Succesiune. Sentința nr. 899/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 899/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 2947/177/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 475/R/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind pronunțarea recursului Civil declarat împotriva sentinței civile nr. 899/2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, formulat de recurentul A. G. în contradictoriu cu intimații M. I. și M. I., având ca obiect succesiune.
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 05.04.2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.04.2012, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 899/2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, constată că prin hotărârea atacată s-a admis în parte acțiunea formulată reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâții Motoșan I. și Motoșan I..
S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali Motoșan I. și Motoșan I..
S-a constat că în urma defunctului A. G. decedat la data de 21.04.1988, cu ultimul domiciliu în loc. Peștiș, jud. Bihor, au rămas ca moștenitori A. A. în calitate de soție supraviețuitoare și Motoșan F., în calitate de fiică.
S-a constatat că reclamantul A. G. nu a acceptat succesiunea după tatăl său A. G..
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului A. G., se compune din cota de 1/2 parte din imobilul situat în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 înscrise în CF 1694 Peștiș.
S-a constatat că lui A. A. îi revine cota de 2/16 părți, iar lui Motoșan F. cota de 6/16 părți din masa succesorală.
S-a constatat că în urma defunctei Motoșan F. decedată la data de 19.09.2009, cu ultimul domiciliu în loc. Peștiș, jud. Bihor, au rămas ca moștenitori Motoșan I. în calitate de soț supraviețuitor și Motoșan I., în calitate de fiu.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Motoșan F., se compune din cota de 6/16 părți din imobilul situat în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 înscrise în CF 1694 Peștiș.
S-a constatat că lui Motoșan I. îi revine cota de 1/4 părți, iar lui Motoșan I. cota de 3/4 părți din masa succesorală.
S-a constatat că în urma defunctei A. A. decedată la data de 18.09.2010, cu ultimul domiciliu în loc. Peștiș, jud. Bihor, au rămas ca moștenitori A. G. în calitate de fiu și Motoșan I., în calitate de nepot de fiică.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei A. A., se compune din cota de 10/16 părți din imobilul situat în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 înscrise în CF 1694 Peștiș.
S-a constatat că lui A. G. îi revine cota de 1/2 părți, iar lui Motoșan I. cota de 1/2 părți din masa succesorală.
S-a constatat că, raportat la întregul imobil, cotele de proprietate sunt de 20/64 părți pentru reclamantul A. G., 6/64 părți pentru pârâtul reclamant reconvențional Motoșan I. și 38/64 părți pentru pârâtul reclamant reconvențional Motoșan I..
S-a dispus partajarea imobilului situat în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 înscrise în CF 1694 Peștiș prin atribuirea acestuia pârâților reclamanți reconvenționali Motoșan I. și Motoșan I..
Au fost obligati pârâții reclamanți reconvenționali Motoșan I. și Motoșan I. la achitarea unei sulte in cuantum de_ lei in favoarea reclamantului A. G..
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate a pârâților reclamanți reconvenționali Motoșan I. și Motoșan I..
S-a respins restul pretențiilor din acțiunea principală și cererea reconvențională.
S-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 280 lei în favoarea expertului M. E., la plata sumei de 300 lei în favoarea pârâților reprezentând onorariu parțial avocat și la plata sumei de 350 lei reprezentând onorariu parțial expert in favoarea statului in baza art.18 din OUG nr.51/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Numitul A. G. cu ultimul domiciliu în loc. Peștiș, jud. Bihor a decedat la data de 21.04.1988 conform extrasului din registrul de deces aflat la fila 4 dosar. După decesul acestuia, fiica sa Motoșan F. împreună cu familia s-au mutat în casa din Peștiș nr.250 și au gospodărit împreună cu soția supraviețuitoare a defunctului, numita A. A., pârâții din cauză Motoșan I. (soțul lui Motoșan F.) și Motoșan I. (fiul lui Motoșan F.) locuind și în prezent în imobil. Aceste aspecte reies atât din răspunsurile la interogator cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
În ceea ce îl privește pe reclamant, fiul defunctului și al lui A. A., respectiv fratele lui Motoșan F., instanța reține că acesta nu a acceptat succesiunea după tatăl său. Astfel, deși s-a susținut la început că după decesul lui A. G., A. A. a vândut terenuri ce au aparținut defunctului și o parte din bani au fost remiși reclamantului, iar pe de altă parte acesta ar fi dus diferite bunuri din gospodărie, aceste aspecte nu au fost probate in speță. Singura martoră care face referire la vânzarea de terenuri, Motoșan V. (fila 83 dosar) a declarat că A. A. ar fi vândut niște terenuri cu suprafață mică ce au aparținut soțului său dar nu știe ce a făcut aceasta cu banii, iar după moartea acesteia reclamantul i-a spus despre o sumă mică de bani obținută din vânzarea unor parcele de teren. Această declarație nu foarte concludentă nu se coroborează cu nici o altă probă. În plus reclamantul a solicitat pe parcursul soluționării cauzei să se constate că singura persoană care a acceptat succesiunea după A. G. a fost soția supraviețuitoare, recunoscând deci implicit că nu a acceptat succesiunea după A. G., tatăl său.
Față de aceste aspecte instanța de fond a constatat că moștenitori acceptanți ai defunctului A. G. au fost A. A. în calitate de soție supraviețuitoare și Motoșan F., în calitate de fiică, care au acceptat tacit succesiunea.
In ceea ce privește masa succesorală, instanța reține că potrivit situației evidențiate de CF 1694 Peștiș, asupra imobilului reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 aici înscris au fost proprietari A. G. și soția A. A.. În consecință, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului A. G., se compune din cota de 1/2 parte din imobilul situat în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 înscrise în CF 1694 Peștiș. Din masa succesorală, lui A. A. (soție supraviețuitoare) îi revine cota de 2/16 părți, iar lui Motoșan F. (fiică) cota de 6/16 părți.
Numita Motoșan F. cu ultimul domiciliu în loc. Peștiș, jud. Bihor, a decedat la data de 19.09.2009 conform certificatului de deces . nr._, moștenitori ai acesteia fiind Motoșan I. în calitate de soț supraviețuitor și Motoșan I., în calitate de fiu.
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Motoșan F., se compune din cota de 6/16 părți din imobilul situat în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 înscrise în CF 1694 Peștiș, din care lui Motoșan I. îi revine cota de 1/4 părți, iar lui Motoșan I. cota de 3/4 părți.
Numita A. A. cu ultimul domiciliu în loc. Peștiș, jud. Bihor a decedat la data de 18.09.2010, conform certificatului de deces . nr._, moștenitori ai acesteia fiind A. G. în calitate de fiu și Motoșan I., în calitate de nepot de fiică. Instanța reține că reclamantul a acceptat in mod expres succesiunea aspect care reiese din Încheierea nr.481/2011 a BNP C. L. C., iar pârâtul in mod tacit.
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei A. A., se compune din cota de 10/16 părți (8/16+2/16 părți) din imobilul situat în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, reprezentând în natură casă și suprafața de 674/4898 mp teren cu nr. topo 333, 334, 348 și 349 înscrise în CF 1694 Peștiș, din care lui A. G. îi revine cota de 1/2 părți, iar lui Motoșan I. cota de 1/2 părți.
În consecință, raportat la întregul imobil, cotele de proprietate sunt de 20/64 părți (5/16 părți) pentru reclamantul A. G., 6/64 părți pentru pârâtul reclamant reconvențional Motoșan I. (6/16x1/4 părți) și 38/64 părți (5/16+6/16x3/4 părți) pentru pârâtul reclamant reconvențional Motoșan I..
Referitor la partajarea masei succesorale, instanța de fond reține că ambele părți au solicitat atribuirea imobilului pârâților cu sultă.
Conform raportului de expertiză întocmit in cauză de către expert M. E. valoarea imobilului este de_ lei. Astfel, instanța va dispune atribuirea imobilului către Motoșan I. și Motoșan I. pe care îi va obliga la achitarea unei sulte in cuantum de_ lei in favoarea reclamantului A. G..
În baza Legii nr.7/1996, va dispune întabularea în CF a dreptului de proprietate a pârâților reclamanți reconvenționali Motoșan I. și Motoșan I..
În ceea ce privește pasivul succesoral, din probele testimoniale administrate, instanța reține că atât reclamantul cât și pârâții au contribuit la cheltuielile de înmormântare. Din declarațiile martorilor reiese că reclamantul a adus alimente pentru pomană, iar în ceea ce privește contravaloarea sicriului și a crucii martorul Hosco F. a arătat că a fost cu Motoșan I. la Pompe funebre solicitând ca plata acestora să se facă după ridicarea ajutorului de înmormântare, ajutor care conform răspunsurilor la interogator a fost încasat de pârâți. În consecință instanța va respinge solicitarea pârâților reclamanți reconvenționali de a fi obligat reclamantul la plata pasivului succesoral în funcție de cota sa.
În baza art. 274 și urm. din Codul de procedură civilă, față de soluția ce s-a pronunțat, instanța a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și va obliga reclamantul la plata sumei de 300 lei în favoarea pârâților reprezentând onorariu parțial avocat.
Cu privire la cheltuielile cu expertiza, expertiză care profită ambelor părți, cheltuieli totale in cuantum de 1260 lei, pârâții au beneficiat de ajutor public judiciar pentru 50 % din onorariul expertului și au achitat suma de 630 lei. Diferența de 630 lei va fi stabilită in sarcina reclamantului după cum urmează: in baza art.18 din OUG nr.51/2008, instanța va obliga reclamantul la plata sumei de 350 lei reprezentând onorariu parțial expert in favoarea statului (suma achitată expertului de Serviciul contabilitate al Tribunalului Bihor - fila 117 dosar), iar restul de 280 lei va fi achitată de reclamantul expertului M. E..
In termen legal, la data de 21.06.2012 recurentul A. G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 899/2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul de a se constata că în calitate de fiu al defunctului A. G., decedat la data de 21.04.1988, este moștenitor prin acceptarea tacită a moștenirii, că masa succesorală rămasă după defunct se compune din ½ părți din imobilul situat în localitatea Peștiș, la număr administrativ 25, acu o suprafață de teren de 647 mp. înscrisă sub nr. topo 333, 334,348 și 349 din Cf. 1694 Peștiș, asupra căruia soția supraviețuitoare A. A., decedată la data de 18.09.2010, are cota de ¼ părți, iar subsemnatul și sora Motoșan F.,decedată la data de 19.09.2009, au cota de ¾ părți, iar recurentul are cota de ½ părți din imobil după cei doi părinți decedați.
In ceea ce privesc cheltuielile de judecată acordate prin sentința pronunțată de Judecătoria Aleșd, se consideră cu sunt nelegal acordate în sensul că, onorariile avocațiale trebuiau compensate, iar cheltuielile ocazionate trebuiau suportate în cotă de ½ parte fiecare.
De asemenea recurentul consideră că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, privind acceptarea tacită de către recurent a moștenirii după defunctul său tată A. G. senior. Se mai arată că din declarațiile martorei Motoșan V., rezultă că după moartea tatălui, la scurt timp soția acestuia A. A. i-a dat o sumă de bani rezultată din vânzarea unui teren, proprietatea defunctului A. G., respectiv că prețul a fost împărțit în trei, teren ce a fost cumpărat de către sora defunctului.
Se arată că nici numita Motoșan F. nu a acceptat în termen legal moștenirea după defunctul tată Abl G., deoarece a locuit în altă parte, abia în toamna anului 1989 s-a mutat în locuința părinților din localitatea Peștiș.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, ținând cont si de prevederile art. 304 indice 1 c.pr.civ., tribunalul retine ca acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
În esență recurentul susține că instanța de fond în mod nelegal și cu interpretarea eronată a materialului probator, a apreciat faptul că reclamantul recurent nu a acceptat succesiunea după tatăl său A. G. sen, când de fapt a existat o acceptare tacită a succesiunii din partea sa, astfel încât se impunea ca reclamantului să i se stabilească cota de ½ parte după cei doi părinți. Legat de cheltuielile de judecată se critică faptul că au fost nelegal stabilite considerându-se că se impunea compensarea cheltuielilor cu avocații și impărțirea în cote de ½ a celorlalte cheltuieli.
Toate criticile recurentului se dovedesc a fi neîntemeiate urmând a fi respinse ca atare de instanța de recurs pentru motivele ce succed.
In ceea ce privește pretinsa acceptare tacită a succesiunii după defunctul A. G. sen, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că reclamantul nu a dovedit că ar fi acceptat succesiunea după tatăl său in mod tacit, susținerile sale potrivit cărora ar fi vândut terenuri din masa succesorală iar o parte din bani i-ar fi fost remiși și că ar fi luat diferite bunuri din gospodărie au rămas simple afirmații fără nici un fel de suport probator. De fapt inclusiv afirmația reclamantului potrivit căreia a vândut un teren fără a indica care teren, cui l-a vândut și la ce preț rămâne extrem de vagă și de lapidară chiar și pentru a putea fi dovedită iar din probele de la dosar, mai precis din declarațiile martorului nu rezultă o asemenea modalitate de acceptare a succesiune, singura declarația a martorei Motoșan V. care avea cunoștință de la reclamant de niște terenuri pe care le-ar fi vândut însă nimic concret în acest sens, nu poate sub nici o formă constitui dovada unei acceptări tacite neechivoce a succesiune.
Așa cum s-a recunoscut în practica și docrtrina civilă in materie acceptarea tacită a succesiunii presupune efectuarea de către succesor a unor acte de dispoziție neechivoce cu privire la bunurile din masa succesorală din care să rezulte fără echivoc că acesta s-a comportat ca un adevărat proprietar in raport cu masa succesorală manifestându-și intenția de a înstrăina un bun din acesta.Or înstrăinarea unui teren presupunea încheierea unui contract autentic ad validitatem,sau o promisiune sinalagmatică, cel puțin un înscris sub semnătură privată, ceea ce nu s-a dovedit, astfel încât nu este deloc verosimil ca o asemenea promisiune de vânzare să fi existat.
De asemenea nu s-a făcut dovada nici a vânzării unor bunuri mobile aflate în gospodăria defunctului său tată A. G. sen, reclamantul rămânând străin de succesiunea tatălui său printr-o pasivitate asumată.
Cât privește faptul că instanța a reținut că succesiunea a fost acceptată de sora sa M. F. instanța de fond corect a reținut că în cazul acesteia s-a făcut dovada acceptării tacite a succesiune alături de mama sa A. A. în condițiile în care toate bunurile din masa succesorală inclusiv casa au rămas în posesia și folosința moștenitoarelor acceptante care au dispusă fără echivoc de acestea in prezent aceasta fiind cea care achită taxele pentru imobil.
Legat de plata cheltuielilor de judecată instanța de fond în mod corect a apreciat în condițiile art.274 coroborat cu art.276 Cod de procedură civilă faptul că față de admiterea în parte a cererii de chemare în judecată a reclamantului se impune compensarea parțială a cheltuielilor avocațiale iar față de cheltuielile cu expertiză ce profită ambelor părți și sunt în interes comun față de obiectul principal al cererii care este un partaj succesoral se impune suportarea acestora în cote egale de 50%.In consecințe și aceste critici ale recurentului sunt nefondate urmând a fi respinse.
Față de considerentele mai sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, instanța urmează sa dispună respingerea recursului ca nefondat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 c.pr.civ. si nefiind identificate nici alte motive de ordine publica care sa conducă la modificarea sentinței recurate.
În baza art.274 Cod de procedură civilă văzând căderea în pretenții a recurentului și culpa sa procesuală în formularea prezentei căi de atac îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată de 1.000 lei în favoarea intimaților Motoșan I. și Motoșan I., reprezentând onorariu avocat ales M. A. dovedit cu chitanța nr.4 din 28.01.2013 depusă in original la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul A. G., dom. în com. Derna, ., Jud. Bihor în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimații Motoșan I. și Motoșan I., ambii dom. în loc. Peștiș, nr. 250, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr.899/08.05.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o păstrează în totalitate.
Obligă recurentul la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimaților.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. - I. L. M.
Red. Jud. T.B. - L. E. M.-G.
Tehnoredactat – S. O.
2 ex/ 07 mai 2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Sentința nr. 7180/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
