Revendicare imobiliară. Decizia nr. 806/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 1664/187/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 806/R/2013
Ședința publică din 02 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR M. C. R.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea contestația în anulare formulată de contestatorul B. A. în contradictoriu cu intimații N. M., I. V., împotriva deciziei civile nr.707/R/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul B. A., lipsă fiind intimații N. M. și I. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, procedura de citare este completă, contestația este motivată, timbrată conform chitanței ._ cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, prin serviciul registratură la data de 28.08.2013 contestatorul a depus la dosar un memoriu, după care:
Contestatorul susține contestația și depune la dosar un înscris (declarație) în xerocopie, înscris pe care l-a găsit într-un alt dosar și abia acum a intrat în posesia lui. Nu are alte cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte cereri consideră lămurită cauza și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, să fie anulată decizia pronunțată de Tribunalul Bihor și să fie obligați intimații să îi elibereze terenurile, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul expertului, 200 lei contravaloarea a două zile când a venit la tribunal la termenele de judecată precum și contravaloarea transportului, dovedit cu bonurile de transport pe care le-a depus la dosar.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra contestației in anulare de fata retine următoarele – prin DECIZIA CIVILĂ NR. 707/R din 11 octombrie 2011, pronunțata de Tribunalul Bihor in dosarul nr._, instanța a dispus respingerea ca nefondat a recursului civil introdus de recurentul B. A. în contradictoriu cu intimații N. M. și I. V., împotriva sentinței civile nr. 232 din 14 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut-o întru totul, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: prin sentința civilă 232/14 februarie 2011 a Judecătoriei Beiuș a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. V., invocată de către acesta, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și completată de către reclamantul B. A. împotriva pârâtului I. V. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și completată de către reclamantul B. A. împotriva pârâtei N. M. ca neîntemeiată, a fost obligat reclamantul B. A. să achite pârâtei N. M. suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
În motivarea hotărârii instanța a arătat că pârâtul I. V. nu a avut o contribuție efectivă și directă la ridicarea construcțiilor a căror ridicare s-a cerut, ajutorul dat nefiind de natură să-i confere legitimitate procesuală pasivă.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că nu există construcții ale pârâtei care să încalce nr. top. 2211/2, mai mult, constată instanța, nici sub aspectul suprafeței de teren aflată în proprietatea reclamantului B. A. astfel cum rezultă din cartea funciară în care este înscris imobilul, nu poate fi reținută vreo îngrădire, limitare – în exercitarea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește expertiza tehnică judiciară topografică efectuată în dosarul_ al Judecătoriei Beiuș – prin această expertiză s-a avut în vedere o cu totul altă situație de fapt – respectiv identificarea gardului care delimitează terenul cu nr. top. 2211/2 – în suprafață de 445 mp – aflat în proprietatea reclamantului B. A. – de imobilul identificat cu nr. top. 2211/1, un alt imobil care nu face obiectul prezentei acțiuni aflat în proprietatea altei persoane – străină de această procedură (P. L. V.).
Restul chestiunilor tehnice prezentate de expertul care a întocmit lucrarea în dosarul susmenționat sunt, în final, străine de obiectul cauzei, instanța neputând depăși limitele sale de investire.
În cuprinsul acestei lucrări nu se face referire la vreo suprafață de teren a reclamantului B. A. – care ar fi ocupată de pârâta N. M..
În final, instanța a reținut că pârâta N. M. nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantului B. A. – asupra terenului înscris în CF 2200 Beiuș – identificat cu nr. top. 2211/2 – în suprafață de 445 mp, având efectiv posibilitatea exercitării prerogativelor sale de proprietar în condițiile art. 480 cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul B. A. – solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că, în cauză operează autoritatea de lucru judecat – deoarece el a depus la dosar un supliment de expertiză, în acel supliment se menționează că, între nr. top. 2211/2 și 2211/5 există un șanț bine marcat la dezmembrarea din 1956 prin două linii hașurate și menținută existența lui printr-o linie simplă și se prevede în mod imperativ că acel șanț îi aparține, nr. top. 2211/5 aflându-se dincolo de șanț.
Pârâta N. M. nu a pus în executare acea sentință așa cum prevede legea prin executorul judecătoresc și cu un specialist în materie, ci și-a făcut singură dreptate – ocupând șanțul sau larg de 1 m și lung de 7,5 m în folosul ei.
Pentru aceste motive solicită obligarea acesteia să-i elibereze de îndată șanțul în lungime de 7,5 m și larg de 1 m prevăzut în suplimentele de la dosar, sau să fie el autorizat să îl înlăture.
Prin întâmpinare intimata s-a opus admiterii recursului arătând că hotărârea este temeinică și legală – ea are în proprietate nr. top. 2211/5 iar top 2211/2 este proprietatea recurentului.
Din expertiza efectuată în cauză nu rezultă că ea ar încălca proprietatea reclamantului – dimpotrivă reclamantul a intrat în proprietatea lui în aprilie 2009, prin demolarea gardului vechi și amplasarea altuia între punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, aspect ce rezultă din Ordonanța 404/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Dreptul său de proprietate a fost stabilit prin sentința civilă 2027/1997 a Judecătoriei Beiuș rămasă definitivă și irevocabilă – și a fost pusă în executare. Proprietatea sa este delimitată de cea a recurentului reclamant printr-un șanț colector al apelor pluviale – pe care reclamantul l-a înfundat, a sudat țevi și tablă peste gardul ei, după ce în prealabil și-a făcut un sistem de scurgere numai pentru sine.
Neîncălcând proprietatea recurentului reclamant, acțiunea acestuia apare ca fiind neîntemeiată, dimpotrivă ea ar fi trebuit să revendice suprafața de 7,5 mp ocupată de pârât.
În ceea ce privește solicitarea recurentului reclamant de a fi obligată ea la plata unei chirii de 50 lei lunar – pe o perioadă de 10 ani plus dobânda de 10% și inflația de 8 % de la începerea procesului – pe lângă faptul că este o cerere nouă formulată în faza punerii concluziilor pe fond este și o cerere inadmisibilă raportat la condițiile în care se poate formula o astfel de cerere cât și la termenul de prescripție.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța de recurs a constatat ca prin acțiunea introductivă reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâții N. M. și I. V. solicitând obligarea acestora de a-i preda în deplină proprietate și folosință – porțiunea de teren pe care aceștia o ocupă din folosința și proprietatea sa prin amplasarea peste șanțul său pe o porțiune lată de 20 cm situată în spatele construcțiilor sale, a unui coteț pentru porc – pe o fundație de beton și un gard care ocupă o lungime de 7 m și o lățime de 1,20 mp – încălcând linia roșie de pe schița de dezmembrare și suplimentul 2 din dosar 1124/1991 – în care se arată că șanțul constituie proprietatea lui, lucrări efectuate fără autorizație; să fie obligați pârâții să desființeze aceste lucrări iar în caz contrar să fie el autorizat să le desființeze pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, la data de 19.01.2011 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise – solicitând obligarea pârâtului la plata chiriei pentru suprafața de 7,5 mp pe care aceștia au ocupat-o în mod samavolnic cu dobânzi de 8 % cât și în funcție de inflație de 8 %.
Din extrasele de CF rezultă că asupra nr. top. 2211/2 înscris în CF 2200 Beiuș – în suprafață de 445 mp este proprietar reclamantul iar asupra nr. top. 2211/5 înscris în CF 5885 Beiuș este proprietară tabulară pârâta N. M..
Pe topograficul cu nr. 2211/2 se află casa de la nr. administrativ 20 și anexele aparținătoare proprietatea reclamantului.
Pe numărul topo 2211/5 se află construcția anexă (magazia) proprietatea pârâtei N. M. și un gard care delimitează folosința reclamantului de folosința pârâtei N. M..
Experții au arătat că nu există construcții – proprietatea pârâtei N. M. care să încalce nr. top. 2211/2 – așa cum a rezultat prin schița de dezmembrare efectuată de experții P. O., P. T. și Giacovacichi T..
Din expertiza efectuată în dosarul 1124/1991 al Judecătoriei Beiuș în care s-a pronunțat sentința civilă 2027/1997 la care a făcut trimitere reclamantul, nu rezultă că pârâta N. M. ar ocupa vreo porțiune din terenul aparținând acestuia.
Din expertiză rezultă că reclamantul ocupă 22 mp din imobilul cu nr. top 2203.
Din Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 21.09.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș rezultă că în data de 6.04.2009 – învinuitul B. A. a construit un gard din stâlpi de țeavă și tablă metalică – fiind ajutat de numitul S. G. pe terenul ce aparține familiei N. – ocupând astfel o parte din grădina ce se află în proprietatea acestora – ocazie cu care învinuitul a înfundat și șanțul de scurgere apei dintre cele două proprietăți învecinate.
Față de cele de mai sus, instanta de recurs a constatat că reclamantul nu este în măsură să revendice terenul în litigiu și nici să ceară demolarea construcțiilor, prima instanță pronunțând o soluție legală și temeinică prin respingerea acțiunii în întregime deoarece ca efect al respingerii capetelor de cerere mai sus arătate se impunea în mod normal respingerea și a capătului de cerere privind plata chiriei.
În ceea ce-l privește pe pârâtul I. V., în mod corect s-a reținut că acesta nu are calitate procesuală pasivă – deoarece nu el a ridicat supra edificatele în litigiu.
Apreciind că motivele formulate nu sunt de natură să ducă la schimbarea hotărârii, în baza art. 304 Cod procedură civilă s – a dispus respingerea recursul ca neîntemeiat și s-a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.
Impotriva deciziei pronuntate de instanta de recurs, a declarat contestatie în anulare contestatorul B. A., solicitand anularea deciziei contestate si urmare a rejudecarii cauzei sa se dispuna admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatorul învedereaza ca la solutionarea recursului, instanta nu a avut in vedere concluziile raportului de expertiza topografica întocmit de ing. M., de unde ar rezulta ca parata intimata, prin constructiile pe care le-a edificat, ocupa o portiune de cca 2,4 m din terenul contestatorului,
In consecinta, decizia pronuntata este rezultatul unei erori materiale, instanta necercetand toate motivele invocate de recurent.
Prin intampinare, intimata N. M. a solicitat respingerea contestatiei in anulare.
In sustinerea pozitiei sale procesuale, intimata invedereaza ca motivele invocate de contestato nu se incadreaza in situatiile avute in vedere de dispozitiile art. 318 c.pr.civ.
Analizand contestatia în anulare prin prisma motivelor invocate si tinand cont de dispozitiile art. 318 c.pr.civ., tribunalul retine ca aceasta este nefondata, urmand sa o respinga pentru considerentele ce vor succede.
Potrivit prevederilor art. 318 c.pr.civ., hotararile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis din gresala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul invoca ambele motive de contestatie prevazute de textul mai sus citat.
Majoritatea motivelor invocate in sustinerea contestatiei in anulare sant identice cu cele aratate in cuprinsul dosarului de recurs.
Pentru a putea fi admisa contestatia în anulare îndreptată împotriva decizei pronuntate de o instanta de recurs, este necesar ca eroarea materiala grava invocata de parte sa priveasca o problema de procedura. O atare eroare trebuie sa fie evidenta, in legatura cu aspecte formale ale judecatii in recurs, pentru verificarea carora sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Aceasta cale de atac tinde la anularea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege.
Greselile instantei de recurs, care deschid calea contestatiei in anulare, sant greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor si de interpretare a dispozitiilor legale. Pe aceasta cale de atac nu este admisibil sa se examineze justetea solutiei pronuntate.
Totodata, instanta de recurs nu este obligata sa raspunda separat la fiecare dintre argumentele invocate in dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este indreptatita sa le grupeze pentru a raspunde la motivele de casare printr-un considerent comun.
Contestatia nu poate fi primita atunci cand se invoca stabilirea eronata a situatiei de fapt, in urma aprecierii probelor sau a interpretarii faptelor, intrucat aceasta echivaleaza cu o greseala de judecata.
Cand pe calea contestatiei in anulare se invoca greseli de judecata sub pretextul savarsirii unor erori materiale - calea de atac a contestatiei in anulare s-ar transforma in recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil.
In consecinta, tribunalul va respinge contestatia în anulare, din modul de redactare a considerentelor Deciziei civile contestate rezultand cu claritate punctul de vedere al instantei asupra recursului, instanta de recurs făcând trimitere atât la schita de dezmembrare efectuata de exp. P., P., Giacovacichi, cat si la expertia efectuata in dosarul nr 1124/1991 al Jud. Beius.
Reținând culpa procesuala a contestatorului, in temeiul art. 274 c.pr.civ., va respinge cererea acestuia privitoare la acordarea cheltuielilor de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestatia in anulare formulata de contestatorul B. A. cu dom. în Beiuș, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimații N. M. cu dom. în Beiuș, ., jud. Bihor și I. V. cu dom. în Beiuș, ., jud. Bihor împotriva deciziei civile nr. 707/R din 11.10.2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține întru totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publica din 02 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. C. M. R. D. C.
Red.jud. decizie recurs S.-R.-C.
Red.jud. cont. în anulare R. C.
Tehnoredactat RCM /DC, azi 6.06.2013
2 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 389/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1094/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
