Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-02-2013, Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 17602/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 69/A/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 7449/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, apel formulat de apelanții P. D. V. și P. V. în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari N. B. având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Ț. C. pentru apelanți în baza delegației de la dosar și av. M. L. pentru intimata Asociația de Proprietari N. B., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al 3-lea termen de judecată, că apelul este motivat și legal timbrat, după care:
Reprezentanta apelanților prezintă spre vedere instanței, în original, chitanțele nr._,_,_,_ și_.
Instanța, procedează la verificarea înscrisurilor depuse de reprezentanta apelanților, în copie, confruntându-le cu originalele, iar în urma verificării, constată că chitanțele nr._,_,_,_ și_, se află în copie la dosar fila 1 și sunt conforme cu originalele prezentate în fața instanței.
Instanța prezintă spre vedere reprezentantului intimatei în original, chitanțele nr._,_,_,_ și_.
Reprezentanta apelanților învederează instanței că nu are alte cereri și alte probe, solicită a se acorda cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei Asociația de Proprietari N. B., depune la dosar actul emis de I.P.J. Bihor din care rezultă că s-a început urmărirea penală împotriva apelantului P. D. V., pe care-l comunică cu reprezentanta apelanților.
Reprezentantul intimatei – av. M. L., solicită a se acorda cuvântul asupra apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 C.p.c. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul intimatei, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată. Arată că având în vedere că s-a făcut dovada cu chitanțele prezentate în fața instanței că apalanții au achitat cheltuielile de întreținere este de acord cu emiterea adeverinței însă trebuie să se țină cont de faptul că acestea s-au prezentat doar în fața instanței de apel, motiv pentru care instanța de fond nu putea pronunța o altă soluție și din aceste motive se consideră indreptățit la acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 7449/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea constată că:
Prin sentința atacată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. A., invocată de aceasta prin întâmpinare.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanții P. D. V. și P. V., în contradictoriu cu pârâta S. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanții P. D. V. și P. V., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B..
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. a sumei de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâta S. A. a sumei de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții P. D. V. și P. V. sunt proprietari apartamentului nr. 10, situat în Oradea, .. 3, ., jud. Bihor, aspect necontestat de vreuna din părți.
La data de 19.09.2011 reclamanții au solicitat pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. din Oradea, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că sunt cu plata la zi a cheltuielilor de întreținere pentru apartamentul situat în Oradea, .. 3, ., jud. Bihor.
Reclamanții arată că asociația de proprietari nu a răspuns în mod pozitiv solicitării lor, refuzând nejustificat și abuziv eliberarea acestui înscris constatator.
Analizând actele dosarului, instanța de fond reține că în urma efectuării unui control în evidențele contabile ale pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B., la data de 01.09.2011, de către reprezentanții Primăriei Municipiului Oradea și cei ai I.P.J. BIHOR – SERVICIUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR, s-a constatat că evidențele contabile nu sunt ținute la zi de către administrator, registrul de casă nefiind condus. Prin același proces-verbal de control din data de 01.09.2011 (filele 40-42) s-a reținut că nu există o evidență clară a restanțierilor din cadrul asociației de proprietari, debitele acestora nefiind trecute pe lista de plată din luna curentă.
Totodată, instanța reține că pe numele fostei administratoare a ASOCIAȚIEI DE P. N. B. – numita C. F., a fost întocmit un dosar de urmărire penală – dosar nr. 6499/P/2011, aceasta fiind cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 2151 C.pen.
În același dosar a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, de către expert J. A., urmând ca expertul să răspundă unui număr de 12 obiective, printre care și cel privind stabilirea situației restanțierilor în cadrul Asociației de P. și cuantumul sumelor datorate pe fiecare lună și la sfârșitul perioadei expertizate.
Instanța de fond mai reține că documentele deținute de Asociația de Proprietari au fost predate expertului în vederea efectuării expertizei contabile, conform mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal din data de 10.11.2011, întocmit de organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor – Serviciul de Investigare a Fraudelor (filele 43-45).
Instanța constată că până la data pronunțării prezentei hotărâri cercetările în dosarul penal nr. 6499/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nu au fost finalizate.
În drept, instanța de fond reține că în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, proprietarii care își înstrăinează apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință sunt obligați ca la întocmirea formelor de înstrăinare să facă dovada achitării la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, iaralin. (2)prevede că notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare fără o adeverință din partea asociației de proprietari, care să reprezinte dovada achitării la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, eliberată în original sub semnătura președintelui și a administratorului asociației de proprietari, cu precizarea numelui și prenumelui acestora, și cu ștampila asociației de proprietari […].
Instanța reține că reclamanții au formulat o astfel de cerere către Asociația de Proprietari N. B., cerere care însă nu a fost soluționată în mod favorabil.
Analizând motivele pentru care pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. nu a procedat la eliberarea adeverinței solicitate de reclamanți, instanța reține următoarele:
Refuzul pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. de a elibera adeverința solicitată de reclamanți nu poate fi considerat abuziv, astfel cum susțin reclamanții, aceasta aflându-se în imposibilitatea obiectivă de a da curs solicitării reclamanților.
Astfel, instanța reține că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că evidențele contabile ale pârâtei nu au fost ținute la zi de către fostul administrator, C. F., singurele operațiuni înregistrate în Registrul de Casă fiind cele din perioada 01.04.2011 – 19.04.2011.
Totodată, instanța reține că în dosarul penal nr. 6499/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea se efectuează cercetări față de fostul administrator al asociației de proprietari, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, în cauză dispunându-se efectuarea unei expertize contabile de către expert J. A., urmând ca expertul să răspundă unui număr de 12 obiective, printre care și cel privind stabilirea situației restanțierilor în cadrul Asociației de P. și cuantumul sumelor datorate pe fiecare lună și la sfârșitul perioadei expertizate.
Astfel, instanța reține că în momentul de față pârâta nu deține o situație la zi cu privire la persoanele care au restanțe la întreținere, ceea ce face imposibilă eliberarea unor adeverințe care să ateste faptul că proprietarii apartamentelor din cadrul asociației de proprietari nu au restanțe la cheltuielile de întreținere față de aceasta din urmă.
Imposibilitatea îndeplinirii obligației prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, de către asociația de proprietari, este obiectivă, în opinia instanței, urmând ca la finalizarea raportului de expertiză contabilă dispus în dosarul penal nr. 6499/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea să se stabilească situația restanțierilor și cuantumul debitelor datorate de aceștia.
În același timp, instanța reține că înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți, constând în chitanțele de achitare a cheltuielilor față de asociația de proprietari pentru anul 2011, fac dovada achitării cheltuielilor aferente doar pentru perioada în cauză, fără însă a se putea stabili dacă pentru perioada anterioară anului 2011 reclamanții au achitat integral obligațiile care le incumbă față de asociația de proprietari.
Pentru aceste considerente, apreciind că pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. se află în imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligația legală impusă în sarcina sa, de a elibera reclamanților adeverința prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, instanța a apreciat că cererea reclamanților privind obligarea acesteia la emiterea acestei adeverințe este nefondată, urmând a o respinge.
Având în vedere respingerea ca nefondat a primului capăt de cerere, instanța urmează a respinge și capătul doi al cererii introductive, privind obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. A., invocată de această pârâtă prin întâmpinare, pentru considerentele prezentate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 10.05.2012 instanța a admis excepția invocată, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta S. A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
Conform art. 274 alin. (1) C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Reținând că reclamanții au căzut în pretenții, instanța de fond a admisă cererea pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și îi i-a obligat pe aceștia la plata către pârâta menționată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, instanța a admis și cererea pârâtei S. A. privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și i-a va obliga pe aceștia la plata către pârâta menționată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel apelanții reclamanți P. D. V. și P. V., solicitând admiterea apelului.
In motivarea acestuia se suține că instanța de fond a reținut greșit starea de fapt pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată cu privire la evidența pe apartamente a obligațiilor de plată privind cheltuielile de întreținere lunare, subsemnații neavând nici un fel de restanță de plată către pârâta Asociația de P..Se mai arată că nu predarea actelor la organele de cercetare penală a constituit motivul real al neeliberării adeverinței solicitate ci abuzul noii administrații a asociației de proprietari pârâtă care a ascuns faptul că deși au fost predate organului de cercetare penală documente în original, aceasta și-a reținut copii după documentele ridicate, având evidența obligațiilor de întreținere lunare din perioada cercetată a plăților efectuate precum și a familiilor ce au plățile la zi respectiv restante. Dacă nu ar fi fost astfel, atunci nici nu se puteau stabili și efectua încasărilor obligațiilor curente și nici nu s-ar fi putut hotărî în adunarea generală a asociației din data de 28.09.2011 modalitatea de recuperare a pagubei produse asociației prin eșalonarea plății și repartizării ei pe membrii asociației.
În continuarea apelanții susțin că prin actele de la dosar au dovedit și faptul că au achitat și obligația stabilită de Adunarea generala a asociației din data de 28.09.2011. Instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale menționate în acțiune și avea obligația de a reține exercitarea abuzivă a obligațiilor legale în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În data de 21 august s-a depus o precizare a apelului în care s-a arătat că acesta nu o vizează pe S. A., conform precizării de acțiune de la fila 28 dosar de fond.
Intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pt. motivele dezvoltate în cele ce urmează.
Intimații susține că deși au așteptat cu nerăbdare "dezvoltarea motivelor de apel" (promise în apelul inițial) pt. a se putea pregăti și redacta întîmpinarea, acest înscris nu a apărut pînă la ieșirea dosarului din arhivă, astfel că se vor raporta la motivele invocate prin singurul "apel" de la doar.
In acest sens intimații susțin că apelanții sînt convinși că motivul real pt. care refuzăm eliberarea adeverinței nu este cel prezentat în fața instanței (lipsa evidențelor contabile care să le permită verificarea situației reale a datornicilor) convingere ce are la bază niște simple bănuieli ale acestora, precum și cîteva "raționamente logice", pe care le vom trata în cele de mai jos.
Intimații arată că apelanții susțin că deși s-au predat Poliției actele contabile, intimata are cu siguranță copii ale acestora ! Lăsînd la o parte că susținerea este lipsită de ORICE fundament, fiind o simplă bănuială căreia aceștia îi dau caracter de adevăr absolut, trebuie arătat faptul că acele "acte contabile" au fost duse cu o dubă de marfă, fiind vorba de acte aferente cîtorva ani de activitate, privitor la 300 de familii.
2. Existența unei situații a datornicilor
Se mai susține că apelanții afirmă că "Dacă nu ar fi fost astfel (adică dacă nu am fi avut copii ale actelor contabile) atunci nici nu se puteau stabili și încasa obligațiile curente și nici nu s-ar fi putut hotărî în A. din 28.09.2011 modalitatea de recuperare a pagubei produse asociației și repartizarea ei pe membrii asociației".
Ninic mai fals, deoarece :"Încasarea obligațiilor curente" este -așa cum sugerează și denumirea- o operațiune de calcul și încasare a datoriilor curente ale membrilor asociației, care nu are absolut nici o legătură cu restanțele, sau cu situația din "trecut" ! Pt. a calcula cît are de plată fiecare locatar azi, se impart costurile cu utilitățile de azi, la numărul de membrii, în funcție de suprafața locativă, nr. de elemnți de încălzire, numărul de membrii ai fiecărei familii ...etc. Nu există absolut nici o nevoie de a ști situația restanțelor pt. a putea încasa datoriile curente .
Se mai susține că apelanții știu perfect că a fost o situație extrem de gravă, că li se tăiase căldura și apa caldă în prag de iarnă, astfel că a trebuit să se plătească cîteva sute de milioane la dispoziția furnizorilor de utilități sus menționați, independent de situația restanțierilor. Astfel că au participat toți membrii asociației la acest efort, singurul element de care a avut nevoie pt a putea face calculul fiind datoria totală. Și chiar și aceea li s-a comunicat de către fiecare furnizor în parte, din baza lor contabilă, întrucît intimata nu aveam nici măcar facturile emise de ei .Deci nici una din cele două operațiuni la care se referă apelanții nu a necesitat cunoașterea restanțierilor, ambele fiind efectuate strict în baza unor date existente la acel moment.
3.Legat de achitarea restanțelor se susține de intimată că în acest moment, înafară de "asigurarea" virulentă dată de apelanți, intimata nu are nici o certitudine în acest sens. Dimpotrivă, are toate motivele din lume să se îndoiască de veridicitatea acestei susțineri, deoarece în primă instanță le-am propus o variantă în care le-ar fi acordat pe loc adeverința: să se prezinte chitanțele pe ultimii 3 ani dar apelanții au depus 13 (din 36) chitanțe (f. 59 - 61) ! Chitanțe față de care se impun următoarele precizări:
• Primele 5 chitanțe (f. 59) sînt aferente unei perioade ulterioare momentului la care apelanții au solicitat adeverința ( a se vedea data de 19 septembrie 2011 înscrisă pe cererea dînșilor - f. 4) ... deci nu au nici o valoare raportat la obiectul cauzei !în consecință, cu 8 chitanțe, reclamanții nu dovedesc faptul că sînt "la zi" cu cheltuielile ... ci doar faptul că au achitat 8 luni cheltuielile comune,
• 2 dintre cele 5 chitanțe de la f. 59 nu poartă nici o ștampilă a asociației;
• nici una dintre chitanțe nu este originalul ci niște copii, astfel că raportat la faptul că intimata nu putem verifica veridicitatea celor acolo cuprinse.
Intimata mai susține că, avînd în vedere problemele penale în derulare și faptul că toate documentele asociației se găsesc în custodia poliției, subscrisa nu avem exemplarul 2 al respectivelor chitanțe, pt. a le putea compara ; Chiar dacă li s-ar fi prezentat originalul chitanțelor, se ajunge la problema " de fond", și anume la faptul că acele chitanțe le-au fost eliberate apelanților de către fosta administratoare a asociației (d-na C. F.) împotriva căreia s-a început urmărirea penală, conform răspunsului de la IPJ Bihor depus la ultimul termen la fond, tocmai pt. aceste aspecte, iar potrivit înscrisului de la f. 46, obiectivul nr. 8 al expertizei contabile dispuse de organele de urmărire penală prevede limpede :" să se stabilească situația restanțierilor în cadrul Asociației și cuantumul sumelor datorate pe fiecare lună șipînă la sfîrșitul perioadei de expertizare"
Dacă se adaugă și P.V. de Control de la f. 40 - 42, în care inspectori din cadrul Primăriei - C. Asociații de P. și un agent de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Bihor au constatat că: "nu există o evidență clară a restanțierilor din cadrul asociației, debitele acestora ne fiind trecute pe lista de plată din luna curentă" avem imaginea completă a situației în care ne găsim, astfel: în primul rînd nu există evidențe privind restanțierii;în al doilea rînd, faptul că debitele restanțierilor nu sînt trecute la lista de plată din luna curentă ne indică limpede faptul că degeaba au depus reclamanții cîteva chitanțe care atestă că au plătit lunile respective pt. că dînși pot avea bine-mersi restanțe, care nu apar nicăieri ! Iar intimata nu va ști acest lucru decît abia la finalizarea dosarului penal !
Faptul că apelantul a fost președintele comisiei de cenzori a Asociației, și că nu numai că nu și-a făcut "treaba", permițîndu-i fostei administratoare să ușureze asociația de un miliard și un sfert... dar i-a mai și aprobat acesteia salarii dublate și triplate (f. 52, 53) ne îndreptățește a se pune întrebarea firească dacă nu cumva chitanțele depuse de aceștia ... sînt la fel de false ca și tot ce a făcut administratoarea în ultimii 2 ani !
Intimata mai susține că în acest context, afirmațiile apelantului din "răspunsul" de la f. 56-57 potrivit căruia "mențiunea din PV de Control din 01.09.2011 nu ne privește, neintrînd la categoria de restanțieri" denotă un tupeu incalificabil, apelantul "extrăgîndu-se" și "exceptîndu-se" din concluzia clară referitoare la lipsa evidenței restanțierilor ... fără nici un motiv logic.
Se consideră însă că trebuie să existe probe care să susțină afirmațiile privitoare la lipsa restanțelor lor, iar aceste dovezi-se găsesc în dosarul penal. în care expertiza contabilă este finalizată (descoperindu-se un prejudiciu de 2 miliarde, în loc de 1,24 cît se știam ...) doar că expertului i s-au mai solicitat unele lămuriri, pt. care a primit termen pînă în 21 Decembrie.
În concluzie, intimata arată că își menținem poziția adoptată pe tot parcursul litigiului, și anume că de îndată ce vor avea răspunsul poliției din care să rezulte că apelanții nu au restanțe, le eliberează cu dragă inimă adeverința.
În ședința publică din 05 decembrie 2012 instanța de apel a pus în vedere apelanților să prezinte toate chitanțele de plată privind plata cheltuielilor comune, ținând seama pe de o parte de cererea expresă a intimatei în acest sens cât și de declarația apelanților care au arătat că dețin aceste chitanțe.
În ședința publică din 23 ianuarie 2013 apelanții au depus la dosarul cauzei copiile chitanțelor de plată a cheltuielilor de judecată pe ultimii 5 ani, prezentând spre vedere instanței originalele acestora, mai puține 5 chitanțe indicate în incheierea de ședința de la acea dată, care au fost prezentate instanței de judecată la următorul termen de judecată.
Față de depunerea tuturor chitanțelor de plată solicitate de intimata pârâtă cu ocazia acordării cuvântului pe fond, atât apelanții cât și intimații au solicitat admiterii cererii, intimata prin avocat arătând că partea pe care o reprezintă este de acord cu emiterea adeverinței și solicită admiterea apelului considerând că față de actele depuse la dosar apelanții nu au restanțe la asociația de proprietari însă având în vedere că aceste înscrisuri s-au depus doar în apel, intimata se consideră indreptățită la cheltuieli de judecată, atâta timp cât nu putea emite adeverința in lipsa acestor dovezi.
Apelanții la rândul lor au solicitat admiterea apelului cu cheltuieli de judecată considerând că nu lipsa chitanțelor ci alte motive subiective au determinat asociția să refuze eliberarea adeverinței atâta timp cât au făcut dovadă că altei perisoane i s-a eliberat o asemenea adeverință și ținând cont de faptul că intimata nu a fost consecventă pe parcursul procesului în ceea ce privește motivele pentru care refuză eliberarea înscrisului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate in lumina dispozițiilor art.295 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele și în limita aspectelor invocate de apelantă, instanța de apel reține următoarele:
Analizând apelul civil din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de apelantă instanța reține că acesta este fondat, pentru motivele ce succed:
Instanța de fond a reținut corect și legal că asociația de proprietari este pusă într-o imposibilitate obiectivă de a emite adeverința din care să rezulte că reclamanții-apelanți nu au nici un fel de datorii restante față de asociație atâta timp cât există un dosar penal în curs de soluționare în care urmează să se stabiliească printr-o expertiză judiciară inclusiv datoriile restante ale tuturor proprietarilor dar și față de împrejurarea că reclamanții nu au depus toate chitanțele din care să rezulte că au achitat toate datoriile față de asociația de proprietari.
În fața instanței de apel insă apelanții la cererea expresă a instanței și a intimatei au prezentat originalul chitanțelor de plată pe ultimii 5 ani și le-au depus și in copie, dovezi față de care chiar și intimata a fost de acord cu admiterea cererii și emiterea unei adeverințe, obligație ce îi incumbă potrivit art.20 alin 2 din Lg.230/2007, singura problemă cu adevărat litigioasă rămânând plata cheltuluielilor de judecată, ambele părți considerându-se îndreptățite a le primi.
În ce privește cel de al doilea capăt de cerere privind acordarea daunelor cominatorii acesta se impune a fi respins având în vedere că nu se poate reține reaua crediță a pârâtei intimate în neemiterea adeverinței și față de împrejurarea că s-au depus doar în apel toate chitanțele probatorii.
In ceea ce o privește pârâta S. A. față de care reclamanții susțin că au renunțat la judecată in fața instanței de fond, printr-o cerere semnată doar de avocat (f.28 dosar de fond) iar instanța de fond în ședința publică din 10 mai 2012 (f.73 dosar de fond) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, și cu privire la care apelanții au arătat foarte clar că nu au declarat apel, instanța de apel reține că în ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește cât și cheltuielile de judecată stabilite în favoarea acesteia de instanța de fond se bucură de autoritate de lucru judecat, nefiind apelate, nefăcând deci obiectul prezentei judecăți.Ele rămân câștigate cauzei.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept instanța de apel constată că față de înscrisurile depuse în fața instanței de apel,se impune admiterea apelului formulat de apelanții P. D. V. și P. V., în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B., împotriva sentinței civile nr. 7449/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va schimba în tot, în sensul că:
Va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D. V. și P. V., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B..
Va obliga pârâta să le elibereze reclamanților adeverință din care să rezulte că au achitat toate datoriile către asociația de proprietari, la zi.
Va respinge restul pretențiilor.
Va menține, ca fiind câștigate cauzei prin neapelare, restul dispozițiilor sentinței atacate în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. A. cât și obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată față de aceasta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de fondul cauzei, între cei care au calitate procesuală activă și pasivă in dosar, instanța de recurs reține că ele au fost solicitate atât de reclamanți cât și de pârâta Asociația de Proprietari N. B..
Așa cum s-a arătat în mod constant în practica și literatura de specialitate acordarea în parte a cheltuielilor de judecată, in sensul art.274 coroborat cu art.276 Cod de procedură civilă, fiind vorba în cazul prezent de o admitere în parte a cererii, este condiționată și de culpa procesuală a părții căzute în pretenții.
În cazul de față insă se reține o culpă procesuală comună a ambelor în imposibilitatea soluționării pe cale extrajudiciară a litigiilor care ar fi dus la scutirea părților de aceste cheltuieli.
Astfel pe de o parte intimata pârâtă Asociația de Proprietari N. B. are perfectă dreptate când invocă situația specială a asociației care a suferit o pierdere imensă de miliarde de lei datorită faptelor penale comise de fostul administrator care a sustras pur si simplu banii asociației astfel încât reținerile acesteia de a emite asemenea adeverințe in lipsa expertizei clare ce s-a dispus în dosarul penal sunt justificate. Pe de altă parte o asemenea judecată penală care poate dura ani de zile nu poate fi un pretext in a refuza pe viitor, pe termen nelimitat, eliberarea unor asemenea adeverințe pentru că o asemenea atitudine îngrădește in mod nepermis dreptul de dispoziție al proprietarului care nu poate dispune, potrivit normelor imperative ale legii, de apartamentul său în lipsa acestei dovezi. Apoi nu poate fi negat nici faptul că apelanta a depus la dosar o adeverință emisă de asociație unui alt proprietar și chiar dacă validitatea ei e contestată de emitent, nefiind semnată de toți cei abilitați, existența ei este indubitabilă astfel încât buna credință a asociației în raport cu apelanții reclamanți poate fi pusă, cel puțin sub acest aspect, sub semnul întrebării. Totodată asociația in baza obligațiilor impuse de art.20 alin 2 din Lg.230/2007 putea solicita foarte ferm, pe cale extrajuridiciară reclamanților apelanți toate chitanțele în vederea eliberării adeverinței și puteau face și demersuri pe lângă organele de urmărire penală pentru a li se elibera copii de pe actele originale depuse la acestea și care o împiedicau să elibereze adeverința.
Cât ii privește pe apelanții reclamanți se reține că nici aceștia nu sunt lipsiți de culpă procesuală in condițiile în care apelantul reclamant în calitate de cenzor al asociației, abilitat tocmai să verifice și să controleze potrivit legii, activitatea persoanei care a creat pagubele de miliarde tuturor asociaților, avea posibilitatea de a cunoaște foarte bine toate problemele acesteia și motivele temeinice care o împiedicau pe intimată să elibereze adeverința. Pe de altă parte fiind cei interesanți în emiterea adeverinței cât și reclamanți în fața instanței de fond le revenea obligația de a-și dovedi pretențiilor în fața instanței de fond potrivit art.1169 cod civil și să depună dacă nu odată cu cererea adresată intimatei dar măcar în fața instanței de fond toate chitanțele, insă nu le-au depus decât în fața instanței de apel.
Pentru aceste motive instanța de recurs va reține culpa procesuală comună a reclamanților-apelanți și a pârâtei intimate, urmând ca atât in fața instanței de fond când și a celei de apel, pentru aceleași rațiuni mai sus expuse, să își suporte fiecare în parte propriile cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul civil formulat de apelanții P. D. V. și P. V., ambii domiciliați în Oradea, .. 3, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B., cu sediul în Oradea, .. 9, ., împotriva sentinței civile nr. 7449/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D. V. și P. V., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B..
Obligă pârâta să le elibereze reclamanților adeverință din care să rezulte că au achitat toate datoriile către asociația de proprietari, la zi.
Respinge restul pretențiilor.
Menține, ca fiind câștigate cauzei prin neapelare, restul dispozițiilor sentinței atacate în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. A. cât și obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată de 1000 lei față de aceasta.
Fără cheltuieli de judecată, pentru părțile cu calitate procesuală activă și pasivă, în fond și apel.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, M. C. R. | |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F.- P. A.
Red. Jud. T.B. - L. E. M.-G.
Tehnored. S. O.
5 ex/ 07.03. 2013
3 .
P. D. V. și
P. V., ambii domiciliați în Oradea, .. 3, ., jud. Bihor
ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI N. B., cu sediul în Oradea, .. 9, .
| ← Legea 112/1995. Decizia nr. 212/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
