Obligaţie de a face. Decizia nr. 967/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 967/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 19848/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 967/R/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. B.
Judecător C. A. D.
Judecător A. C.
Grefier G. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei Civil privind pe recurenții P. G. I. și P. M. A. în contradictoriu cu intimații C. V. – C. și C. E. - A., împotriva încheierii nr. 1592/2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24.10.2013, când reprezentanții părților au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru azi.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 1592/2013, pronunțată de Judecătoria Oradea, instanța a luat act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții P. G. I., P. M. A., în contradictoriu cu pârâții C. V. - C., C. E. – A. având ca obiect obligație de a face și a obligat reclamanții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea depusă prin registratura instanței în 06.02.2013 (fila 18 ), reclamații au arătat că renunță la judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C.proc.civ.
Având în vedere că renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată și, existând cerere a pârâților în sensul de a obliga reclamanții la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 246 alin. 3 C.proc.civ., instanța de fond a obligat reclamanții la plata sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. G. I. și P. M. A. solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii atacate în sensul exonerării lor de la plata cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că, instanța de fond a judecat cauza cu încălcarea competenței teritoriale absolute întrucât fiind vorba de o obligație patrimonială ce urma sa se execute în localitatea Gepiu ce aparține de Salonta, competența ar fi revenit Judecătoriei Salonta.
O altă critică a recurentilor privește neachitarea de către reclamanți a taxelor de timbru ceea ce în mod normal ar fi dus la anularea cererii ca netimbrată, aceasta fiind sancțiunea ce ar fi trebuit aplicată de prima instanță.
Se mai arată de reclamanți că pârâții au prezentat dovezi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată după închiderea dezbaterilor și că totodată de fond trebuia să cenzureze cuantumul acestora în raport cu complexitatea cauzei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente
Astfel se reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții P. G. I. și P. M. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. V. – C. și C. E. – A. obligarea acestora la întocmirea documentației în vederea introducerii curentului electric la imobilele inscrise în CF 202 Gepiu, obligație decurgând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 490 din 29.07.2008 de BNP P., în subsidiar în caz de refuz autorizarea reclamanților de îndeplinire a acestei obligații pe cheltuiala pârâților și daune morale.
Prin cererea depusă prin registratura instanței în 06.02.2013 (fila 18 ), reclamații au arătat că renunță la judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C.proc.civ
Prima critică a reclamanților privind încălcarea de către prima instanță a competenței teritoriale absolute este nefondată întrucât în speță este vorba de executarea unei obligații contractuale caz în care competența este alternativă .
În toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului. După ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, deoarece instanța pe care a sesizat-o este competență să soluționeze pricina, iar pârâtul nu ar putea cere declinarea competenței și nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu.
În speță reclamanții au sesizat Judecătoria Oradea, ca instanță de la domiciliul pârâților competentă a soluționa cauza și prin urmare instanța de fond în mod corect și legal a procedat la soluționarea cauzei.
Celelalte critici ale recurenților în sensul că pârâții nu au prezentat dovezi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată nu sunt întemeiate, la dosarul de fond – fila 27 – fiind depusă chitanța de plată a onorariului avocațial iar cenzurarea cuantumul cheltuielilor de judecată de către instanță este lăsată la aprecierea acesteia neconstituind o obligație a sa cu atât mai mult cu cât nici nu a avut o solicitare în acest sens din partea reclamanților.
Cea de a doua critică a recurenților privind obligativitatea anularii cererii ca netimbrată de către prima instanță este întemeiată pentru următoarele considerente
La înregistrarea acțiunii pe rolul primei instanțe, s-a stabilit, în baza art.20 alin.2 și art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 765 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, în sarcina reclamanților care au fost citati cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13 și 14 dosar de fond.
La termenul de judecată din 6.02.2013 deși reclamanții nu au înțeles să se conformeze dispoziției de a timbra, Instanța a luat act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții P. G. I., P. M. A..
Față de aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art.20 alin.1,3 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii, Tribunalul apreciază că prima instanță nu a procedat legal ,excepția netimbrării impunându-se a fi examinată cu prioritate, motiv pentru care în baza art.312 Cod procedură civilă va admite recursul împotriva încheierii civile nr. 1592/2013, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va modifica în parte în sensul că va anula ca netimbrată acțiunea reclamanților P. G. I. și P. M. A. în contradictoriu cu intimații C. V. – C. și C. E. – A. și va menține restul dispozițiilor hotărârii recurate .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenții P. G. I. și P. M. A. ambii domiciliați în Oradea, .. 4, ..1 ,jud. Bihor în contradictoriu cu intimații C. V. – C. și C. E. - A., ambii domiciliați în Oradea, ..8, ..B, .,jud. Bihor împotriva încheierii civile nr. 1592/2013, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte în sensul că:
Anulează ca netimbrată acțiunea reclamanților P. G. I. și P. M. A. în contradictoriu cu intimații C. V. – C. și C. E. – A..
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate .
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 Octombrie 2013.
Președinte, J. B. | Judecător, C. A. D. | Judecător, A. C. |
Grefier, G. M. |
Red.jud.fond. L. D.
Red. J. B.
Tehnoredactat J.B./G.M. - 2 ex/ 03 /12/2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2011/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie la executare. Decizia nr. 839/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
