Grăniţuire. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 24766/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/A/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător A. C.
Grefier M. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de către apelanții P. M.-E., P. M.-D., Ț. L.-I., V. A. I. V. I., B. G., C. A. și S. Ș. L. în contradictoriu cu intimații G. V., G. E., A. G., S. C. și C. V. împotriva sentinței civile 9011 pronunțată la data de 14 iunie 2012, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă prin necitarea părților.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 19 martie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în apel, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9011 pronunțată de Judecătoria Oradea la data de 14 iunie 2012, a fost admisă în parte cererea principală precizată formulată de reclamanții P. M. E. și P. M. D., în contradictoriu cu pârâții G. V., G. E., S. C., C. V., C. A., V. A. I., V. I., B. G., A. G., Ț. L.-I. și S. Ș. L..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali C. A., V. A. I., V. I., B. G., A. G., Ț. L.-I. și S. Ș. L. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. M. E. și P. M. D..
S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul înscris în CF colectiv_ Oradea nr. top 4254 reprezentând teren intravilan în suprafață de 804 mp în trei loturi, conform variantei 2 din Raportul de expertiză topografică nr. 237/23.02.2012 întocmit de ing. M. N. (f. 97-105 dosar), astfel:
- lot 1 cu suprafața de 313 mp în favoarea reclamanților;
- lot 2 în suprafață de 89 mp în favoarea reclamanților cu stabilirea în favoarea lotului 3 a unui drept de servitute de trecere cu mașina;
- lot 3 în suprafață de 402 mp pentru pârâți.
Au fost obligați pârâții să achite reclamanților suma de 241 euro/an, câte 23,7 euro/an pentru fiecare garaj.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al părților în CF cu titlu de partaj, cu evidențierea dreptului de servitute și a despăgubirii aferente de 23,7 euro/garaj.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30 mai 2003, cu contractul autentic 1058 a BNP Berger T. G., reclamanții au cumpărat apartamentul nr. 1, compus din 3 camere și dependințe în suprafață totală construită de 103 mp și cu teren aferent în suprafață de 402 mp. Dreptul lor de proprietate s-a înscris în CF_ Oradea top. 4254/1. Apartamentul pe care l-au cumpărat reclamanții a fost înscris în coala CF colectivă_ Oradea.
Din această coala a rezultat că inițial imobilul, în natură era „casă colectivă compusă din două apartamente” cu teren aferent 804 mp.
Prin sentința civilă nr. 50/1973 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 1081/1973 s-a dispus formarea a trei loturi, astfel: apartamentul nr. 1 compus din . 4254/1 – construcții și teren, în total 402 mp, construcțiile ocupând 103 mp, iar restul de 299 mp fiind curte comună în favoarea proprietarului G. A.; apartamentul nr. 2 compus din . 4254/2 având teren de 201 mp, construcțiile ocupând 150 mp și 51 mp curte comună în favoarea soților B. T. și . având teren de 201 mp, din care 147 mp cu construcții, iar restul de 54 mp – curte comună.
Ulterior imobilele au fost vândute, iar în baza sentinței civile 6023/1991 a Judecătoriei Oradea pârâții și-au împărțit garajele înscriindu-le în coli individuale separate. Garajele au fost notate în CF cu descrierea de compartiment și fiecare are notată suprafața construită a garajului.
La fața locului instanța a constatat că spațiile cu destinația de garaj aparținând pârâților sunt înșiruite pe partea stângă a curții, apartamentul nr. 1 al reclamanților fiind pe partea dreaptă. Terenul aferent este despărțit de un gard consolidat de reclamanți, formându-se în fapt două loturi, unul pe care se află apartamentul nr. 1 și celălalt pe care se află garajele. Garajul reclamanților se află în capătul curții, după gardul despărțitor, pe lotul cu celelalte garaje.
Coroborând dispozițiile sentinței civile nr. 50/1973 a Judecătoriei Oradea cu declarația martorului B. T. instanța de fond a reținut că după ieșirea din indiviziune din 1973 imobilul, proprietarii au folosit nestingheriți anexele din curte, indiferent pe ., foștii coproprietari fiind rude.
Martorul D. F. a declarat că în anii 1992, noul proprietar al apartamentului nr. 1, Ș. I., a delimitat curtea cu un gard provizoriu fără o înțelegere prealabilă cu proprietarii garajelor și fără măsurători efectuate de persoane specializate. Actualul gard consolidat de reclamanți respectă delimitarea efectuată de proprietarul Ș. I..
Prin raportul de expertiză topografică nr. 237/23.02.2012 întocmit de ing. M. N. s-au întocmit trei variante de lotizare astfel: în varianta 1 s-au întocmit două loturi, conform cotelor de proprietate, dar care nu permite pârâților . propriile garaje; în varianta 2 s-au întocmit trei loturi, unul pentru pârâți și două pentru reclamanți, cu stabilirea dreptului de servitute de trecere auto în favoarea pârâților pe unul din loturile reclamanților; în varianta 3 s-au format trei loturi, câte unul pentru reclamanți și pârâți și unul curte comună în indiviziune, pe care se poate realiza accesul auto.
Noțiunea de „curte comună” folosită în sentința civilă nr. nr. 50/1973 a Judecătoriei Oradea și păstrată în înscrierile actuale de CF nu presupune a priori existența unei coproprietăți forțate.
Bunurile aflate în coproprietate forțată sunt accesorii față de bunurile principale, proprietatea exclusivă, fiind necesare pentru folosirea bunurilor principale după destinației lor. Instanța de fond a apreciat că pentru determinarea caracterului forțat al coproprietății trebuie stabilit dacă bunul este necesar folosirii tuturor bunurilor principale. De asemenea, față de dispozițiile art. 728 alin. 1 cod civil de la 1864, bunurile ce reprezintă proprietate forțată nu sunt strict determinate, ele fiind socotite astfel în funcție de situația concretă (voința părților, schimbarea destinației bunului principal).
În speță, bunurile principale sunt apartamentul nr. 1 și garajele, astfel încât suprafața mare a curții este necesară doar pentru folosirea garajelor, nu și pentru folosirea apartamentului. Ca atare, proprietarul apartamentului nu poate fi forțat să rămână în indiviziune.
În anul 1973, când a fost inițial partajat imobilul, coproprietarii erau rude și foloseau întreaga curte în mod liber, fără restricții. Păstrarea curții comune a fost preferată pentru folosirea nestingherită a tuturor anexelor și pentru ca în curte să intre mașini mari în interesul proprietarului garajelor, astfel cum a declarat martorul B. T.. Așadar, folosința în comun a curții a fost prilejuită de buna înțelegere dintre părți, situație care nu mai este valabilă în prezent.
Dintre variantele propuse de expert pentru ieșirea din indiviziune, instanța de fond a optat pentru varianta 2 ca servind intereselor ambelor părți, pentru următoarele motive: respectă cotele de proprietate din CF; asigură accesul pârâților la garaje, nefiindu-le diminuată suprafața de teren folosită; delimitează clar loturile părților și drepturile lor, inclusiv pentru situația când s-ar schimba destinația garajelor și s-ar mai impune un dreptul de servitute cu mașina pe lotul nr.2.
În temeiul art. 616 teza ultimă Cod civil de la 1864 reclamanții, în calitate de proprietari ai fondului aservit, sunt îndreptățiți la despăgubiri, ce au fost cuantificate de expert la 241 euro/an, câte 23,7 euro/an pentru fiecare garaj.
Pentru motivele de mai sus, cererea principală și cererile reconvenționale au fost admise în parte, conform dispozitivului.
Drepturile de proprietate ale pârâților cu titlu de partaj și dreptul de servitude cu despăgubirea aferentă vor fi înscrise în CF.
Cheltuielile de judecată au fost compensate în temeiul art. 276 Cod proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul apelant C. A. solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate arătând că nu este de acord cu cererea de ieșire în indiviziune și cu grănițuirea solicitată de reclamanți deoarece în fapt este vorba de o curte comună care este necesar și util a fi folosită conform modalității de utilizare prezentă, având un drum de acces auto care poate fi folosit de către toate părțile și că în curte se află și garaje.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat apel și apelanții Ț. L.-I., V. A. I. V. I., B. G., S. Ș. L. solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale ca inadmisibile în principal, iar în subsidiar admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reconvenționale, sistarea stării de indiviziune și formarea de loturi potrivit variantei a III-a din raportul de expertiză efectuat în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului au arătat că inițial atât proprietatea lor cât și a reclamanților a fost înscrisă într-o singură coală funciară, respectiv CF_ Oradea nr. top 4254 reprezentând în natură casă colectivă compusă din 2 apartamente și teren aferent de 804 mp. ; după ieșirea din indiviziune din anul 1991 apartamentul cumpărat de reclamanți primind nr. top 4254/1 reprezentând în natură apartamentul 1 compusă din 3 camere și dependințe cu o suprafață de 103 mp., iar restul curte comună respectiv suprafața de 299 mp., astfel că prin această sistare de indiviziune s-a reglementat pe deplin situația juridică a imobilului în litigiu, ceea ce a rămas în coproprietate fiind coproprietate forțată. Reclamantul are 103 mp. construit, restul până la 402 mp. fiind curte comună. Ulterior ieșirii din indiviziune ei au edificat pe terenul lor garaje care au fost înscrise în coli de CF individuale împreună cu suprafața de teren ocupată de fiecare garaj în parte iar suprafața de teren reprezentând curte comună a rămas în vechea coală de CF în indiviziune. În subsidiar au arătat că sunt de acord cu varianta III din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat apel reclamanții apelanți P. M.-E., P. M.-D., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul dezmembrării imobilului teren în suprafață de 804 mp. identificat prin nr. top 4254 Oradea, înscris în CF colectiv_ Oradea și să se dispună ieșirea lor din indiviziune prin formare a două loturi având în vedere cotele lor de proprietate conform variantei I din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză.
În subsidiar a solicitat să se modifice în parte hotărârea apelată în sensul majorării sumei de 214 euro anual la care au fost obligați pârâții intimați cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului au arătat că anterior anului 1990 proprietarii de la care ei au dobândit imobilul din litigiu și-au separat folosința de cea a pârâților prin edificarea unui gard astfel încât drepturile lor de proprietate au fost exercitate în mod distinct față de pârâți, nemaiexistând astfel o curte comună și nefiind folosită ca o curte comună.
În ceea ce privește cheltuieli de judecată au arătat că înțeleg să critice hotărârea instanței de fond raportat la faptul că nu au obligat pârâții la plata tuturor cheltuielilor de judecată inclusiv din fazele procesuale anterioare, onorariu avocat, onorariu expert și taxa de timbru achitată de către ei, învederând instanței totodată că au avut cheltuieli constând în onorar de expertiză de peste 5000 lei iar taxa de timbru în prezentul ciclu procesual a fost de peste 3000 lei, cheltuieli suportate exclusiv de către ei.
Ulterior apelanții sus menționați au depus o precizare a motivelor de apel arătând că își mențin motivele de apel numai cu privire la cheltuielile de judecată arătând expres că nu mai susțin restul motivelor de apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată, raportat la motivele de apel formulate instanța reține următoarele:
Imobilul în litigiu este situat în Oradea, ., nr. top 4254 înscris în CF colectiv_ reprezentând în natură teren intravilan cu construcții în suprafață de 804 mp, asupra cărora părțile sunt coproprietare, fiecare dintre ele deținând un apartament în curtea comună, înscrise în CF individuale.
Din expertiza efectuată în cauză de expertul topo ing.M. N. rezultă că în prezent reclamanții folosind 313 mp, pârâții 454 mp. iar suprafața de 37 mp. nu este folosită de către părți. Expertul a arătat că formarea a două loturi unul în favoarea reclamanților și unul în favoarea pârâților cu respectarea cotelor de proprietate înscrise în CF_ și cu respectarea dreptului de acces auto al părților spre propriile garaje, este imposibilă, propunând trei variante de lotizare astfel cum sunt ele reliefate în raportul de expertiză și în schițele anexe ale acestei lucrări aflate la dosar.
Prin concluziile scrise formulate în cauză de către apelantul C. A. acesta a învederat instanței că în situația în care s-ar sista indiviziunea conform variantei din raportul de expertiză drumul de acces la cele două proprietăți s-ar afla pe linia despărțitoare a celor două proprietăți arătând că solicită sistarea de indiviziune conform variantei III din raportul de expertiză. Această variantă prezentând toate avantajele oferite de varianta II respectiv: asigură atât respectarea întinderii drepturilor de proprietate ale părților, accesul părților la garaje cât și consolidarea unei stări de fapt, veche de peste 40 de ani, într-o stare de drept asigurând folosința imobilelor în litigiu potrivit destinațiilor acestora.
Și apelanții Ț. L.-I., V. A. I. V. I., B. G., S. Ș. L. au depus la dosar concluzii scrise solicitând și aceștia sistarea stării de indiviziune și formarea de loturi conform variantei III din raportul de expertiză arătând că această variantă este ce mai indicată respectând accesul comun pentru toate părțile din dosar, curtea rămânând în coproprietate forțată astfel încât să aibă acces auto la garajele aflate în curtea imobilului.
Față de prevederile art. 728 cod civil potrivit căruia nimeni nu este obligat să rămână în stare de indiviziune, ținând cont de faptul că chiar dacă imobilul în litigiu reprezintă o curte comună, imobile asupra cărora există de regulă o stare de coproprietate forțată, în cazul de față există posibilitatea împărțelii acesteia și ținând cont de expertiza efectuată în cauză și de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează să admită apelurile în sensul modificării hotărârii primei instanțe dispunând partajarea imobilului în litigiu conform variantei III din raportul de expertiză, variantă asupra cărora toate părțile au căzut de acord; așa cum s-a arătat mai sus, apelanții P. arătând că își susțin apelul doar cu privire la cheltuielile de judecată, în sensul că va forma 3 loturi respectiv lotul 1 în suprafață de 313 mp pe care îl va atribui reclamanților; lotul 2 în suprafață de 171 mp rămânând curte comună în indiviziune și lotul 3 – în suprafață de 320 mp pe care îl va atribui pârâților.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată că, cheltuielile totale cu expertiza au fost în sumă de 4542 lei, astfel încât fiecare parte din proces trebuia să plătească 454 lei și având în vedere cheltuielile efectuate de către reclamanții P., instanța va obliga pe restul pârâților să le plătească acestora suma de 2888 lei, având în vedere sumele achitate de către aceștia în cuantum de 3342 lei (3342-454), deoarece numai aceștia au formulat apel cu privire la cheltuieli de judecată reprezentând expertiza.
Cheltuielile de judecată efectuate în apel urmează a fi compensate ca urmare a admiterii tuturor apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul civil formulat de apelanții P. M.-E., P. M.-D., ambii domiciliați în Oradea, ., ., Ț. L.-I., V. A. I. V. I., B. G., S. Ș. L. toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Ț. C. din Oradea, ..3, . Bihor și C. A. cu domiciliul în Oradea, ., jud Bihor, în contradictoriu cu intimații G. V., G. E., A. G., S. C. și C. V., toți cu domiciliul în Oradea, ., jud Bihor, împotriva sentinței civile 9011 din 14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o schimbă în parte în sensul că:
Dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF colectiv_ Oradea nr.top 4254 – în natură reprezentând teren intravilan în suprafață de 804 mp – conform variantei 3 din raportul de expertiză topografică nr. 237/23.02.2012 – întocmit de ing. M. N. la data de 22.02. 2012, astfel:
-lotul 1 în suprafață de 313 mp în favoarea reclamanților;
-lotul 2 în suprafață de 171 mp – curte comună rămâne în indiviziune;
-lotul 3 – în suprafață de 320 mp în favoarea pârâților.
Obligă pe intimații pârâți A. G., B. G., C. A., G. V., G. E., S. C., C. V., S. Ș. L., Ț. L.-I., V. A. I. și V. I. să plătească reclamanților P. M. E. și P. M. D. suma de 2888 cheltuieli de judecată parțiale .
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 26.03.2013.
P. JUDECATOR GREFIER
F. M. A. C. M. N.
Red.hot.fond U. C.
Red.dec.apel C. A.
Tehnored. N. M.
15 ex./ 04.04.2013
13 .> -P. M.-E., P. M.-D., ambii domiciliați în Oradea, ., .,
-Ț. L.-I., V. A. I. V. I., B. G., S. Ș. L. toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Ț. C. din Oradea, ..3, . Bihor
-C. A. cu domiciliul în Oradea, ., jud Bihor,
-G. V., G. E., A. G., S. C. și C. V., toți cu domiciliul în Oradea, ., jud Bihor,
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 542/2013. Tribunalul BIHOR | Partaj judiciar. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
