Partaj judiciar. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul BIHOR

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 22 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 martie 2013 și apoi pentru acest termen de judecată.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra recursurilor civile de față, instanța de recurs reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1078 din 06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. F. împotriva pârâților T. F.( a P.) – decedată pe parcursul procesului, T. D., T. A. ( A B. ) - BRATCA, L. A. ( a L. ), B. F., I. A., P. M. A. – decedat, T. F., N. I., P. Z., T. I. – decedat pe parcursul procesului a cărei moștenitoare este T. G., . C. Betania, BRANDAȘ G., BRANDAȘ L., C. D., C. F. M., T. D., T. A., T. G., T. M., T. F., T. F., T. O., B. A., B. A. ( A. BODII ), B. T., T. S. D. și în consecință s-a constatat că după defunctul T. D. masa succesorală se compune din cota de 144/2600 părți din imobilul cu nr. topo 357, 358 înscrise în CF 618 Șuncuiuș, cota de 59.59,934/899 părți din nr. topo 427/1 înscris în CF 30 Șuncuiuș, cota de 28/840 părți din imobilul cu nr. topo 309/5 înscris în CF 93 Șuncuiuș, cota de 1/5 parte din imobilul cu nr. topo 2040/27 înscris în CF 1382 Șuncuiuș, cota de 128/720 părți din imobilul cu nr. topo 431 înscris în CF 96 Șuncuiuș, cota de 4/120 părți din imobilul cu nr. topo 706 înscris în CF 425 Șuncuiuș, cota de 66,33/720 părți din nr. topo 428, 429 înscrise în CF 446 Șuncuiuș, cota de 1/15 părți din nr. topo 430 înscris în CF 402 Șuncuiuș, cota de 1/5 parte din imobilele cu nr. topo 427/2 înscris în CF 99 Șuncuiuș, cota de 1/5 parte din imobilul cu nr. topo 426 înscris în CF 604 Șuncuiuș, cota de ½ parte din imobilul cu nr. topo 2053/3 înscris în CF 1348 Șuncuiuș, din care reclamantul deține cota de ¼ parte iar pârâții restul cotelor tabulare de proprietate din aceste nr. topo în calitate de succesori ai defunctului după ceilalți 3 frați ai săi predecedați cât și ca coindivizari tabulari, s-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți prin formarea de loturi după cum urmează: LOTUL NR. 1 compus din nr. topo 2053/3/a în suprafață de 2878 mp, lot care va fi atribuit reclamantului, LOTUL NR. II compus din nr. topo 2053/3/b în suprafață de 904 mp, lot care va fi atribuit pârâtei C. C. Betania, LOTUL NR. III compus din nr. topo 2053/3/c în suprafață de 1029 mp, lot care va fi atribuit pârâtei . NR. IV compus din nr. topo 2053/3/d în suprafață de 944 mp lot care va rămâne în proprietatea Statului Român, conform raportului de expertiză, varianta a II-a întocmit în cauză de inginer expert M. G. L., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al părților cu titlu de sistare de indiviziune, fără cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, potrivit situației de carte funciara că reclamantul T. F. este coproprietar alături de pârâții din prezenta cauză deținând următoarele cote asupra următoarelor imobilele: 59,934/899 părți din top. nr. 427/1 înscris în CF 30 Șuncuiuș; 28/840 părți din top. nr. 309/5 înscris în CF 93 Șuncuiuș; 1/5 părți din top. nr. 2040/27 înscris în CF 1382 Șuncuiuș; 128/720 părți din top. nr. 431 înscris în CF 96 Șuncuiuș; 4/120 părți din top. nr. 706 înscris în CF 425 Șuncuiuș; 66,33/720 părți din top. nr. 428, 429 înscrise în CF 446 Șuncuiuș; 1/15 părți din topo nr. 430 înscris în CF 402 Șuncuiuș; 1/5 părți din topo. nr. 427/2 înscris în CF 99 Șuncuiuș; 1/5 părți din topo nr. 426 înscris în CF 604 Șuncuiuș și 1/6 părți din top. nr. 2053/3 înscris în CF 1348 Vadu Crișului.

Prin adresa nr. 107/17.01.2012, Primăria comunei Șuncuiuș a comunicat instanței de fond că suprafața de teren aflată în prezent în împrejmuirea realizată de . a fost expropriată de către Statul Român, ce a fost ocupată abuziv în perioada comunistă ( 1970) când s-a hotărât extinderea I.P.E.G., prin urmare nu a putut fi pus la dispoziția instanței nici un document care să dovedească faptul că acel teren a fost expropriat legal și nici că s-a primit despăgubiri în temeiul legilor de reparație, sau că moștenitorii legali au solicitat despăgubiri în baza L. 10/2001, deoarece nu exista dovada preluării abuzive a terenului împrejmuit de către .>

Din situația de CF depusă la dosarul cauzei instanța de fond a reținut că după defunctul T. D. masa succesorală se compune din cota de 144/2600 părți din imobilul cu nr. topo 357, 358 înscrise în CF 618 Șuncuiuș, cota de 59.59,934/899 părți din nr. topo 427/1 înscris în CF 30 Șuncuiuș, cota de 28/840 părți din imobilul cu nr. topo 309/5 înscris în CF 93 Șuncuiuș, cota de 1/5 parte din imobilul cu nr. topo 2040/27 înscris în CF 1382 Șuncuiuș, cota de 128/720 părți din imobilul cu nr. topo 431 înscris în CF 96 Șuncuiuș, cota de 4/120 părți din imobilul cu nr. topo 706 înscris în CF 425 Șuncuiuș, cota de 66,33/720 părți din nr. topo 428, 429 înscrise în CF 446 Șuncuiuș, cota de 1/15 părți din nr. topo 430 înscris în CF 402 Șuncuiuș, cota de 1/5 parte din imobilele cu nr. topo 427/2 înscris în CF 99 Șuncuiuș, cota de 1/5 parte din imobilul cu nr. topo 426 înscris în CF 604 Șuncuiuș, cota de ½ parte din imobilul cu nr. topo 2053/3 înscris în CF 1348 Șuncuiuș, din care reclamantul deține cota de ¼ parte iar pârâții restul cotelor tabulare de proprietate din aceste nr. topo în calitate de succesori ai defunctului după ceilalți 3 frați ai săi predecedați cât și ca coindivizari tabulari.

În cauză s-a întocmit de către inginer expert tehnic M. G. L. un raport de expertiză topografică în baza căreia s-a realizat lotizarea proprietății reclamantului și a pârâților, fiind supus în concret partajului doar nr. top. 2053/3 înscris în CF 1048 Vadu Crișului, raportul de expertiză fiind însoțit și de schița de dezmembrare a imobilului cu nr. top 2053/3. Cu privire la nr.topo. 357, 358, 427/1, 309/5, 431, 706, 428, 429, 430, 427/2 și 426 înscrise în CF 618, 30, 93, 96, 425, 448, 402, 99 și 604 Șuncuiuș expertul a stabilit că, cota de 1/1 părți din aceste imobile revine pârâților de rând 1-11, iar cota de_/_ mp. din nr. top. 2040/27 înscris în CF 1382 Vadu Crișului îi revine reclamantului.

Acest raport de expertiză a fost însușit de reclamant, acesta solicitând sistarea stării de indiviziune conform variantei II, respectiv de către celelalte părți aceștia solicitând pronunțarea unei hotărâri de sistare a indiviziunii în baza raportului de expertiză conform variantei III, raport de expertiză efectuat în condițiile indicate mai sus.

Întrucât dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant s-a făcut conform situației de carte funciara pe cote – părți indivize, fapt care a generat o stare de indiviziune între acesta și pârâți asupra imobilelor din litigiu, față de cererea expresa a reclamantului cuprinsa în acțiune și având în vedere dispozițiile art. 728 cod civil vechi sub imperiul căruia a luat naștere raportul juridic dedus judecății, potrivit cărora „ nimeni nu poate fi silit a rămâne in indiviziune”, instanța de fond în baza art. 673 indice 1 si următoarele Cod procedura civila a dispus sistarea acesteia in conformitate cu varianta a II-a a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauza de expertul judiciar M. G. L. în rejudecare, variantă care respectă întocmai folosința faptică exercitată de părți de mai bine de 45 de ani, lucrare de expertiză care face parte integranta din prezenta hotărâre, și în consecință a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți asupra imobilului cu nr.top.2053/3 înscris în CF 1348 Vadu Crișului, în suprafață de 5755 mp, prin formarea de loturi după cum urmează:Lotul nr. I - compus din nr. topo 2053/3/a în suprafață de 2878 mp, lot atribuit reclamantului, Lotul nr. II- compus din nr. topo 2053/3/b în suprafață de 904 mp, lot atribuit pârâtei C. C. Betania, Lotul nr. III- compus din nr. topo 2053/3/c în suprafață de 1029 mp, lot atribuit pârâtei . nr. IV - compus din nr. topo 2053/3/d în suprafață de 944 mp, lot care va rămâne în proprietatea Statului Român.

În baza art. 35 și următoarele din Legea 7/1996 republicată instanța de fond a dispus înscrierea dreptului de proprietate al părților mai sus arătate conform dispozitivului prezentei hotărâri, cu titlu de sistare a stării de indiviziune, în conformitate cu raportul de expertiză varianta II, întocmit de inginer M. G. L. .

Instanța de fond a respins pe de o parte, pretenția reclamantului privitoare la sistarea stării de indiviziune a supra nr. top. 357 și 358 înscrise în CF 618 Șuncuiuș cu privire la cota de 144/2600 părți întrucât după cum rezultă din cuprinsul acestei cărți funciare acesta și-a transmis dreptul de proprietate în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.05.2002 la cumpărătorii B. G. și B. L. iar pe de altă parte, cea privitoare la sistarea stării de indiviziune în conformitate cu raportul de expertiză întocmit în cauză asupra nr. topo 427/1 înscris în CF 30 Șuncuiuș; nr. top 309/5 înscris în CF 93 Șuncuiuș; nr. top. 2040/27 înscris în CF 1382 Șuncuiuș; nr. top. 431 înscris în CF 96 Șuncuiuș; nr. top. 706 înscris în CF 425 Șuncuiuș; .nr. top. 428, 429 înscrise în CF 446 Șuncuiuș; nr. topo 430 înscris în CF 402 Șuncuiuș;nr. topo. 427/2 înscris în CF 99 Șuncuiuș și nr. 426 înscris în CF 604 Șuncuiuș, întrucât în baza acestui raport nu s-a realizat o partajare efectivă a acestor imobile prin formarea de loturi cu acordarea unor noi nr. topografice, iar reclamantul nu a înțeles să dovedească și modul de folosință al cotelor părți din dreptul său de proprietate în condițiile în care o parte dintre pârâți au contestat acest aspect.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză și faptul că pârâții cu privire la care s-a realizat sistarea stării de indiviziune nu s-au opus la admiterea acțiunii, instanța de fond a respins cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, iar ulterior au depus motive de recurs pârâții B. A. si B. A., solicitând modificarea sentinței atacate in sensul de a se dispune sistarea stării de indiviziune asupra nr. top. 2053/3 înscris in CF 1348 Vadu Crisului, conform Variantei III a expertizei topografice efectuate in cauza, depusa la instanța la data de 22.05.2012, cu cheltuieli de judecata.

În dezvoltarea motivelor în fapt, s-a învederat ca prima instanța a greșit acceptând aceasta varianta de imparteala, care este profund nelegala si imorala, intrucat nu a ținut deloc seama de faptul ca o parte din imobilul in discuție (respectiv 944 mp) a fost trecuta in domeniul public al statului inca din anii "60, fiind aici construita actualmente șoseaua Vadu Crisului -Suncuius-Balnaca-Bratca precum si o cale ferata secundara.

Se mai arată ca încă din primul ciclu procesual au arătat aceste aspecte si au solicitat ca sistarea stării de indiviziune sa se faca scazandu-se intai suprafața preluata de către stat si abia apoi sa se formeze loturile, respectându-se cotele de proprietate si înțelegerea dintre parti cu privire la părțile de teren folosite de familiile B. si T. (care au deținut fiecare terenul in cota de 1/2) .

De altfel acesta a fost si unul din motivele de casare a primei sentințe pronunțate de Judecătoria Alesd, instanța de recurs dispunând a se identifica care este suprafața preluata de stat. Desigur aceasta dispoziție a instanței de recurs a avut un scop si anume acela de a se scădea din suprafața totala a nr. top. 2053/3 suprafața aflata actualmente in proprietatea statului, care nu mai poate fi atribuita niciuneia din parti si abia apoi sa se purceadă la impartirea terenului.

Consideră ca instanța de fond a ignorat complet aceasta dispoziție a deciziei de casare, pronunțând o soluție practic identica ca cea casata si acordandu-i reclamantului o suprafața de 2878 mp, adică jumătate din intregul nr. topografic si nu doar jumătate din ceea ce a rămas, aceasta in ciuda faptului ca la dosar exista si o alta varianta de expertiza (varianta III), mai corecta, care a procedat doar la impartirea terenului rămas si care a acordat reclamantului jumătate din suprafața diminuata, respectiv 2406 mp.

Conform mențiunilor de carte funciara, recunoscute de toate părțile, familia T. pe de o parte si familia B. pe de alta parte au deținut fiecare cate o jumătate din teren, acesta fiind folosit in partea sa dinspre vest de către fam. B. iar in partea estica de fam. T., fapt ce reiese si din Convenția incheiata la data de 18 noiembrie 2003 intre cele două familii.

Aceasta Convenție a fost incheiata tocmai pentru a consfinți impartirea terenului intre cele doua familii din punctul de vedere al poziționării sale, respectiv partea de vest de către fam. B. din care au si înstrăinat o parte din dreptul lor de proprietate, iar partea de est de către familia T., care si-a construit pe terenul pe care-1 folosea o casa si acareturi. Astfel cum se stipulează in paragraful final, convenția a avut scopul ca fiecare din parti sa poată dispune in mod liber de dreptul sau de proprietate.

Înțelegerea insa nu a adus nicio atingere întinderii dreptului de proprietate al vreuneia din parti. aliniatul 2 al convenției face in mod clar referire la faptul ca ambele parti dețin in proprietate cate 1/2 din imobil si acesta este folosit in 2 parti egale (chiar daca prin expertiza efectuata s-a dovedit acum ca de fapt familia T. folosea abuziv si din suprafața lor. Orice alta interpretare a conținutului Convenției este neavenita si nu poate fi luata in considerare.

Desigur, având in vedere faptul ca o parte din teren a trecut in domeniul public al statului, suprafața care astfel s-a pierdut trebuie redusa proporțional, echitabil, din cota ambelor parti. Acest fapt s-a realizat prin Varianta III a expertizei topografice si ea nu aduce in niciun fel atingere construcțiilor propietatea familiei T., care insa trebuie sa-si restrângă folosința doar asupra a 1/2 din terenul rămas in urma intervenției statului in vremea comunista.

Menționează ca nici aceasta Varianta III nu este perfecta, ea cuprinde si o eroare, respectiv se stabilește - ca si in celelalte variante - in favoarea Centrului C. Betania o suprafața de 904 mp, desi aceasta a cumpărat doar 693 mp.

Trebuie insa precizat in mod obligatoriu faptul ca in prezentul dosar doar reclamantul a formult acțiunea de sistare a stării de indiviziune. niciunul dintre parați nu a formulat acțiune reconventionala. De aceea practic obiectul acestei cauze este a se stabili suprafața ce ii revine reclamantului, acesta va avea un lot distinct, celelalte parti, rămânând in continuare in indiviziune si urmând sa împărțească la un moment dat tot terenul rămas in funcție de cotele de proprietate.

Esențial este insa ca reclamantul sa nu primească mai mult decât are dreptul, respectiv nu 1/2 din întregul nr. topografic, in aceasta situație ar suporta in întregime diminuarea cu suprafața preluata de stat, ceea ce ar fi imoral si nelegal, ramanad cu nimic dupa cum reiese din varianta acceptata de instanța, ci sa primească 1/2 din suprafața diminuata respectiv doar cei 2406 mp prevăzuți in Varianta III a raportului de expertiza.

In drept s-au invocat prev. art. 299 si următoarele din codul de procedura civila.

Împotriva aceleiași hotărâri, a declarat recurs pârâta S.C. T. S.A. arătând că sentința atacată este nelegaiă și netemeinică și, pe cale de consecință, să se dispună casarea in totalitate a acesteia, trimiterea dosarului spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Un prim aspect de nelegalitate si netemeinicie al sentinței recurate constă in aceea că judecătorul fondului a dat reclamantului mai mult decât ceea ce a cerut, fiind o plus petita dar și o includere a unor motive străine de natura pricinii.

Astfel, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat: sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi și atribuirea lor in natură pentru reclamant cu menținerea pârâților in indiviziune conform cotelor după cum urmează:....cota de 1/16 din nr. top 2053/3...:să se dispună sistarea stării de indiviziune prin formarea a două loturi in natură; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate in CF . urmând ca pârâții să fie reinscriși in vechile coli conform cotelor existente după diminuară suprafeței vechilor nr. top. cu cele dezmembrate si atribuite in favoarea sa. In motivarea cererii aceasta a solicitat să se respecte folosința faptică.

Judecătorul fondului a soluționat această cerere omițând un fapt esențial anume că din suprafața totală a nr. top 2053/3 ( 5755 mp), CF 1348 Vadu Crișului, o parte a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică Prin aceasta a incălcat și una din indrumările obligatorii date de instanța de control judiciar prin decizia de casare, prin care i se cerea să solicite lămuriri și să identifice suprafața expropiată și trecută în domeniul public al Statului pentru construirea șoselei Vadu Crișului-Șuncuiuș-Bălnaca precum și a căii ferate secundare.

Săvârșind această omisiune, ce reprezintă totodată o incălcare nepermisă a unei indrumări dată de instanța superioară, pe care avea obligația să o respecte, judecătorul fondului a atribuit reclamantului un lot de 2878 mp ce reprezintă jumătate din terenul ce formează nr. top 2053/3 și cu mult peste cota de 1/16 solicitată de reclamant ignorând totodată faptul că suprafața de teren aferentă nr. top supus partajului a fost diminuată prin construirea șoselei Vadu Crișului-Șuncuiuș-Bălnaca precum și a căii ferate secundare și fără să se respecte folosința faptică, invocată chiar de reclamant in cererea de chemare in judecată.

Procedând astfel prima instanță a încălcat atât dispozițiile art. 129 alin. 5. 6 C. proc. civ. dispoziții legale in virtutea căreia avea obligația: (5)... să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc și în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații.

Potrivit art. 315 alin. 1 C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului și raportat la aceste aspecte, hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, ceea ce impune casarea acesteia si trimiterea spre rejudecare.

Sub un alt aspect, s-a învederat că in mod cu totul surprinzător judecătorul fondului cu incălcarea principiilor disponibilității si contradictorialitătii. a considerat concluziile scrise ale reclamantului depuse înainte de repunerea cauzei pe rol ca fiind precizări ale acțiunii acestuia. Chiar in condițiile in care aceste concluzii scrise ar fi considerate modificări ale cererii de chemare in judecată, este lipsită de fundament hotărârea recurată prin care instanța de fond atribuie reclamantului, in final, cota de 1/2 din nr. top 2053/3 concret suprafața de 2878 mp.

Această contradicție dintre considerente și dispozitiv constituie un alt motiv care justifica admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare intrucât hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului de apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

S-a mai arătat că prima instanță nu s-a conformat indrumării dată de instanța de control judiciar prin decizia de casare in sensul de a lămuri situația și de a identifica suprafața expropriată pentru construcția șoselei Vadu Crișului-Șuncuiuș-Bălnaca precum și a căii ferate secundare. Rezultă fără echivoc că instanța de control judiciar a avut in vedere ca diminuarea suprafeței de teren supuse patajului ca efect al exproprierii unei părți din această suprafață să fie suportate de toți coproprietarii, iar nu numai de unii dintre ei.

Instanața fondului, s-a limitat la a cita dintr-o adresa a Primăriei Șuncuiuș in care se fac aprecieri cu depășirea competențelor semntarilor acesteia cu privire la terenul deținut in proprietatea sa, se subliniază că deține terenul împrejmuit in baza unor acte valabile si verificate de autorițile statului și instanța avea obligația să identifice suprafața expropriată și trecută in domeniul public al astatului pentru copnstrucția Șoselei Vadu Crișului -Bălnaca-Bratca și pentru cosntruirea căii ferate secundare.

Ca rezultat al acestei neconformări la indrumările date prin decizia de casare prima instanță l-a avantajat pe reclamant atribuindu-i un lot format ca și cum nu s-ar fi produs exproprierea, in timp ce unitatea sa a fost dezavantajată atribuindu-i-se un lot cu o suprafață diminuată cu 400 mp fața de cea intabulată in CF ignorând actele depuse la dosar care atestă că dreptul său de proprietate a fost dobândit prin efectul legii, respectiv art. 20 alin.2 din Legea nr. 15/1990, fiindu-i eliberat Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1834 emis de către Ministerul Industriilor la data de 06 05 1995

Ca urmare a formării acestor loturi noi, de către instanță pe baza raportului de expertiză și a suplimentului la acesta, suprafața de teren deținută de societatea sa și intabulată in CF de 1438 mp se diminuează cu circa 400 mp, rezultând suprafață de 1029 mp.

Din concluziile suplimentului la raportul de expertiză topografică judiciară întocmit de către expert, rezultă că suprafața de 944 mp din imobilul în litigiu cu nr. top 2053/3 reprezintă în prezent o porțiune din Șoseaua Vadu Crisului-Balnaca-Brtaca si Calea ferata secundara, care, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 3 din Legea nr. 213/1998 și art. 136 din Constituție aparțin domeniului public al Statului sau al unității administrativ teritoriale.

Or, in ipoteza in care a avut loc o expropriere pentru o cauză de utilitate publică aceasta reprezentând o îngrădire, o excepție de la caracterul inviolabil și absolut al dreptului de proprietate privată, această "sarcină" trebuie să fie suportată de către fiecare coproprietar, în mod proporțional cu cota sa parte din dreptul de proprietate.

De asemenea, instanța trebuia să aibă in vedere in ce privește modalitatea concreta de ieșire din indiviziune, regula potrivit căruia, se va urmări asigurarea deplinei egalități intre coproprietari, in sensul ca fiecare dintre ei sa primească întocmai partea de bunuri la care este îndreptățit. In aceste condiții prima instanță a încălcat și dreptul său la un proces echitabil conscrat prin art. 6 CEDO.

Aceste consecințe trebuie suportate de toți coproprietarii parcelei supuse partajului iar nu numai de către unii pentru ca celălalt să fie dezvantajat la modul evident de către instanța de judecată.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate constă in nerespectarea folosinței faptice a terenului supus partajului exercitată timp de peste 30 ani.

Este de subliniat in context că suprafața de teren folosită efectiv era ușor de identificat in condițiile in care această incintă este împrejmuită cu un gard de plăci de beton.

Până la data introducerii cererii de chemare in judecată nimeni nu a contestat dreptul său de proprietate cu privire la suprafața ingrădită și ceea ce este semnificativ este că nici prin cererea intoductivă de instanță reclamanta nu a formulat pretențiii cât privește această suprafață, ce formează obiectul litigiului, ci dimpotrivă a cerut ca partajul să fie efectuat conform folosinței faptice.

Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate constă in confuzia in care s-a aflat instanța cu privire la intinderera dreptului de proprietate al reclamantei.

Astfel, aceasta solicită prin cererea introductivă de instanță ieșirea din indiviziune cu privire la casa sa... corespunzător cotei de 1/16 parte și în cuprinsul motivării sentinței recurate se rețin alte cote de proprietate in favoarea reclamantului.

Față de aceste aspecte, singura soluție pentru corecta soluționare a pricinii in cale de atac nu poate fi alta decât casarea in totalitate a sentinței recurate și retrimiterea dosarului aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

În ședința publică din 22 martie 2013, instanța de apel, față de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, de dispozițiile art. 282² Cod procedură civilă a recalificat calea de atac în cauză din apel în recurs.

Intimații nu au formulat și depus la dosar întâmpinare.

Reprezentantul intimatei S. D., în ședința publică din 22 martie 2013 a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții B. ca neîntemeiat și respingerea ca inadmisibil a recursului formulat de recurenta . cheltuieli de judecată.

Examinând recursurile formulate prin prisma criticilor aduse cât și din oficiu, instanța de recurs reține următoarele:

Din situația de CF 1348 Vad, rezultă că imobilul cu nr. top. 2053/3 în suprafață de 5755 mp a constituit inițial proprietatea defunctului T. D., care în anul 1932 a transmis cota de ½ parte cu titlu de vânzare-cumpărare în favoarea defunctului B. T. și soția B. Tudura. Reclamantul intimat defunct, decedat la 09 ianuarie 2013, are calitatea de coproprietar al acestui imobil, drept dobândit cu titlu de succesiune în baza certificatului de moștenitor 213/1957, iar recurenții pârâți și-au înscris dreptul de proprietate cu titlu de moștenire asupra cotei de ½ parte în cartea funciară.

Ulterior, recurenții B. A. și B. A. au înstrăinat intimatului C. C. Betania suprafața de 613 mp teren în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3513 din 09 decembrie 2003 de BNP C. L. C..

Conform mențiunilor de carte funciară și a recunoașterilor părților, familiile T. și B. au deținut și folosit inițial fiecare câte o cotă de ½ parte din acest teren, aspect confirmat și de convenția încheiată între cele două familii în anul 2003 prin care părțile au consfințit împărțirea terenului din punctul de vedere al poziționării sale, respectiv în partea de vest de către familia B., iar partea de est de către familia T.. Și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert M. G. L., rezultă această poziționare.

Se mai reține că în CF 1348 Vad, sub B 27 s-a înscris dreptul de proprietate al recurentei . suprafața de 1438 mp din nr. top. 2053/3 în baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, folosința acesteia fiind evidențiată și în raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză, întocmite de expert M. G. L..

De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 1937 din 07 iunie 1994, încheiat între recurenții pârâți și recurenta . care a avut ca obiect și o suprafață din imobilul cu nr. top. 2053/3, identificată ulterior prin răspunsul la obiecțiuni de către expert M. G. L., la suprafața de 1439 mp.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul defunct a investit instanța cu o acțiune în sistarea stării de indiviziune prin care a solicitat să se stabilească suprafața care i se cuvine prin formarea unui lot, fără a investi instanța de fond cu formarea de loturi și în favoarea pârâților. De asemenea, nici unul dintre pârâți nu a formulat acțiune reconvențională și nu a solicitat sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi, însă instanța de fond nu a avut în vedere acest aspect și a dispus sistarea stării de indiviziune prin crearea de loturi pentru toate părțile, pronunțând un plus petita, fără a fi investită în acest sens, motiv pentru care criticile recurenților sunt apreciate ca fiind întemeiate sub acest aspect.

Cu toate că și anterior casării cu trimitere spre rejudecare, pârâții recurenți au invocat faptul că o porțiune de circa 1000 mp din imobilul în litigiu a fost expropriată și trecută în domeniul public încă din anii 1960, pe care actualmente este construită șoseaua Vadu Crișului-Șuncuiuș-Bălnaca-Bratca și o cale ferată secundară, că pentru o suprafață care le-a fost expropriată de 493 mp au solicitat despăgubiri în condițiile Legii 10/2001 sub dosar nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, iar prin decizia civilă nr. 188/R/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ a fost casată cu trimitere spre rejudecare cauza pentru a se lămuri și identifica suprafața expropriată și trecută în domeniul public al Statului pentru construirea șoselei, urmând a se avea în vedere și hotărârile pronunțate în temeiul Legii 10/2001, instanța de fond prin hotărârea recurată pronunțată după rejudecare nu a lămurit și nu a avut în vedere aceste aspecte, deși prin completarea la raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a identificat întinderea suprafeței afectată de construcția șoselei și a căii ferate secundare.

Instanța de recurs mai reține că recurenții pârâți B. au beneficiat în temeiul legii speciale de reparație de despăgubiri pentru suprafața de 493 mp din terenul în litigiu, suprafața care s-a stabilit că a fost expropriată de la aceștia conform Deciziei Civile 141/2008-A a Curții de Apel Oradea, irevocabilă.

Se mai reține că suprafața expropriată de 944 mp din nr. top. 2053/3 ocupată de șosea și calea ferată secundară, a afectat cotele de proprietate atât a recurenților pârâți cât și a reclamantului defunct T. F., astfel cum rezultă din probațiunea administrată în cauză, identificată prin raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză efectuate în cauză, motiv pentru care va constata că această suprafață de 944 mp aferentă nr. top. 2053/3 constituie domeniul public, reprezentând proprietatea Statului Român.

Nu poate fi reținută apărarea antecesorului intimatei S. D. conform căreia, recurenții fiind despăgubiți prin suprafața de 493 mp, pe această cale încercând să dobândească încă o dată suprafața de 472 mp, reprezentând ½ din terenul expropriat, deoarece, astfel cum rezultă din situația CF, suprafața inițială a nr. top. a fost de 5755 mp, ulterior a fost expropriată suprafața de 944 mp, afectată de construcția șoselei și calea ferată secundară, suprafață care a afectat cotele de proprietate a ambelor familii, însă despăgubirile în condițiile legii speciale au fost solicitate și stabilite doar în favoarea recurenților B. pentru suprafața de 493 mp cât s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că a fost expropriată de la aceștia, reclamantul defunct nu a făcut dovada că a solicitat despăgubiri în temeiul legilor de reparație. Astfel, din suprafața totală de 5755 mp urmează a fi scăzută suprafața expropriată de 944 mp și rezultă că suprafața rămasă a acestui nr. top. este de 4811 mp și în raport de cota de proprietate și folosință a reclamantului defunct de ½, întinderea lotului care se cuvine acestuia este de 2406 mp.

Din suprafața de 2405 mp recurenții pârâți B. au înstrăinat intimatului C. C. Betania suprafața de 693 mp și o suprafață de 1439 mp în favoarea recurentei . care s-au obligat prin antecontractul de vânzare-cumpărare mai sus arătat, rămânând o diferență de 272 mp teren.

Mai rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 01 din 15.01.2013 emis de pe urma defunctului reclamant, că acesta, în baza sentinței recurate și-a constituit imobilul cu număr cadastral_ Șuncuiuș în întindere de 2878 mp cu construcțiile aferente, menționându-se că imobilul dobândit prin ieșirea din indiviziune și în baza documentației cadastrale vizate de OCPI Bihor și intabulată în CF în baza Încheierii nr._ din 07.08.2012 sunt intabulate cu titlu de înscriere provizorie întrucât sentința recurată nu este definitivă și irevocabilă.

Instanța de recurs, având în vedere dispozițiile art. 673­­­­­­­­­­­­­­­­ indice 9 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 728-799 Cod civil, ținând cont de faptul că, cu privire la suprafața de 944 mp din nr. top. 2053/3 a intervenit o expropriere care a afectat cotele de proprietate ale părților, precum și de convenția încheiată între familiile B. și T. la data de 8.11.2003 prin care s-a convenit asupra împărțirii terenului între cele două familii din punctul de vedere al poziționării sale, iar pe de altă parte și de constituirea nr. cadastral_ Șuncuiuș în favoarea reclamantului defunct T. F., va dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. 2053/3 înscris în CF 1348 Vad prin constituirea în favoarea reclamantului defunct T. F. a cadastralului_ Șuncuiuș cu suprafața de 2406 mp și cu configurația din varianta III-a a raportului de expertiză întocmit de expert M. G. L., în această variantă s-a ținut cont atât de suprafața expropriată, de configurația,de poziționarea terenului și a folosinței conform convenției încheiată de părți în anul 2003.

Diferența de suprafață de 2405 mp aferentă nr. top. 2053/3 urmează a fi înscrisă în CF 1348 Vad în favoarea vechilor proprietari, respectiv a recurenților și a intimatului C. C. Betania, care vor rămâne în indiviziune.

În contextul considerentelor mai sus expuse, instanța de recurs apreciază recursurile formulate ca fiind fondate, urmând să le admită în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă împotriva sentinței recurate pe care o va modifica în parte conform dispozitivului prezentei decizii și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Cheltuielile de judecată solicitate de recurenții B. prin motivele de recurs nu au mai fost susținute la acordarea cuvântului asupra recursului și nici nu au fost cuantificate și dovedite prin chitanțe de plată depuse la dosar, iar recurenta . a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de recurenții B. A. domiciliată în Oradea, .. 3, .. 2, jud. Bihor, B. A. domiciliat în Șuncuiuș, ., jud. Bihor și .> cu sediul în Oradea, .. 2, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații S. D. domiciliată în Oradea, ., ., T. G. domiciliată în Câmpina, .. 20, jud. Prahova, T. F. domiciliată în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, T. D. domiciliat în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, T. A. domiciliată în Bratca, cătun Tipleoaia, jud. Bihor, L. A. domiciliată în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, B. F. domiciliată în Șuncuiuș, ., nr. 297, jud. Bihor, I. A. domiciliată în Aleșd, ., jud. Bihor, T. F. domiciliată în Șuncuiuș, .. 44, jud. Bihor, T. I. domiciliat în Câmpina, .. 20, jud. Prahova, C. C. BETANIA cu sediul în Oradea, .-19, jud. Bihor, BRANDAȘ G. domiciliat în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, B. T. domiciliat în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, I. A. domiciliată în Cluj N., .. 3, ., T. S. D. domiciliat în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, B. A. domiciliată în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, N. I. domiciliată în Ortiteag, „La C.”, jud. Bihor, P. Z. domiciliată în Oradea, . 5, ., ., BRANDAȘ L. domiciliată în Șuncuiuș, ., jud. Bihor, P. M. A., C. D., C. F. M., T. D., T. A., T. G., T. M., T. F., T. F., T. O., toți cu domiciliu necunoscut, împotriva sentinței civile nr. 1078 din 06.06.2012, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o modifică în parte, în sensul că: