Obligaţie de a face. Decizia nr. 417/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 2643/187/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 417/R/2013
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurentul B. I. în contradictoriu cu intimații M. I., M. L. A., împotriva sentinței civile nr.443 din 12.03.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de reprezentantul recurentului av.M. G., potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar, și intimații M. I., M. L. A. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, recursul este motivat, netimbrat, procedura de citare este completă, după care:
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoarea de 0,30 lei.
Intimata M. L. solicită trimiterea cazului la penal pentru furt cu premeditare întrucât îi tulbură proprietatea atât ei cât și tatălui său.
Instanța consideră lămurită cauza și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării sentinței recurate, dispunându-se admiterea acțiunii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații M. I. și M. L. A. solicită respingerea recursului și desființarea sentinței pronunțată la fondul cauzei de judecător P. A., întrucât au fost mutate liniile de grănițuire, li s-a încălcat proprietatea, au fost trambalași de ici acolo și solicită a se avea în vedere că s-au făcut și abuzuri de funcție, abuzuri de mejdie și de tot ce se poate.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 443 din 12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul B. I. împotriva pârâților M. I. și M. L. A. și s-a respins acțiunea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți reconvenționali M. I. și M. L. A. împotriva reclamantului-pârât reconvențional B. I., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul-pârât reconvențional B. I. este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 1143 Vașcău (fila 49 din dosarul civil nr._ al Judecătoriei Beiuș, atașat la această cauză), identificat cu nr. cadastral 36, în suprafață de 2297 mp.Pârâții-reclamanți reconvenționali M. I. și M. L. A. sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 687 Vașcău (fila 4 din dosarul civil nr._ al Judecătoriei Beiuș), identificat cu nr. top. 876/1, în suprafață de 600 mp.
Amplasamentul acestor imobile a fost evidențiat prin schița întocmită de către expertul L. C. (fila 22), parte a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, probă administrată în cauza care a făcut obiectul dosarului civil nr._ .
Pe terenul aflat în proprietatea reclamantului-pârât reconvențional B. I. (nr. cadastral 36) există un zid din cărămidă, cu fundație din beton, suport din țevi pentru susținerea culturii de vie, o poartă, aceste bunuri aparținând pârâților-reclamanți reconvenționali.
Amplasamentul acestora (situația de la fața locului - litigioasă) este evidențiată prin fotografiile din dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș (filele 134 -135).
Reclamantul B. I. solicită desființarea bunurilor pârâților, care ocupă o suprafață din terenul identificat cu nr. cadastral 36 - zidul din cărămidă cu o fundație din beton, suport din țevi pentru susținerea culturii de vie și o poartă de 30 cm.
Reclamantul B. I. susține că pârâții i-au încălcat proprietatea prin amplasarea acestor bunuri în litigiu.
În situația actuală, nu poate fi pusă în executare Sentința civilă nr. 865/16.06.2010, pronunțată de către Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 72/R/31.01.2011 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă.
În concret, susține reclamantul, „pârâții au interzis accesul executorului judecătoresc în vederea trasării liniei cadastrale.”
Pârâții M. I. și M. L. A. susțin următoarele:
„Zidul din cărămidă și piatră, dintre porta noastră și casa reclamantului B. I., a fost construit în anul 1976, cu acordul reclamantului”, menționând, totodată, că nici suportul din țevi, nici poarta nu sunt amplasate pe terenul lui.
Martorul C. R. G. (fila 10) a arătat că „zidul în cauză a fost construit în urmă cu aproximativ 30 de ani, iar la vremea respectivă a existat o înțelegere între părți, neînțelegeri apărând în urmă cu câțiva ani.” De asemenea, susține acest martor, situația litigioasă, „care rezultă din fotografie (fila 134 din dosar nr._ al Judecătoriei Beiuș) este una veche.”
Este de observat, precizează instanța, că martorul, propus de către reclamant, confirmă afirmațiile pârâților, în sensul că zidul respectiv ar fi fost construit în 1976 și că, la data construirii lui, a existat un acord între părți „o înțelegere.”
Împrejurarea că situația de fața locului (litigioasă în prezent) are o anumită vechime este confirmată și de către martorul Orjan A. N..
Raportat la aceste probe testimoniale administrate, instanța a considerat necesar să formuleze următoarele precizări referitoare la exercitarea dreptului de proprietate - anumite limite în exercitarea unui asemenea drept real:
Sub acest aspect, este de subliniat că dreptul de proprietate poate fi exercitat numai cu respectarea unor anumite limite „stabilite de lege”, potrivit art. 44, alin. 1 din Constituția României, revizuită, coroborat cu art. 480 din C. civil.
În scopul înțelegerii acestui mod de exercitare a dreptului de proprietate, instanța menționează că trebuie luate în considerare limitele normale ale dreptului de proprietate, care (limite) cuprind toate îngrădirile, variate ca timp și spațiu, impuse fie în privința obiectului dreptului, fie în privința unor atribute ale dreptului, în vederea apărării unor interese generale sau chiar a unor interese particulare ale terților.
Printre izvoarele limitelor de exercitarea a dreptului de proprietate se admite a fi și convenția (voința) părților.
Din această perspectivă, notează instanța, dacă proprietarul a convenit anumite restricții (în raport de alte persoane), atunci titularul dreptului respectiv nu a făcut altceva decât să-și exercite dreptul (său de proprietate), așa cum a crezut de cuviință.
În speță, este de necontestat faptul că reclamantul a acceptat, în mod tacit, în cunoștință de cauză, modul de amplasare a bunurilor în litigiu, acest aspect fiind afirmat chiar de către această parte.
În mod practic, proprietarul terenului identificat cu nr. cadastral 36 (reclamantul) a convenit asupra unei îngrădiri în exercitarea dreptului său, în sensul că pârâții urmau să construiască zidul pe proprietatea lui, și să amplaseze celelalte bunuri pe terenul în cauză.
Legea nu interzice un astfel de acord al proprietarului.
Dar, în situația în care proprietarul a convenit (a acceptat, chiar în mod tacit) o asemenea limitare în exercițiul dreptului său de proprietate, legea îl obligă să respecte, el însuși, o atare convenție, potrivit art. 969, alin. 1 din C. civil, acestea fiind prevederile legale aplicabile, potrivit art. 6, alin. 2 din Codul civil (noul act normativ), coroborat cu art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Este adevărat că, în lumina prevederilor art. 480 din C. civil, proprietarul are posibilitatea „de a se bucura de un lucru în mod exclusiv și absolut”, dar această libertate este recunoscută „în limitele determinate de lege”, potrivit acelorași dispoziții (art. 480 din C. civil).
Or, în considerarea acestei precizări a legiuitorului („în limitele determinate de lege”), se are în vedere inclusiv convenția (înțelegerea) încheiată între proprietarul respectiv, pe de-o parte și terțe persoane, pe de altă parte.
Chiar în situația în care, în concret, proprietarul nu a înțeles ca dreptul lui să fie „dezmembrat”, adică atributele dreptului de proprietate să fie separate, instanța precizează că proprietarul este (rămâne) obligat să respecte chiar simpla înțelegere (convenție) încheiată cu o terță persoană, prin care, în mod practic, și-a exprimat acordul în sensul limitării dreptului său.
De altfel, chiar afirmația reclamantului în sensul că „a neglijat acest fapt”, adică tocmai construirea zidului, notează instanța, este de natură să confirme afirmația pârâților referitoare la existența unui acord, raportat la modul de amplasare al bunurilor din litigiu.
Sentința civilă nr. 865/16.06.2010, pronunțată de către Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă a fost pronunțată într-o simplă acțiune în grănițuire, în procedura respectivă, nepunându-se în discuție exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilelor.
În alții termeni, prin acțiunea civilă anterioară s-a urmărit determinarea limitelor celor două fonduri învecinate și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze fiecare proprietar.
Așadar, din punct de vedere al efectelor hotărârii judecătorești, prin care a fost soluționată acțiunea civilă în grănițuire, este de subliniat că acestea (efectele) se referă numai la delimitarea materială, din punct de vedere topografic, a celor două fonduri învecinate, fără să se refere, însă, la însuși dreptul real de proprietate.
De altfel, în speță, reclamantul B. I. nici nu a urmărit să redobândească (în posesie) suprafața de teren ocupată prin amplasarea bunurilor din litigiu.
Pentru realizarea unui asemenea scop, reclamantul are posibilitatea să promoveze o acțiune în revendicare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal reclamantul B. I., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul admiterii acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că hotărârea atacată se bazează pe un silogism incomplet, fapt ce a generat o soluție greșită. Chiar dacă la momentul construirii zidului reclamantul și-a dat acordul tacit nu a considerat niciodată că prin acest fapt i se va limita accesul la terenul de dincolo de zid, acesta având scopul de a delimita terenul de stradă și accesul elementelor străine proprietății, nu accesul său sau al vecinului. Și dacă reclamantul și-ar fi dat acordul pentru limitarea dreptului de proprietate, fiind vorba despre o convenție, această situație nu este veșnică, nici consimțământul său irevocabil. Garantarea dreptului de proprietate prin Constituție dă valențele necesare revocării unui astfel de acord în momentul în care beneficiarul consideră că există justificarea necesară. O altfel de interpretare ar echivala cu punerea titularului dreptului de proprietate într-o situație mai dezavantajoasă decât titularul unui dezmembrământ, reclamantului fiindu-i imposibil accesul la zidurile construcțiilor edificate pe terenul său. Instanța, dacă aprecia necesar, putea să recalifice acțiunea reclamantului în acțiune în revendicare.
În drept s-a invocat art. 1073-1077 C. civ.
Intimații nu au depus întâmpinare cu privire la recursul formulat în cauză, însă au arătat în fața instanței că solicită respingerea acestuia.
Părțile nu au solicitat probe în recurs.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele, se constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile aduse de recurent hotărârii atacate, se apreciază în totalitate nefondate.
Obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie obligarea pârâților la desființarea unor construcții, respectiv autorizarea acestuia la efectuarea desființării pe cheltuiala pârâților, acțiunea fiind întemeiată în drept pe disp. art, 1073-1077 c.civ. Față de acest obiect, al cererii, clar formulat și fără posibilitate de interpretare, instanța nu avea motiv să pună în discuție modificarea cererii de chemare în judecată și nici nu putea dispune din oficiu recalificarea acțiunii în acțiune în revendicare întemeiată pe disp. art. 480 c.civ.
Cu privire la fondul cauzei, în mod legal și temeinic a reținut prima instanță din ansamblul probelor administrate în cauză că la momentul edificării construcțiilor a căror demolare se cere a existat un acord între părți, astfel că pârâții nu pot fi considerați constructori de rea credință și nu se poate solicita demolarea construcțiilor.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul revocabilității consimțământului dat anterior, consimțământul fiind esențialmente irevocabil, existând posibilitatea revocării unilaterale a consimțământului numai în situațiile expres prevăzute de lege, situația de față nefăcând parte dintre aceste situații derogatorii.
Ideea garantării și ocrotirii dreptului de proprietate nu poate justifica admiterea revocabilității consimțământului dat, și nici chiar o revocare a acestui consimțământ nu îi poate transforma pe pârâți în constructori de rea credință cărora să li se poată pretinde demolarea construcției, buna sau reaua credință a acestora raportându-se la momentul construirii.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de recurent hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate, motiv pentru care în baza art.312 C.pr.civ. – recursul se va respinge ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil înaintat de recurentul B. I. domiciliat în Vașcău ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimații M. I., M. L. A., ambii domiciliați în Vașcău ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.443 din 12.03.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. D. C. D. C.
Red.jud. fond M. C.
Red.jud. recurs C. F.
Tehnoredactat CFI/DC, azi 8.05.2013
2 ex.
| ← Expropriere. Sentința nr. 173/2013. Tribunalul BIHOR | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
