Anulare act. Decizia nr. 898/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 17740/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 898/R/2013
Ședința publică din 08 octombrie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTECECILIA R.
JUDECĂTOR M. S.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER O. I.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurentul P. C. R. în contradictoriu cu intimații C. T., P. R., C. B. S.A. BUCUREȘTI – SUCURSALA ORADEA împotriva sentinței civile nr. 7096/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect anulare act.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 01 octombrie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de fata retine urmatoarele – prin SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7096 din data de 10 Mai 2012, pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr_, instanta a dispus
- admiterea în parte a acțiunii civile formulată și precizată de reclamantul C. T., în contradictoriu cu pârâții P. R., P. C. R. și C. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA ORADEA,
- a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998 de către Biroul Notarului Public B. F. E..
- a dispus rectificarea înscrierilor de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor din CF colectivă_-C1 Oradea (CF vechi 1910 S.) și CF individuală_-C1-U4 Oradea (provenită din conversia CF_ S.), nr. topo 65/5 S., cu privire la intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de cumpărare în cotă de 1/1 în favoarea pârâților P. C. R. și P. R., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998 de către Biroul Notarului Public B. F. E..
- a respins în rest celelalte pretenții formulate de reclamant ca neîntemeiate.
- a obligat pârâtul P. C. R. să plătească reclamantului C. T. suma de 3.616,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotara astfel, instanta de fond a reținut următoarele - Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998 de către Biroul Notarului Public B. F. E., reclamantul C. T. a înstrăinat pârâtului P. C. R., căsătorit cu pârâta P. R., apartamentul situat în Oradea, ., .. 14, județul Bihor, înscris în CF colectivă_-C1 Oradea (CF vechi 1910 S.) și CF individuală_-C1-U4 Oradea (provenită din conversia CF_ S.), nr. topo 65/5 S. (filele 6, 50-56).
La alineatul 3 din contract s-a stipulat că ,,prețul vânzării apartamentului este de 45.000.000 lei (ROL), preț pe care subsemnatul vânzător l-am primit în întregime de la cumpărător, azi data autentificării’’ contractului.
Raportat la temeiul de drept al prezentei acțiuni, instanța a avut în vedere următoarele: potrivit art. 948 din Codul civil în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți, una dintre condițiile speciale pentru validitatea unei convenții este aceea de a avea un obiect determinat. În situația contractului de vânzare-cumpărare, contract sinalagmatic care dă naștere la obligații reciproce între părți, obiectul în constituie, pe de o parte, bunul vândut, iar pe de altă parte, prețul. În lipsa acestor elemente sau dacă ele nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi considerat valabil încheiat.
Aspectul că în contractul de vânzare-cumpărare autentic s-a consemnat că prețul apartamentului a fost achitat în întregime de către cumpărător, în chiar ziua semnării contractului, nu reprezintă o probă certă a plății prețului, în contextul în care actul autentic face dovada deplină până la înscrierea în fals numai cu privire la constatările personale ale notarului, nu și cu privire la celelalte mențiuni ale actului, declarate de părți în fața notarului, - cum este și achitarea anticipată a prețului -, care fac dovada numai până la proba contrară, care poate fi administrată prin orice mijloc de probă.
Or, deși îi revenea sarcina probei, pârâtul de rândul 1 nu a dovedit că suma de 45.000.000 ROL a fost achitată în mod efectiv reclamantului, cu titlu de preț, această plată neputând fi reținută ca dovedită doar prin conținutul actului autentic, așa cum pretinde pârâtul de rândul 1, din moment ce mențiunea din contract privind plata prețului valorează doar ca un început de dovadă scrisă, cu posibilitatea probei contrare.
Astfel, declarațiile martorilor și interogatoriile luate părților, vin să întărească convingerea că, în fapt, pârâții de rândul 1 și 2 nu au achitat vreun preț reclamantului pe imobilul în cauză. Din probatoriul administrat în cauză, reiese următoarea stare de fapt: înțelegerea dintre reclamant și pârâții de rândul 1 și 2 a fost aceea ca pârâții să îl întrețină pe reclamant pe tot parcursul vieții acestuia, urmând ca reclamantul să le lase apartamentul, cu titlu de moștenire, după decesul său. În acest context, pârâții s-au mutat în imobilul proprietatea reclamantului, locuind împreună cu acesta. Deși înțelegerea inițială dintre părți a fost aceea de nu se încheia vreun act scris care să consfințească învoiala părților, pârâtul de rândul 2, P. C. R., temându-se ca reclamantul să nu revină asupra înțelegerii, l-a constrâns pe acesta să meargă la notar, unde a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998. Până în luna aprilie 2010, când cei doi pârâți s-au separat, mai întâi în fapt iar ulterior și în drept, aceștia au locuit în imobilul în cauză. Pe perioade lungi de timp, reclamantul a locuit împreună cu copilul minor al pârâților la sora pârâtei din localitatea Valea M., unde a fost întreținut corespunzător. Pârâta a continuat să locuiască în imobil, împreună cu reclamantul și copilul său minor, și după divorțul de pârât, locuind în imobil și în prezent.
Atât reclamantul cât și pârâta de rândul 1 au susținut că pârâtul nu a plătit nicio sumă de bani reclamantului în schimbul dobândirii proprietății imobilului. În contextul în care susținerile reclamantului și pârâtei – care a fost de acord cu admiterea acțiunii – ar putea fi considerate subiective și părtinitoare, instanța a avut în vedere și declarațiile martorilor ascultați în cauză.
Astfel, martora Ț. L. F. a relatat că știe, din discuțiile cu toate părțile, că pârâtul nu a achitat nicio sumă de bani reclamantului cu titlu de preț al apartamentului. Martora a declarat că, în urmă cu câțiva ani, pârâții P. au venit în vizită la ea, iar în contextul în care martora a deschis o discuție cu privire la faptul că ar dori să-și achiziționeze un teren, pârâtul i-a spus ,,și noi avem un apartament pe care nu am dat niciun ban’’. Ulterior, într-un alt context, întrebând-o pe pârâta P. cum se face că au achiziționat apartamentul de la reclamant fără niciun ban, aceasta i-a relatat că inițial înțelegerea a fost ca pârâții să îl întrețină pe reclamant, iar după decesul reclamantului, apartamentul să le rămână lor. Însă, pârâtul P. l-a amenințat pe reclamant că, dacă nu merge la notar să semneze un contract de vânzare-cumpărare a imobilului, în forma cerută de pârât, ,,îl va arunca pe geam’’ (filele 82-84).
Martora M. C. a relatat instanței că are cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, însă știe că reclamantul nu a primit niciodată bani pentru imobil, deoarece înțelegerea a fost ca pârâții să îl îngrijească și să îl întrețină până la sfârșitul vieții, urmând ca după moartea acestuia apartamentul să rămână pârâților (filele 76-77).
Martora G. V. a declarat că l-a cunoscut pe pârâtul P. în urmă cu cca. 10 ani, când acesta vindea marfă într-o piață din Oradea, context în care pârâtul i-a relatat că ar fi cumpărat un apartament, pe care ar fi plătit o anumită sumă de bani, al cărei cuantum martora nu și-l amintește. Martora a mai arătat că nu are cunoștință din ce surse proveneau banii pe care pârâtul i-ar fi achitat pe apartament și nici nu cunoaște dacă, în afară de a vinde marfă în piață, pârâtul mai avea și o altă sursă de venit la acel moment (filele 85-86).
Instanța a constatat că pârâtul nu a probat faptul că ar fi plătit reclamantului prețul de 45.000.000 ROL, iar această plată nu poate fi reținută ca dovedită doar prin conținutul actului autentic, dimpotrivă, fiind făcută în cauză dovada contrară. Pârâtul nu a dovedit nici că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, ar fi dispus de resurse financiare pentru a plăti prețul apartamentului menționat în contract.
Art. 1303 din Codul civil în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți stipulează condiția ca prețul vânzării să fie serios și determinat de părți. În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998 de către BNP B. F. E., instanța a constatat că prețul plătit nu a fost sincer, în sensul că nu a fost plătit, deci a fost fictiv, fiind încălcat art. 1303 coroborat cu art. 948 din același Cod civil. Sancțiunea în cazul nerespectării condițiilor esențiale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este nulitatea acestuia. Efectele nulității constau în lipsirea acestui act juridic de efectele contrare normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru aceste argumente, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998 de către Biroul Notarului Public B. F. E..
Ca o consecință juridică a aplicării sancțiunii nulității contractului de donație, instanța a facut aplicarea în parte a principiului restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum), dispunănd restabilirea situației de carte funciară. Astfel, instanța a dispus rectificarea înscrierilor de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor din CF colectivă_-C1 Oradea (CF vechi 1910 S.) și CF individuală_-C1-U4 Oradea (provenită din conversia CF_ S.), nr. topo 65/5 S., cu privire la intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de cumpărare în cotă de 1/1 în favoarea pârâților P. C. R. și P. R., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998 de către Biroul Notarului Public B. F. E..
Însă, instanța nu a dispus restabilirea integrală a situației de carte funciară, în sensul că nu a dispus radierea înscrierea din cartea funciară cu privire la contractul de ipotecă nr. 764/2006 emis de BNP S. V. și nici mențiunea din CF cu privire la interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, demolare, dezmembrare în favoarea pârâtei C. SA București – Sucursala Oradea.
În acest sens, instanța a avut în vedere că, prin contractul de credit cont 2061._ nr._ din 26.05.2006, pârâta C. SA, Sucursala Oradea, a acordat pârâtei P. R. un credit in suma de 26.000 lei (filele 73-75). Pentru garantarea creditului, s-au constituit în favoarea C. B. SA, dreptul de ipotecă asupra imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare a cărui constatare nulitate se solicită în prezenta cauză. Dreptul de ipoteca a fost constituit prin încheierea contractului de ipoteca nr. 166 din 29.05.2006, autentificat sub nr. 764 din 29.05.2006 la BNP S. V. (filele 71-72) si s-a înscris in cartea funciara cu încheierea nr. 764 din 29.05.2006 de Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara Bihor.
Contractul de ipotecă este accesoriu contractului de credit, iar soarta juridică a contractului de ipotecă depinde de soarta contractului de credit. Din moment ce nu se pune în cauză problema anulării contractului de credit – instanța nefiind nici măcar învestită cu un astfel de capăt de cerere -, conform principiului că accesoriul urmează principalul, atâta timp cât contractul de credit rămâne în vigoare, se impune să rămână în vigoare și contractul de ipotecă. De altfel, instanța nu a fost învestită nici măcar cu un capăt de cerere privind constatarea nulității contractului de ipotecă.
Pe de altă parte, pârâta C. B. SA a încheiat un contract de ipotecă întemeindu-se cu bună-credință pe cuprinsul cărții funciare si bazându-se pe prevederile art. 30 alin. 1 si art. 31 alin. 2 din Legea cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996. Prin urmare, pârâta de rândul 3 a avut calitatea de terț contractant de bună-credință la data încheierii contractului de ipoteca. Ca atare, in cauza de față, creditorului ipotecar C. B. SA îi sunt aplicabile principiul ocrotirii bunei-credințe și principiul validității aparenței de drept, principii care constituie excepții ale principiului desființării actelor juridice subsecvente ca urmare a desființării actului juridic translativ de proprietate și care au drept scop stabilitatea circuitului juridic. Astfel, chiar dacă instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2212/10.11.1998, efectele contractelor de credit și de ipotecă se mențin, inclusiv în ceea ce privește înscrierile aferente din cartea funciară.
Având în vedere cele expuse, instanța a admis în parte acțiunea civilă, conform dispozitivului sentintei.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a constatat culpa procesuală a pârâtului P. C. R., pârâta de rândul 1 neopunându-se admiterii acțiunii, iar pârâta de rândul 3 neavând vreo culpă procesuală. Prin urmare, instanța a obligat doar pe pârâtul P. C. R. să plătească reclamantului C. T. suma de 3.616,30 lei cheltuieli de judecată, compusă din: suma de 3.611 lei taxă judiciară de timbru (filele 11 și 36) și suma de 5,30 lei timbru judiciar. Instanța va lua act că pârâtele de rândul 1 și 3 nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul P. C. R., criticand sentinta atacata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei si solicitand ca, urmare a admiterii recursului, sa se dispuna modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului, recurentul invedereaza ca pretul prevazut in cuprinsul contractului de vanzare cumparare al carui nulitate se invoca, a fost achitat integral, vanzatorul recunoscand in chiar cuprinsul actului autentic primirea banilor, in consecinta in mod nefondat s-a retinut de prima instanta incalcarea dispozitiilor art. 1303 coroborat cu art. 948 c.civ., dand prevalenta declaratiilor martorilor si nu puterii probante de care se bucura actul autentic a carui falsitate nu a fost dovedita in cauza.
Sustinerile reclamantului conform carora vointa sa interna la data incheierii actului a fost aceea de a incheia un contract de intretinere si nu unul de vanzare cumparare, sant de asemenea nefondate, avand in vedere tot cuprinsul actului contestat din care rezulta ca vanzatorul a citit actul anterior semnarii si a declarat ca acesta corespunde vointei sale libere si neviciate.
In opinia recurentului, scopul urmarit prin formularea prezentei cereri de chemare in judecata a fost acela de a scoate imobilul din litigiu din masa partajabila, intre recurent si intimata P. R., nepoata vanzatorului, desfasurandu-se un proces de partaj al bunurilor comune dobandite sub durata casatoriei, judecarea acelei cauze fiind suspendate pana la solutionarea prezentului proces. Dealtfel, contractul de v-c din litigiu a fost incheiat intre parti in urma cu 14 ani, perioada in care vanzatorul nu a contestat valabilitatea acestuia si dupa cum se poate observa, momentul promovarii prezentei actiuni coincide cu declansarea procedurii partajului judiciar dintre recurent si intimata P. R., nepoata vanzatorului.
In probatiune, recurentul depune la dosar un act sub semnatura privata incheiat la data de 10.11.1998, la BNP B. F. E., cu ocazia autentificarii contractului de v-c din litigiu, nr 2212 din 10.11.1998, in cuprinsul caruia vanzatorul declara ca a primit, iar cumparatorul declara ca a achitat pretul de 4.500.000 rol, dupa care ambii semneaza actul.
Prin intampinare, intimatul C. T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea pozitiei sale procesuale, intimatul invedereaza ca imobilul din litigiu a constituit bunul sau propriu si fiind singur si in varsta, au convenit de comun acord sa incheie un contract de intretinere cu sotii P., in schimbul imobilului pe care il detinea.
Recurentul este o persoana agresiva si prin amenintari, l-a determinat pe intimat sa incheie in fata notarului public nu un contract de intretinere, ci unul de vanzare cumparare, desi pretul vanzarii consemnat in cuprinsul contractului nu a fost niciodata achitat de catre sotii cumparatori. Neplata pretului rezulta atat din raspunsurile la interogatoriu a paratei P., cat si din declaratiile martorilor . Pretul stipulat in cuprinsul contractului de v-c fiind unul fictiv, neachitat de catre cumparatori, actului juridic ii lipseste obiectul, ceea de determina nulitatea contractului.
Intimatul invoca eroarea obstacol, privitoare la natura actului juridic incheiat, in care se afla, notarul necitindu-i actul autentic anterior semnarii acestuia. Dealtfel, cum relateaza intimatul, intre el si intimata P. R. nu exista vreun grad de rudenie.
Intimatul arata ca nu contesta inscriptia ipotecara care greveaza imobilul din litigiu, avand in vedere ca din creditul contractat au fost achizitionate bunuri care se gasasc in locuinta, intimatul achitand ratele de credit din pensia sa.
Prin intampinare, intimata P. R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea pozitiei sale procesuale, intimata invoca aceleasi motive care au fost relevate si de catre intimatul C. T..
Prin notele scrise, intimatul C. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA ORADEA invedereaza ca lasa la aprecierea instantei modul de solutionare al litigiului, intimatul fiind interesat doar de mentinerea inscriptiei ipotecare care greveaza imobilul din litigiu si inscris sub C 1 din CF nr_ Seleus, in baza contractului de credit nr 2061._ nr._ din 26.05.2006 si a contractului de ipoteca nr 166 din 29.05.2006 autentificat de BNP S. V., intervenit intre C. B. si intimata P. R.. Aceste acte juridice sant valabile, fiind incheiate cu cea care era proprietara imobilului la data respectiva, conditiile de publicitate imobiliara au fost indeplinite prin efectuarea inscrierii ipotecii in cartea funciara, creditorul ipotecar bucurandu-se de un drept de preferinta si de urmarire a imobilului grevat, indiferent in proprietatea cui ar trece.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, instanta retine ca criticile formulate de recurent sant intru-totul nefondate, recursul urmand a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce vor succede.
Prin sentinta pe care a pronuntat-o, instanta de fond a constatat nulitatea absoluta a contractului de v-c autentificat sub nr 2212 din 10.11.1998 de BNP B. F. E., avand ca obiect apartamentul situat în Oradea, ., .. 14, județul Bihor, înscris în CF colectivă_-C1 Oradea (CF vechi 1910 S.) și CF individuală_-C1-U4 Oradea (provenită din conversia CF_ S.), nr. topo 65/5 S. (filele 6, 50-56), retinand ca pretul stipulat in contract este unul fictiv si care nu a fost achitat niciodata de catre cumparatori, dispunand in consecinta si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara.
Contractul de v-c intervenit intre parti a fost incheiat in forma autentica, in forma solemna prevazuta de lege ad validitatem in cazul bunurilor imobile, de catre un fuctionar public. D. urmare, actul se bucura de prezumtia de valabilitate si autenticitate, facand dovada pana la declararea falsului, insa numai in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui simturi, celelalte mentiuni din actul autentic facand dovada doar pana la proba contrara, proba contrara putand fi facuta prin orice mijloc de proba admis de lege, inclusiv prin proba cu martori.
. cuprinsul contractului de vanzare cumparare autentic, cat si in cuprinsul inscrisului olograf intocmit cu aceeasi ocazie si la acelasi birou notarial si depus la dosarul de recurs, se face mentiunea privind predarea – preluarea pretului de 45 mil. rol, ambele acte fiind semnate de parti. Esential de retinut este insa faptul ca plata pretului nu a fost efectuata in prezenta notarului public, acesta neconstatand personal si prin propriile lui simturi efectuarea platii, notarul doar luand act de cele declarate de parti referitor la plata pretului.
D. urmare, mentiunile din cuprinsul actului autentic de v-c privitoare la plata pretului nu se bucura de forta probanta pana la inscrierea in fals, ci doar pana la proba contrara, actul autentic prezentand sub aspectul acestor mentiuni exact aceeasi putere probanta ca si orice altfel de mijloc de proba, inclusiv declaratii de martori.
In acord cu judecatorul fondului, instanta de recurs retine ca prin probatoriul administrat, interogatoriul paratei P. si al reclamantului, declaratiile martorilor T., M. si G., in mod concludent si pertinent a fost dovedita existenta unei situatii diferite de cea rezultata din actul autentic, in concret acela ca pretul vanzarii este unul fictiv, nefiind achitat niciodata de catre cumparatori, nedovedindu-se nici macar imprejurarea ca cumparatorii ar fi avut posibilitatile financiare necesare achitarii pretului.
Contractul de v-c este un contract sinalagmatic, caracterizat prin reciprocitatea si interdependenta obligatiilor partilor, fiecare parte contractanta obligandu-se in considerarea contraprestatiei celeilalte parti. Vanzatorul transmite cumparatorului dreptul de proprietate asupra imobilului in considerarea achitarii de catre cumparator a pretului. Pretul este fictiv cand din intentia partilor rezulta ca nu este datorat.
L. contraprestatiei, care reprezinta scopul imediat al contractului, conduce la lipsa cauzei actului juridic, sanctiunea aplicabila in atare situatie este aceea a nulitatii absolute, in temeiul art. 966-968 c.civ. . Nulitatea absoluta a actului juridic poate fi invocata oricand, ea fiind imprescriptibila extinctiv, astfel incat existenta in prezent pe rolul instantelor judecatoresti a unei actiuni de partaj intre sotii cumparatori, in prezent divortati, nu prezinta nici o relevanta.
Reclamantul a mai invocat in sustinerea actiunii sale in nulitate si un alt motiv, acela al erorii obstacol cu privire la natura actului incheiat, afirmand ca a avut reprezentarea incheiarii unui contract de intretinere si nu a unuia de vanzare cumparare. Acest motiv de nulitate absoluta nu poate fi retinuta de intanta, din cuprinsul actului autentic rezultand natura contractului, acesta a fost citit reclamantului anterior semnarii, reclamantul neproducand nici o proba in sustinerea afirmatiilor sale. Din ansamblul probatoriului administrat rezulta faptul ca pe parcursul celor 14 ani care au curs de la data incheierii contractului, reclamantul a beneficiat de intretinere, in special din partea d-ei P., insa contractul de intretinere este unul indivizibil.
Cu toate acestea, instanta nu va putea retine caracterul deghizat al contractului de v-c, ca fiind in realitate un contact de v-c, nefiind investita cu vreo actiune in constatarea simulatiei.
F. de considerentele mai sus relevate, instanta de recurs retine ca criticile formulate de recurent sant in totalitate nefondate, sentinta recurata fiind legala si temeinica, nefiind incident motivul de modificare invocat si prevazut de art. 304, pct. 9 c.pr.civ. si nici alte motive de ordine publica care sa conduca la o solutie diferita de cea retinuta de prima instanta. Motiv pentru care, in temeiul art. 312 c.pr.civ., urmeaza a fi respins recursul ca nefondat, conform dispozitivului prezentei decizii.
In temeiul art. 274 c.pr.civ., retinand culpa procesuala a recurentului, va respinge cererea intimatilor C. si P. privitoare la acordarea cheltuielilor de judecata in recurs constand in onorariu avocatial, nefiind justificate prin chitante de plata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul P. C. R., domiciliat în Oradea, ., .. 3, . in contradictoriu cu intimatii C. T., domiciliat în Oradea, ., .. 3, ., în contradictoriu cu pârâții P. R., domiciliată în Oradea, ., .. 3, . și C. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Independenței, nr. 1, județul Bihor, impotriva sentintei civile nr 7069 din 10.05.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care o pastreaza in totalitate.
F. cheltuieli de judecată in recurs.
Definitivă si irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din 08.10.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. R. M. S. A. C. O. I.
Red. jud. R.C.
Red. jud. fond V.M.
Tehnored R.C.
2 ex/14.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 901/2013. Tribunalul BIHOR | Reziliere contract. Decizia nr. 300/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
