Obligaţie de a face. Decizia nr. 428/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 1253/187/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR - ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr.428/R/2013
Ședința publică din 9 apr.2013
Președinte: L. M.-G.
Judecător: N. B.
Judecător: F. M.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursului civil privind pe recurentul B. N., în contradictoriu cu intimații B. V., B. F., S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, . LOCAL CURĂȚELE - prin primar, B. G., B. M., B. D., B. I., B. M., B. N. și B. E., împotriva sentinței civile nr.798 din 9 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 9 apr.2013 de către recurent concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 14 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2013, respectiv 26 mart.2013, 2 apr.2013 și 9 apr.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.798 din 9 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis excepția puterii de lucru judecat invocată în cauză de pârâții B. V. și B. F., s-a admis în parte acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul B. N., în contradictoriu cu pârâții B. V., B. F., S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, . LOCAL AL COMUNEI CURĂȚELE - prin PRIMAR, B. G., B. M., B. D., B. I., B. M., B. N. și B. E., pârâții B. V. și B. F. au fost obligați să înalțe zidul de piatră, până la limita de 2 m, prin executarea peste parapetul din lemn a unei șape cu o pantă minimă înspre proprietate acestora, în caz contrar autorizează reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâților, în baza art.246 C.pr.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capetelor de acțiune privind obligarea pârâților să monteze jgheaburi de colectare a apei de pe acoperiș, pe întreaga lungime a casei acestora, înspre proprietatea reclamantului și la obligarea pârâților să-și închidă cele două ferestre amplasate la pivniță și la etaj, cu vedere spre proprietatea sa, s-au respins celelalte capete de cerere din acțiunea formulată, precizată și completată de către reclamant, s-a admis în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată. Obligă pârâții B. V. și B. F. să plătească în favoarea reclamantului suma de 858,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată avansate de către părți cu titlu de onorarii avocațiale au fost compensate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit colii de carte funciara 676 Cresuia aflată la filele 241-242 dosar, reclamantul B. N., este proprietar în cotă de 1/1 parte asupra imobilelor cu numerele topografice 33, 34 și 35 înscrise în aceasta coală, ce reprezintă în natură teren arabil în intravilan, grădină în intravilan, casă și curte în intravilan, în suprafața totală de 3817 mp. Aceste imobile ce au fost dobândite de către reclamant cu titlu de donație, de la proprietara tabulară B. F., în baza contractului de donație nr.1242/2003 autentificat de B.N.P. Tocoian I..
Dreptul de proprietate al reclamantului B. N. este intabulat cu acest titlu, la poziția B4 în CF 676 Cresuia, iar mențiunile de la poziția C1 din aceasta coală relevă faptul că, în favoarea donatarei B. F. a fost înscris dreptul de uzufruct viager și sarcina de întreținere asupra imobilelor ce au format obiectul contractului de donație încheiat între aceasta și reclamant. Potrivit susținerilor părților și certificatului de deces . nr._ emis de Primăria comunei Curățele, aflat la fila 122 dosar, numita B. F., înscrisă la poziția C1, în coala indicată, a decedat la data de 03.10.2009.
Din examinarea colii de carte funciară nr. 477 Cresuia, depusă la filele 245-246 dosar, instanța a reținut că, potrivit înscrierilor de sub B2 și B3 pârâții B. V. și B. F. sunt proprietari cu titlu de cumpărare bun comun, asupra casei de locuit amplasată pe imobilul cu nr.top.36 în suprafață de 558 mp înscris în aceasta coală, la poziția A1, imobil care reprezintă în natură teren intravilan, casă de locuit și curte. Datele inserate la poziția B4 în această coală funciară, relevă faptul că, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 558 mp teren, aferent nr. top. 36, a fost intabulat în baza art. 30 din Legea 58/1974, în favoarea Statului R..
La pozițiile C1 și C2 din CF 477 Cresuia, deodată cu înscrierile de la pozițiile B2- B4 realizate în aceasta coală s-a notat dreptul de folosință pe durata existenței construcțiilor asupra suprafeței de 250 mp teren, în favoarea pârâților B. V. și B. F., iar la poziția C3 din aceasta coală a fost înscris dreptul de servitute de trecere asupra suprafeței atribuite în favoarea Statului R..
Înscrierile de la pozițiile A2 și A3 din CF 14 Cresuia relevă că imobilele cu nr. top. 37 în suprafață de 621 stj. și 38 în suprafață de 348 stj. reprezintă în natură grădină și teren în intravilan, iar asupra acestora în partea B a acestei coli, a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâților chemați în judecată cu domiciliul necunoscut B. G., B. M., B. D., B. I., B. M., B. N. și B. E..
Din conținutul dosarelor ce au fost atașate prezentei cauze, instanța a reținut că, de-a lungul timpului, între reclamant, antecesoarea acesteia B. F. și pârâți au existat mai multe litigii.
Astfel prin sentința civilă nr.512/15 martie 2002, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul 179/2001 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. F. împotriva pârâților B. V. și V., Primăria Comunei Curățele în reprezentarea Statului R. ș.a. și ca o consecință a acestui fapt s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul de proprietate asupra unor cote părți din nr. top. 33, 34 și 35 înscrise în CF 396 Cresuia, cu titlu de partaj, succesiune și uzucapiune.
De asemenea, s-a stabilit linia de hotar între imobilele cu nr. top. 33, 34 și 35 proprietatea reclamantului și imobilele cu nr. top. 36, 37 și 38 aflate în folosința pârâților B., ca fiind linia de folosință pe porțiunea p-i-B și linia cadastrală, în continuare, pe porțiunea B-C-D-E-F-G-H-I-J, iar în continuare linia de folosință pe porțiunea J-g-s 2-h-M, conform schiței întocmită de către expertul T. S., care face parte din aceasta hotărâre și totodată a fost respins capătul de cerere cu privire la închiderea celor trei geamuri de la construcția pârâților B. V. și V. și au fost obligați pârâții să plătească cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.1157/A/2002 pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea în dosarul nr. 3384/2002 a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta B. F. împotriva sentinței civile nr. 512/15 martie 2002, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul 179/2001, care a fost schimbată în parte, în sensul că, s-a stabilit linia de hotar pe porțiunea J-M conform liniei cadastrale J-K-L-M, din schița întocmită de către expertul T. S. și au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii apelate, fiind totodată respinsă ca inadmisibilă excepția de uzucapiune formulată direct în apel, de intimații B..
În considerentele acestei decizii s-a arătat faptul că ” în mod corect prima instanță a apreciat față de probele administrate că geamurile de la construcția pârâților B. V. și V. sunt geamuri de aerisire, iar nu de vedere și nu se impune închiderea lor, acestea fiind necesare unei bune folosiri a construcției potrivit destinației”.
Prin decizia civilă nr.358/R/26.03.2003 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.798/2003, au fost respinse ca nefondate recursurile civile formulate de către recurenta reclamantă B. F. și recurenții pârâți B. V. și V. împotriva deciziei civile nr.1157/A/2002 pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea în dosarul nr. 3384/2002.
Prin sentința civila nr. 549/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. N. împotriva pârâților B. V. și B. F. și în consecință:
Au fost obligați pârâții: - să mute gardul de pe amplasamentul J-g-h, pe linia cadastrală J-K-L-M;- să îndepărteze cele două scânduri din partea inferioară a canalului de scurgere a resturilor menajere, pentru evitarea blocării materialelor reziduale; - să mute de pe terenul reclamantului și de pe linia de hotar pomii numerotați cu 2,5,6,7,8,9,10,12,13,14,15,16,17,19,20,21,22,24 și 25, pe terenul său la distanța legală față de linia de hotar, în caz de refuz autorizează executarea tuturor acestor lucrări, de către pârâți pe cheltuiala reclamantului; -să plătească reclamantului suma de 1620 lei anual, reactualizată, cu titlu de despăgubiri periodice pentru suprafața de 0,67 m.p. ocupată de casa pârâților din terenul reclamantului.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea a pârâților să execute lucrări de canalizare cât și acela de ridicare a construcției de pe suprafața de 0,67 mp teren proprietatea reclamantului și excepția prescripției achizitive invocată de pârâți prin întâmpinare .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților reconvenționali B. V. și B. F., de a solicita dezmembrarea imobilelor cu nr. top.33 și 34 înscrise în C.F.676 Cresuia; -a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul reconvențional B. N. prin întâmpinare la cererea reconvențională.
Totodată a fost respinsă cererea reconvențională formulată și completată de reclamanții reconvenționali B. V. și B. F. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali B. N.,V. Catița, P. S. L., A. V., B. G., B. A., B. G., P. F. și C. Catița și au fost obligați pârâții B. V. și B. F. să plătească reclamantului B. N. suma de 2086 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr.72/4 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de petenții B. V. și F. și s-a dispus îndreptarea omisiunii din sentința civilă 549/2008 cu privire la suma de 620 lei anual, la care au fost obligați pârâții B. V. și F., cu precizarea că, această sumă este în lei vechi, adică echivalentul sumei de 0,1620 lei noi(ron).
Prin decizia civilă nr.931/R/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentul B. N. împotriva încheierii nr.72/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost menținută în totalitate.
De asemenea prin încheierea din ședința camerei de consiliu de la data de 08.10.2009 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, a fost admisă cererea de îndreptate a erorii materiale strecurată în sentința civilă nr.549/2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, formulată de reclamantul B. N., în sensul că, în considerente precum și în dispozitivul sentinței de mai sus, se va trece în loc de „în caz de refuz autorizează executarea tuturor acestor lucrări, de pârâți pe cheltuiala reclamantului” cum greșit este, formularea corectă de ”în caz de refuz autorizează executarea tuturor acestor lucrări, de reclamanți pe cheltuiala pârâților.”
Potrivit probațiunii administrată în prezenta cauză, instanța a retinut că, în
concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, aflat la filele 109-112 dosar, dl. expert M. I. M., a menționat că, au fost identificate din punct de vedere topografic imobilele din litigiu cu nr. top. 33, 34 și 35 înscrise în CF 676 Cresuia, proprietatea reclamantului B. N., precum și imobilele cu nr. top. 36 -558 mp, nr.top.37 -2234 mp și nr.top.38 -1252 mp, înscrise în CF 477 Cresuia, folosite de către pârâții B. V. și B. F..
Dl. expert a arătat că, linia de hotar dintre proprietățile în litigiu este reprezentată de aliniamentului A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L-M, iar linia de folosință dintre proprietățile părților coincide cu linia de grănițuire(de hotar) așa cum a fost stabilită aceasta prin sentința civilă nr.512/2002 a Judecătoriei Beiuș, schimbată în parte prin decizia civilă nr.1157/A/2002 a Tribunalului Bihor; s-a arătat ca pe porțiunea J-M această linie este materializată prin gard și țăruși metalici, iar în prezent nu există încălcări ale liniei de hotar (pe gard).
Dl. expert a menționat faptul că zidul din piatră(cde) proprietatea pârâților are înălțimea de 1,50 m, măsurat din curtea pârâților B.; casa proprietatea pârâților ocupă suprafața de 0,7 mp din terenul identificat cu nr. top. 35 înscris în CF 677 Cresuia proprietatea reclamantului, suprafață delimitată de conturul (AbB); pârâții au deschise ferestre cu vedere spre imobilul proprietatea reclamantului, respectiv fereastra (1) de la etaj, cu vedere directă pe imobilul cu nr. top. 35, fereastra (2), de la cămară, situată la înălțimea de 1,80 m față de nivelul pardoselii, cu vedere directă la 0,35 m față de linia de hotar și fereastra (3) de la pivniță, situată în fundație la înălțimea de 0,60 m față de nivelul solului, cu vedere directă la un metru față de linia de hotar.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamant față de lucrarea de expertiză topografică, aflat la fila 146 dosar, dl. expert M. I. M. a reiterat faptul că, linia de folosință dintre proprietățile părților coincide cu linia de grănițuire(de hotar) așa cum a fost stabilită aceasta prin sentința civilă nr.512/2002 a Judecătoriei Beiuș, schimbată în parte prin decizia civilă nr.1157/A/2002 a Tribunalului Bihor fiind materializată prin gard și țăruși metalici, iar în prezent nu există încălcări în privința liniei de hotar pe aliniamentul gardului.
A precizat că linia de hotar este materializată prin gard pe porțiunea H-I-J-K-M și țăruși metalici pe porțiunea B-E-F-H, țăruși ce au fost amplasați ca urmare a punerii în executare a sentinței mai sus arătate.
Referitor la stabilirea suprafeței de teren ocupată de construcție, dl. expert a arătat că aceasta este egală cu suprafața din dosarul în care s-a pronunțat sentința indicată mai sus, întrucât se respectă linia de hotar stabilită prin această hotărâre.
Conținutul raportului de contraexpertiză topografică, aflat la filele 221-235 dosar, relevă că, au fost identificate din punct de vedere topografic imobilele din litigiu, astfel că, reclamantul B. N. este proprietarul imobilelor cu nr. top. 33,34 și 35 înscrise în CF 676 Cresuia, iar pârâții B. V. și B. F. folosesc o cotă din imobilele cu nr. top. 36, nr. top. 37 și nr.top.38, înscrise în CF 477 și CF 14 Cresuia.
S-a arătat că, au fost materializate pe schiță construcțiile aflate în proprietatea părților și s-a precizat suprafețele construite ale locuințelor și anexelor acestora.
De asemenea s-a arătat că actuala linie de hotar dintre proprietățile părților coincide cu linia de grănițuire așa cum a fost stabilită aceasta prin sentința civilă nr.512/2002 a Judecătoriei Beiuș, schimbată în parte prin decizia civilă nr.1157/A/2002 a Tribunalului Bihor, iar la data executării măsurătorilor în teren nu s-au constat încălcări materiale ale liniei de hotar. S-a precizat ca, între T2-T9 linia de grănițuire coincide cu linia cadastrală, iar aceasta la rândul sau coincide cu gardul existent în teren. Între T1 amplasat lângă locuința pârâtului B. și T2 amplasat în punctul de frângere al gardului de piatră nu există gard despărțitor.
Casa proprietatea părților ocupă o suprafață de 0,59 mp din terenul aflat în proprietatea reclamantului.
S-a susținut că pârâții au deschise trei ferestre mici de aerisire, iar la data executării măsurătorilor în teren, două dintre acestea au fost zidite cu cărămidă, iar una obturată cu scândură.
Domnii experți au menționat că, speculațiile conform cărora cu există gard în teren, sunt neconforme cu realitatea, deoarece un astfel de gard există și chiar vechimea lemnului din care este construit, confirmă ca nu este de dată recentă.
Au susținut că obiecțiunile pârâtului față de prima lucrare de expertiză topografică sunt nefondate, iar lucrarea de contraexpertiză, prin rezultatele sale, vine să completeze, să lămurească și să confirme în cea mai mare parte cele două expertize anterioare.
Concluziile completării raportului de contraexpertiză topografică aflate la filele 281-282 dosar, depuse ca urmare a obiecțiunilor formulate de către reclamant la această lucrare, relevă că, la calculul suprafeței de 0,59 mp ocupată de casa pârâților din terenul reclamantului, experții au ținut cont de toate datele cadastrale avute la dispoziție, precum și de legile matematicii, potrivit atribuțiilor acestora.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de către dl. expert Durgeu A., aflat la filele 147-156 dosar, instanța reține că, pe partea de casă îndreptată înspre curtea reclamantului, pârâții au montate jgheaburi pentru colectarea și scurgerea apelor pluviale amplasate pe lungimea strașinei comune. S-a arătat că, nu există porțiune din strașina casei de locuit a pârâților la care să nu fie montate jgheaburi, astfel că,existând jgheaburi apele pluviale colectate nu se scurg în curtea reclamantului.
Dl. expert a arătat că, pârâții au avut montate la construcțiile proprietatea lor, trei geamuri (ferestre) îndreptate spre proprietatea reclamantului după cum urmează: F1 -(80 x 50 cm) amplasata la pod, în prezent înfundat, zidit; F2- (75 x 4o cm) cămară și F3 (50 x 35 cm) situat în soclul din piatră al casei, la pivniță, în prezent înfundat.
Dl. expert a menționat că, golul F2 de la cămară, se găsește la înălțimea de 1,80 m de la nivelul pardoselii și 2,80 m față de nivelul solului are fereastra din lemn cu geam și este folosit pentru aerisire și iluminat natural.
Dl. expert a recomandat pentru acest gol soluții de rezolvare care nu permit vederea (perete din dale de sticlă tip nevada, geam armat mat etc.) și cu ventilație interioară sau a arătat că, pot fi executate numai pentru aerisire traforuri, grile cu ochiuri foarte mici, care nu formează o stingherire a folosinței spațiului vecin.
Cu privire la gardul din zidărie de piatră ce desparte proprietatea reclamantului de cea a pârâților a arătat că are o înălțime variabilă între 1,56-1,85 m în curtea lui B., la care se adaugă un parapet din beton de 9 cm grosime. A arătat că, la momentul participării pe teren, gardul a fost înălțat cu o balustradă din scândură plină de brad vopsită, cu înălțimea de 30-32 cm, pe toată lungimea gardului, balustradă ce este prinsă pe platbenzi cu șuruburi.
S-a menționat că, în prezent, în situația actuală a gardului, o persoană nu are vedere în curtea celeilalte și că nu este specificată în codul civil sau în Îndrumarul pentru expertize tehnice imobiliare o înălțime minimă pentru gard sau din ce material să fie executat.
Dl. expert a precizat că, pentru scurgerea reziduurilor de la anexele gospodărești și a apelor pluviale colectate din gospodăria pârâților B., canalul amenajat în prezent este complet necorespunzător executat și nu este apt de a colecta toate reziduurile, astfel încât acestea să nu se scurgă pe proprietatea reclamantului.
S-a recomandat executarea unui cămin din beton sau cărămidă cu tencuieli speciale cu dimensiuni și volum de colectare mai mare, montarea unei țevi de scurgere la radier și cu o lungime de minim 15 ml pentru a depăși gardul de delimitare curte, grădină a reclamatului B..
În răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamantul B. N., la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții
aflat la filele 188-189 dosar, dl. expert D. A., a arătat că, în legătură cu golul F2 de la cămară există mai multe soluții de rezolvare, care se pot alege astfel încât să fie satisfăcute pretențiile reclamantului, dar și folosința cămării existente în imobilul pârâților, cum ar fi perete din dale de sticlă tip nevada, geam armat mat etc.) cu ventilație interioară; executare traforuri din diferite materiale, grile cu ochiuri foarte mici, geam mat montat pe profile metalice închise pe trei laturi(față și laterale și deschis în partea superioară).
A menționat că, înălțarea gardului din zidărie de piatră cu o balustradă din scândură de brad vopsită prinsă cu platbenzi și șuruburi corespunde din punct de vedere tehnic și că nu există prescripții speciale ca un geam să nu poată fi construit din materiale mixte.
A arătat că, apa din ploi care se scurge de pe culmea zidului este nesemnificativă(avându-se în vedere lungimea și lățimea zidului), iar pârâtul poate executa peste parapet o șapă cu o pantă minimă spre proprietatea sa cu cheltuieli infime, fapt care ar duce la rezolvarea divergențelor.
Cu ocazia deplasării la fața locului potrivit datelor inserate în procesul verbal încheiat în acest sens la data de 19.03.2012, aflat la filele 307-311 dosar, instanța a constat că, în zidul casei ce aparține pârâților B. au fost amplasate trei ferestre cu vedere spre curtea reclamantului, însă actualmente două dintre acestea, respectiv cea poziționată în soclul zidului și cea aflată la etajul construcției, aferente pivniței și podului casei, au fost înfundate prin zidire, cu cărămidă. Cea de a treia fereastră amplasată la cămară, a fost baricadată cu patru șipci din lemn care au fost montate pentru a susține sita de plasă ce acoperă geamul de la cămară.
S-a constatat că si fereastra poziționată la cămara casei pârâților a fost înfundată prin zidire pe o porțiune cu înălțimea de 10 cm, astfel că, în prezent aceasta are dimensiunile de 75 cm lungime și 25 cm înălțime și este poziționată la o distanță de 2 m față de pardoseala cămării.
Instanța a constatat existența zidului din piatră ce separă curtea celor două imobile învecinate și care a fost înălțat de către pârâții B. cu scândură din brad, astfel încât să nu se poată vedea dintr-o curte în cealaltă. În continuarea acestui zid, înspre grădină, s-a constat că, proprietățile părților sunt separate prin existența unui gard construit pe porțiuni diferite din lemn, sârmă și bârne de lemn, iar în curtea și gradina reclamantului s-a observat existența țărușilor metalici despre care părțile au arătat că au fost montați cu ocazia delimitării terenurilor de către executorul judecătoresc. S-a constatat ca, zidul din piatră și gardul au fost poziționate și amplasate cu respectarea aliniamentului pe care au fost poziționați țărușii metalici.
Din gospodăria reclamatului, instanța a observat existența unei țevi de canalizare cu diametrul de aprox. 12 cm, care iese de sub zidul de piatră și continuă pe terenul pârâților pe o distanță de aprox 20- 25 de metri. Pârâții au arătat că, prin aceasta țeava se scurg reziduurile menajere ce sunt colectate inițial într-un bazin care a existat și anterior deschiderii procesului, dar după ieșirea la fața locului a domnului expert D., acest bazin a fost renovat. Aceste susțineri ce au fost contrazise inițial de către reclamant.
După ce a intrat în gospodăria reclamanților instanța a constat existența unui bazin de colectare a apelor menajere și a celor provenite din precipitații colectate de la burlanele montate pe întreaga lungime a casei, bazin/camin format prin amplasarea în sol a unui bazin din material plastic, care a fost cimentat de jur-împrejur, a fost bine ancorat în sol și în care a fost montată o țeava de scurgere, cu ajutorul căreia sunt conduse apele menajere pe o lungime de aprox. 20-25 m până în mijlocul grădinii pârâților.
La fața locului instanța a procedat la verificarea modului de funcționare al canalizării și a constatat o bună funcționare a colectării și scurgerii apelor reziduale prin intermediul bazinului colector și al țevii de canalizare, cu ajutorul cărora apele reziduale au fost conduse până în mijlocul grădinii pârâților, unde s-au revărsat pe terenul aflat in folosința acestora.
Cu această ocazie, reclamantul personal a recunoscut că, în ultima perioadă de timp apele menajere din gospodăria pârâților nu s-au mai scurs pe terenul aflat în proprietatea sa.
De asemenea pârâții au recunoscut că, înainte de deschiderea litigiului nu au avut montate burlane la casă pe aprox .4-5 ml, iar reclamantul a susținut că pe o porțiune mai mare nu au existat burlane, dar acestea au fost montate.
De asemenea părțile au susținut că, scândura cu ajutorul căreia a fost înălțat zidul din curte a fost montată după deschiderea litigiului, la fel cum și cele două ferestre au fost înfundate total după deschiderea litigiului, respectiv după ce dl. expert M. a ieșit la fața locului.
În acest context, având în vedere conținutul hotărârilor judecătorești mai sus indicate și probațiunea administrată în cauză, analizând excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză de către pârâți în privința capetelor de cerere privind ridicarea construcției pârâților de pe terenul proprietatea reclamantului, amenajarea unui canal de scurgere a reziduurilor rezultate din gospodăria pârâților și închiderea geamurilor de vedere de la construcțiile pârâților amplasate înspre proprietatea reclamantului, instanța urmează a reține următoarele:
Întrucât, într-o măsură mai mare sau mai mică diferă starea de fapt actuală este diferită de situația avută în vedere la pronunțarea hotărârilor judecătorești mai sus indicate, reclamantul nu a fost parte în toate litigiile, iar unele temeiuri de drept invocate în prezent sunt diferite de cele avute în vedere de instanțele anterioare (a se vedea temeiul de drept susținut în privința capătului de cerere privind ridicarea construcțiilor), este evident că, în speță nu este incidentă autoritatea de lucru judecat în sensul strict al dispozițiilor art. 1201 C.civ., privind tripla identitate de obiect, cauză și părți.
Cu toate acestea însă nu trebuie omis faptul că litigiile anterioare ce au avut loc între părți, au fost soluționate prin hotărârile judecătorești mai sus indicate care au rămas definitive și irevocabile și au fost puse în executare.
De asemenea nu trebuie omis faptul că, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat, atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Se poate concluziona că, autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii de lucru judecat, care este exclusivitatea și care alături de celelalte efecte cum sunt incontestabilitatea, executorialitatea și obligativitatea, conferă unei hotărâri putere de lucru judecat.
Astfel, este evident că în speță este incidentă prezumția puterii de lucru judecat sub aspectul obligativității respectării hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care au fost dezlegate litigiile anterioare dintre părți iar, în opinia instanței excepția invocată de către pârâții B. în prezenta cauză poate fi reținută și în acest sens, întrucât pârâții au urmărit prin apărările formulate să nu mai fie repusă în discuție starea de fapt stabilită prin aceste hotărâri.
Chiar și în situația în care s-ar reține că reclamantul nu a fost parte în toate procesele anterioare, respectiv în dosarul nr. 179/2001 (aspect discutabil în condițiile în care, reclamanta din acel dosar a fost chiar donatoarea si mama sa, iar el are calitatea succesibil si in același timp donatar in contractul de donație ce a fost încheiat ulterior soluționării irevocabile a litigiului ) și că are calitatea de terț față de hotărârile judecătorești pronunțate în respectivul litigiu, aceasta ar putea face dovada contrară a situației de fapt reținute în aceste hotărâri, doar în cazul în care s-ar prevala de mijloace de probă noi, ce nu au fost avute în vedere de instanțele judecătorești anterioare.
Trebuie menționat însa că, așa cum rezultă și din conținutul cererii de chemare în judecată, referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților sa-și închidă cele trei ferestre de vedere deschise spre curtea reclamantului (capăt de cerere care a fost susținut ulterior doar în privința ferestrei de la cămară), sunt invocate aceleași situații de fapt și de drept care au fost reținute și analizate și de către instanțele judecătorești anterioare astfel că, aceste situații nu mai pot fi puse in discuție, întrucât s-ar încălca principiul stabilității juridice, care impune ca ,,soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză,,.
Astfel, instanța a apreciat că, în prezenta speță se impune a se ține cont de principiul preeminenței dreptului și principiul securității raporturilor juridice, în temeiul cărora trebuie respectate hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Este de necontestat că prin sentința civilă nr.512/15 martie 2002, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul 179/2001 a fost respins capătul de cerere cu privire la închiderea celor trei geamuri de la construcția pârâților B. V. și V., iar instanțele de control au apreciat că, în mod corect prima instanță, față de probele administrate, a considerat că geamurile de la construcția pârâților B. V. și V. sunt geamuri de aerisire, iar nu de vedere și nu se impune închiderea lor, acestea fiind necesare unei bune folosiri a construcției potrivit destinației”.
De asemenea, prin sentința civila nr.549/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr._ au fost respinse capetele de cerere privind obligarea a pârâților să execute lucrări de canalizare cât și acela de ridicare a construcției de pe suprafața de 0,67 mp teren proprietatea reclamantului,
În acest context, în raport de obiectul prezentei acțiuni, astfel cum acesta a fost precizat și susținut, instanța reține că, prin hotărâri judecătorești irevocabile a fost consacrat dreptului pârâților de a avea deschisă fereastra de la cămară, cu vedere spre proprietatea reclamantului, de a nu fi obligați să-și ridice construcția de pe terenul reclamantului și nici să execute suplimentar, lucrări de canalizare, față de starea de fapt existentă în prezent.
Se impune precizarea că, existența hotărârilor judecătorești mai sus evocate se impune a fi invocată în cadrul prezentului litigiu cu putere de lucru judecat, expresie care, deși nu este sinonimă cu autoritatea de lucru judecat (reglementată sub forma de excepție de prev.art.166 C.pr.civ. raportat la art. 1201 C.civ, care presupune existenta triplei identități de obiect, cauză și părți între două litigii și care semnifică exclusivitatea unei hotărâri), presupune obligativitatea respectării hotărârii, chiar dacă în cel de-al doilea proces nu este vorba despre același obiect, cauză și părți.
Obligativitatea ca efect al lucrului judecat face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești, astfel că, este imposibil ca în prezenta cauză să fie reluate în discuție aspectele ce au fost dezlegate de instanțele anterioare..
Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres, ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală prin prev. art. 1200 al. 4 C.civ.si ca o excepție procesuala prin art.166 C.pr.civ, scopul final al acesteia fiind acela de a împiedica contradicțiile dintre hotărâri.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil, garantat prin art.6 alin.1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preeminenței dreptului-inerent ansamblului articolelor din Convenție- și că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice care presupune printre altele că soluția adoptată de o instanță și intrată în puterea lucrului judecat să nu mai poată fi modificată prin reluarea judecății( Brumărescu contra României, V. contra României, R. contra României, P. contra României, D. contra României ).
Adoptarea unei soluții contrare ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice și ar reprezenta o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, consacrat de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o privare de proprietate care prin efectele atât de radicale asupra patrimoniului părților în favoarea cărora s-au pronunțat hotărârile judecătorești definitive și irevocabile este de natură să rupă justul echilibru ce trebuie menținut între protejarea proprietății și eventuale exigențe de interes general.
Pentru ansamblul considerentelor ce preced, instanța a reținut că în raport de scopul final al apărărilor formulate de către pârâți prin invocarea excepției autorității de lucru judecat, în privința capetelor de cerere privind ridicarea construcției pârâților de pe terenul proprietatea reclamantului, amenajarea unui canal de scurgere a rezidurilor rezultate din gospodăria pârâților și închiderea geamurilor de vedere de la construcțiile pârâților amplasate înspre proprietatea reclamantului, se impune a fi admisă în prezenta cauză excepția puterii de lucru judecat și ca o consecință a acestui fapt a fi respinse și din această perspectivă capetele de cerere mai sus indicate, urmând a dispune în acest sens.
De asemenea procedând și la analizarea temeiniciei acțiunii, în privința capătului de cerere privind ridicarea construcției de pe terenul proprietatea reclamantului, instanța a reținut că, prin sentința civila nr.549/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul civil nr._ au fost obligați pârâții-să plătească reclamantului suma de 1620 lei anual, reactualizată, cu titlu de despăgubiri periodice pentru suprafața de 0,67 mp ocupată de casa pârâților din terenul reclamantului si a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să ridice construcția de pe suprafața de 0,67 mp teren proprietatea reclamantului .
Pârâții au arătat că, sunt cumpărători de bună credință ai supraedificatelor, iar nu constructori ai acestora și cu privire la această cerere, există autoritate de lucru judecat.
In prezenta cauza, reclamantul a invocat in susținerea acestui capăt de cerere prev. art. 494 C. civ. si a susținut ca, deși aceasta solicitare a mai făcut obiectul litigiului anterior, nu este incidenta in speța excepția autorității de lucru judecat, deoarece temeiul juridic al prezentei acțiuni este diferit de temeiul juridic al cererii ce a format obiectul acțiunii anterioare, înregistrata in dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, care a avut ca obiect revendicare.
In acest context instanța a reținut ca potrivit art.494 alin 1 C.pr.civ.,,daca plantațiile, construcțiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice.,,
Din interpretarea prevederilor acestui aliniat, în raport de temeiul de drept invocat de către reclamant în susținerea acestui capăt de cerere s-ar putea trage concluzia că pârâții nu justifică legitimitate procesuală pasivă față de pretențiile reclamantului, deoarece atât din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, cât și din înscrierile realizate la pozițiile B 2 și 3 în CF 477 Cresuia și potrivit susținerilor parților, este evident că pârâții B. nu au calitatea de constructori ai casei de locuit în litigiu, întrucât aceștia au cumpărat imobilul în anul 1978. Astfel, deși în motivarea cererii de chemare in judecată reclamantul a arătat că pârâții au fost de rea credință la ridicarea construcției, aceste aspecte se dovedesc a fi neîntemeiate, în contextul în care pârâții dețin calitatea de cumpărători, iar nu de constructori ai casei in litigiu.
Acest aspect reiese și din concluziile scrise depuse de către reclamant la dosar, în cuprinsul cărora s-a făcut referire la faptul că, persoanele de la care pârâții au cumpărat imobilul în litigiu sunt constructori de rea credință, însă trebuie menționat că pe parcursul procesului nu s-a probat în vreun fel aceste susțineri, care oricum și în situația in care ar fi reale, in raport de elementele mai sus indicate și temeiul de drept invocat în susținerea acestui capăt de cerere sunt lipsite de relevanță, deoarece . context acțiunea reclamantului trebuia sa se îndrepte împotriva constructorilor de rea credința, iar nu împotriva cumpărătorilor construcției, respectiv împotriva pârâților, care pot fi obligați să achite doar contravaloarea suprafeței de teren ocupată de construcție din terenul reclamantului.
In acest sens, în baza sentinței civile nr.549/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș si a încheierii nr.72/4 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, au fost obligați pârâții B. V. și F., să plătească reclamantului suma de 0,1620 ron anual, reactualizată, cu titlu de despăgubiri periodice pentru suprafața de 0,67 mp ocupată de casa pârâților din terenul reclamantului.
Trebuie menționat însă că, potrivit concluziilor lucrării de contraexpertiza topografica realizată în cauză, suprafața ocupată de construcția aflată în proprietatea pârâților din terenul reclamantului este doar de 0,59 mp, fiind mai mica decât suprafața de 0,67 mp pentru care în sarcina pârâților s-a stabilit plata de despăgubiri. În acest context, instanța a apreciat că, nu se poarte reține că reclamantul B. N. ar fi prejudiciat în vreun mod, având în vedere întinderea relativ redusă a suprafeței de teren ocupată și faptul că, prin modalitatea de amplasare, acest teren, chiar liber de ar fi, nu poate fi utilizat în vreun anume fel de către reclamant.
Pe de alta parte se poate susține ca, pentru suprafața de teren de 0,59 mp ocupată de către pârâți din proprietatea reclamantului, acesta, la rândul sau folosește în compensare chiar o suprafața mai mare, de 5,94 mp, din terenul cu nr. top 36 Cresuia, suprafața individualizată în lucrarea de contraexpertiza topografica prin punctele B-c-d-B, asupra căreia reclamantul nu are înscris dreptul de proprietate, deoarece aceasta se afla conform înscrierilor de CF 477 Cresuia în folosința pârâților și în proprietatea Statului R..
Pentru aceste aspecte instanța a apreciat ca acest capăt de cerere este neîntemeiat, astfel că se impune a fi respins ca atare, cu atât mai mult cu cât solicitarea reclamantului de obligare a pârâților să-si ridice construcția ar fi foarte păguboasa și ar cauza paraților un prejudiciu financiar si economic disproporțional de mare raportat la valoarea de circulație a terenului proprietatea reclamantului asupra căreia este amplasată această construcție.
De altfel, nu trebuie omis faptul că, potrivit concluziile lucrării de contraexpertiza atât reclamantul, cât și pârâții ocupă prin construcțiile deținute în proprietate o suprafața însemnata de teren din domeniul public, aspect care dovedește ca nu se poate retine faptul că au fost executate și amplasate cu rea credința casele deținute de către părțile in litigiu, ci doar că, la momentul edificării acestora, nu au fost realizate măsurători precise și datorită acestui fapt s-au produs încălcări ale limitelor de proprietate, atât în privința domeniului privat, cât și în privința domeniului public al Statului, iar în prezent nu este oportun a fi ridicate construcțiile părților pentru eliberarea terenului, mai ales că folosința asupra acestuia s-a exercitat în aceleași limite de-a lungul timpului.
Cu privire la capătul de cerere de a fi obligați pârâții să-și monteze jgheaburi de scurgere a apelor pluviale, pe toată lungimea casei dinspre proprietatea reclamantului, din probațiunea administrată în cauza rezultă că, deși la momentul promovării litigiului nu existau astfel de jgheaburi pe toată lungimea strașinei casei, pe parcursul soluționării procesului acestea au fost montate, astfel că, acest capăt de cerere s-ar fi impus a fi respins ca rămas fără obiect, însă deoarece reclamantul a declarat verbal în ședința publică din data de 18.04.2012, că renunță la judecată în privința acestui capăt de cerere, în temeiul art. 246 C.pr.civ, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecată sub acest aspect.
Totodată, în privința capătului de cerere de a fi obligați pârâții sa-și închidă geamurile de vedere de la construcțiile amplasate înspre proprietatea reclamantului, instanța a reținut că, pe parcursul procesului au fost înfundate prin zidire geamurile poziționate la pivniță și la etajul/podul construcției, astfel că, sub acest aspect acțiunea s-ar fi impus a fi respinsă, însă, deoarece reclamantul a declarat verbal în ședința publică din data de 18.04.2012, că renunță la judecată în privința obligării pârâților să-și închidă aceste două geamuri, în temeiul art.246 C.pr.civ, având în vedere manifestarea de voință a reclamantul, instanța a luat act de renunțarea acestuia la judecată privind obligarea pârâților sa închidă cele două ferestre.
Referitor la capătul de cerere din acțiunea principala precizată privind obligarea pârâților să-și închidă fereastra amplasată la cămară, cu vedere spre proprietatea reclamantului, instanța a retinut că, servitutea de vedere este reglementată de art. 611-613 din C.civ. de la 1864 și obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane, etc., la o distantă mai mică de 1,90 m, dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,60 m, când vederea este oblică fată de acesta. Servitutea contrară, adică dreptul de a avea deschideri la distante mai mici fată de fondul învecinat decât cele amintite, ca servitute continuă si aparentă, poate fi dobândita prin uzucapiune, dar și prin titlu sau destinația proprietarului. Se impune precizarea că în practica judecătoreasca s-a decis însă că, deschiderile care să servească numai la aerisire și iluminatul natural al imobilului, respectiv deschiderile de aer si lumină, pot fi practicate la orice înălțime și distantă față de fondul vecin, deoarece ele constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură a-l prejudicia pe proprietarul vecin.
În privința geamului pe care pârâții îl au deschis la cămară, cu vedere spre proprietatea reclamantului, atât din concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de către dl. expert D. A., cât și din concluziile lucrării de contraexpertiză topografică – pag. 8- fila 228 dosar, precum și din conținutul adresei nr.2969/19.10.2011 emisă de Primăria Curatele, rezultă că fereastra de la cămara este doar pentru lumină și aerisire. Referitor la dimensiunile acesteia, trebuie menționat că pe parcursul procesului, chiar ulterior realizării lucrărilor de expertiză încuviințate în cauză au fost efectuate de către pârâți modificări la această deschidere cu vedere spre proprietatea reclamantului, în sensul că, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării la fața locului –filele 307-311 dosar, s-a constatat că fereastra poziționată la cămara casei pârâților a fost înfundată prin zidire pe o porțiune cu înălțimea de 10 cm, astfel că, în prezent aceasta are dimensiunile de 75 cm lungime și 25 cm înălțime și este poziționată la o distanță de 2 m față de pardoseala cămării.
Astfel, instanța a reținut că, geamul de la cămară, care este baricadat cu patru șipci din lemn ce au fost montate pentru a susține sita de plasă ce acoperă această deschidere, reprezintă o fereastră pentru iluminat natural și aerisire, iar ca urmare a constatărilor proprii realizate la fața locului apreciază că, în raport de dimensiunile ferestrei, destinația încăperii la care este amplasată și dimensiunile acestei încăperi, precum înălțimea de 2.00 m față de pardoseala cămării si de 2,80-3.00 m, față de nivelul solului la care această fereastră este amplasată, se poate retine că, în speța, este vorba despre o deschidere pentru aerisire si iluminat natural, astfel că, solicitarea reclamantului de a fi obligați pârâții să-și închidă această fereastră, a cărei vedere în mare parte este obturată prin poziționarea unor șipci din lemn care susțin plasa care protejează pătrunderea insectelor, se dovedește a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare în temeiul art. 611-613 din vechiul C.civ..
Referitor la cererea reclamantului de a fi obligați pârâții să-și edifice un gard despărțitor pe linia cadastrală stabilită prin sentința civilă nr.512/2002, în raport de concluziile expertizei topografice, cât și ale lucrării de contraexpertiză topografică efectuate în cauză, potrivit căreia ,,actuala linie de hotar dintre proprietățile părților coincide cu linia de grănițuire așa cum a fost stabilită aceasta prin sentința civilă nr.512/2002 a Judecătoriei Beiuș, schimbată în parte prin decizia civilă nr.1157/A/2002 a Tribunalului Bihor, iar la data executării măsurătorilor în teren nu s-au constat încălcări materiale ale liniei de hotar; între T2-T9 linia de grănițuire coincide cu linia cadastrală, iar aceasta la rândul sau coincide cu gardul existent în teren; între T1 amplasat lângă locuința pârâtului B. și T2 amplasat în punctul de frângere al gardului de piatră nu există gard despărțitor,,., instanța a apreciat acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat, întrucât, în prezent realitatea situației din teren confirmă că proprietățile părților sunt bine delimitate.
Aceasta delimitare a fost realizată atât prin zidul construcției pârâților și prin zidul de piatră, cât si prin gardul edificat din lemn, sârmă și bârne de lemn, ce separă proprietățile părților conform liniei de grănițuire, astfel cum a fost stabilită aceasta prin sentința nr. 512/2002 a Judecătoriei Beiuș, schimbată în parte prin decizia civilă nr.1157/A/2002 a Tribunalului Bihor.
In ceea ce privește solicitarea reclamantului din cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar privind obligarea pârâților să realizeze gard pe porțiunea T1-T2 indicată în lucrarea de contraexpertiză topografică, instanța, deși nu este ținuta sa se pronunțe asupra acesteia, având in vedere momentul procesual in care aceasta a fost ridicată (după închiderea dezbaterilor si reținerea cauzei in pronunțare), s-a apreciat necesar a arăta ca aceasta solicitare se impune a fi respinsa, atât ca neîntemeiata, deoarece este evident că, în respectiva porțiune delimitarea celor două proprietăți este realizată atât prin zidul casei pârâților, cât și prin zidul de piatră, iar pe de altă parte, reclamantul însăși are obligația de a contribui la edificarea unui gard sau zid comun în această porțiune, în cazul în care consideră că o astfel de despărțitură . acel loc.
Totodată, această solicitare a reclamantului pentru edificarea unui gard în respectiva porțiune, este și lipsită de justificarea vreunui interes, in contextul in care linia de folosință actual în dreptul celor două puncte T1-T2, face ca o suprafața de 5,94 mp din terenul aflat în folosința pârâților B., cuprinsa în poligonul B-c-d să fie folosită de către reclamant, conform mențiunilor din pagina 8 a lucrării de contraexpertiza topografică-fila 228 dosar.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului pentru obligarea pârâților la înălțarea gardului din zidărie de piatră, tot cu zidărie, cu înclinare spre partea pârâților, astfel încât apa pluvială să nu se scurgă pe proprietate sa, instanța a apreciat-o întemeiată în parte, astfel că a admis-o pentru următoarele considerente:
În răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamant la lucrarea de expertiză în specialitatea construcții, domnul expert a menționat că, înălțarea gardului din zidărie de piatră cu o balustradă din scândură de brad vopsită prinsă cu platbenzi și șuruburi corespunde din punct de vedere tehnic și că nu există prescripții speciale ca un geam să nu poată fi construit din materiale mixte.
Totodată, deși a arătat că, apa din ploi care se scurge de pe culmea zidului este nesemnificativă(avându-se în vedere lungimea și lățimea zidului), domnul expert a menționat că, pentru rezolvarea divergențelor, pârâtul poate executa peste parapet o șapă cu o pantă minimă spre proprietatea sa cu cheltuieli infime.
Potrivit disp. art.590 din Codul civil de la 1864 „ în orașe și la țară, orice zid care servește de despărțire între clădiri sau între curte și grădină și între ogradă la țară se socotește bun comun, dacă nu există sau semn care ar proba contrariul”, iar la art. 591 din Codul civil de la 1864 se arată că„ este semn de necomunitate când culmea zidului este dreaptă și perpendiculară despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfățișează un plan înclinat, în acest caz zidul se presupune că aparține exclusiv proprietarului despre care există planul înclinat.”
Potrivit art.600 din vechiul cod civil de la 1864 „ fiecare poate în orașe și suburbii a îndatora pe vecinul său, a contribui la clădirea și repararea îngrădirii ce desparte casele ,curțile și grădinile lor; înălțimea îngrădirii se va hotărî după regulamentele particulare sau după obiceiul obștesc și în lipsă de regulamente și de obicei, înălțimea zidului va fi de cel puțin 2 m, socotindu-se și coama.”
In speța de fața se poate observa că, deși potrivit susținerilor reclamantului și recunoașterilor pârâților zidul din piatră ce separă proprietățile părților a fost construit de către pârâți și se află amplasat pe terenul aflat în folosința acestora(așa cum reiese și din fotografiile de la dosar și cum a constat instanța cu ocazia ieșirii la fața locului) nu există vreun semn de necomunitate care să atragă concluzia că acest zid ar aparține exclusiv pârâților.
Potrivit concluziilor lucrărilor de expertiză în specialitatea construcții întocmită în cauză –fila 153 dosar, acest zid are înălțimea variabilă între 1,56 și 1,85 m, in curtea reclamantului B., la care se adăuga un parapet din beton de 9 cm grosime. Pe parcursul procesului pârâții au înălțat acest zid cu o balustradă din scândură cu înălțimea de 30-32 cm.
Se impune precizarea că, în contextul în care nu ar exista un astfel de zid care să delimiteze proprietățile părților, ar exista posibilitatea ca pe cheltuiala ambelor părți să se realizeze un zid comun.
Cum în speță există un zid, însă acesta nu este comun, pentru a înceta neînțelegerile ivite între părți din cauza acestuia și a exista pe viitor raporturi de bună vecinătate, ținând cont de faptul că, pe parcursul soluționării procesului, pârâții au executat deja anumite lucrări pentru înălțarea zidului din piatră și având în vedere că potrivit concluziilor domnului expert există posibilitatea ca pârâții să poată executa peste parapet o șapă cu o pantă minimă spre proprietatea lor, cu cheltuieli infime, iar în acest mod ar înceta divergențele și totodată ar fi respectate si prevederile Codului civil referitoare la înălțimea minimă a zidului de cel puțin 2 m și semnele de necomunitate, instanța a admis solicitarea reclamantului de înălțarea a zidului de piatra i n litigiu.
Temeinicia acestui capăt de cerere rezultă în opinia instanței și din faptul că, apa provenită din precipitații se scurge de pe zidul ce aparține pârâților, pe terenul aflat în proprietatea reclamantului. Deși aceasta cantitate de apă este nesemnificativă potrivit concluziilor domnului expert constructor, reclamantul este îndreptățit să solicite înălțarea gardului din zidărie de piatră, cu înclinare spre partea pârâților, astfel încât apa pluvială să nu se scurgă pe proprietatea sa, deoarece cât timp acest zid nu este comun, reclamantul nu are obligația suportării vreunor sarcini create asupra fondului său, in acest sens fiind și prev. art. 615 Cod civil conform cărora, orice proprietar are obligația să-și facă streașina case sale în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului său.
Referitor la materialul cu ajutorul căruia va fi realizată această înălțare a zidului, față de concluziile lucrării de expertiza instanța a apreciat că, nu este necesar ca acesta să reprezinte tot zidărie, astfel cum a solicitat reclamantul, ci înălțarea zidului de piatră până la limita de 2 m, se poate realiza potrivit susținerilor domnului expert, prin executarea peste parapetul din lemn a unei șape cu o pantă minimă spre proprietatea pârâților, motiv pentru care instanța a dispus obligarea pârâților la efectuarea acestei lucrări, în caz contrar va autoriza reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâților.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâților să-și efectueze un canal de scurgere a reziduurilor de la anexele gospodărești, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul, să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâților, instanța a apreciat-o neîntemeiată astfel că a respins acest capăt de cerere, deoarece cu ocazia efectuării cercetării la fașa locului a constatat o bună funcționare a sistemului de colectare și canalizare a apelor reziduale ce provin de la anexele gospodărești ale pârâților, precum și a celor ce provin din precipitațiile ce cad asupra casei pârâților.
Deși prin sentința civilă nr.549/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ i s-a respins reclamantului capătul de cerere privind executarea unor lucrări de canalizare, este evident că, starea de fapt avută în vedere la momentul pronunțării prezentei hotărâri este diferită, iar șanțul/canalul colector ce a existat anterior pentru colectarea apelor reziduale nu mai există actualmente (înscrisul de la fila 64 dosar releva că, la nivelul anului 2000 exista doar un șanț pentru colectarea apelor fluviale si a dejecțiilor, care nu era suficient de larg).
De altfel, situația constatată de instanță cu ocazia efectuării cercetării la față locului, astfel cum a fost prezentată aceasta în cuprinsul procesului verbal întocmit în acest sens la data de 19.03.2012, este diferită chiar față de situația faptică avută în vedere de către domnul expert constructor la momentul efectuării lucrării de expertiză, deoarece potrivit susținerilor pârâților, după efectuarea fazei de teren a lucrării de expertiză în specialitatea construcții, aceștia au realizat lucrări de modernizare a canalizării, lucrări ce au fost descrise în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului.
Deoarece, la fața locului instanța a procedat la verificarea modului de funcționare al canalizării și a constatat o bună funcționare a colectării și scurgerii apelor reziduale prin intermediul bazinului/căminului colector și al țevii de canalizare, cu ajutorul cărora apele reziduale au fost conduse până în mijlocul grădinii pârâților, unde s-au revărsat pe terenul aflat in folosința acestora, iar cu acea ocazie, reclamantul personal a recunoscut că, în ultima perioadă de timp apele menajere din gospodăria pârâților nu s-au mai scurs pe terenul aflat în proprietatea sa, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Se impune precizarea ca, în privința capetelor de cerere pentru care instanța a reținut excepția puterii de lucru judecat acțiunea va fi respinsa atât datorita acestui fapt cat si pentru motivele de netemeinicie mai sus prezentate.
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate, având în vedere si prev. art.223 din Legea nr.71/2011, instanța a admis în parte acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul B. N., conform dispozitivului.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, pe parcursul procesului, reclamantul B. N. a efectuat următoarele cheltuieli: suma de 130 lei taxă judiciară de timbru conform chitanțelor de la filele 15, 26; timbru judiciar în valoare de 3 lei; onorariu pentru expertul M. I. M. în sumă de 2.310 lei conform chitanțelor de la filele 114,159 dosar, onorariu pentru expertul D. A., în sumă de 850 lei conform chitanțelor de la filele 113 si 140 dosar, onorariu pentru contraexperții topografi - în sumă de 4.850 lei, conform chitanțelor de la filele 192-194, 264-266, onorariu avocațial in suma de 1.000 lei conform chitanței de la fila 325 dosar.
Deoarece acțiunea formulată, precizată și completată de către reclamantul B. N. a fost admisă în parte, doar în privința unui singur capăt de cerere, aspect ce dovedește ca, în conformitate cu prev. art.274 alin 1 C.pr.civ. culpa procesuală aparține pârâților B., instanța a admis în parte și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a dispus obligarea acestor pârâți la plata parțială a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 858,30 lei, urmând a respinge restul pretențiilor formulate de către reclamant cu acest titlu. Suma de 858,30 lei, se compune din suma de 8,30 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru si timbru judiciar necesare pentru soluționarea capătului de cerere admis, iar suma de 850 lei reprezintă onorariul achitat de către reclamant pentru expertul constructor, onorariu ce în opinia instanței se impune a fi suportat de către pârâți, atât pentru faptul că zidul în privința căruia a fost admisă solicitarea reclamantului a făcut obiectul lucrării de expertiză în specialitatea construcții, cât și pentru faptul că, pe parcursul procesului s-a dovedit că pârâții au executat majoritatea lucrărilor ce au format obiectul litigiului și au fost al lucrării de expertiză în construcții, aspect ce se presupune că l-a determinat pe reclamant să renunțe la judecarea unor capete de cerere.
În baza art. 276 C,pr.civ, văzând că pretențiile reclamantului au fost admise numai în parte, iar solicitările pârâților de respingere a acțiunii au fost încuviințate tot în parte, instanța a compensat cheltuielile de judecată suportate de către reclamant și pârâți cu titlu de onorarii avocațiale.
Totodată, având în vedere că, probele cu lucrarea de expertiza topografică si contraexpertiză în specialitatea topografie au fost încuviințate și administrate în cauză la solicitarea reclamantului instanța a apreciat că, valoarea acestor lucrări se impune a fi suportată integral de către reclamant, întrucât, este evident că acesta este singurul responsabil pentru efectuarea unor astfel de cheltuieli, deoarece prin manifestarea sa de voință, de a solicita și a insista în efectuarea acestor probe, a determinat aceste cheltuieli și implicit tergiversarea cauzei, cu toate că, erau elocvente concluziile primei lucrări de expertiză întocmită în litigiile anterioare ce au avut loc dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul recurent B. N. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului se învederează că prin sentința civilă atacată instanța de fond a admis excepția puterii de lucru judecat în ce privește capetele de cerere privind ridicarea construcției pârâților de pe terenul proprietatea recurentului, amenajarea unui canal de scurgere a reziduurilor rezultate din gospodăria pârâților și închiderea geamului de vedere de la construcția pârâților amplasat înspre proprietatea subsemnatului. A admis capătul de cerere privind înălțarea zidului din piatră până la limita de 2 metri, admițând în parte și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, raportat la sentința civilă nr. 512/15.03.2002 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 179/1001 și sentința civilă nr. 549/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, în ceea ce privește capetele de cerere privind ridicarea construcției pârâților de pe terenul proprietatea subsemnatului, amenajarea unui canal de scurgere a reziduurilor rezultate din gospodăria pârâților și închiderea geamurilor de vedere de la construcția pârâților, subzistă excepția puterii lucrului judecat, considerând că aceste aspecte au fost dezlegate de instanțele anterioare.
Această statuare a instanței de fond este nelegală.
I. Astfel, în ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea construcției edificate pe terenul recurentului. în mod eronat a reținut instanța incidența puterii lucrului judecat, câtă vreme în prezenta cerere recurentul a solicitat ridicarea construcțiilor în baza unui_alt temei juridic, respectiv în baza art. 494 C.civ. privind accesiunea imobiliară iar în dosarul anterior și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 480 C.civ.
Nu are relevanță nici faptul că pârâții sunt cumpărători de bună-credință câtă vreme cei de la care au cumpărat imobilul construcție au fost constructori de rea-credință, între părți existând conflicte și apoi litigii cu privire la faptul că, cei de la care au cumpărat pârâții construcția au edificat-o pe proprietatea recurentului.
Calitatea de constructor de rea-credință s-a transmit o dată cu transmiterea bunului imobil, fiind vorba de o obligație scriptae in rem, care se caracterizează prin aceea că este atât de strâns legată de stăpânirea unui bun, încât creditorul nu poate obține satisfacerea dreptului său decât dacă debitorul actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept, deși nu a participat la fapta care a condus la nașterea dreptului creditorului.
II. În ce privește solicitarea reclamantului de a fi obligați pârâții să-și închidă geamul de vedere de la cămara lor, tot în mod eronat a statuat instanța de fond că în cauză există putere de lucru judecat, deși este adevărat că antecesoarea sa a mai formulat o astfel de cerere în instanță, cererea fiindu-i respinsă pentru că, din expertiza efectuată în cauză a rezultat că respectivele geamuri nu sunt de vedere, ci de aerisire. Din expertiza topografică efectuată de expertul M. I. M. cât și din expertiza în construcții efectuată de expertul D. A. rezultă că toate cele trei geamuri existente la construcția pârâților și îndreptate înspre proprietatea reclamatului sunt geamuri de vedere și nu geamuri de aerisire cum greșit a reținut instanța de fond. Tot eronat a reținut instanța de fond că pe parcursul procesului toate cele trei geamuri au fost înfundate, câtă vreme din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că doar două geamuri au fost închise, cel de la cămara pârâților, cu o dimensiune de 75/40 cm, nu a fost înfundat.
III. De asemenea, tot în mod nelegal a reținut instanța că există putere de lucru judecat în ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților să-și efectueze canal de scurgere a reziduurilor de la anexele gospodărești, câtă vreme situația de fapt existentă la data judecării primului proces s-a modificat, aspect care rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. Astfel prin compararea concluziilor raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză cu concluziile raportului de expertiză efectuată în primul dosar, se poate observa că situația de fapt este alta, aspect pe care-1 recunoaște și instanța de fond și, cu toate acestea, admite excepția puterii lucrului judecat și cu privire la acest capăt de cerere.
În ce privește susținerile instanței de fond potrivit cărora canalul de scurgere a reziduurilor de la anexele pârâților este corespunzător, se învederează că aceasta este eronată ținând cont de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
IV. Instanța de fond a respins eronat solicitarea reclamantului privind obligarea pârâților să realizeze un gard pe porțiunea T1-T2, reținând că această cerere a fost formulată doar prin concluziile scrise depuse la dosar. Din raportul de contra expertiză topografică efectuat în cauză (Cap.II Desfășurarea expertizei, pct. 5) rezultă că între TI amplasat lângă locuința pârâtului B. și T2 amplasat în punctul de fragmentare al gardului de piatră (linia cadastrală A-B-C-D-E) nu există gard despărțitor, astfel că se impunea a fi admis și capătul de cerere privind obligarea pârâților să-și construiască gard pe acest aliniament.
In drept se invocă prevederile art. 304 indice 1 și 312 C.pr.civ
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele în temeiul dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr. civ. tribunalul reține următoarele:
Hotărârea atacata este pe deplin legala si temeinica, pronunțata pe baza unor rapoarte tehnice realizate de specialiști in topografie si construcții, a constatărilor proprii ale instanței, constatări care au avut loc cu ocazia ieșirii la fața locului în data de 19.03.2012, cat și in concordanță cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Legat de primul motiv de recurs, cel privind solicitarea ca intimații B. V. și B. F. să-și ridice porțiunea din construcția amplasată pe terenul recurentului, in mod corect instanța de fond a reținut existenta puterii de lucru judecat cu privire la această cerere.
Pentru aceasta, instanța de fond a avut în vedere că, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Beiuș s-a pronunțat sentința civila nr.549/2008, rămasa definitiva, prin care a fost respins capătul de cerere privind ridicarea construcției intimaților de pe suprafața de 0,67 mp. din terenul proprietatea reclamantului.
De asemenea, s-a mai avut în vedere si faptul că, în urma măsurătorilor efectuate de expertul topograf numit în prezentul dosar, suprafața ocupata de construcția pârâților, din terenul recurentului, este de doar 0,59 mp. si nu de 0,67 mp.
Apoi, s-a reținut și faptul că, nu pârâții au edificat construcțiile pe care le au in proprietate ( pentru a se putea invoca disp.art.494 din vechiul C.civ.), ca sunt doar cumpărători de bună-credință, că și recurentul ocupă din proprietatea intimaților o suprafața mult mai mare ( de 5,94 mp. ) si că, a-i obliga la ridicarea construcției, in raport de toate cele de mai sus, ar fi pentru intimați o sarcină extrem de păguboasa, care le-ar aduce un prejudiciu financiar extrem de mare, văzând și valoarea de circulație a suprafeței ocupata din terenul recurentului.
In ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, cel legat de obligarea intimaților de a închide geamul de la cămara, instanța de fond a reținut in mod corect existenta puterii de lucru judecat.
Prin sentința civila nr.515/2002 pronunțata de Judecătoria Beius in dosar nr. 179/2001, a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la închiderea celor trei geamuri de la construcția lor, amplasate înspre proprietatea recurentului, iar instanțele de control au păstrat sentința sub acest aspect, considerând ca aceste geamuri sunt de aerisire si nu de vedere, motiv pentru care nu se impune închiderea lor.
Cu ocazia ieșirii la fata locului, instanța de fond a putut constata personal ca, doua dintre ferestrele in litigiu au fost înfundate cu cărămida zidita, iar cea de-a treia, fata de dimensiunile sale, precum si fata de modul in care este amplasata, respectiv, la o înălțime de 2 m. de la pardoseala, este evident ca este o fereastra de aerisire si nu de vedere.
Același lucru l-a constatat și l-a redat, in raportul sau de expertiza, si expertul D. A..
Susținerea ca instanța de fond a reținut ca toate cele trei geamuri sunt înfundate, este făcuta, evident, tendențios si cu rea-credință, deoarece, din lecturarea hotărârii, este cat se poate de limpede ca nu rezulta acest lucru.
Legat de cel de-al treilea motiv de recurs, cel referitor la obligarea intimaților de a amenaja un canal pentru scurgerea reziduurilor de la anexele gospodărești, așa cum bine a reținut și instanța de fond, acest canal a existat si înainte de promovarea acțiunii și există și în prezent.
Din aceste motive și, bazat și pe constatările personale, instanța de fond a reținut, si pentru acest capăt de cerere, pe de o parte, existenta puterii de lucru judecat, iar, pe de alta parte, faptul ca acest canal este amenajat corespunzător, astfel ca, după cum si recurentul a recunoscut cu ocazia ieșirii la fata locului, apele reziduale din gospodăria intimaților nu se scurg pe terenul proprietatea sa.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, cel legat de solicitarea de a fi obligați intimații la edificarea unui gard pe porțiunea T1 -T2, in mod temeinic si legal instanța de fond a respins cererea recurentului - reclamant, și nu numai pentru ca s-ar fi solicitat acest lucru prin concluziile scrise, ci, pur si simplu pentru ca, aceasta solicitare este neîntemeiata.
Astfel, pe de o parte, pe acea porțiune ( T1 - T2 ) proprietatea intimaților este delimitată de cea a recurentului atât prin zidul casei lor, cat si prin zidul din piatra; iar, pe de alta parte, daca nu se considera ca aceasta delimitare este suficienta, are posibilitatea sa edifice el însuși gardul pe care și-l dorește.
Față de considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 C.pr. civ. va respinge recursul și-n temeiul art. 274 C.pr. civ. va obliga recurentul la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimaților B. V. și B. F. reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul B. N., domiciliat în localitatea Cresuia, nr.11, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații B. V. și B. F., ambii domiciliați în localitatea Cresuia, nr.12, jud. Bihor, S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, județul Ilfov, . LOCAL AL COMUNEI CURĂȚELE - prin PRIMAR, cu sediul în ., B. G., B. M., B. D., B. I., B. M., B. N. și B. E., toți cu domiciliul necunoscut, împotriva sentinței civile nr.798 din 9 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Obligă recurentul la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimaților B. V. și B. F..
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, L. M.-G. N. B. F. M. I. P.
Red.fond.P. A.-M.
Red.rec.FM
Dact.IP
2 ex./22 apr.2013.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul BIHOR | Expropriere. Sentința nr. 105/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
