prin rașchetare, lăcuirea pardoselii cu palux, vopsirea superioară a tâmplăriei de lemn cu baiț și lac,vopsirea la interior sau la exterior in două straturi, cu vopsea de ulei. Totodată in ceea ce privește lucrarea de zugrăvit perete și tavan cu dispersit aceasta e o simplă lucrare de întreținere și nu o investiție. Așa cum corect reține și primul expert care a efectuat lucrarea inițială unele lucrări de tencuieli și zugrăveli, vopsitorii și reparații la încălzirea centrală nu pot fi considerate lucrări de investiții, fiind lucrări de întreținere curentă ale celor care au locuit in acel spațiu. De asemenea nu s-a dovedit realizarea în timpul căsătoriei a armăturilor sanitare inclusiv a racordurilor, a țevilor pentru apă inclusiv accesoriile, a conductelor de scurgere, inclusiv manoperă și nici a manoperei necesare lucrărilor de instalații.

In consecință lucrările mai sus individualizate si nedovedite nu se vor avea în vedere la calculul investițiilor, instanța de recurs urmând a reține că valoarea acestora este de_ lei, valoarea rezultată din contraexpertiză cu deduce lucrărilor nedovedite, rezultată din lucrările de construcții in sumă de_,45 fiind incluse aici lucrările devizul din Anexa 1 lucrarea de contraexpertiză punctele 4-8 și 11-14 la care se adaugă lucrările de instalații sanitare insă numai obiectele sanitare și accesorii inclusiv cadă in sumă de 1420,61 lei, cu excluderea celorlalte lucrări nedovedite.(filele 184-185 dosar de fond)

În consecință valoarea totală a investițiilor la casa recurenților pârâți este in valoare de 12.893 lei iar la aceste investiții constată instanța de recurs in baza probelor administrate au contribuit pe de o parte în calitate de terți neproprietari reclamanta și pârâtul R. M., in cotă de 2/3, fiecare în cotă de 1/3, iar pentru restul de 1/3 au contribuit din fonduri proprii proprietarii de drept recurenții pârâți Rotarul A. și Rotarul E..

O altă eroare a instanței de fond este aceea că a acordat cu titlu de despăgubiri atât valoarea totală a investițiilor apreciată ca fiind in sumă de 24.100 lei cât și sporul de valoare al imobilului de 16.900 lei, aplicând practic o dublă reparație.

In condițiile investițiilor realizate la bunul altuia regula este aceea că se acordă fie valoarea investiției fie sporul de valoarea al imobilului prin inglobarea acestor investiții, așa cum rezultă și din art.494 aliniat ultim din Codul Civil de la 1864, acordarea ambelor echivalând cu o dublă reparație nepermisă de lege. Având in vedere că aceste investiții au fost realizate cu bună credință de foștii soți si cu acordul proprietarilor de drept cărora le profită instanța de recurs reține că se cuvine a se acorda reclamantei valoarea mai mare respectiv valoarea investițiilor însă desigur doar in procentul de 1/3 stabilit de instanța de recurs.

Totodată in mod greșit a obligat instanța de fond pe toți cei trei pârâți la plata in solidar a investițiilor către reclamantă in condițiile în care doar proprietarii de drept, respectiv pârâții de rândul 2 și 3 pot fi obligați, aceștia fiind singurii cărora le profită, fostul soț in calitate de neproprietar nu poate fi obligat în solidar cu părinții in condițiile în care lucrările nu ii profită direct, nefiind proprietar al imobilului.

In ceea ce privește modalitate de partajare a bunurilor mobile și celelalte capete de cerere soluționate de instanța de fond și necontestate in recurs, se va reține că in lipsa unor cauze de casare de ordine publică se bucură de putere de lucru judecat prin nerecurare.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept instanța de recurs reține că sunt incidente in cauză motivele de casare prevăzute de 304 alin 1 pct.9 Cod de procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, numai in privința valorii casei in rosu din masa partajabilă și a valorii investițiilor efectuate de reclamată in imobilul pârâților de rândul 2 și 3, va admite recursul introdus de recurenții R. M., R. A. și R. E. în contradictoriu cu intimata M. M. A. împotriva sentinței civile nr. 8579 din 06.06.2012 pronunțate de Judecătoria Oradea pe care o va modifica în parte în sensul că:

Va modifica valoarea construcției în roșu edificată de reclamanta și pârâtul de randul 1 de la suma de_ lei la suma de_ lei, și sulta aferentă datorată de pârâtul de randul 1 reclamantei de la suma de 10.550 lei la suma de 7790 lei actualizată cu rata indicelui de inflație din data plății efective

Va înlătură dispoziția cu privire la investițiile efectuate la casa proprietatea pârâților de rândul 2 și 3 și la sporul de valoare .

Va constata că valoarea investiților efectuate la casa proprietatea pârâților de rândul 2 și 3 sunt în sumă totală de 12.893 lei

Va obliga pârâții de rândul 2 și 3 în solidar să îi plătească reclamantei suma de 4298 lei reprezentând 1/3 din valoarea investițiilor aduse imobilului casă proprietatea acestor pârâți, sumă care va fi actualizată cu rata indicelui de inflație din ziua plății.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

In baza art.274 coroborat cu art.276 Cod de procedură civilă văzând admiterea doar în parte a pretențiilor recurenților va obliga intimata la cheltuieli judiciare în parte, față de intimați in sumă de 1500 lei, reprezentând cuantumul parțial al taxei de timbru și onorariului avocat ales Csucsuj Kristina dovedit cu chitanta nr.193 din 16.09.2013 depusă in copie certificată la dosar. Pretenții intimatei privind cheltuielile de judecată se resping ca neîntemeiate, aceasta fiind partea care a căzut in pretenții în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenții R. M., R. A. și R. E., toți trei cu domiciliul în ., . în contradictoriu cu intimata M. M. A. cu domiciliul procesual ales la av.Berger H. in Oradea, pe ..17, ., împotriva sentinței civile nr. 8579 din 06.06.2012 pronunțate de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte în sensul că:

Modifică valoarea construcției în roșu edificată de reclamanta și pârâtul de randul 1 de la suma de_ lei la suma de_ lei și sulta aferentă datorată de pârâtul de randul 1 reclamantei de la suma de 10.550 lei la suma de 7790 lei actualizată cu rata indicelui de inflație din data plății efective

Înlătură dispoziția cu privire la investițiile efectuate la casa proprietatea pârâților de rândul 2 și 3 și la sporul de valoare .

Constată că valoarea investiților efectuate la casa proprietatea pârâților de rândul 2 și 3 sunt în sumă totală de 12.893 lei

Obligă pârâții de rândul 2 și 3 în solidar să îi plătească reclamantei suma de 4298 lei reprezentând 1/3 din valoarea investițiilor aduse imobilului casă proprietatea acestor pârâți, sumă care va fi actualizată cu rata indicelui de inflație din ziua plății.

Menține restul dispozițiilor.

Obligă intimata M. M. A. la cheltuieli de judecată parțiale în recurs în cuantum de 1500 lei în favoarea recurenților Definitivă și irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14.10.2013 .

Președinte Judecător Judecător

C. T. S. F. I. C. E. L. M.-G.

Grefier

D. C.

Red.jud.fond G. L.

Red. jud. recurs M. G. L.

Tehnoredactat DC, azi 12.11.2013

2 ex.

← Pretenţii. Sentința nr. 284/2013. Tribunalul BIHOR		Legea 10/2001. Decizia nr. 818/2013. Tribunalul BIHOR →

Partaj judiciar. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul BIHOR

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul BIHOR