Fond funciar. Decizia nr. 863/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 863/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1015/187/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 863/R/2013
Ședința publică din 01 octombrie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTECECILIA R.
JUDECĂTORMARIA S.
JUDECĂTORADRIANA C.
GREFIEROVIDIU I.
Pe rol fiind pentru azi soluționarea recursului civil formulat de recurenta ASOCIAȚIA P. DE PĂDURI PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE BĂIȚA 1270 în contradictoriu cu intimații S. R. prin PRIMARUL ORAȘULUI N., PRIMĂRIA ORAȘULUI N., CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI N., ORAȘUL N. prin PRIMAR, C. L. N. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR împotriva sentinței civile nr. 1128/2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei, av. PURDEAIOAN L. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, reprezentantul intimaților S. R. prin PRIMARUL ORAȘULUI N., PRIMĂRIA ORAȘULUI N., CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI N., ORAȘUL N. prin PRIMAR, C. L. N. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, av. K. JANOS în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se comunică un exemplar al întâmpinării depuse la dosar de intimatele ORAȘUL N., PRIMĂRIA ORAȘULUI N., CONSILIUL LOCAL N., C. L. N. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR cu reprezentantul recurentei.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța apreciază cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, a se constata că recurenta este continuatoarea fostei asociații obștești . se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1/1 emis la data de 5.03.2003 de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de fata retine urmatoarele – prin SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1118 din 3 iulie 2012, pronuntata de Judecatoria Beius in dosarul nr_, instanta a dispus Respingerea acțiunii formulată de către reclamanta ASOCIAȚIA P. DE PĂDURI, PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE BĂIȚA - 1270 in contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN PRIMARUL ORAȘULUI N., PRIMĂRIA ORAȘULUI N. ȘI CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI N., ORAȘUL N. PRIN PRIMARULUI ORAȘULUI N., C. L. DE FOND FUNCIAR DIN C. PRIMĂRIEI N., C. L. DE FOND FUNCIAR DIN C. PREFECTURII JUDEȚULUI BIHOR, ca nefondată, obligănd reclamanta să achite pârâților de rd.1-3, suma de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform documentelor justificative depuse la dosar.
Pentru a hotara astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele - din cercetarea cărților funciare depuse la dosarul cauzei (filele 101-110) rezultă că:
- numerele topografice din litigiu au fost înscrise inițial în cartea funciară nr. 42 Băița, ulterior o parte din ele au fost translatate în cărțile funciare 1263, 1264 Băița . Din cercetarea foii de proprietate a cărții funciare nr. 42 Băița, rezultă că toate numerele topografice au fost inițial în proprietatea Episcopiei R.-Catolice din Oradea ( înscrierile de sub B1-13), iar ulterior în 12 februarie 1923 se înscrie dreptul de proprietate al Statului R. cu titlu de expropriere, potrivit mențiunilor de sub B16. În cărțile funciare 1263 și 1263 Băița, în urma translatării unor numere topografice din C.F. nr. 42 Băița, s-a înscris în anul 2003, cu titlu de reconstituire dreptul de proprietate pe seama Orașului N. ( B1- C.F. 1263 și B2 – C.F. 1264 Băița )
- din Hotărârea nr. 77/1923 emisă de Comisiunea de ocol pentru împroprietărire Vașcău, în conformitate cu art. 144 al Regulamentului de aplicare a Reformei Agrare s-a dispus:
-art. 1 - „Destină și dă în primire pe seama comunei politice Băița în completarea de pășune comunală din moșia expropriată de către Stat de la Episcopia R. Catolică Oradea M. terenurile înscrise in coala CF nr. 42 Băița sub nr. top: 551, 830, 831, 889, 890, 902, 903, 904, 907, 908, 911, 927, 929, 930, 933, 936, 939, 971, 975, 978, 979, 980, 981, 982, 984, 990, 991, 992, 993, 994, 995, 998, 999, 1000, 1002, 1003, 1004, 1005, 1010, 1011, 1012, 1014, 487/2, 658/1, 825/2, 1048/1, 1048/4, 1049/3, 1049/1, 1050/1, 1051/2, 1052, 599/2, 600/2, 1053/1, 1015/1, 1016/2 in suprafața de 324 jugări 384 stânjeni pătrați, cum si o suprafața de 320 jugări cadastrali din terenul de pădure nr. top. 832 si 892 arătat in opinia si schița inginerului silvic atașate la dosar."
- art.2 - „ Destină și dă în primire comunei politice Băița drept completare de pădure comunala din moșia expropriata de către Stat de la Episcopia R. Catolică Oradea M. terenurile de pădure de sub nr. top. 898, 1059, 1051 in integritate si din . si 892 terenul arătat in opinia și schița inginerului silvic în suprafață totală de 790 jugări cadastrali, toate aceste terenuri înscrise fiind in coala CF nr. 42 din Băița".
Din titlul de proprietate nr.1/1/05.03.2003 emis în pe Orașului N. (fila 81), s-a reținut că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, asupra suprafeței de 894 ha și 2348 mp teren cu vegetație forestieră, din care 589 ha și 1402 mp din fondul forestier național și 305 ha (cu destinație forestieră) și 946 mp din afara fondului forestier național (cu destinație agricolă), situată pe teritoriul orașului N., structurată și amplasată conform celor menționate în anexă și pusă în posesie conform procesului verbal nr.1/30.11.2002.
Din cererea nr.5/15.06.2011 – fila 184, adresată Comisiei Locale N. de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și înregistrată în cadrul acestei instituții sub nr.1225/15.06.2011, de către reclamanta Asociația P. de Păduri, Pășuni și Terenuri Agricole Băița - 1270, rezultă că aceasta a solicitat validarea și punerea în posesie a proprietăților comunale cuprinse în CF 42, precum și a altor bunuri care aparțin satului Băița.
Din Hotărârea Comisiei Locale N. de aplicare a Legilor Fondului Funciar nr.26/25.11.2011 – fila 180, s-a reținut că a fost respinsă cererea înregistrată sub nr.1225/15.06.2011 depusă de Asociația P. de Păduri, Pășuni și Terenuri Agricole Băița – 1270, fiind apreciază ca tardivă.
Din încheierea nr.400/2011 pronunțată de către Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, instanța reține că s-a dispus înregistrarea Asociației P. De Păduri, Pășuni și Terenuri Agricole Băița – 1270, ca persoană juridică fără scop patrimonial, în Registrul special al Judecătoriei Beiuș.
Din proba testimonială administrată în cauză, și anume din declarațiile martorilor Păulaș P. G., N. P. și Petrușe I. – filele 186-188, instanța a reținut următoarele:
- martorul Păulaș P. G. a arătat că:
- de când eu mă știu locuitorii din Băița dețineau pădurile și pășunile din jurul acestei localități, terenuri ce erau administrate de acești locuitori, pădurile fiind în administrarea ocoalelor silvice,
- nu știu dacă era constituită în mod oficial vreo asociație, dar locuitorii Băiței se înțelegeau asupra modului de administrare a terenurilor,
- pădurea nu se putea administra decât cu aprobarea ocolului silvic.
- martorul N. P. a arătat că:
- anterior anului 1952, locuitorii din Băița foloseau pădurile și terenurile din localitate, pășunea fiind curățată de către locuitorii care avea cele mai multe animale .
- după naționalizarea din anul 1952 terenurile au fost folosite în continuare de către locuitorii din Băița.
- în interesul tuturor locuitorilor din Băița se administrau și pădurile, lemnele fiind date în funcție de numărului membrilor de familie.
- martorul Petrușe I. a arătat că:
- toți locuitorii localității Băița au deținut păduri, terenuri arabile și pășuni în extravilanul localității, terenuri ce erau administrate de către locuitorii din . cunosc să fi existat vreo asociației constituită în mod oficial, ci sătenii își organizau curățarea pășunilor și tăierea arborilor din pădure pentru lemne de foc,
- după anii 1950 au intervenit autoritățile statului în folosința terenurilor,
- din anul 1950 pădurile au fost administrate de ocoalele silvice, acestea emițând bonuri pentru locuitorii din Băița, în vederea procurării lemnelor pentru foc,
- și înaintea anului 1950 pădurile erau administrate de ocoalele silvice, ei emițându-ne bonuri pentru lemne, de asemenea noi participam la diverse activități de reîntinerire a pădurilor.
1. În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea faptului că reclamanta este continuatoare în drepturi a fostei asociații obștești „ . a respins-o ca neîntemeiată, retinand ca la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a constituirii asociației obștești „ . mult nici în cartea funciară 42 Băița nu apare vreo înscriere în favoarea acestei asociații. De asemenea, martorii audiați în cauză nu cunosc despre existența vreunei asociații constituite la nivelul localității Băița. Singurul document în care se menționează despre „ . fără a se preciza că este vorba de o asociație ), este Hotărârea nr. 77/1923 emisă de Comisiunea de ocol pentru împroprietărire Vașcău.
- din documentele de constituire a Asociației P. De Păduri, Pășuni și Terenuri Agricole Băița – 1270 – din anul 2011, nu rezultă corespondența ei cu . încât cererea reclamantei a fost considerata de instanta nefondată.
2. În ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1 emis la 05.03.2003, instanța a respins-o, retinand din înscrierile cărții funciare nr.42 Băița, faptul ca S. R. a dobândit proprietatea asupra terenurilor din litigiu cu titlu de expropriere, expropriere inițiată în temeiul Legii pentru reforma agrară din anul 1921, aprobată prin Decretul nr. 3610/1921. Această lege a avut drept scop potrivit art. 1, pct. 1: „sporirea și completarea proprietăților rurale țărănești”., scop ce a fost instituit și urmărit prin Rezoluția Adunării Naționale de la A. I. din data de 1 Decembrie 1918, rezoluție care prin articolul III pct 5 a stabilit cu valoare de principiu, că reforma agrară radicală constituie unul dintre fundamentele „noului Stat R..”
Instanța a reținut sub aspect terminologic că, potrivit art. 1, alin. 2 din Legea nr. 394/1864 pentru comunele urbane și rurale, noțiunea de „comună rurală” avea în vedere forma de organizare administrativ-teritorială, compusă din „unul sau mai multe sate, cătune, etc.”. Unei astfel de comune rurale i se recunoștea și personalitatea juridică, deci calitatea de subiect de drept, potrivit art. 2, teza a doua din Legea nr. 394/1864.
În lumina acestor precizări, este de necontestat că atunci când prin Legea pentru Reforma agrară se face referire la pășuni comunale ori păduri comunale, în fapt, legiuitorul a avut în vedere aceste forme de organizare administrativ-teritorială: comune rurale și/sau comune urbane, ca persoane juridice, după distincțiile prevăzute la art. 1, alin. 2 din Legea nr. 394/1864, iar nu forme asociative, așa cum susține reclamanta .Ca un argument de text în plus, instanța subliniază că legiuitorul însuși a înțeles (a făcut) distincția clară între formele de organizare administrativ-teritoriale, pe de-o parte și formele asociative, pe de altă parte. Sub acest aspect, este de observat că prin mai multe prevederi și chiar în același timp, legiuitorul a făcut referire atât la pășuni/păduri comunale, acestea aparținând unor forme de organizare administrativ-teritoriale, cât și la pășuni/păduri composesorale, urbariale, ca foste forme asociative de drept privat - a se vedea, de exemplu, art. 24, art. 34 din Legea pentru Reforma agrară.
Reține instanța că „sporirea și completarea izlazurilor (pășunilor) și pădurilor comunale rurale” nu doar că reprezentau un scop prioritar al reformei agrare, potrivit art. 1, pct. 1 din lege, dar aveau drept cauză „utilitatea publică”, potrivit art. 1 din aceeași lege. Sub acest aspect, afirmația reclamantei în sensul că s-a avut în vedere o anumită formă asociativă, exclude „utilitatea publică”.Prin art. 32, alin. 1, lit. a, b, c din Legea pentru Reforma agrară se arată, în mod expres, „destinația” unor suprafețe din terenurile expropriate, această procedură luându-se pentru înființarea ori completarea pădurilor comunale.
Edificatoare sunt și prevederile art. 37 din lege, în sensul că administrarea pădurilor comunale existente sau înființate și completate, potrivit legii, erau date în administrarea „organelor silvice ale statului”, iar nu unor forme asociative private.
Din cărțile funciare depuse la dosarul cauzei nu rezultă că proprietatea asupra terenurilor din litigiu ar fi aparținut formei asociative reclamante. De asemenea, nici înscrisurile depuse de către reclamantă, parvenite de la Arhivele Naționale ( filele 301-302; 321-322), nu fac nici o referire clară, fără echivoc, la dreptul de proprietate al Asociației, ci dimpotrivă în cuprinsul Hotărârii nr. 77/1928 nu se face nici o referire la Asociația . doar la . asemenea din probațiunea testimonială se confirmă utilitatea publică a imobilului în litigiu, pădurea fiind exploatată în interesul întregii comunități.
De altfel, din cercetarea legii pentru reformă agrară ( articolul 92 și următoarele), instanța observă că astfel de forme asociative nu au fost prevăzute printre beneficiarii împroprietăririi,.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța de fond concluzionează în sensul că prin împroprietărirea în favoarea comunei Băița, se înțelege dreptul de proprietate recunoscut unei forme de organizare administrativ-teritorială, cu personalitate juridică, iar nu dreptul de proprietate recunoscut unei forme asociative de drept privat.
În ceea ce privește minuta întâlnirii, care a avut loc la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a arătat că prin noțiunea de „comună” se înțelege forma asociativă existentă la nivelul localității respective, instanța reține ca opinia respectivă constituie o afirmație a persoanelor prezente la acea întâlnire, neputându-i-se recunoaște vreo însemnătate juridică, în lipsa unor precizări/argumente logice și juridice, fundamentate pe o interpretare clară, judicioasă a textelor legale în vigoare la vremea respectivă.
- nu s-a prezentat nici un argument în temeiul căruia cu opinia majoritară, s-a ajuns la concluzia de ordin general că „pădurile și pășunile preluate în prealabil de S. R., prin expropriere, au fost date apoi în proprietatea comunelor rurale, în sensul de comunități rurale sau politice în cadrul formelor asociative de proprietate ale locuitorilor fiecărei localități în parte.”
- Prin art. 92 din Legea pentru reformă agrară sunt arătate, în mod expres, categoriile de persoane ce urmează a fi împroprietărite, normele respective nefăcând, măcar, vreo referire la formele asociative existente în vremea respectivă, ca beneficiare a împroprietăririi.
Reține instanța mai apoi și prevederile art.6 din Legea 1/2000 „(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești și municipale și cele județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenta actelor doveditoare prevăzute la art.9 alin.(5) din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art.11 alin. (1) si (2) din aceeași lege.
12 Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titluri de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate .
14Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeșai forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate. ;
precum și prevederile art. .II din Legea 169/1997 potrivit cărora dispozițiile modificatoare sau de completare ori abrogare a acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și a altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii Fondului Funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor.”
Reține finalmente instanța că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din litigiu, titlul de proprietate din litigiu, fiind emis în mod legal în favoarea Orașului N. .
3.. În ceea ce privește capetele de cerere nr. 3 și 4 din acțiunea introductivă, instanța de asemenea a respins-o ca neîntemeiată, ținând seama de argumentele expuse pe larg în paragrafele anterioare, reținând totodată in contextul existenței unor legi speciale în materie, că reclamanta a depus doar în anul 2011 cerere la comisiile abilitate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, văzând și argumentele prezentate, instanța a respins-o ca neîntemeiate și aceste două cereri, reclamanta nefiind titulara dreptului de proprietate, situația tabulară fiind una reală ce nu se impune a fi rectificată.
A obligat reclamanta să achite pârâților de rd.1-3, suma de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform documentelor justificative depuse la dosar – fila 185 dosar.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA P. DE PĂDURI, PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE BĂIȚA – 1270, criticand hotararea atacata sub aspectul dispozițiilor art. 555, art. 565 si următoarele, precum si art. 897 si următoarele din Noul Cod Civil, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si art. 20 paragraf 2 din Constituția României
In motivarea recursului, recurenta invedereaza ca prin Hotărârea nr. 77/1923 emisa de Comisiunea de ocol pentru improprietarire Vascau, in cadrul lucrărilor referitoare la aplicarea proprietarilor in ., deliberând cu unanimitate de voturi in conformitate cu art. 144 al Regulamentului de aplicare a Reformei Agrare dispus dupa cum urmează:
Art. 1 - „Destina si da in primire pe seama comunei politice Baita in completarea de pasune comunala din moșia expropriata de către Stat de la Episcopia romano catolica Oradea M. terenurile inscrise in coala CF nr. 42 Baita sub nr. top: 551, 830, 831, 889, 890, 902, 903, 904, 907, 908, 911, 927, 929, 930, 933, 936, 939, 971, 975, 978, 979, 980, 981, 982, 984, 990, 991, 992, 993, 994, 995, 998, 999, 1000, 1002, 1003, 1004, 1005, 1010, 1011, 1012, 1014, 487/2, 658/1, 825/2, 1048/1, 1048/4, 1049/3, 1049/1, 1050/1, 1051/2, 1052, 599/2, 600/2, 1053/1, 1015/1, 1016/2 in suprafața de 324 jugari 384 stânjeni pătrați, cum si o suprafața de 320 jugari cadatrali din terenul de pădure nr. top. 832 si 892 arătat in opinia si schița inginerului silvic atașate la dosar."
Art. 2 — „ Destina si da in primire comunei politice Baita drept completare de pădure comunala din moșia expropriata de către Stat de la Episcopia romano catolica Oradea M. terenurile de pădure de sub nr. top. 898, 1059, 1051 in integritate si din . si 892 terenul arătat in opinia si schița inginerului silvic in suprafața totala de 790 judari cadastrali. Toate aceste terenuri inscrise fiind in coala CF nr. 42 din Baita".
Ulterior Hotărârii de improprietarile nr. 77/1923 emisa de Comisiunea de ocol pentru improprietarire Vascau au fost emise o . alte acte prin care numerele topografice si suprafețele terenurilor mai sus indicate au fost modificate in mod repetat, urmând ca la finalizarea Reformei Agrare . detina terenurile indicate in adresa nr. 2775 emisa la data de 11.08.2000 de către Oficiul de cadastru Agricol si Organizarea Teritoriului Agricol Bihor - Oradea si adresa nr. 2812 emisa la data de 18.08.2000 de către Oficiul de Cadastru Agricol si Organizarea Teritoriului Agricol Bihor - Oradea.
Terenurile cu privire la care recurenta solicita constararea calității de proprietare, prin Hotărârea nr. 77/1923 emisa de Comisiunea de ocol pentru împroprietărire Vascau s-a dispus improprietarirea comunei politice Baita, forma asociativa înființata in localitățile unde nu exista conform art. 32 al Legii Reformei Agrare.
Recurenta apreciaza ca nu exista identitate intre . calitate de forma de asociere obșteasca si . de unitate administrativ teritoriala.
Un prim argument in acest sens il contituie insasi formularea hotărârii mai sus indicate. Astfel, data in partea introductiva se face referire la aplicarea Reformei Agrare in „.", ocazie cu care se face trimitere la unitatea administrativ teritoriala, pentru a identifica locația in care urmează sa produce efecte aceasta hotărâre, in momentul in care se individualizează persoana juridica cu privire la care se dispune improprietarirea, se face referire exclusiv la „. constata astfel faptul ca improprietaririle nu s-au făcut in favoarea unei localități ca parte a unității administrativ teritoriale, ci in favoarea unei entități, asimilata formelor asociative cu denumirea de „. exclusiv in regiunea Transilvaniei, Maramureșului, Crisanei si Banatului.
Un alt argument in susținerea acestui punct de vedere consta opinia Consiliului Superior al Magristraturii exprimata prin Nota nr. 692/2007 privind interpretarea art.26, alin.l din Legea nr. 1/2000 conform căreia potrivit Legilor Fondului Funciar „termenul de . fiecare localitate in parte si nu se refera la . la forma asociativa de proprietate, majoritatea localităților neavand niciodată calitatea de .>
In ceea ce privește primul petit al prezentei acțiuni, referitor la constatarea faptului ca recurenta este continuatoarea fostei asociații obștești . ca, in anul 1923 s-a dispus improprietarirea unei entități asimilata formelor asociative cu denumirea de „.-hoc din persoanele fizice care dețineau gospodarii pe actualul teritoriu al localității Baita.
Evenimentele care au urmat ulterior, respectiv preluarea tuturor terenurilor aflate in proprietate privata de către stat, a determinat sistarea pentru o durata nedefinita la acea data, a activității formei asociative comune politica Baita, care a fost in imposibilitate de a-si continua activitatea.
Actuala Asociație a P. de Păduri, Pasuni si Terenuri Agricole Baita - 1270 este continuatoarea vechii forme asociative ., in mod brutal, a fost obligata sa-si inceteze activitatea.
Un argument in acest sens este faptul ca membrii vechii forme asociative, respectiv persoanele fizice care dețineau gospodarii pe teritoriul localității Baita au calitatea de membrii si ai actualei forme asociative, fie ei insisi, persoanal, fie succesorii ai acestora (copii, nepoți).
Apare, deci, cu evidenta ca noua asociație este, pe plan instituțional, continuatoarea - succesoarea universala a vechii forme asociative.
Mai mult, act constitutiv al Asociației P. de Păduri, Pasuni si Terenuri Agricole Baita - 1270 dispune la art. 7 ca scopul subscrisei este: „Recuperarea, administrarea pădurilor, pășunilor, terenurilor agricole, bunurilor mobile si imobile, fondului cinegetic, a resurselor naturale si energetice, promovarea turismului, refacerea ecologica a zonei si recuperarea drepturilor pierdute ale satului Baita".
Prezenta Asociație, este astfel continuatoarea de fapt a formei asociative . ad-hoc cu ocazia aplicării Reformei Agrare.
Raportat la toate cele mai sus evidențiate, va rugam sa constatați faptul ca subscrisa este continuatoarea fostei asociații obștești .>
Apreciaza ca, din intreg probatoriul administrat in prezenta cauza, respectiv inscrisuri (actele de constituire ale subscrisei, tabelele privind membrii subscrisei) si proba testimoniala, rezula faptul ca in urma improprietarii Comunei Politice Baita prin Reforma Agrara, terenurile astfel dobândite au fost deținute, utilizate si/sau administrate de către locuitorii localității Baita, in mod autonom, iar nu de către unitatea administrativ teritoriala .>
In ceea ce privește forma asociativa . a fost o forma asociativa obseasca ad-hoc, nefiind constituita conform dispozițiilor Legii nr. 21/1924 privind persoanele juridice, in vigoare la acest moment. In același sens s-au constituit asociații si in localitățile invecinate, in calitate de continuatoare a „comunelor politice", aspect recunoscut in mod definitiv si irevocabil prin hotărâri pronunțate de Judecătoria Beius. Un argument in acest sens fiind si Nota nr. 692/2007 privind interpretarea art.26, alin.l din Legea nr. 1/2000 emisa de Consiliul Superior al Magistraturii conform căreia potrivit Legilor Fondului Funciar „termenul de . fiecare localitate in parte si nu se refera la . la forma asociativa de proprietate, majoritatea localităților neavand niciodată calitatea de . avut in vedere si scopul asociatiei recurente, conform actelor constitutive, precum si faptul ca in prezent are 319 membrii, in condițiile in care in localitatea Baita sunt atribuite cea. 230 numere administrative.
In ceea ce privește petitul doi al acțiunii, constând in constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1/1 emis la data de 05.03.2003 de C. Județeană de Proprietare asupra Terenurilor Bihor, solicita a se avea in vedere faptul ca prin emiterea titlului de proprietate constat au fost incalcate normele imperative ale art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, conform cărora: „Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data incheierii actului juridic, următoarele acte emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri."
Solicita a se avea in vedere faptul ca unității administrativ teritoriale Orașul N. i s-a atribuit ilegal terenul cu care a fost împroprietărită . in vedere faptul ca improprietarirea s-a efectuat conform Reformei Agrare in favoarea membrilor comunității, iar unitățile administrativ teritoriale au primit la Reforma Agrara proprietăți sătești pentru drumuri si extinderea vetrei satului, teren intrat in proprietatea unităților administrativ teritoriale actuale dupa formarea acestora in baza dispozițiilor art. 327 din Legea de Unificare Administrativa din 1925 si denumit ulterior izlaz comunal de Legea nr. 18/1991 (constând in teren arabil si fanete).
Legea pentru Unificare Administrativa nr. 1059/1925 prevede la art. 1 ca: „Teritoriul Tarii se imparte in comune rurale si urbane", iar Legea pentru modificarea unor dispozitiuni din Legea pentru Organizarea Administratiunii Locale, publicata in Monitorul Oficial nr. 161/1931, la art. 1 prevede ca: „actualele impartiri administrative sătești sunt si raman desființate", dar . teritoriala a fost infiintata abia in baza Legii nr. 5/1950, care a desființat vechea impartire administrațiv-teritoriala in sate, plase, județe (conform actelor timpului: Recensământul General al României, 1930). Este relevant de reținut ca fiecare ., pana la apariția Legii nr. 5/1950.
Denumirea teritoriului aferent unei localități de „. legilor amintite a fost adoptata si utilizata in Transilvania in Cărțile Funciare intocmite dupa anul 1930, dar hărțile cadastrale au rămas aceleași de la înființarea Cârtii Funciare, pe localități pana la apariția Legii nr. 7/1996, conform căreia Cărțile Funciare se intocmesc pe UAT - unitate administrativ teritoriala.
Aceasta „. împroprietărită intrucat reprezintă hotarul unei localități, cu terenuri care aparțineau persoanelor fizice sau juridice din localitate sau din alte localități, si acest inteles a apărut dupa Legea Reformei Agrare din 1921.
Termenii de . s-au folosit alternativ pentru același teren in actele de Reformei Agrare, deci, daca „. forma asociativa de proprietate conform legii, si . forma asociativa de proprietate.
. unitate administrativ teritoriala in perioada Reformei Agrare, iar daca nu exista nu putea fi improprietarita. Unitatea administrativ teritoriala din perioada Reformei Agrare erau satul, plasa, județul, iar . teritoriala a fost infiintata in baza Legii 5/1950.
. de proprietate a existat concomitent cu unitățile administrativ teritoriale ale timpului (. s-a confundat, fiind infiintata in localitățile unde nu exista conform art. 32 al Legii pentru Reforma Agrara ori aceasta lege nu si-a propus infiintarea de unități administrativ teritoriale.
Satele au primit la Reforma Agrara proprietăți pentru drumuri si pentru extinderea vetrei satului, terenuri la care sunt indreptatite unitățile administrativ teritoriale.
Astfel, improprietarirea s-a făcut in favoarea membrilor comunității (capi de familie, număr de fumuri) care au plătit aceste proprietăți la valoarea reala, statul necontribuind la plata prețului (art. 135 Legea Reformei Agrare).
Termenul de . era consacrat si utilizat in Transilvania in materia dreptului de proprietate cu secole inainte de apariția acestor legi, iar proprietatea comunala definește o proprietate . unei localități data in completare la alte proprietăți comune ale sătenilor si obținută in condiții identice cu alte forme comune de proprietate (comunale, composesorate, urbariale), prin cumpărări directe, donații, edicte, Legi de improprietarire (conform Decretului-Lege nr. 1099/1928).
In acest sens este si Nota nr. 692/14 nov. 2007 privind interpretarea art. 26, alin. 1 din Legea nr. 1/2000 emisa de conducerea Consiliului Superior al Magistraturii, care definește ". forma asociativa de proprietate indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate cuprinsa in textul legii: "termenul de . fiecare localitate in parte si nu se refera la . la forma asociativa de proprietate, majoritatea localităților neavand niciodată calitatea de .>
Apreciaza ca unității administrativ teritoriale Orașul N. i s-a atribuit ilegal terenul cu care a fost improprietarita . in vedere faptul ca improprietarirea s-a efectuat conform Reformei Agrare in favoarea membrilor comunității, iar unitățile administrativ teritoriale au primit la Reforma Agrara proprietăți sătești pentru drumuri si extinderea vetrei satului, teren intrat in proprietatea unităților administrativ teritoriale actuale dupa formarea acestora in baza dispozițiilor art. 327 din Legea de Unificare Administrativa din 1925 si denumit ulterior izlaz comunal de Legea nr. 18/1991 (constând in teren arabil si fanete).
Solicita a se constata ca are calitatea de proprietara cu privire la suprafata totala de 894 ha 3132 mp teren arabil, pasune si pădure, identificate cu nr. top 487/2, 551, 599/2, 600/2, 658/1, 829, 830, 831, 832/1, 832/2, 888, 889, 890, 892/1, 892/2, 898, 900, 902, 903, 904, 907, 908, 911/1, 911/3, 927, 925/1, 925/2, 1047, 1059, 1061/1, 1061/2 si inscrise in cartea funciara nr. 42 a localității Baita, cartea funciara nr. 1263 a localității Baita si cartea funciara nr. 1264 a localității Baita si sa dispuneți rectificarea cârtii funciare nr. 42 a localității Baita, cârtii funciare nr. 1263 a localității Baita si a cârtii funciare nr. 1264 a localității Baita in sensul radierii inscrierii dreptului de proprietate al Statului R. si al Orașului N. si sa dispuneți inscrierea in toate aceste cârti funciare ca titular al dreptului de proprietate a „Asociația P. de Păduri, Pasuni si Terenuri Agricole Baita - 1270" cu privire la numerele topografice indicate la petitul 3 al prezentei acțiuni.
Prin intimpinare, intimatii ORAȘUL N., PRIMĂRIA ORAȘULUI N., CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI N. si C. L. DE FOND FUNCIAR DIN C. PRIMĂRIEI N., au solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea pozitiilor lor procesuale, intimatii invedereaza ca criticile recurentei sant nefondate, prin acțiunea introductivă, așa cum am arătat, reclamanta- recurentă încearcănd voalat să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor reprezentând pădure și pășune înscrise în c,f. 42, 1263, 1264 a localității Băița
Această încercare rezidă din starea de pasivitate în care s-au complăcut cetățenii din localitatea Băița, care așa cum rezultă din actele depuse în probațiune, au constituit Asociația P. de P., Pășuni și Terenuri Agricole Băița - 1270, doar la nivelul anului 2011, iar cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost depusă în data de 15.06.2011 și înregistrată la C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar N. sub nr. 1225 din 15.06.2011.
Din acest punct de vedere prin Adresa nr. 2536/28.11.2011 C. L. N. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a comunicat cu reclamanta -recurentă Adresa nr. 2536, prin intermediul căreia a fost comunicată și Hotărârea nr. 26/2011 a aceleiași Comisii, prin care li s-a făcut cunoscut că a fost respinsă cererea lor înregistrată sub nr. 1225/15.06.2011, apreciindu-se ca fiind tardiv formulată, trebuind depusă până la data de 30 noiembrie 2005. Nesocotirea acestui termen atrage practic decăderea din dreptul de a solicita rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
De asemenea, li s-a adus la cunoștință că parte din te-renurile solicitate au fost validate de către C. Județeană Bihor de aplicare a Legii Fondului Funciar ca pădure comunală prin Hotărârea nr. 2092/v/8.11.2011, pentru suprafața de 894,23 ha existând eliberat Titlul de proprietate nr. 1/1 din 05.03.2003.
Având în vedere cele de mai sus menționate și faptul că imobilele intră sub incidența dispozițiilor Legi 18/1991, consideră că pentru soluționarea cererii de reconstituire era necesară depunerea unei astfel de cereri la C. L. N., iar termenul de depunere era de 60 de zile, care raportându-ne la prevederile Legii 247/2005 puteau fi depuse până în data de 30 noiembrie 2005. Nesocotirea termenului atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din litigiu și totodată nerespectarea acestui termen atrage stingerea dreptului de a solicita și a obține analiza și prin aceasta rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Suntem deci în prezența unei Legi speciale, care cuprinde dispoziții derogatorii de la dispozițiile cuprinse în dreptul comun, care în domeniul Fondului Funciar, instituie o procedură specială de urmat, pentru a se putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate, procedură care nu este facultativă, ci din contră este imperativă, obligatorie pentru toate persoanele care se consideră îndreptățite să beneficieze de prevederile acestor legi.
Analizând fondul pretențiilor reclamantei-recurente, respectiv solicitarea privind constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 1/1 emis la data de 05.03.2003 și întreaga teorie potrivit cărei unității administrativ teritoriale, Orașul N., i s-ar fi atribuit ilegal terenul cu care a fost împroprietărită . Reforma Agrară din anul 1921, consideră că aceste solicitări sunt nefondate. De asemenea, întreaga teorie dezvoltată în jurul confuziei create între termenul de Comună ca și unitate administrativ teritorială, respectiv termenul de comună ce definește o formă asociativă de proprietate, pornindu-se și de ia Nota 692/14.11.2007 privind interpretarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea 1/2000 emisă de Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii, consideră ca fiind lipsită pe orice suport real și probator.
Din cuprinsul actelor de la dosar, nu rezultă faptul că reclamanta ar fi continuatoarea în drepturi a fostei forme asociative . nici o înscriere referitoare la această formă asociativă în vreo evidență de cartea fi nicră
De asemenea, analizând cuprinsul Actului Constitutiv și al Stutului depus de reclamanta- recurentă, nu se regaseste la capitolul patrimoniu, vreo mențiune corespunzătoare cu privire la cuprinderea în patrimoniu a terenurilor menționate în petitul cererii, la litera F din actul Constitutiv arătându-se că patrimoniul la data constituirii este format din activul inițial al asociației alcătuit din aportul în bani al asociaților, de câte 80 Ron fiecare asociat în valoare totală de 720 Ron.
Tot din cuprinsul Actelor Constitutive și al Statutului se dospinde concluzia potrivit căreia la data dobândirii personalității juridice reclamanta-recurentă nu a făcut nici o referire în cuprinsul acestor acte, din care să rezulte că ar fi continutoarea fostelor forme asociative și anume ASOCIAȚIA . .
Noțiunea de comună politica, în accepțiunea intimatilor, are în vedere unitatea administrativ teritorială Băița și nicidecum o veche formă asociativă de proprietate ce ar fi existat în trecut, la nivelul acestei localități. Ca și argument de text, sant dispozițiile Legii nr. 394/31.03.1864, pentru comunele urbane și rurale care la art. 1 prevedea că toate satele, orașele și oășelele României) vor forma pe viitor comune independente, care se vor împărți în comune rurale compuse din unul sau mai multe sate, cătune și comune urbane compuse din orașe și orășele. Mai departe în articolele următoate 2 și 3 al aceleiași legi era prevăzut faptul că fiecare . juridică, care se îngrijește singură de interesele sale și toți locuitorii care fac parte dintr-o comună au obligația să contribuie la sarcinile comunale .
Aceste prevederi trebuiesc coroborate și cu principiile stabilite prin dispozițiile art. 1 pct. 1și 4, art. 25 din Decretul 3610/1921 privnd aprobarea Legii pentru Reforma Agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș publicat în Monitorul Oficial nr. 93/30.07.1921, precum și prin dispozițiile art. 1 ale Regulamnatului din 31 octombrie 1921 publicat în Monitorul Oficial nr. 176/06.11.1921.
Raportat la aceste prevederi se desprinde concluzia potrivit căreia leguitorul de la acea vreme a stabilit, ca scop al Reformei Agrare sporirea și completarea poprietăților rurale țărănești, respectiv completarea islazurilor și pădurilor comunale rurale, iar comună rurală avea în vedere forma de organizare teritorială, cu personalitate juridică compusă din unul sau mai multe cătune.
Așadar, este de necontestat faptul că atunci când în cuprinsul Legii pentru Reformă Agrară se face referire la pășuni comunale, ori păduri comunale, legiuitorul a avut în vedere comunele rurale ca și forme de organizare administrativ teritoriale și nicidecum vechile forme asociative de proprietate, așa cum suține reclamanta .
Chiar în cuprinsul legii pentru Reforma Agrară, legiuitorul de la acea vreme a făcut distincție între comună ca și formă de organizare administrativ teritorială pe de o parte și formele asociative de proprietate, pe de altă parte.
In acest sens sunt prevederile art. 12 și 13 din Decretul 3610/1921 în care legiuitorul când face vorbire despre pășunile aparținând formelor asociative folosește noțiunea de izlazuri urbariale, composesorale, respectiv art. 14 alin. 3 în care atunci când face referire la pășunile aparținând unor forme de organizare administrativ teritoriale, folosește noțiunea de pășune comunală.
Din ansamblul dispozițiilor Legii pentru Reforma Agrară rezultă cu claritate faptul că prin aceasta s-a urmărit satisfacerea cauzei de utilitate publică ca unic scop al reformei agrare, fiind împroprietărită unitatea admnistrativ teritorială și nu forma asociativă de proprietate.
Referitor la acea notă a Consiliului Superior al Magistraturii, apreciaza că aceasta nu tot timpul a fost luată în considerare de către instanțele de judecată. Imediat după apariția acesteia, practica judiciară a confirmat aceste afirmații, însă ulterior după o analiză mai aentă a dispozițiilor cuprinse în Decretul nr. 3610/1921 orientarea practicii a devenit diferită. în acest sens exemplificăm prevederile cuprinse în considerentele Deciziei civile nr. 982/R/09.12.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea în Dosar_ în care se arată :" Instanța de fond a apreciat eronat că noțiunea de comună ce apare în documentele de împroprietărire și în c.f. 1505 Tărcaia nu reprezintă echivalentul unității administrativ teritoriale de astăzi, ci echivalentul Comunei Politice la care fac trimitere prevederile art. 26 din Legea 1/2000. în acest sens se constată că insclusiv Legea pentru Reforma Agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, aprobată prin Decretul nr. 3610/23 iulie 1921 folosește termenul de comună în sensul de unitate administrativ teritorială, relevante în acest sens fiind dispozițiile art. 14
Aceleași opinii sunt împărtășite și în considerentele Sentinței civile nr 1339/2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș în Dosar_, sentință care nu a mai fost recurată
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate de recurentă, cat si de instanța din oficiu, raportat la prevederile art. 304 si art. 304 indice 1 c.pr.civ., tribunalul retine că recursul este nefondat pentru motivele ce succed:
În esență recurenta susține că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică pe fondul cauzei, reținând în motivarea soluției sale, potrivit prevederilor art.1 alin 2 din Legea 394/1864 imprejurarea că o comună rurală este o formă de organizare admistrativ teritorială alcătuită din unul sau mai multe sate, cătune etc.
Reanalizând ansamblul material probator administrat în fața instanței de fond din perspectiva criticilor recurentei dar și a eventualelor motive de ordine publică instanța de recurs reține că recurs este nefondat sub toate aspectele.
În esență reclamanta urmărea prin cererea de chemare în judecată emiterea unui titlu de proprietate pe seama sa, pe mai multe terenuri cu destinație de pădure și pășune enumerate în cerere cu privire la care a susținut că au aparținut formei asociative .>
Din inscrisurile depuse la dosar rezultă că terenurile în litigiu au fost împroprietarite pe seama Comunei Politice Ștei iar susținerile instanței de fond, potrivit căreia . altceva decât unitatea administrativ teritorială, susținută și de afirmația reclamantei recurente potrivit căreia terenurile erau folosite de întreaga comunitate din Ștei, sunt legale și temeinice.
Ceea ce se contestă și reprezintă problema esențială supusă dezbaterii și analizei în prezenta cauză este dacă persoana improprietarita in urma reformei agrare, . reclamanta, ca formă asociativă dintre cele enumerate la art. 26 alin. 1 din Lg 1/2000 sau unitatea administrativ teritorială în sine, respectiv .> Stabilirea corectă a identității proprietarului tabular se poate face numai din analiza modalității de dobândire a dreptului de proprietate și a legislației în vigoare la data dobândirii proprietății.
Potrivit cap. 3 (art. 32 și urm.) din legea reformei agrare din pădurile expropriate se constituiau „pădurile comunale”, a căror întindere se calcula potrivit unor criterii prevăzute de lege, în raport de numărul și ocupația familiilor din comună, cu luarea în considerare a întinderii pădurilor urbariale, composesorale dar și a pădurilor comunale deja existente. Reglementarea legală prevedea înființarea de păduri comunale și completarea celor existente. Aceasta se făcea în primul rând din proprietățile expropriate și din pădurile statului, în lipsă de astfel de păduri expropriindu-se în anumite limite pădurile persoanelor juridice, ale particularilor, pădurile comunale, urbariale, composesorale și alte păduri. Exploatarea pădurilor comunale existente deja sau înființate prin legea reformei agrare se făcea prin organele silvice ale statului, conform legilor în vigoare.
Potrivit capitolului 5 din lege exproprierea se făcea cu plata, achitată în modalitățile prevăzute de lege, de către stat, care devenea proprietarul imobilelor expropriate. Ulterior, persoana împroprietărită achita către stat prețul imobilului. În ce privește terenurile agricole vândute persoanelor fizice statul subvenționa 50% din preț, însă în ce privește pădurile și pășunile comunale, statul nu contribuia în nici un fel la plata prețului (art. 135 din lege), acestea trebuind a fi achitate în întregime de către localitatea beneficiară.
Din cuprinsul legii reformei agrare nu rezultă preocuparea Statului R. de a împroprietări formele asociative, indiferent de denumirea pe care acestea o purtau. Singurii care au beneficiat de împroprietărire au fost țăranii muncitori de pământ, preferați de lege in ordinea stabilita prin art.92.
Din prevederile art. 32, ale legii reformei agrare rezulta ca s-au înființat doar păduri comunale. Persoanele fizice nu au fost împroprietărite cu păduri cum de altfel nu au fost împroprietărite nici formele asociative care aveau in proprietate păduri, in cele 4 provincii romanești vizate de către lege (Transilvania, Banat Crișana si Maramureș). Dacă intenția legii ar fi fost de a împroprietări formele asociative existente, ar fi făcut trimitere la completarea pădurilor urbariale sau composesorale, ori ale altor forme asociative, ceea ce nu s-a făcut, din contră, pădurile acestora erau susceptibile de expropriere pentru formarea pădurilor comunale.
Pentru înțelegerea noțiunii de „pădure comunală” cuprinsă în legea reformei agrare din 1921 este necesară analizarea acesteia și coroborat cu legile de organizare administrativă în vigoare în epocă, respectiv Legea 394/1864 pentru comunele urbane și rurale și Legea 95/1925 pentru unificarea administrativă, dar și Codul Silvic al României din 9.04.1910, care s-a aplicat până în 1969, deoarece terminologia legală nu poate avea un înțeles diferit în acte normative în vigoare concomitent.
Legile de organizare administrativă prevedeau că se numesc comune unitățile administrative în care era împărțit teritoriul țării, acestea având personalitate juridică. În enumerarea din art. 1 al Codului Silvic, pădurile ce aparțineau comunelor erau alăturate la lit. a celor ale Statului, Domeniului Coroanei și județelor, pădurile deținute în devălmășie, pădurile particulare sau ale persoanelor juridice fiind avute în vedere distinct.
Indiferent de proprietar, pădurile au fost exploatate întotdeauna în regim silvic, iar prin Constituția din 1948 s-a prevăzut că toate pădurile sunt proprietate publică de stat, astfel că acestea nu mai puteau fi deținute de celelalte entități enumerate în Codul Silvic, deci nici de comune.
Formele asociative de proprietate dețineau in proprietate privata de grup, terenuri împădurite fiind organizate prin statutul de constituire. Ceea ce este specific acestor grupuri de proprietari, in indiviziune organizate in forma asociativa, este faptul ca ele nu se identifica niciodată cu totalitatea membrilor unei colectivități, care sunt organizați din punct de vedere administrativ-teritorial sub forma comunelor. Comunele nu funcționează în baza unui statut ci în baza legii și au in componenta lor pe toți locuitorii și rămân ca atare indiferent de plecarea unor locuitori sau venirea unora noi, în timp ce formele asociative erau formate din proprietarii inițiali și funcționau în baza unui statut propriu, care trebuia întocmit în formă autentică.
In concluzie se poate susține ca atribuirea pădurilor comunale s-a făcut doar pentru structurile administrativ-teritoriale existente la momentul adoptării legii.
In mod corect a retinut prima instanta si faptul ca reclamanta nu a facut dovada ca ar fi continuatoarea fostei forme asociative. Se mai retine ca asociatia recurenta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din litigiu doar in cursul anului 2011, deci ulterior datei limita de 30.11.2005, aceasta fiind tardiva.
Chiar si constituirea formei asociative ASOCIAȚIA P. DE PĂDURI, PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE BĂIȚA – 1270 a avut loc in cursul anului 2011, deci ulterior termenului prevazut de art. 28 din Legea nr 1 din 2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr 247 din 2005. Mai mult, din actele constitutive rezulta ca aceasta asociatie a fost infiintata in temeiul OG nr 26 din 2000, si in temeiul dispoztiilor speciale ale legilor fondului funciar mai sus aratate. Tot din cuprinsul Actelor Constitutive și al Statutului se despinde concluzia potrivit căreia la data dobândirii personalității juridice, reclamanta-recurentă nu a făcut nici o referire în cuprinsul acestor acte, din care să rezulte că ar fi continuatoarea fostelor forme asociative și anume ASOCIAȚIA . .
Față de considerentele mai sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, instanța urmează sa dispună respingerea recursului ca nefondat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 Cod pr.civ. invocat de recurent si nefiind identificate nici alte motive de ordine publica care sa conducă la modificarea sentinței recurate.
Retinand culpa procesuala a recurentei, in temeiul art. 274 c.pr.civ., o va obliga sa plateasca intimatilor ORAȘUL N., CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI N. si C. L. DE FOND FUNCIAR DIN C. PRIMĂRIEI N., cu titlu cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial, suma de 2.500 lei, conform chitantei justificative de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta ASOCIAȚIA P. DE PĂDURI, PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE BĂIȚA - 1270 cu sediul în loc. Băița, nr.137, jud. Bihor și cu sediul procesual ales în Timișoara, ..57, jud. T., la Cabinet Individual de Avocat P. I. L., in contradictoriu cu intimatii S. R. PRIN PRIMARUL ORAȘULUI N., PRIMĂRIA ORAȘULUI N. ȘI CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI N. cu sediul în N., ., jud. Bihor, ORAȘUL N. PRIN PRIMARULUI ORAȘULUI N. cu sediul în N., ., jud. Bihor, C. L. DE FOND FUNCIAR DIN C. PRIMĂRIEI N. cu sediul în N., ., jud. Bihor, C. L. DE FOND FUNCIAR DIN C. PREFECTURII JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1128 din 03.07.2012 pronunțata de Judecătoria Beiuș, pe care o păstrează in totalitate.
Obliga recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 2500 lei în favoarea intimaților de rând 2, 3 și 4.
Definitivă si irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din 01.10.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. R. M. S. A. C. O. I.
Red. jud. R.C.
Red. jud. fond M.C.
Tehnored R.C.
2 ex/8.10.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Sentința nr. 122/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
