Fond funciar. Sentința nr. 1351/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1351/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 2214/177/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 69/R/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei recursului Civil formulat împotriva sentinței civile nr. 1351/09.07.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, formulat de recurenta C. M. în contradictoriu cu intimații T. T., . APLIC. L 18/91 și . APLIC. L 18/91, având ca obiect fond funciar.
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 11.01.2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2013 dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1351 din 09.07.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții T. T., COMISIA LOCALĂ ȘUNCUIUȘ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 COMISIA JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2010 eliberat în favoarea lui T. T. în ceea ce privește suprafața de 237/1895 mp din nr. topo. 1008 înscris în CF 186 Bălnaca. Au fost respinse restul pretențiilor și au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/2010 s-a reconstituit în favoarea lui T. T. imobilul cu nr.topo 1008 în suprafață de 1895 mp și nr.topo 1009 în suprafață de 605/1895 mp, ambele înscrise în CF 186 Bălnaca.
La baza emiterii titlului a stat cererea formulată în 2005 de către T. T. care a învederat instanței că a solicitat terenul după mama sa N. M. căsătorită P. și mătușa sa I. F..
Potrivit situației de Carte funciară aceste imobile au constituit proprietatea în cote egale de câte 1/7 părți a lui Negrucz P., Negrucz Barbala, Negrucz Virag, Negrucz S., Negrucz M., Negrucz M. și Negrucz M., conform înscrierilor de sub B 8-14. Porțiunea de sub B13 a lui N. M. a fost înstrăinată către G. V. și G. Catița, porțiunea lui G. V. fiind ulterior moștenită de G. C. și apoi de alte persoane înscrise în CF sub B 27-B34.
Porțiunea de sub B10 a lui N. F. căsătorită cu I. T. a fost transmisă cu titlu de moștenire către I. T., cota de 4/8 parte, C. M. cota de 3/8 parte și C. F. cota de 1/8 parte, operațiune evidențiată sub B 22-B24. Ulterior, cota lui I. T. a fost transmisă în baza unui contract de întreținere în favoarea reclamantei (B25).
Instanța a reținut faptul că, conform adresei nr. 3087/2012 a Comunei Șuncuiuș terenurile în litigiu nu s-au aflat în zonă cooperativizată.
Reclamanta este succesoarea lui N. F. căsătorită cu I. T., iar pârâtul este succesorul lui N. M..
În cauză a fost administrată proba testimonială, martorii arătând că atât reclamanta cât și pârâtul au folosit terenul.
Cu privire la nr.topo 1008 instanța constată că acesta a fost reconstituit în întregime în favoarea pârâtului prin titlul de proprietate eliberat în anul 2010 în condițiile în care potrivit situației de CF numai o parte din acesta era liber. Nr. topo 1009 a fost reconstituit în cotă de 605/1895 mp.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a titlului, instanța a reținut că, în baza legilor fondului funciar, o astfel de cerere poate fi făcută de o persoană care justifică un interes. De vreme ce reclamanta este conform înscrierilor de carte funciară proprietară doar asupra cotei de 7/8 din 1/7 din imobilele din litigiu, respectiv cota de 1/8 raportată la întreg, instanța a reținut că aceasta justifică un interes numai în ceea ce privește suprafața de 237 mp din fiecare topografic.
Astfel, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2010 eliberat în favoarea lui T. T. în ceea ce privește suprafața de 237/1895 mp din nr. topo. 1008 înscris în CF 186 Bălnaca.
Referitor la nr. topo 1009 instanța a reținut că suprafața de 605/1895 mp reconstituită pârâtului nu afectează cota reclamantei, sens în care s-a respins solicitarea de anulare a titlului pentru acest topografic.
În baza art.274 din Codul de procedură civilă, raportat la soluția pronunțată in cauză instanța a obligat pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Șuncuiuș și Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Bihor (care validează propunerile făcute de comisia locală, ceea ce presupune tocmai o verificare a propunerii comisiilor locale sub toate aspectele, neputându-se admite un rol formal al acesteia) la a achita cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reclamantei, reprezentând parte din onorariul de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal reclamanta C. M., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii pronunțate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
S-a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat în nici un fel și nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii faptul că autoarea pârâtului, defuncta P. M. și-a înstrăinat cota de 1/7 către G. V. și G. Catița. Faptul că mama pârâtului este M. care a vândut înscrisă sub B 13 și nu M. de sub B 14 rezultă din faptul că în CF 1582 Bălnaca M. a lui O. înscrisă sub B 22 vinde acelorași cumpărători prin contract de vânzare-cumpărare de la aceeași dată-19.12.1949. Pentru că mama sa și-a vândut cota parte și nu s-a înscris cu terenul în CAP, pârâtul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, titlul acestuia fiind lovit de nulitate absolută. Instanța nu s-a pronunțat în nici un fel și nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii existența dos._ având ca obiect partaj și uzucapiune cu privire la aceleași terenuri - suspendat până la soluționarea prezentei cauze. Față de existența pe rol a procesului respectiv, nu se putea emite titlu de proprietate în 2010. Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că antecesoarea pârâtului nu a deținut decât o cotă parte de 1/7 din terenuri, astfel că titlul de proprietate putea fi emis doar pentru această cotă, interesul recurentei pentru constatarea nulității integrale fiind justificat de dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate prin uzucapiune după cum rezultă din dos._ . Instanța nu a luat în considerare nici faptul că localitatea nu era cooperativizată astfel cu intrat niciodată în proprietatea statului, astfel că nu se puteau aplica dispozițiile legilor fondului funciar.
În drept s-a invocat art. 403 ind. 1, 312 C.pr.civ.
În dovedire, recurenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul T. T., a solicitat respingerea recursului.
Intimatul a arătat că recurenta nu justifică interes decât în limitele cotei sale de proprietate de 1/7, iar în ce privește uzucapiunea, aceasta a mai formulat o acțiune în justiție în dos. 351/2000, care i-a fost respinsă.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În recurs, instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri solicitate de părți.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele, se constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile aduse de recurentă hotărârii atacate, se apreciază în totalitate nefondate.
Deși nulitatea absolută ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual personal, astfel că persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv. De asemenea, pentru exercițiul acțiunii în justiție, reclamantul trebuie să justifice un interes legitim, prin care se înțelege folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
În ce privește limitarea interesului reclamantei în cauză, la cota de proprietate cu care aceasta este înscrisă în CF, Tribunalul apreciază că în mod corect a dispus prima instanță anularea titlului de proprietate atacat numai pentru suprafața care încalcă dreptul reclamantei. Reclamanta nu are interes pentru a solicita anularea titlului de proprietate pentru cote ce aparțin potrivit înscrierilor de CF altor persoane, singurele care justifică o vătămare sau un interes și care ar obține un folos practic în urma acțiunii fiind respectivele persoane, inclusiv eventualii adevărați succesori ai proprietarei de CF N. M., în ipoteza în care proprietara de CF nu este una și aceeași cu antecesoarea pârâtului, cu același nume.
Reclamanta recurentă nu se poate prevala de o uzucapiune care nu a fost constatată de către vreo instanță, pentru a justifica un interes pentru o suprafață mai mare decât cea cu care apare în CF, având în vedere că dos._ nu este soluționat în sensul admiterii cererii de uzucapiune. Aceasta cu atât mai mult cu cât, între părți, cu privire la aceleași nr. top. 1008 și 1009 au avut loc alte litigii anterioare, reținându-se de către instanță prin sentința civilă nr. 587/2002 că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii în favoarea reclamantei din prezentul dosar.
Faptul că localitatea în care se află terenurile în litigiu nu exclude aplicarea dispozițiilor legilor fondului funciar, prin Lg 247/2005 fiind introdus în acest sens art. 27 alin. 2 ind. 1 în Lg. 18/1991 care prevede posibilitatea eliberării de titluri de proprietate și în aceste situații, iar existența pe rolul instanței a unei cauze având ca obiect uzucapiune nu constituie o interdicție legală de eliberare a titlului de proprietate, mai ales că există hotărâri judecătorești anterioare în care s-a respins cererea de uzucapiune.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de recurentă hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate, motiv pentru care în baza art.312 C.pr.civ. – recursul se va respinge ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta C. M., dom. în com. Șuncuiuș, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimații T. T., dom. în loc. Bratca, nr. 205, jud. Bihor, COMISIA LOCALĂ ȘUNCUIUȘ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, cu sediul în Șuncuiuș, jud. Bihor și COMISIA JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, cu sediul în Oradea, Parcul T., nr.5, jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 1351/09.07.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, S. O. |
Red. J.. I.F. – I. L.M.
Red. J.. T.B.- C. F.I.
Tehnoredactat S.O.
2 ex/ 18.02. 2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1217/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act. Sentința nr. 245/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
