Contestaţie la executare. Decizia nr. 330/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 879/187/2012**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 330/R/2013
Ședința publică din 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
JUDECĂTOR F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenții G. M. D., G. D. D., G. D. în contradictoriu cu intimații S. M. EP. N. P. BEIUȘ, T. V., S. R.-L., împotriva sentinței civile nr.1111 din 28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 11.03.2013 când părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 18.03.2013 – zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față.
Constată că, prin Sentința civilă nr. 1111 din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a admis contestația la executare a contestatorului S. M. Beiuș Ep. N. P. cu privire la actele de execuție întocmite în dosarul execuțional 12/E/2012 al B. P. D. în contradictoriu cu intimații G. M. D., G. D. G. și G. D. E., s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu și contestația la executare a contestatorului T. V., s-a admis în parte contestația la executare a contestatorului S. R. L., s-a lămurit înțelesul titlurilor executorii în sensul că toți contestatorii au fost obligați în solidar la plata de daune morale în sumă de 60.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul oficial al zilei în care se va face plata, către partea civilă G. D. G., la aceeași sumă către partea civilă G. D. E. și la suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul oficial al zilei în care se va face plata către partea civilă G. M. D., s-a dispus reducerea cheltuielilor de execuție proporțional cu suma care urmează a se executa și au fost obligați intimații G. M. D., G. D. G. și G. D. E. la plata către contestatorul T. V. a sumei de 594 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cei doi contestatori S. R. și T. V. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și ca urmare au fost obligați și la plata daunelor morale față de intimați părți civile cu titlu de daune morale.
În faza executării silite s-au produs neînțelegerile cu privire la existența solidarității la plata obligațiilor bănești și între cei doi inculpați, contestatorii considerând că această solidaritate este stabilită prin hotărârile judecătorești ce se execută ,iar intimații considerând că solidaritatea există numai între inculpați și părțile civilmente responsabile nu și între ei,obligația de a despăgubi revenindu-le fiecăruia în parte.
Analizând hotărârile care se execută instanța a constatat că prin Decizia Penală nr.169/A/2011 a Tribunalului Bihor, la fila 61 din acest dosar, se stabilește că inculpatul, respectiv contestatorul S. R. L. se face vinovat alăturat inculpatului T. V. de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și că instanța de fond a acordat daune morale în cuantum prea mic impunându-se majorarea acestora. Și prin hotărâre pronunțată în recurs se face referire și se stabilesc doar daune morale majorate pentru cei doi minori. Toate hotărârile se referă la solidaritate între debitorii obligației de plată.
Instanța consideră că ,urmare faptei culpabile a celor doi contestatori s-a produs evenimentul tragic,respectiv moartea soției și mamei părților civile, fapt ce a provocat acestora daune de ordin moral.
Fapta și urmarea faptei a fost una singură, respectiv rezultatul unei operații de cezariană la care au participat concomitent ambii contestatori în calitatea medicală pe care o au, deci săvârșită de către cei doi ,faptă ce a provocat daune în persoane celor trei părți civile. Ca urmare instanța consideră că cei doi sunt responsabili în mod solidar pentru repararea prejudiciului creat printr-o culpă comună ,atât între ei cât și alături de părțile civilmente responsabile ,făcându-se aplicarea prevederilor art. 1034 și 1039 cod civil.
În ce privește celelalte motive pe care contestatorii le-au invocat ,aceștia nu au făcut nici o dovadă în susținerea lor.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 3.08.2012, în termen legal, au declarat recurs intimații G. M. D., G. D. G. și G. D. E., solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii contestațiilor la executare.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, instanța reținând în mod greșit că hotărârile ce reprezintă titlul executoriu se referă la solidaritatea între debitorii obligației de plată, stabilind astfel o participație a inculpaților la săvârșirea faptei. Solidaritatea reținută de instanțele penale se referă la solidaritatea răspunderii dintre fiecare inculpat și partea responsabilă civilmente, așa cum rezultă din textul deciziei penale nr. 994/R/2011 a Curții de Apel Oradea.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Părțile intimate s-au opus admiterii recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și a celor de ordine publică, tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind fondat, în ce privește motivul de casare prev. de art. 304 pct. 1 și 5 c.pr.civ, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu o contestație la executare formulată de S. M. Beiuș Ep. N. P. întemeiată pe disp. art. 399-404 c.pr.civ, prin care s-a solicitat micșorarea sumelor de plată în ce privește debitul și corespunzător cheltuielile de executare, cu motivarea că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, în speță hotărâri penale, contestatoarea susținând că potrivit titlurilor executorii nu datorează sumele pentru care a fost somat, ci alte sume mai mici, dar și cu o cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul T. V., prin care acesta solicita anularea actelor de executare și reducerea cheltuielilor de executare, până la concurența sumelor ce rezultă din titlurile executorii, cu motivarea că s-au pus în executare sume mai mari decât cele rezultate din titlurile executorii. La această contestație au fost conexate contestațiile la executare formulate de debitorii T. V. și S. R. L.. Contestatorul T. a contestat doar cuantumul sumei ce i s-a poprit, arătând că nu s-au respectat limitele legale în care pot fi poprite veniturile salariale, iar contestatorul S. a formulat o contestație cu conținut identic cu cea formulată de S. M. Beiuș Ep. N. P..
În urma acestor contestații, instanța de fond a înțeles să lămurească înțelesul titlurilor executorii, în speță Decizia Penală nr. 169/A/2011 a Tribunalului Bihor, în conexitate cu Decizia Penală nr. 994/R/2011 a Curții de Apel Oradea în ce privește sumele la care au fost obligați contestatorii.
Față de acestea, instanța de recurs constată că atât părțile, cât și instanța de fond au înțeles că prezenta cauză reprezintă o contestație prin care se tinde la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, mai puțin contestația din dos. conexat_, care vizează doar actele de executare, respectiv poprirea.
În conformitate cu prev. art. 400 alin. 2 C.pr.civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Prin urmare, întrucât Deciziile Penale puse în executare nu emană de la Judecătoria Beiuș, aceasta a soluționat din acest punct de vedere cauza cu încălcarea competenței materiale absolute a altei instanțe, împrejurare care nu a fost însă invocată în fața primei instanțe în condițiile legii, astfel că nu poate fi pusă în discuție pentru prima oară în recurs.
Hotărârile judecătorești puse în executare fiind decizii penale, în cauză, chiar dacă părțile nu au invocat, sunt incidente și disp. art. 463 c.pr.pen, potrivit cărora contestația privitoare la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii penale se face in cazul prevazut in art. 461 lit. c) - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa - la instanța care a pronunțat hotărârea ce se executa, care judecă cauza, conform procedurii penale, cu respectarea, prev. art. 460 alin. 1 si 2 c.pr.pen.
Potrivit aceluiași text legal, contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de catre instanta civila potrivit legii civile.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța civilă, nu poate lămuri întinderea și aplicarea unei hotărâri penale, acest lucru putând fi făcut doar de către instanța penală, cu aplicarea procedurii penale și doar într-un complet în aceeași alcătuire ca și cel care a pronunțat hotărârea ce se impune a fi lămurită.
Sub acest aspect se poate reține incidența motivelor de ordine publică constând în alcătuirea greșită a instanței și încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, prevăzut de art. 304 pct. 1 și 5 c.pr.civ.
Față de greșita alcătuire a instanței, dar și analizarea pricinii într-o altă procedură decât cea prevăzută de lege, instanța de recurs reține că modificarea hotărârii în recurs nu este posibilă, fiind necesară reluarea analizei fondului cauzei în alcătuirea și procedura prevăzută de lege. Cu ocazia rejudecării cauzei este necesar în prealabil a se clarifica obiectul pricinii, respectiv dacă contestatorii solicită lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, caz în care se va pune în discuție și competența Judecătoriei Beiuș cu privire la această cerere și disjungerea cererilor ce se trebuie judecate în procedura civilă de cererile ce trebuie judecate în procedura penală sau dacă contestatorii nu critică decât actele de executare, caz în care instanța nu va mai proceda la lămurirea întinderii titlului executoriu.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art. 312 c.pr.civ., va admite ca fondat recursul civil introdus de recurenții G. M. D., G. D. G. și G. D. E. în contradictoriu cu intimata S. M. EP. N. P. BEIUȘ, T. V., S. R.-L., împotriva sentinței civile nr. 1111 din 9 mai 2012 a Judecătoriei Beiuș, pe care o va casa trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenții G. M. D., G. D. D., G. D., toți cu domiciliul ales în Oradea ..9 . ( cabinet de avocat D. R.) în contradictoriu cu intimații S. M. EP. N. P. BEIUȘ, cu sediul în Beiuș ., județul Bihor, T. V., cu domiciliul în Beiuș ., județul Bihor și S. R.-L., cu domiciliul în Ștei ..11, ., împotriva sentinței civile nr.1111 din 28 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare judecătoriei care va ține seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării în fond a cauzei.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. F. I. C. C. T. S. D. C.
Red.jud. fond E. V.
Red.jud. recurs C. F.
Tehnoredactat CFI/DC, azi 12.04.2013
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul BIHOR | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 213/2013.... → |
|---|
