Partaj judiciar. Sentința nr. 3631/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3631/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 5759/271/2004**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 198/A/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. R.
Judecător C. A. D.
Grefier S. O.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii apelurilor Civile declarate împotriva sentinței civile nr. 3631/2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de apelanții P. P. și P. F., ambii domiciliați în Cluj N., .. 27, ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimații G. M. și G. V., ambii domiciliați în Oșorhei, nr. 647, jud. Bihor C. L. OȘORHEI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 1 A, jud. Bihor, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 15.05.2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.05.2013, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Deliberând asupra apelurilor civile de față, instanța de apel reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3631 din 25.03.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului P. P., excepția prescripției achizitive invocate și excepția inadmisibilității invocate de intervenientul G. V. și pârâta G. M., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanții G. M. și V. în dosarul conexat nr._ în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Oșorhei și C. județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar Bihor, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții P. F. și P. E. în contradictoriu cu pârâta reclamantă-reconvențională G. M. și interveninetul G. V. în dosarul nr._ ambii cu domiciliul în Cluj N., .. 27, . și în consecință, s-a constatat că reclamantul P. P. are drept de moștenire după defuncta P. E. decedată la data de 12.08.1980 în calitate de nepot de soră, s-a constatat că reclamanta P. F. și sora sa pârâta G. M. au calitatea de moștenitoare după defunctul P. G. decedat la data de 08.03.1965 în calitate de nepoate de frate, s-a constatat că masa succesorală după defuncta P. E. se compune din cota de ½ din terenurile identificate cu nr. topo 2199 Oșorhei în suprafață de 3518 mp, nr. topo 2200 Oșorhei în suprafață de 2755 mp și nr. topo 2350/4 Oșorhei în suprafață de 1439 mp, s-a constatat că masa succesorală după defunctul P. G.( G.) se compune din suprafața de 5755 mp teren identificat cu nr. topografic 770/24 și din cota de ½ din terenurile identificate cu nr. topo 2199 Oșorhei în suprafață de 3518 mp, nr. topo 2200 Oșorhei în suprafață de 2755 mp și nr. topo 2350/4 Oșorhei în suprafață de 1439 mp, s-a dispus rectificarea în CF nr. 924 Oșprhei a suprafeței nr. topo 2200 în sensul înscrierii suprafeței reale rezultată din expertiză de 2755 mp în loc de 2733 mp( 760 stj) cât figurează înscris acolo, s-a dispus sistarea indiviziunii conform folosinței părților evidențiată în variantei I din raportul de expertiză, întocmit de expert T. D., astfel: formarea unui lot în favoarea reclamanților P. F. și P. P. compus din nr. topo. 770/24 în suprafață de 5755 mp, formarea unui lot în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale G. M. format din nr. topo 2350/4 în suprafață de 1439 mp, nr. topo 2199 în suprafață de 3518 mp și nr. topo 2200 în suprafață de 2755 mp, obligarea pârâtei G. M. la plata unei sulte în cuantum total 3.808, 25 euro la cursul de schimb de la data plății, în favoarea reclamanților P. P. și P. F., s-a dispus intabularea loturilor formate, s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de interveintul G. V. și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul soției sale pârâta G. M. în contradictoriu cu reclamanții P. F. și P. P. și cu pârâtele C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Oșorhei și C. județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar Bihor, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de reclamanta G. M. în contradictoriu cu aceeași de la alineatul precedent, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P. P. și P. F., completată prin precizarea denumită cerere reconvențională în contradictoriu cu pârâta G. M. și OCPI Bihor,cu sediul în Oradea ,.. 5 din dosarul conexat nr._/271/2010 și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută totală a titlului de proprietate nr._/21.07.2009, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni de carte funciară în sensul radierii înscrierii de sub B 2-4 din Cf 1119 Oșorhei privind intabularea dreptului de proprietate asupra nr. topo 770/24 în temeiul titlului de proprietate nr. 602/1995, s-a dispus intabularea dreptului de proprietatea asupra nr. topo 770/24 doar în favoarea reclamantei P. F. și a pârâtei G. M. cu titlu de reconstituire în temeiul titlului de proprietate nr. 8550/25.01.2008, s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de G. M. în acest dosar, au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu avocațial și au fost obligați pârâții G. V. și M. la plata sumei de 1162, lei în contul Biroului Local de Expertize Tehnice și Judiciare Bihor în favoarea expertului T. D..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că terenul în litigiu a fost reconstituit inițial în favoarea reclamanților și a pârâtei –reclamante reconvenționale G. M. prin TP nr. 602/07.04.1995, toți în calitate de moștenitori ai defunctului P. G. .
P. G. a fost căsătorit cu P. E., iar prin sentința civilă nr. 3135/2007 pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin dec. civ. nr. 1237/R/2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a stabilit că terenul în litigiu a constituit proprietatea comună a celor doi soți, cu excepția terenului cu nr. topo 770/24 care a constituit proprietatea exclusivă a defunctului P. G. .
În considerentele celor două hotărâri s-a reținut că terenurile în litigiu au fost evidențiate doar în registrele agricole pe numele ambilor soți în timp ce în cărțile funciare figurau pe numele unor terți, iar martorii s-au referit la acele terenuri ca fiind ale familiei. Singurul teren cu nr. topo 770/24 a fost identificat în Cf nr. 1190 ca fiind intabulat pe numele tatălui numitelor G. M. și P. F.
Prin sentința civilă nr. 3135/2007 s-a dispus excluderea din TP nr. 602/1995 a parcelei cu nr. topo 770/24 și eliberarea ptr. acest teren a unui nou titlu doar pe numele apelantei P. F. și a surorii sale G. M. precum și completarea TP nr. 602/1995 prin includerea și a numelui defunctei P. E. alături de P. G., sens în care s-a eliberat TP nr. 8550/2008 .
Reclamanta P. F. și pârâta G. M. sunt surori fiind fiicele defunctului P. Tivadar, frate cu defunctul P. G., decedat la 08.03.1965 iar reclamantul P. P. este fiul defunctei P. S., decedată la 07.10.1966, soră cu defuncta P. E. decedată la data de 12.08.1980.
Urmare a hotărârilor pronunțate a fost modificat TP nr. 602/1995 din care a fost exclus nr. topo 770/24 și s-a înscris ca și antecesor și defuncta P. E., însă a mai fost emis încă un titlu identic TP nr._/21.07.2009.
Terenul cu nr. topo770/24 a fost înscris în TP nr. 8550/25.01.2008 eliberat în favoarea titularelor G. M. și P. F. în calitate de moștenitoare a defunctului P. G..
Reclamantul P. P. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind repus în termenul de acceptare a moștenirii, conform disp. art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991, fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului P. P..
Excepția prescripției achizitive invocate și excepția inadmisibilității invocate de intervenientul G. V. ca excepții de fond au fost apreciate ca neîntemeiate și respinse de prima instanță, apreciindu-se că, chiar dacă intervenientul G. V. și soția sa au folosit terenul din anul 1970, în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 27, 28 din DL 115/1938 și nici cele prevăzute de codul civil. Posesiunilor începute după anul 1944 li se aplică uzucapiunile prevăzute de art. 27, 28 din DL 115/1998, respectiv uzucapiunea tabulară, ceea ce nu este cazul, soții G. nefiind niciodată intabulați și uzucapiunea extratabulară, posesiune exercitată timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular . În CF nr1270 antecesorii părților n-au fost intabulați iar soții G. au folosit terenul în litigiu cu nr. topo2350/4 ulterior anului 1970, însă posesiunea acestora n-a putut fi exercitată sub nume de proprietar. În plus terenul în litigiu a fost folosit împreună cu defuncta P. E. care a locuit acolo până la data decesului în anul 1980, iar pe de altă parte, terenul în litigiu face obiectul legii speciale nr. 18/1991 ceea ce înlătură aplicarea legii generale, dreptul de proprietate putând fi dobândit numai în condițiile legii speciale.
S-a mai reținut că inadmisibilitatea partajului este paralizată de dispoziția imperativă a art. 728 c.civ, iar existența unui partaj voluntar în condițiile art. 729 c.civ nu a fost în nici un fel dovedită.
Terenul cu nr. topografic 2350/4 pe care soții G. M. și V. și-au construit o casă de locuit ulterior anului 1970, cu privire la care aceștia au solicitat și în prezentul dosar și în dosarele conexate a se constata că au dobândit un drept de proprietate în temeiul disp. art. 8 din DL 42/1990, art.22-2 din legea nr.. 18/1991 a fost înlăturată de prima instanță, avându-se în vedere faptul că acel teren a constituit anterior cooperativizării proprietatea soților P. G. și E., fiind stabilit cu autoritate de lucru judecat, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 3135/2007 pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin dec. civ. nr. 1237/R/2007 și care se bucură de o prezumție absolută de adevăr. Față de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare cererile formulate de reclamanta reconvențională G. M. că terenul în litigiu a constituit proprietatea tatălui lor P. T. este inadmisibilă.
Pentru terenurile ce au aparținut antecesorului reclamantei reconvenționale G. M., defunctul P. T., au fost eliberate 2 titluri de proprietate exclusiv în favoarea descendenților acestuia reclamanta P. F. și pârâta G. M. respectiv TP nr. 2494/30.11.1995, TP nr. 1528/25.01.1999, aspect ce înlătură susținerile că terenul în litigiu ar fi fost trecut la poziția din registrul agricol a fratelui antecesorului său, în urma decesului acestuia.
Din declarația martorilor Potyok A., A. P. P. M. și A. M., instanța de fond a reținut că G. M. și P. F., fiind rămase orfane, au fost crescute de defuncții P. G. și E., iar după ce reclamanta P. F. a plecat la Cluj la școală, P. E. a continuat să locuiască cu G. M., care, în baza unei înțelegeri, al cărei conținut nu s-a putu stabili, le-a permis soților G. să-și construiască o casă pe terenul în litigiu.
Nu s-a probat că înțelegerea intervenită între defuncta P. E. și nepoata G. M. ar fi fost una cu titlu oneros, iar singura explicație, a apreciat instanța de fond, care rămâne este că folosința terenului s-a transmis cu titlu gratuit.
S-a mai reținut că P. E. nu putea însă dispune teren, pentru că așa cum s-a reținut prin hotărârile judecătorești anterioare, terenul a fost proprietatea devălmașă a foștilor soți . Nu trebuie ignorat nici faptul că donația informală este lovită de nulitate absolută conform disp. art.1168 c.civ și singurele modalități de evitare a sancțiunii sunt confirmarea sau executarea voluntară de către erezi, conform art. 1167 al . 3c.civ. În speță, soții P., reclamanții în calitate de moștenitori ai defuncților P. E. și G. n-au confirmat actul, dimpotrivă au cerut să se constate dreptul lor propriu de moștenire la terenul în litigiu.
De altfel, este la fel de posibil ca intenția și înțelegerea părților a fost ca ceilalți doi moștenitori să fie recompensați cu alte bunuri. În primul proces soluționat în dos. nr. 2609/R/271/2007, reclamanta G. M. nu a invocat un drept propriu în legătură cu terenul în litigiu, solicitând doar excluderea cumnatului său P. P., cu privire la care s-a constatat însă că este îndreptățit la reconstituire după mama sa, P. S., decedată la data de 07.10.1966 care a fost soră cu defuncta P. E., decedată la data de 12.08.1980.
Instanța de fond a reținut că art. 8 din Decretul-lege 42/1990 nu instituie un drept absolut al deținătorului casei de locuit peste și împotriva proprietarului de la care a fost preluat cooperativizat terenul, acest text de lege se completează cu art. 23 din Legea 18/1991.
Rezultă că dreptul se restabilește ex –lege în patrimoniul persoanelor de la care a fost cooperativizat terenul și în favoarea moștenitorilor acestora, persoana de la care a fost cooperativizat terenul fiind considerată proprietarul acelui teren, astfel cum rezultă din sintagma „sunt și rămân”
Alineatul 2^1 al art. 23 se referă în mod explicit la categoria avânzilor –cauza adică la dobânditorii cu titlu oneros de la persoanele de la care a fost preluat terenul.
În speță, terenul fiind cooperativizat de la soții P. E. și G., persoane care la data apariției legii nu mai erau în viață, stabilirea dreptului de proprietate a apreciat prima instanță că urmează a se face în condițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, în favoarea moștenitorilor acestora.
S-a mai reținut că soții G. nu au un drept propriu asupra terenului în litigiu, doar G. M. are un drept de moștenire alături de sora sa, pentru partea ce a aparținut unchiului lor P. G. și reclamantul P. P., acesta având un drept de moștenire după mătușa sa P. E..
Prin urmare, instanța de fond a respins pretențiile pârâților G., privind dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului cu nr. topo. topografic 2350/4 pretenții ce a fost invocată atât sub forma unei acțiuni principale în dos. conexat nr._, cereri de intervenție și cereri reconvenționale în prezentul dosar și în dosar conexat cu nr._/271/2010.
Terenul cu nr. topo 770/24 s-a decis cu autoritate de lucru judecat că acesta a constituit proprietatea exclusivă a defunctului P. G. și că au drept de reconstituire reclamanta P. F. și pârâta G. M., în calitate de nepoate de frate a defunctului G., astfel că toate susținerile părților contrare acestei situații au fost înlăturate de prima instanță.
În ce privește cotele celor doi soți, defuncții P. G. și E., instanța de fond a reținut că acestea sunt prezumate egale, nefiind produse dovezi contrare, iar în ce privește cotele ce se cuvin părților, s-a apreciat că moștenitorii ( colaterali ) ai fiecăruia dintre cei doi soți vor moșteni partea cuvenită acestuia, adică ½ fiecare ramură, deși, reclamanții au susținut că vocația lor cuprinde toate drepturile pe care le-a avut defuncta P. E., ajungând la concluzia că li se cuvine atât cota de ½ a acestuia cât și partea ce i s-ar cuveni acesteia în calitate de soț supraviețuitor al defunctului P. G., adică încă ¼, pretinzând o cotă de ¾ din totalul terenurilor ce au aparținut celor doi soți, acest raționament a fost înlăturat de prima instanță raportat la art. 13 al. 2 din legea nr. 18/1991, care este legea specială și prin urmare se aplică înaintea legii generale, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii, cu privire la cota ce li se cuvine din terenuri, prin cererea pe care o fac direct comisiei, defuncta P. E., decedată la 12.08.1980 nu a putut beneficia de repunere în termen pentru a culege parte de ½ din cota de ½ ce constituie cota defunctului său soț.
S-a mai reținut că reprezentarea succesorala poate fi invocata doar de descendentii copiilor defunctului și de descendentii din frati si surori, iar sotul supravietuitor, nu poate beneficia de reprezentare succesorala si nici nu poate fi reprezentat și că reclamantul P. P., deși a beneficiat de reprezentare succesorală, urcând în locul și gradul defunctei sale mame, P. S., predecedată, nu o poate reprezenta și pe defuncta sa mătușă P. E. pentru a urca în locul și gradul acesteia și astfel să culeagă partea de moștenire ce i s-ar cuveni acesteia din cota defunctului său soț, P. G..
Față de aceste considerente prima instanță a reținut că terenul cu nr. topo 770/24 înscris în TP nr. 8550/25.01.2008 se cuvine în cote egale de ½ celor două surori G. M. și P. F. în calitate de moștenitoare a defunctului lor unchi P. G., terenurile cu nr. topografice 2199 în suprafață de 3518 mp, 2200 în suprafață de 2755, cât rezultă din expertiză, și nr. topo 2350/4 în suprafață de 1439 mp se cuvin în cotă de ½ moștenitorilor defunctului P. G., respectiv câte ¼ reclamantei P. F. și ¼ pârâtei reclamante recovenționale G. M., iar diferența de ½ fiind atribuită reclamantului P. P. în calitate de moștenitor al defunctei P. E. și întrucât terenurile enumerate la alineatele precedente au fost cuprinse și în TP nr. 602/07.04.1995 astfel cum a fost modificat și în TP nr._/21.07.2009, acest din urmă titlu a fost anulat, iar în temeiul disp. art. 34-37 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus și rectificările corespunzătoare de carte funciară.
Cu privire la sistarea indiviziunii, la formarea loturilor instanța de fond, având în vedere că pe terenul cu nr. topo în suprafață de 1439 mp în valoare de_ euro se află edificată casa de locuit proprietatea soților G. V. și M., acest teren a fost atribuit în lotul pârâtei G. M., terenul cu nr. topo 770/24 în valoare de 28.775 euro aflat în folosința soților P. F. și P. și a fost atribuit în lotul acestora, iar terenurile cu nr. topo 2199 și 2200 în valoare totală de 6273 euro aflate în folosința soților G..
Instanța de fond, având în vedere valoarea totală a terenului în litigiu stabilită prin expertiză de_ euro, cotele de proprietate ale părților și din valoarea de_, 75 euro cât revine pârâtei G. M. a fost scăzută valoarea terenului aferent casei de locuit de_ euro, rămânând o creanță de 2464, 75 euro față de 6273 euro cât reprezintă valoarea nr. topo nr. topo 2199 și 2200.
Instanța de fond a optat pentru atribuirea acestor terenuri cu nr. topo 2199 și 2200 în favoarea pârâtei G. M. cu obligarea sa la plata unei sulte în cuantum de 3808, 25 euro având în vedere că aceste terenuri s-au aflat și se află în folosința sa .
Față de toate aceste considerente instanța de fond, în temeiul disp. art. 13 din legea nr. 18/1991, art. 652 și următoarele c.civil 728 c.civil a admis în parte acțiunea formulată în dosarul nr._ și în temeiul disp. art. 55 c.pr.civ raportat la prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 și art. 28 din DL 115/1938 a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de interveintul G. V. și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtei G. M., în temeiul disp. art. 120 c.pr.civ. a respins ca neîntemeiate cererile reconvenționale formulată de G. M., în temeiul disp. art. 58 din legea nr. 18/1991 s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanții G. M. și V. în dosarul conexat nr._, în temeiul disp. art. III din legea nr. 169/1997 art.20 și 34-37 din legea nr. 7/1996 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P. P. și P. F., completată prin precizarea denumită cerere reconvențională fil. 50 din dosarul conexat nr._/271/2010 și în consecință, s-a constatat că titlul de proprietate nr._/21.07.2009 a fost emis „în dublu” față de titlul de proprietate inițial nr. 602/07.04.1995 astfel cum acesta a fost modificat în baza sentinței civile nr. 3135/2007 a Judecătoriei Oradea, s-a constatat nulitatea absolută totală a titlului de proprietate nr. . 1425/21.07.2009
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni de carte funciară în sensul radierii înscrierii de sub B 2-4 din Cf 1119 Oșorhei privind intabularea dreptului de proprietate asupra nr. topo 770/24 în temeiul titlului de proprietate nr. 602/1995 și intabularea dreptului de proprietate doar în favoarea reclamantei P. F. și a pârâtei G. M. cu titlu de reconstituire în temeiul titlului de proprietate nr. 8550/2008 și înscrierea suprafeței nr. topo 2200 de 2755 mp în loc de 2733 mp cât figurează în CF 924 Oșorhei.
În temeiul disp. art. 276, 277 c.pr.civ. instanța de fond a compensat în totalitate cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu avocațial, iar în ce privește onorariul expertului T. D. s-a reținut că în ședința din 04.03.2011 s-a încuviințat onorariul în cuantum total de 2325 lei conform notei de evaluare, sumă din care numai reclamanții P. P. și P. F. au achitat suma de 500 lei cu titlu de avans precum și suma de 662, 50 lei cu chitanța . nr._ din 14.03.2011 diferența de 1162, lei rămânând neachitată, sens în care s-a dispus achitarea acestei sume de către pârâta-reclamantă –reconvențională G. M. și intervenientul G. V. în contul Biroului Local de Expertize Bihor pe seama expertului T. D..
Împotriva acestei hotărâri si a încheierilor premergătoare inclusiv a incheierii de ședința din 04.03.2011 din dosarul nr._ cat si impotriva incheierilor de ședința din dosarele conexe respectiv impotriva incheierii de ședința din 19.03.2010 din dosarul_ si a incheierii de ședința din 04.03.2011 din dosarul_/271/2010 - ambele ale Judecătoriei Oradea conexate la dosar nr._, în termen legal și timbrat cu 8 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar, au declarat apel, recalificat recurs G. M. si G. V., precizând că motivele de apel le vor depuse pe larg dupa comunicarea tuturor incheierilor / hotărârilor atacate, pana la primul termen de judecata in apel.
In drept au invocat art. 289 si următoarele C.pr.civ.
Prin motivele de apel apelanții G. M. și V. au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii si încheierilor de ședința atacate si pe cale de consecința, în principal trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond dispunând soluționarea separata a dosarelor nelegal conexate_ si_/271/2010 ale Judecătoriei Oradea si suspendarea dosarului de partaj_ pana la soluționarea celorlalte dosare respectiv pana la stabilirea dreptului de proprietate asupra masei de impartit in dosarul de partaj respectiv asupra top. 2350/4 Osorhei pe care apelanții G. si-au construit casa de locuit cu anexe din anul 1969 precum si pentru contrarietate in motivarea si cuprinsul sentinței de fond apelate, contrarietate intre motivarea sentinței de fond apelate si incheierea de ședința din 24.04.2009 din dosarul de fond_, incompatibilitatea judecătorului de a se mai pronunța pe fondul cauzei, asupra proprietății pentru top. 2350/54 Osorhei fiindu-si spusa anterior prin încheieri de ședința inclusiv prin cea din 24.04.2009, nepronuntarea asupra tutuor cererilor ,exceptiilor ,motivelor si probelor invocate si depuse la dosar inclusiv prin concluziile scrise si anexele la acestea ceea ce echivaleaza cu nerezolvarea fondului cauzei.
În subsidiar pe fondul cauzei si in ceea ce privește soluționarea tuturor dosarelor conexate s-a solicitat desființarea hotărârii apelate si rejudecarea in întregime a cauzei sub toate aspectele sau modificarea sentinței apelate in baza art. 297 C.pr.civ. solicitând a se dispune admiterea plângerii conexe ce face obiectul dosarului_ si respingerea cererii de intervenție formulate de intervenienții P. in acest dosar ; admiterea cererii reconvenționale formulata in dosarul conex_/271/2010 al Judecătoriei Oradea si respingerea acțiunii formulata de reclamanții P. in acest dosar cat si respingerea cererii reconvenționale a acelorași reclamanți la cerere reconvenționala, a se constata nulitatea absoluta / a anula parțial - Titlul de Proprietate cu nr._ din 21.07. 2009 astfel cum a fost eliberat si corectat de C. Județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate pe seama reclamanților P. P. si soției sale P. F. si a apelantei parate G. M. in sensul excluderii din acest titlu a imobilului identificat cu nr.top. 2350/4 Osorhei in suprafața de 1439 mp. reprezentând teren intravilan inscris in CF. 1270 Osorhei
S-a solicitat desființarea hotărârilor emise de cele doua parate Comisii de fond funciar in ceea ce-i privește pe reclamanți G. M. si V. respectiv a Hotărârii 404/C/ din 24.05.2006 emisa de parata C. Județeană de fond funciar prin care s-a respins contestația împotriva modului de soluționare a cererilor lor de constituire a dreptului de proprietate adresate Comisiei Locale de fond funciar Osorhei sub nr. 226/19. 10. 2005 si 247/18.11. 2005 cu privire la suprafața de 1439 mp teren intravilan, identificat cu nr.top. 2350/4 Osorhei, cu obligarea celor doua parate sa întocmească documentația necesara si apoi sa emită in favoarea lor titlul de proprietate asupra suprafeței de 1439 mp teren intravilan, identificat cu nr.top. 2350/4 Osorhei, cu titlu de constituire in temeiul temeiul Legii 18/1991 republicata cu modificările si completările ulterioare inclusiv Legea 247/2005 ca teren aferent casei de locuit, admiterea cererilor de intervenție si cererii reconventionale formulate in dosarul de partaj_ si respingerea acțiunii de partaj si precizărilor ulterioare formulate de reclamanții P. constatandu-se existenta unui partaj de ascendent si voluntar executat in fapt.
În subsidiar in ceea ce privește acțiunea de partaj in situația in care nu va fi respinsa solicită apelanții, urmare a admiterii cererilor de intervenție si reconventionale pe care le-a formulat in dosarul de_, ca acțiunea de partaj sa fie admisa doar in parte, în sensul de a se exclude din masa de impartit nr. top. 2350/4 Osorhei inscris in CF 1270 Osorhei reprezentând in natura teren intravilan in suprafața de 1439 mp ce urmează a se constata ca reprezintă proprietatea apelanților G. M. si V. prin efectul legii in baza art. 23 din Legea 18/1991 si art. 8 din Decretul Lege 42/1990 ca fiind teren aferent casei de locuit edificata in timpul căsătoriei si intabulata sub B 5,6 in CF 1270 Osorhei cu titlu de construire si bun comun dispunând totodată si intabularea dreptului astfel dobadit si efectuarea cuvenitelor mențiuni la CF, să se constate ca masa de impartit se compune doar din topograficele 770/24 Osorhei si topograficele 2919 si 2200 Osorhei si sa se dispuns partajarea in prima variantă solicitata respectiv conform folosinței faptice atribuind pe seama apelantei G. M. topograficele 2919 si 2200 Osorhei si paraților P. topograficul 770/24 Osorhei.
In cu totul si cu totul subsidiar solicită a modifica hotărârea apelata si a constata că intimatului P. P. ii revine doar cota mamei sale de 2/8 parti dupa sora predecedata restul revenind apelantei si intimatei P. F. in cote de 3/8 parti fiecare urmând a fi dispusa partajarea in varianta " c" respectiv 3 din obiectivele lor si raportul de expertiza din 18.03.2010 al expertului T. D. evident cu excluderea terenului intravilan 2350/4 Osorhei.
În dezvoltarea motivelor de apel în fapt s-a învederat că, potrivit dispozițiilor procedurale încheierile premergătoare pot fi atacate doar odată cu hotărârea pe fondul cauzei iar apelul declarat impotriva acesteia din urma se socotește a fi făcut si impotriva incheierilor premergătoare (art 282 al.2 C.pr.civ.) .
Pe rolul Judecătoriei Oradea au fost inițiate ulterior înregistrării acestui dosar de partaj si dosarele_ dosarul_/271/2010.
In primul dosar având ca obiect Legea 18/1991 si 247/2005 - plângere impotriva Hotărârilor Comisiilor locale Osorhei si Județene Bihor de Fond Funciar apelanții au cerut stabilirea dreptului de proprietate pe topograficul 2350/4 Osorhei inscris in CF 1270 Osorhei in suprafața de 1439 mp in baza art. 23 din Legea 18/1991 combinat cu art. 8 din Decretul Lege 42/1990, că instanța de fond in mod nelegal prin incheierea de ședința din 16.03.2010 a dispus conexarea acestui dosar cu obiect de Lege 18/1991(_ ) cu cel de fata având ca obiect partaj (_ ) soluția de conexitate fiind contrara art. 11 si 13 din Lege 18/1991 care impun ca succesiunea si partajul pentru imobilele supuse Legii fondului funciar sa se soluționeze conform dreptului comun dupa emiterea legala a Titlului de proprietate si stabilirea proprietății asupra terenurilor care fac parte din masa succesorala pentru a fi impartite.
Totodată intre cele doua cauze nu exista temei de conexitate si mai mult se impunea suspendarea partajului succesoral pana la lămurirea proprietății pe topo. 2350/4 Osorhei sens în care excepția de suspendare in baza art. 244 al. l C.pr.civ. a partajului pana la soluționarea acestui dosar_ si a cererii de disjungere a cererii de intervenție formulată de G. V. si reconventionale a lui G. M. de a li se stabili dreptul de proprietate exclusiv pe acest topografic unde si-au construit casa de locuit erau pe deplin intemeiate si în mod nelegal au fost respinse de prima instanța cu atat mai mult cu cat caile de atac erau distincte, fiind incalcate așadar si normele de competenta materiala art. 158; 159 dar si 164 C.pr.civ.precum si art. 55 si 120 C.pr.civ.
Aceleași norme de procedura au fost incalcate, arată apelanții si prin conexarea dosarului_/271/2010 al Judecătoriei Oradea. având ca obiect anulare titlu de proprietate_/27.01.2009 si rectificare de CF inițiate de partea adversă, unde si ei au formulat cerere reconventionala invocând drepturi proprii pentru top.2350/4 Osorhei.
Arată apelanții că exista contrarietate in motivarea si cuprinsul sentinței de fond apelate întrucât pe de o parte se retine in hotărâre ca exeptia lipsei calității procesuale a numitului G. V. (reclamant in dosarul_ si parat reconventional in dosarul_/271/2010 cat si intervenient in interes propriu in dosarul de baza de partaj_ ) a fost respinsa fiind respinsa și excepția autoritarii de lucru judecat invocata de intimații P. in raport de dosarul_ si sentința civilă nr. 3135/2007 si unde intervenientul si reclamantul reconventional G. V. nu a fost parte și cu toate acestea instanța de fond a constatat ca drepturile de proprietate ale părtilor prin prezentul litigiu au fost stabilite prin sentința 3135/2007 ceea ce este nereal, dar si contrazice argumentele din aceeași hotărâre expuse anterior soluția neputând fi decât de desființare cu trimitere.
Sub același aspect exista contrarietate intre sentința apelata (motivarea ei) si încheierea de ședința din 24.04.2009 din același dosar 5759/27l/2004(prin care s-au respins cele doua excepții de lipsa calității procesuale a lui G. V. si autoritate de lucru judecat) astfel incat instanța era obligata sa analizeze pe fond cererea apelanților G. de a se li se stabili dreptul de proprietate pe terenul aferent casei de locuit respectiv pe top 2350/4 Osorhei cu titlu de constituire cata vreme s-a făcut dovada existentei casei construita in anii 1959 (prin martori,schita topo.,înscrisuri CF etc) in baza art. 23 din Legea 18/1991 combinat cu art. 8 din Decretul Lege 42/1990 si admisă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe top. 235/4 Osorhei din dosarele greșit conexate si cererea de intervenție și înlăturarea acestui nr. top, din masa de impartit.
S-a arătat că judecătorul de la prima instanța era incompatibil de, a se mai pronunța pe fondul cauzei părerea asupra proprietății pentru top. 2350/54 Osorhei fiindu-si spusa anterior prin incheieri de ședința inclusive prin cea din 24.04.2009 acesta arătând in cursul judecații ca in nici-un caz nu se poate stabili dreptul de proprietate al apelanților pe topograficul 2350/5 Osorhei deoarece chiar daca au acolo casa de locuit construita din 1969 aceștia pot dobândi doar un drept de superficie in baza legilor funciar si in nici-un caz de proprietate fiind incalcat așadar art. 27 punctul 7 C.pr.civ. sancțiunea fiind nulitatatea absoluta a hotărârii apelate .
Prima instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor, exceptiilor, motivelor si probelor invocate si depuse la dosar inclusiv prin concluziile scrise si anexele la acestea ceea ce echivaleaza cu nerezolvarea fondului cauzei, ca in cauza sunt trei succesiuni care trebuie soluționate separat respectiv :succesiunea dupa P. T. (tatăl natural al surorilor G. M. si P. F. —decedat in 1949) mai apoi succesiunea dupa P. G. (unchi si tata adoptiv al celor doua surori -decedat in 1965) si mai apoi P. E. (soția lui P. G. si matusa a celor doua surori -decedata in 1980 ) iar numita P. S. mama reclamantului P. P. si sora lui P. E. era predecedata in 1966,aspecte neanalizate de instanța de fond.
Nu s-a pronunțat instanța de fond nici asupra excepției inopozabilitatii hotărârilor pronunțate în dosar nr._ fata de apelantul G. V. cata vreme el nu a fost parte in acel litigiu ignorandu-i dreptul de proprietate asupra topograficului 2350/4 Osorhei unde iși are construită casa de locuit cu soția G. M..
Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra aspectului ca G. M. era membru cooperator și ca terenul de sub casa (top. 2350/4 Osorhei) le-a fost atribuit in 1969 de către Primărie pentru a-si edifica casa de locuit ca si celelalte terenuri invecinate de o aceeași suprafața de cea 1500 mp, nu s-a făcut nici aplicarea art. 225 C.pr.civ. fata de lipsa nejustificata a intimaților P. la interogator.
Nu s-a pronunțat nici pe aspectul ca toate imobilele din titlul de proprietate care au solicitat sa fie anulat inclusiv topo 2350/4 Osorhei provin de la tatăl natural al surorilor G. M. respectiv P. F. care dupa decesul sau in 1949 au fost preluate de frații acesteia, respectiv de P. G. si P. A., dar si de faptul ca numita P. E. dupa care isi pretinde paratul - reclamant P. P. vocația succesorala s-a născut in localitatea Ianoșda situata dupa Salonta si la cca 80 Km de Osorhei unde se afla terenurile din litigiu și nu s-a pronunțat instanța de fond nici asupra existentei partajului de ascendent efectuat de defuncta P. E. și în această situație aceasta nu avea nici un drept sau vocație la aceste imobile din Titlul de proprietate nr._ din 21.07. 2009 astfel cum a fost eliberat si corectat de C. Județeană Bihor deoarece s-a căsătorit in 1923 cu P. G. neaducand nici-un fel de zestre astfel incat imobilele din Titlu chiar daca s-ar presupune prin absurd ca nu ar fi aparținut lui P. T. la data decesului sau in 1949 ele nu puteau sa constituie bun comun al lui P. G. si lui P. E. ci numai bunul propriu al primului iar căsătoria lor fiind incheiata inainte de apariția noului cod al familei si in baza vechiului cod civil fiecare dintre soți rămânea exclusiv proprietar pe bunurile dobândite inainte de căsătorie astfel incat imobilele din litigiu nu puteau constitui proprietatea lor devalmasa cum greșit si neîntemeiat retine prima instanța .
Cel mult ca soț supraviețuitor dupa P. G. decedat in 1965 soția sa P. F. decedata in 1980 ar fi putut avea in calitate de soție supraviețuitoare 1/4 din imobilele in litigiu si din Titlul atacat caz in care trebuia adoptata cel mult soluția, ultima din petit respectiv a constata ca vocație succesorala la prima masa de impartit are G. M. si reclamanta P. F. in cote de 3/8 fiecare iar defuncta P. E. in cota de 2/8 parti (1/4) in calitate de soție supraviețuitoare dupa soțul sau decedat in 1965 și varianta legală daca s-ar fi ținut seama de toate probele si concluziile depuse la dosar la fond chiar daca nu s-a înlăturat din masa de impartit topograficul 2350/4 Osorhei -teren aferent casei de locuit familiei G. iar cauza s-ar fi soluționat legal prin analiza separata si in ordinea morții defunctiilor (4) si a maselor succesorale ramase dupa ei si vocația părtilor din litigiu dupa aceștia .
Arată apelanții că este greșita reținerea instanței de fond ca in cauza nu ar fi avut loc o partajare voluntara a imobilelor din litigiu in 1991ignorandu-se probatoriul administrat in acest sens respectiv martorii audiați si raportul de expertiza ce atesta ca dupa acest an părțile au folosit distinct topograficele pe care le-a si acordat prin hotărâre conform posesiei faptice exercitate dupa apariția Legii 18/1991 și este neintemeiata reținerea instanței de fond ca in cauza nu poate opera prescripția achizitiva (extratabulara) a celor doi soti G. pe imobilul de sub casa proprietatea lor respectiv pe topograficul 2350/4 Osorhei in suprafața de 1436 mp inscris in CF 1270 Osorhei.
Contrar probelor de la dosar si depozițiilor martorilor retine prima instanța ca defuncta P. E. ar fi locuit cu cei doi soti G. in aceasta, casa construita, din 1969 cand martorii toti, in special depoziția lui Potyok I. spun ca defuncta avea o casă alăturata unde a locuit pana la deces si care a vandut-o acestui martor cu permisiunea de a locui pana la deces asa cum s-a si întâmplat.
Pe de alta parte se arată că, casa s-a făcut cu acordul Primăriei Osorhei ce le-a dat si adeverința in acest sens iar pentru uzucapiunea extratabulara se cere ca singura condiție doar o folosința chiar fără nici un titlu de 20 de ani de la data decesului ultimului proprietar, ori in CF 1270 unde se află top.2350/4 Osorhei ultimul proprietar inainte de preluare in folosința si construirea casei de locuit de familia G. pe acest teren figurează in 1932 numitul Emeric B S..
Așadar termenul de prescripție achizitiva extrabulara s-a implinit in anul 1989 inainte de apariția Legii fondului funciar iar terenul fiind intravilan proprietatea putea fi dobândita prin uzucapiune -motive pentru care respingerea acestei apărări de fond de intervenire a uzucapiuni extrabulare si de inlaturare a acestui topografic din masa de impartit ca fiind proprietatea in acest fel a sotilor G. este vădit neintemeiata si nelegala si in contradicție cu dispozițiile Decretului Lege 115/1938 a art.28 si Legii 7/1996, aceste Legi impunând doar folosința pe o durata de 20 de ani a imobilelor pentru care se invoca uzucapiunea de data decesului ultimului proprietar.
Hotărârea data este profund contrara Legii 18/1991 (art. 23) si Decretului Leg 42/1990 (art. 8), probele arata ca a existat acordul Primăriei pentru edificarea acestei case altfel nu s-ar fi putut construi in acele vremuri si aceasta datorita faptului ca G. M. era membru cooperator iar pana la edificarea acestei case au locuit in cealata casa învecinată aparținând lui P. E. pe care aceasta ulterior a vandut-o martorului Potyol iar nimeni la vremea aceea nu s-a împotrivit in vreun fel la edificarea ei nici reclamanții din prezentul dosar care locuiau Ia Cluj si nici P. F. si nici reprezentanți Primăriei de la acea vreme, abia in 2004 dupa 35 de ani de la edificarea casei in 1969 intimații P. a venit cu rea credința sa incerce prin acest proces de partaj sa invoce drepturi ilegale asupra topograficului 2350/4 Osorhei, rezulta cu prisosința din probele administrate ca pe imobilul identificat cu nr. top. 2350/4 in suprafața de 1439 mp inscris in CF 1270 Osorhei - teren intravilan - pe care apelanții îl dețin si folosesc cu buna credința din anii 1960 și-au edificat casa de locuit si anexele gospodărești in timpul acelor ani si cu mult anterior apariției Legii 18/1991 aceasta situație nefiind contestata de soții P. dar este si demonstrata prin acte depuse la dosar si toate declarațiile martorilor audiați in toate dosarele atașate si conexate.
Aceasta casa de locuit cu titlu de construire bun comun apare intabulata in coala funciara 1270 Osorhei conform inscripțiilor de sub B,5;6 in favoarea lor in baza adeverinței emise de Primăria localității Osorhei depusa la dosar care atesta si inscrierea acest case si terenului in evidentele de taxe si impozite locale precum si in Registrul Agricol.
Față de dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 și de starea de fapt necontestata si vazand situația de CF 1270, dreptul de proprietate asupra acestui teren este stabilit de drept in virtutea legii in favoarea lor, constructori si proprietari ai locuinței amplasate pe acest teren identificat administrativ cu nr.647 Osorhei, sens în care este si practica judecătoreasca a instanțelor inclusiv a Tribunalului Suprem, fiind si logica aceasta situație pentru asigurarea stabilității circuitului civil si relațiilor patrimoniale dar si a faptului ca Decretul Lege 42/1990 coroborat cu art. 22 23 din Legea 18/1991 prevăd constituirea dreptului de proprietate ca mod originar de dobândire de drept a proprietății si care se aplica prioritar si inaintea art. 8,11 din Legea 18/1991 texte de lege ce nu isi găsesc aplicabilitate in speța de fata pentru topograficul aferent gospodăriei familiei G. respectiv pentru top. 2350/4 Osorhei.
Pe cale de consecința Titlul de proprietate nr._ din 21.07.2009 astfel cum a fost eliberat si corectat este nul de drept sau anulabil parțial cu privire la topograficul 2350/4 Osorhei, fiind reconstituit dreptul de proprietate si in favoarea unor persoane neindreptatite - reclamanți P. - dar in mod deosebit pentru ca asupra acestui teren intravilan operează constituirea dreptului de proprietate de drept prin efectul dispozițiilor legale mai sus evocate, ambii apelanți au depus la C. de aplicare a Legii 18/1991 Osorhei cerere în acest sens, instanței de judecata revenindu-i doar sarcina de a constata acest drept in favoarea lor si a inlatura topograficul 2350/4 Osorhei din titlul contestat dispunandu-se emiterea unui nou titlu pe acest teren doar in favoarea apelanților G.. Cererile reconventionale ale reclamanților P. si excepția cu privire la existenta autorității de lucru judecat cu privire la anularea acestui titlu este neintemeiata si a fost greșit adoptate contrar incheierii din 24.04.2009 si contrar celorlalte motivări din hotărârea apelata, iar G. V. nu a fost parte in aceste litigii si au cu totul alt obiect dosarele conexate, condițiile art. 1201C.civ. nu sunt îndeplinite, iar pe de alta parte excepția a si fost respinsa de instanța prin incheierea din 24.04.2009 din dosarul_ .
Plecând de la cele mai sus expuse este evident ca si Hotărârea nr. 404/C/ din 24.05.2009 emisa de parata C. Județeană de fond funciar Bihor prin care s-a respins contestația impotriva modului de soluționare a cererilor lor pe care le-au adresat Comisiei Locale a stabilirii dreptului de proprietate Osorhei sub nr. 226/ 19. 10.2005 și 247/18.11. 2005 este nelegala si urmează a fi anulata la fel ca si hotărârea Comisiei Locale de fond funciar Osorhei si actele acestei Comisii prin care li s-au respins cererile de constituire a dreptului de proprietate pe acest teren solicitând admiterea ambelor acțiuni din dosarele conexe respectiv a plângerii lor de fond funciar ce face obiectul dosarului_ si cererii reconventionale formulata in dosarul conex_/271/ 2010 ambele ale Judecătoriei Oradea și pe cale de consecință, si in dosarul de partaj_ urmează a se constata ca au un drept de proprietate ope legis (art. 645 C.civ. enumerând legea ca mijloc originar de dobândire proprietății ca si uzucapiunea ) opozabil erga omnes si valabil fara inscriere in cartea funciară (potrivit Decretului Lege 115 si Legii 7/1996 - art. 28) pe care-1 opune reclamantilor principali cu privire la imobilul pe care au locuința, anexele gospodărești si gradina astfel incat el nu mai poate fi adus la masa de impartit si urmează a fi exclus de la aceasta operațiune .
Tot in sprijinul acestei apărări mai învederează apelanții ca operațiunea de colectivizare la nivelul localității Osorhei avut loc in anul 1961 și ca atare din acel an terenul la care face referire top 2350/4 Osorhei a ieșit din patrimoniul vechilor proprietari indiferent care ar fi aceștia, martorii audiați si in dosarul de fata si in dosarul 8868/2004 atașat la prezentul atesta ca soții G. si-au construit casa pe acest imobil in anii 1968-1969 cu acordul CAP (noul proprietar dar si cu acordul numitei P. E. pe care o pretind reclamanții P. ca fostă proprietara in viata la data ridicării construcției si anexelor, edificatoare este in acest sens declarația lui Potiok I. A. și în aceasta situație este evident ca asupra acestui teren numai familiei G. i se poate constitui si recunoaște dreptul de proprietate prin efectul DL 42/1990 - art. 8 si Legea 18/1991 - art. 23 ei fiind si membri cooperatorii dar si ca efect in subsidiar al prescripției achizitive /extratabulare astfel incat in mod greșit prima instanța,a admis ca si acest topografic 2350/4 Osorhei sa fie inclus in masa de impartit cand el trebuia _exclus constituind proprietatea ex lege fie prin uzucapiune a familiei G..
Mai arată apelanții că anterior decesului defunctei P. E., aceasta a vândut in 1974 casa bătrâneasca si terenul aferent in aceeași suprafața si invecinat celui pe care soții G. si-au construit casa si cu acordul aceleiași P. E. și din aceasta vânzare conform martorei B. F. banii au fost dati familiei P. de la Cluj, prin urmare rezultă un prim partaj de ascendent cu privire la cele doua terenuri intravilane anterior decesului defunctei P. E. care le-a crescut pe cele două nepoate ca pe fiicele sale pana ce s-au căsătorit -prima P. F. plecata din Osorhei la Cluj in 1960 si inainte de colectivizare iar cea de a doua - G. M. care i-a ramas alături pana la deces si a îngrijit-o, defuncta dând practic celor doua parti litigante cate un teren identic ca valoare si amplasare de 1434 mp iar in plus sotilor P. si diferența de pret cu privire la casa bătrâneasca pe langa contravaloarea unuia din aceste terenuri.
Dupa Revoluție si dupa primirea in posesie in 1991 a celorlalte terenuri din extravilan top. 2199, 2200, 770/24 Osorhei familia P. s-a partajat de buna voie de G. M. si pe aceste terenuri fapt confirmat de toate schitele topografice si de către expert personal in cuprinsul expertizei dat fiind ca la faza de teren unde a participat si P. F. si G. M. alături de apărător s-a recunoscut de P. E. ca aceasta folosește si deține cu soțul său din 1991 terenul numit la Pispek - respectiv topograficul 770/4 Osorhei iar G. M. cel numit la Cris - topograficele 2199 si 2200 Osorhei, aspect care este intarit si dedus si prin toate declarațiile martorilor audiați.
In aceasta situație de fapt chiar daca nu ar fi existat prevederile art. 23 din Legea 18/1991 și Decretul Lege 42/1990 sau nu s-ar fi invocat aceste dispoziții legale prin cererile conexe dosarului de partaj se demonstrează ca operează si e dovedita existenta unui partaj de ascendent urmat de unul voluntar dupa desființarea CAP-urilor motive pentru care situația de fapt si de drept arătata impune respingerea acțiunii in partaj ca inadmisibila si neintemeiata potrivit art. 729 C.civ.
Tot in sensul inadmisibilitatii sau prematuritatii partajului mai este de observat ca din schitele efectuate de expert rezulta clar ca situația de CF nu coincide cu folosința faptica in ceea ce privește topograficele 2350/4 ; 2199 ; 2200 Osorhei si ca soții G. folosesc parțial din aceste terenuri - nici cel puțin un sfert - astfel incat apreciază apelanții ca nu se poate efectua inca partajul pana nu se rectifica situația de carte funciara deoarece ar insemna ca practic sa se ajungă la a se acorda sulta pe suprafețe de teren ce nu se regăsesc in posesia nici-uneia dintre părți.
In situația în care se va considera ca acțiunea de partaj este admisibila solicită apelanții a se constata ca masa de impartit se compune doar din topograficele 770/24 Osorhei si topograficele 2919 si 2200 Osorhei si sa se dispună partajarea in prima varianta solicitata respectiv conform folosinței faptice atribuind pe seama apelantei G. M. topograficele 2919 si 2200 Osorhei si paraților P. topograficul 770/24 Osorhei cu plata sultelor corelative.
Cu privire la terenul intravilan in suprafața de 1439 mp urmează a se constata raportat la cererile de intervenție si cea reconventionala că el reprezintă proprietatea apelanților G. M. si V. prin efectul legii in baza art. 23 din Legea 18/1991 si art. 8 din Decretul Lege 42/1990 ca fiind teren aferent casei de locuit edificata in timpul căsătoriei si intabulata sub B 5,6 in CF 1270 Osorhei cu titlu de construire si bun comun .
Asa cum au arătat din raportul de expertiza si toate declarațiile martorilor a rezultat practic ca folosința persista si in prezent ca si in anul 1991 pe aceste imobile astfel incat daca se insista pe intervenirea unui partaj judecătoresc apreciază ca el urmează a se materializa in forma folosințe actuale redata in varianta I din raportul de expertiza topo. întocmita de inginer T. Danuț din 18.03.2010. Abia in cu totul secundar si extrem si in cazul in care toate cele de mai sus evidențiate nu vor fi primite de instanța solicită sa se dispună partajarea acestor imobile in variantele subsidiare sau terțiare menționate prin cererea reconventionala a apelantei G. M. și obiectivelor lor de expertiza depuse la dosar si conform variantelor aferente din expertiza topo. intocmita de inginer T. D. intrat sub nr. 201din 18.03.2010.
Cu privire la punctul II din cererea reconventionala consideră apelanții că este dovedit că imobilele din litigiu au aparținut si au constituit inițial proprietatea defunctului Popovicii T. decedat in 1949 tatăl reclamantei P. F. si ai paratei - reclamante G. M. fiind preluate inainte de colectivizare de P. G. fratele acestuia și unchiul lor care le-a si adoptat in fapt. Se mai arată că P. T. a deținut in nume propriu 1,27 ha de teren care dupa moartea sa au trecut in 1961 (cand a fost efectuată colectivizarea ) la frații sai P. A. -0,48 Ha iar la P. G. -0,8 ha –copiii lui fiind minori la acea vreme și în aceasta situație terenurile din litigiu se cuvin a fi impartite intre cele doua surori provenind din butucul părinților lui P. T., G. si A. adică a bunicului lor iar reclamantul P. P. nu are nici-un drept asupra lor si nu poate veni la succesiune socrului sau astfel incat apare ca fondata varianta subsidiara descrisa la punctul II din cererea reconventionala a lui G. M. susținuta si prin cerere de intervenție a soțului sau G. V. din dosarul_ astfel in cat subsidiar urmează a se constata ca masa succesorala si imobilele din litigiu se cuvine doar paratei reclamante G. M. si surorii sale P. F. in cote de 1/2 parte fiecare întrucât au aparținut tatălui lor fiind preluate in fapt de fratele acestuia pentru ca le-a luat in grija sa dar cu scopul de a le inzestra cu aceste imobile la căsătorie .
In ultima varianta de partajare chiar daca instanța nu ar imbratisa teza ca aceste terenuri din litigiu nu ar fi aparținut tatălui natural (P. T.) al celor doua surori urmează a se constata ca imobilele din litigiu si respectiv toate care sunt inscrise in Registrul Agricol au constituit bunuri proprii prin succesiune si partaj dobândite de către P. G. (decedat in 1965) dupa părinții sai si nicidecum bunuri comune dobândite cu soția sa in timpul căsătoriei, aspect care rezultă din adeverința 965 din 19.11.1990 existenta la dosar din care rezulta ca P. G. figurează la cooperativizare in Registrul Agricol al satului Osorhei la poziția 327 cu 2,25 ha iar pe versoul ei sunt enumerate de la 1 la 8 toate aceste terenuri inclusiv cele doua terenuri in intravilan (unul pe care se afla casa bătrâneasca si vândut de P. E. in 1974 martorului Potiok si cel de-al doilea care este topograficul de aceeași suprafața -top 2350/54 Osorhei pe care soții G. si-au edificat gospodăria), Registrul Agricol si unde si cele doua surori apar in 1959 inscrise alături de unchiul lor ce le-a infiat -P. G., faptul că defuncta P. E. nu a avut niciodată vreun drept de proprietate asupra acestor imobile din litigiu este demonstrat si se deduce logic si prin prisma situației reale de fapt si actelor de stare civile existente la dosar
Ori in prezenta speța P. P. si nici P. F. nu au demonstrat si nu pot demonstra că pe vreunul din terenurile in litigiu P. E. ar fi avut un drept de proprietate al ei sau părinților ei.
Reliefează apelații ca in titlul supus discuției succesiunilor si partajării chiar daca nu s-ar anula cu privire la top 2350/4 Osorhei nu se poate susține defel ca cei doi titulari au avut un drept egal cu privire la imobilele din litigiu deoarece asa cum s-a arătat nu se poate retine incidența autorității lucrului judecat sub acest aspect pentru cele mai sus arătate, alt obiect al prezentelor dosare, alte parti printre care si G. V. si alta cauza si temeiul juridic art. 1201 C.civ. fiind inoperant inlaturat prin încheierea de ședința anterioară in 25.04.2009 .
S-a mai arătat că in ipoteza in care titlul comun nu ar fi anulat si nu s-ar inlatura din el top. 2350/4 Osorhei urmează a se dezbate cele doua succesiuni consecutiv dupa cei doi defuncți P. G. si apoi dupa soția sa E. astfel incat dupa P. Gheorgh urmează a constata ca vocație succesorala la prima masa de impartit are apelanta G. M. si reclamanta P. F. in cote de 3/8 fiecare iar defuncta P. E. în cota de 2/8 parti (1/4) in calitate de soție supraviețuitoare dupa soțul sau decedat in 1965, că P. P. este străin de succesiunea dupa matusa sa defuncta P. E. (decedata în 1980 - mama sa P. S. fiind predecedata surorii sale in 1966) prin neacceptare in termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ. si in consecința ca intregile imobile revin apelantei si surorii sale reclamanta P. F. in cote de 1/2 parte fiecare.
Chiar in situația in care reclamantul P. P. ar dovedi acceptarea succesiunii prin reprezentare dupa mama sa si ca sora a defunctei P. E. solicită in ultima instanță a constata ca nu i se cuvine decât cota mamei sale de 2/8 parti dupa sora predecedata restul revenind apelantei si reclamantei P. F. in cote de 3/8 parti fiecare urmând a fi imbratisata varianta c respectiv 3 din obiectivele lor si raportul de expertiza din 18.03.2010.
In drept s-au invocat art. 115 si următoarele C.pr.civ.;Legea 18/1991 (art. 23) Dl 42/1990 ;art.28 din DL 115/1938.
Împotriva aceleiași hotărâri, în termen legal și timbrat cu 1.175 lei taxă timbru și 0,50 lei timbru judiciar, au declarat apel recalificat recurs, reclamanții P. P. și P. F., solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei, modificarea sentinței pronunțate și pronunțarea unei hotărâri prin care cota de proprietate ce revine apelantului P. P., moștenitor după P. E., soție supraviețuitoare a lui P. G. să fie de 1/2 din terenurile nr. top. 2199 Osorhei, 2200 Osorhei, 2350/4 Osorhei, ca urmare a desfacerii comunității de bunuri și cota de 1/2 din terenurile care formează proprietatea lui P. G., ca moștenire,respectiv terenurile descrise mai sus și terenul nr. top. 770/24, iar cota de proprietate a moștenitoarelor P. F. și G. M., după P. G., să fie de 1/4 din parcelele nr. top. 2199 Oșohei, 2200 Osorhei, 2350/4 Osorhei și cota de 1/2 din ./24 Oșorhei, să se procedeze la partajarea masei succesorale rămase după soții P. G. și E. conform variantei 2 din raportul de expertiză depus Ia dosar la 8 septembrie 2010, respectiv să i se atribuie întrucât are cea mai mare cotă de proprietate teren în natură, să se dispună partajarea având în vedere valorile terenurilor în monedă națională, care este leul, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor în fapt, s-a învederat privind cota de proprietate, atribuită de instanță moștenitorilor după P. E. și după P. G., ca fiind egală, în cote de 1/2, că este greșită ,deoarece cei doi soți P. G. și P. E. nu sunt comorienți și nu au murit la aceeași dată. P. G. a decedat primul, iar P. E. l-a moștenit, astfel că trebuie calculate cotele ce revin moștenitorilor avînd în vedere aceasta.
După desfacerea comunității de bunuri, prin care fiecare soț are cota de 1/2 din terenurile bun comun, parcelele 2199, 2200, 2350/4 Osorhei, masa succesorală a fiecărui defunct primește această cotă. După dezbaterea succesiunii după defunctul P. G., care a decedat primul, soția supraviețuitoare mai primește cota de 1/2 din cota soțului, în concurs cu nepoatele de frate a acestuia, subsemnata P. F. și sora sa ,G. M..
Deoarece terenul nr. top. 770/24 Osorhei a fost doar a lui P. G., din acesta cota de ½ o moștenește soția E., iar apoi apelantul P. P., iar cota de 1/2 o moștenesc cele două nepoate de frate, P. F., și sora sa, pîrîta G. M..
Sentința greșește cînd împarte toată masa succesorală care a fost bun comun a celor doi soți în cote egale, P. E. nu trebuia să vină la succesiune prin reprezentare, cum susține sentința, ea trăia la data decesului soțului ei și 1-a moștenit în mod direct. Problema reprezentării nu se pune în acest caz.
Instanța de fond, arată apelanții că face o partajare injustă în baza variantei 1 din expertiză, deoarece apelantul P. P. este proprietar asupra unei cote mai mari de proprietate decît ceilalți coindivizari, indiferent dacă instanța menține sentința actuală sau o schimbă conform primului punct al apelului. Cu toate acestea, G. M., care are o cota mult mai mică de proprietate, primește trei din cele patru parcele de teren care sunt de împărțit, această împărțeală este inechitabilă și prejudiciază.
Solicită apelanții ca partajarea să se facă conform variantei 2 din completarea la raportul de expertiză depus la 8 sept. 2010, prin atribuirea în natură către apelantul P. P. a celor două parcele de teren nr. top. 2199 și 2200 Osorhei, din care are cel puțin cota de jumătate din fiecare.
Mai mult, arată că i se atribuie ./24 Osorhei, asupra căruia nu este proprietar, avînd în vedere actuala sentință. In urma partajului i se atribuie o parcelă pe care nu este proprietar. Titlul de proprietate 602/95 s-a anulat cu privire la dreptul său de proprietate privind această parcelă prin hotărâre irevocabilă. Instanța atribuie . și soției sale, fără a face partajarea, menținînd starea de indiviziune.
Instanța de fond, arată apelanții o obligă la sultă în Euro,pe G. M., indicînd și faptul că plata se va face la cursul de schimb în lei din ziua plății efective. In acest fel, sulta nu este prevăzută în monedă națională, iar faptul că plata se face în funcție de cursul de la data plății efective lasă la bunul plac al debitorului alegerea unei date cînd cursul este convenabil pentru aceasta și prejudiciază și că instanța trebuie să prevadă o sultă fermă în lei, de la data efectuării expertizei, pentru ca sulta să fie în concordanță cu restul evaluărilor din expertiză.
Prin întâmpinare intimații P. P. și P. F. au solicitat respingerea apelului formulat în cauză de apelanții G., cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției lor procesuale, s-a învederat că trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea este o cerere nefondată și nu are suport legal, neexistând motive legale pentru admiterea acestei cereri, că prima instanța a conexat corect cele două dosare deschise ulterior cererii de partaj, prin care soții G. V. și M. au căutat să modifice din nou Titlul de proprietate emis pe numele moștenitorilor lui P. E. și P. G.. Există sentința civilă nr. 3135/2007 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a stabilit definitiv și irevocabil că P. P. este moștenitor după P. E., dispunîndu-se corectarea Titlului de proprietate nr.602/1995 a Comisiei județene de Legea fondului funciar Bihor prin înscrierea și a numelui lui P. E., antecesoarea apelantului P. P. în acest Titlu, și s-a dispus emiterea unui Titlu de proprietate nou, pentru surorile P. F. și G. M., moștenitoarele după P. G., pentru ./24, considerînd că aceasta a fost numai a lui P. G.. In acest fel, stabilirea drepturilor de proprietate pentru care se face partajul și motenitorii care vin la partaj, după soții decedați P. E. și P. G. a luat sfirșit. In acest dosar a formulat cerere de intervenție și G. V., solicitând să i se dea și lui parte din moștenire, dar cererea sa a fost respinsă deoarece nu are calitate de moștenitor după cei doi soți. Sentința a rămas definitivă si irevocabilă.
Apelanții G. vor ca în acest apel să se revină asupra masei succesorale, să se facă o nouă stabilire a acesteia, să se discute moștenirea și după P. T., tatăl apelantelor P. F. și G. M. în apel, precum și alte moșteniri, deși acestea nu au făcut obiectul acestui dosar. Mai mult, după defunctul lor tată P. T., apelantele de mai sus au alte Titluri de proprietate, cu nr. 2494/1995 și 1528/1999, în care li s-a atribuit terenurile rămase după acesta, apelanții G. vor să se judece în apel, contrar prevederilor legale, pentru capete de cerere care nu s-au formulat la prima instanță.
Corect s-a dispus de către prima instanță soluționarea concomitentă cu acest dosar de partaj, a dosarelor cu nr._, în care apelanții G. cer din nou anularea Titlului de proprietate 602/1995 și dosarul nr._/271/2010 în care se face din nou aceeași cerere. Pentru capetele de cerere formulate, care vizează anularea Titlului de proprietate, există autoritate de lucru judecat. Instanța nu putea să soluționeze cererea de partaj formulată în 2004 deoarece, apelanții G. atacau în mod repetat același Titlu de proprietate, 602/1995, pentru aceleași motive pentru care exista autoritate de lucru judecat, conform sentinței civile 3135/2007 a Judecătoriei Oradea.
Deoarece între soluționarea cererilor exista strînsă legătură, corect a dispus instanța conexarea acestor dosare, mai ales că exista această autoritate de lucru judecat în cererile formulate de apelanții G..
Intimatul P. P. arată că este nepotul de soră a lui P. E., iar intimata P. F. și sora sa G. M. sunt nepoate de frate ai defunctului P. G., apelantul G. V. nu este nici un fel de rudă cu defuncții, dar în mod constant a cerut să i se atribuie și lui drept de proprietate după acești defuncți, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale a acestuia, iar instanța a admis această excepție.
Este inadmisibilă, arată intimații, cererea formulată în apel de apelanții G. M. și G. V. de a li se emite un Titlu de proprietate prin care să li se constituie drept de proprietate asupra parcelei cu nr. top.2350/4 Osorhei, deoarece G. M. a cerut reconstituirea dreptului său de proprietate asupra acestei parcele, iar intimații P. P. și P. F. au cerut și ei acest lucru, motiv pentru care prin Titlul de proprietate 602/1995 s-a dispus reconstituirea acestui drept de proprietate. Prin sentința civilă amintită mai sus, 3135/2007 a Judecătoriei Oradea, instanța s-a pronunțat asupra anulării acestui Titlu de proprietate. G. M. nu poate să ceară și reconstituirea dreptului său de proprietate, iar apoi după ce hotărîrea a rămas definitivă și irevocabilă să vină să ceară constituirea dreptului de proprietate asupra aceleași parcele de teren. Este de subliniat că instanța de fond le-a atribuit apelanților G. . construit fără autorizație casa, care nu era notată în coala de carte funciară și s-a notat în timpul acestui proces. Nu a existat niciodată nici un fel de partaj voluntar între părți cu privire la cele patru parcele în discuție, dimpotrivă, mereu au fost discuții pentru că apelanții G. folosesc trei dintre parcele și numai pe calea unui proces se poate rezolva situația.
Deoarece primul a decedat P. G., soția sa P. E. 1-a moștenit, deci aceasta are cota de 3/4 din succesiune, iar numai cota de 1/4 este moștenirea rămasă după P. G.. Cu toate acestea, în motivele de apel, G. M. cere să i se atribuie ei în natură trei din cele patru terenuri care formează masa succesorală, ceea ce este inechitabil, ea avînd cota mult mai mică decât P. P.. Instanța de fond a și procedat astfel, ceea ce este total greșit față de criteriile stabilite de lege.
Intimații mai arată că se solicită de către G. M. a i se atribui cote de proprietate din moștenire care nu sunt legale, respectiv cota de 3/8, fără nici un temei legal. Fără nici o explicație, se cere ca intimatului P. P. să i se atribuie doar cota mamei sale de 2/8 părți, deși se judecă pentru partajul dintre moștenirea după mătușa sa P. E. și moștenirea după P. G..
Se fac solicitări de lotizare avînd în vedere cote nelegale din moștenire ,cu care nu sunt de acord, fiind greșite, contrare prevederilor legale. Nu se explică cum s-a ajuns la calculul acestor cote.
Menționează intimații că aceeași cerere privind ./4 Osorhei s-a făcut de G. M. și G. V. și în dosarul nr._, G. V. fiind intevenient în nume propriu și intervenient în numele soției sale, pîrîta G. M., cît și în dosar nr._ și dosar nr._/271/2011.
Privind incompatibilitatea judecătorului de a judeca această cauză, deoarece s-a antepronunțat printr-o încheiere anterioară, sancțiunea nu este nulitatea absolută, pe care legea nu o prevede în acest caz, apelanții G. puteau doar să recuze completul de judecată, dar cererea s-ar fi respins, deoarece nu exista nici o antepronunțare a instanței.
Nefondat se susține în apel că s-a atribuit terenul cu nr. top. 2350/4 apelanților G. pentru construirea unei case, deoarece aceștia au recunoscut la interogatorul luat în instanță că nu au avut autorizație de construire, deoarece terenul nu era al lor la data construirii casei. Din acest motiv casa nici nu a fost intabulată decît în timpul procesului din prezentul dosar, după pronunțarea sentinței nr. 3135/2007 a Judecătoriei Oradea, care a soluționat problema acestui teren. Nu a existat nici un partaj de ascendent în cauză, iar succesiunea pentru aceste terenuri, care nu au fost în proprietatea defuncților P. G. și P. E. la data decesului lor, fiind cooperativizate. s-a putut discuta doar după apariția legii 18/91, cînd s-a reconstituit acest drept de proprietate. Nu putea face nici un partaj de ascendent P. E., deoarece terenul nu era al ei. ci era la CAP. Oricum, P. E. nu putea fi moștenită de G. M., care este moștenitoare după P. G.. nu după P. E., deci orice partaj de ascendent făcut de P. E. îl poate privi doar pe P. P., ca moștenitor al acesteia și nu pe cei care sunt străini de moștenirea după P. E.. G. M. și P. F. sunt străini fată de moștenirea lăsată de P. E.. Intimații arată că nu este adevărat că au primit bani de la P. E., bani rezultați din vînzarea unei case a sale.
Deoarece tatăl lor P. T., a decedat avînd copii, pe apelantele P. F. și G. M., el nu putea fi moștenit de fratele lui, P. G. care nu avea cum să vină la moștenire după acesta. Greșit se invocă faptul că P. G. 1-a moștenit pe fratele său P. T., cum se susține în motivele de apel de către apelanții G.. P. G. și E. nu au avut copii, ci doar nepoți de frate și de soră.
În ședința publică din 24.02.2012 instanța, având în vedere valoarea obiectului de chemare în judecată, actele depuse de reprezentanții părților în acest sens, dispozițiile art. 2821 c.pr.civ. și Decizia 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus recalificarea căii de atac în cauză din apel în recurs.
Prin Dec.civ. nr 362/R din 02.04.2012, instanta a dispus
- admiterea ca fondat a recursului civil formulat de recurenții P. P. și P. F., în contradictoriu cu intimații G. M., G. V., C. L. OȘORHEI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR, împotriva sentinței civile nr. 3631 din 25 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în parte, în sensul că:
- a constatat că masa succesorală după defuncta P. E. se compune din cota de ½ parte din terenurile identificate cu nr. top. 2199 Oșorhei, în suprafață de 3518 mp, nr. top. 2200 Oșorhei, în suprafață de 2755 mp și nr. top. 2350/4, în suprafață de 1439 mp și din cota de ½ parte din terenurile care formează proprietatea defunctului P. G., în calitate de soție supraviețuitoare.
- a dispus sistarea stării de indiviziune conform cotelor de proprietate varianta 5 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expert T. D., astfel:
- formarea unui lot în favoarea reclamanților P. P. și P. F. compus din nr. top. nou format 2199/2, în suprafață de 3084 mp teren, nr. top. nou format 2200/1, în suprafață de 2405 mp teren și nr. top. 770/24, în suprafață de 5755 mp.
- formarea unui lot în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională G. M. compus din nr. top. 2350/4, în suprafață de 1439 mp, nr. top nou format 2199/1, în suprafață de 434 mp și nr. top. nou format 2200/2, în suprafață de 350 mp.
- a obligat pârâta G. M. în favoarea reclamanților P. P. și P. F. la plata unei sulte în cuantum 12.142,5 euro sau contravaloarea în lei la data plății.
- a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.
- a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții G. M. și G. V..
- a respins excepția de nulitate a recursului formulat de recurenții G. M. și G. V., invocată de P. P. și P. F..
- a obligat intimații G. M. și G. V. în favoarea recurenților la plata sumei de 2.674 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurenții G. M. si G. V..
Prin Dec.civ.nr. 240/R din 17.01.2013 pronunțata de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus admiterea recursului si casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor spre rejudecare in apel, reținându-se in considerentele deciziei de casare ca, fata de valoarea obiectului litigiului, calea de atac incidenta in speta este apelul,
Rejudecând cauza in apel, analizând apelurile formulate prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, instanța de apel reține următoarele:
Cât privește apelul formulat de apelanții G., instanța reține că aceștia au adus în principal critici sentinței atacate sub aspectul contrarietății în motivare și cuprinsul sentinței atacate, contrarietate între motivarea sentinței și Încheierea de ședință din 24.04.2009, incompatibilitatea judecătorului de a se mai pronunța pe fondul cauzei asupra imobilului cu nr. top. 2350/54 Oșorhei, întrucât și-a spus părerea prin Încheierea de ședință, inclusiv prin cea din 24.04.2009 și nepronunțarea asupra tuturor cererilor, excepțiilor și probelor invocate, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a invocat contrarietate în motivare și cuprinsul sentinței de fond, pe considerentul că, pe de o parte s-a reținut în hotărâre că excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului G. V. a fost respinsă, fiind respinsă și excepția autorității de lucru judecat, invocată de recurenții P., în raport de dosarul_, în care intervenientul reclamant reconvențional G. V. nu a fost parte și cu toate acestea, în hotărârea instanței de fond s-a constatat că drepturile de proprietate ale părților din litigiu au fost stabilite prin Sentința Civilă 3135/2007 și care contrazice argumentele din hotărârea apelată. De asemenea, sub acest aspect s-a invocat faptul că există contrarietate între sentința apelată și Încheierea de ședință din 24.04.2009 pronunțată în dosar_, prin care s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a recurentului G. V. și a autorității de lucru judecat, astfel încât prima instanță era obligată să analizeze pe fond cererea apelanților de a li se stabili dreptul de proprietate cu titlu de constituire.
Instanța de apel retine ca aceste critici sânt nefondate, prima instanță a analizat pe fond cererile formulate de apelanții G., sub aspectul tuturor capetelor, argumentelor si raportat la tot probatoriul administrat in cauza.
Neîntemeiată este și critica apelanților G. potrivit căreia dispoziția de conexitate a dosarului_ și a dosarului nr._/271/2010 la prezentul dosar este nelegală. Potrivit art. 164 c.pr.civ. părțile și instanța din oficiu, vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află în fața aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.
Prima instanța a aplicat in mod corect dispozițiile art. 164 c.pr.civ. dispunând conexarea la prezentul dosar a dosarului_ și nr._/271/2010. Raportat la obiectele deduse judecății în cele două dosare și care au o strânsă legătură cu obiectul prezentului litigiu, mai mult, în dosar_, apelanții reclamanți în acel dosar au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene 404/C/2005, prin care li s-a respins contestația formulată împotriva respingerii cererii înregistrată sub nr. 226/2005, având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top 2350/4 Oșorhei, aferent casei de locuit, cerere formulată și în prezentul dosar, pe calea acțiunii reconvenționale, existând chiar litispendența in sensul art. 163 c.pr.civ, solicitând același lucru, precum și în dosar_/271/2010, apelanții reclamanți reconvenționali în acel dosar, prin cererea reconvențională au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. top. 2350/4 aferent casei de locuit. Prin urmare, dispozițiile instanței de fond de admitere a excepției de conexitate din ședința publică din 15.07.2009 și 04.03.2011, este în deplină concordanță cu dispoziția legală reglementată de c.pr.civ.
Cât privește incompatibilitatea invocată apelanți, pentru motivul ca judecătorul s-ar fi ante-pronunțat printr-o încheiere anterioară, urmează a fi înlăturată, dispozițiile art. 24 si nici cele ale art. 27, pct. 7 c.pr.civ. nefiind incidente în cauză.
Apelantii G. au adus critici sentinței recurate și sub aspectul nepronunțării instanței de fond asupra tuturor cererilor, excepțiilor, motivelor și probelor invocate, ceea ce ar echivala cu necercetarea fondului cauzei.
În speța dedusă judecății, cererea formulată de apelanți, prin care au invocat dobândirea unui drept de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra terenului cu nr. top. 2350/4, a constituit obiectul analizei instanței de fond, în considerentele sentinței apelate fiind menționate motivele de fapt și de drept pentru care instanța de fond a dispus respingerea acestei cereri.
Poziția procesuala exprimata de apelanții G., in ceea ce privește dreptul lor asupra terenului cu nr. top 2350/4 este contradictorie, invocând când calitatea lor de succesori ai foștilor proprietari si disp. art. 8 din Legea nr. 18 din 1991, când îndreptățirea lor la constituirea dreptului de proprietate asupra acestui topografic ca teren aferent casei de locuit si disp. art. 23 din legea fondului funciar, când uzucapiunea extratabular pentru același teren.
Instanța de apel retine ca in prezent apelanții G. deja dețin un titlu valabil asupra nr. top 2350/4 Osorhei, in natura teren intravilan in suprafața de 1439 mp, aferent casei lor, in concret TP nr 602/95, astfel cum a fost corectat urmare a . a Jud. Oradea, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate in calitate de succesori ai defunctilor P. G. si P. E., alături de P. F. si P. P.. Acest titlul de proprietate este valabil, iar dreptul stabilit prin acesta in favoarea apelanților nu este desființat, este greu de înțeles de ce ar urmări obținerea unei noi recunoașteri a dreptului lor de proprietate. Mai mult, eliberarea titlului de proprietate a avut loc tocmai urmare a cererii de reconstituire formulata de apelanți in temeiul legilor fondului funciar, in calitatea lor de succesori ai foștilor proprietari, deposedați abuziv cu ocazia colectivizării. Dobândirea prin titlu, in speța prin succesiune, exclude dobândire ca efect al posesiei achizitive, care presupune tocmai o posesie îndelungata exercitata in condițiile legii, dar fără un titlu translativ de proprietate.
F. de data la care a început posesia apelanților, in jurul anilor 1970, ar fi aplicabile dispozițiile DL nr. 115 din 1938. Uzucapiunea tabulara prevăzuta de art. 27 din acest decret nu intra in discuție, apelanții nefiind înscriși in cartea funciara. Nu sânt îndeplinite nici condițiile uzucapiunii extratabular prevăzute de art. 28 din decret. In CF nr. 1270 Oșorhei, sub B 1 este înscris dreptul de proprietate in favoarea numitului S. EMERIC din anul 1938, cu titlu împroprietărire, apelanții nefăcând dovada decesului proprietarului tabular pentru a se putea determina momentul de începere a posesiei de 20 ani de la moartea proprietarului tabular.
Apelanții, alături de intimații P., stăpânesc in comun imobilul moștenit de la antecesorii comuni P. G. și P. E., posesia lor având si un caracter echivoc, apelanții nefăcând dovada intervenirii posesiei comune .-se ca intimații P. invoca dreptul inclusiv in favoarea lor. In plus apelanții G. au folosit terenul împreună cu defuncta P. E. până la decesul acesteia în anul 1980, succesorul careia este si intimatul P. P. .
In alta ordine de idei, terenul cu nr. top. mai sus arătat a făcut obiectul legii fondului funciar, acest lucru fiind stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Decizia Civilă nr. 1237/R/2007 a Tribunalului Bihor, irevocabilă, astfel că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile legii speciale.
S-a mai invocat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat nici pe aspectul că terenul cu nr. top. 2350/4 provine de la tatăl natural al celor două recurente și care după decesul acestuia a fost preluat de frații săi P. G. și P. A., și nici asupra excepției de inopozabilitate a hotărârii pronunțate în dosar nr._ față de recurentul G. V.. Cu privire la aceste critici, instanța de apel reține că nu s-a formulat capăt de cerere prin care instanța de fond să fie sesizată cu stabilirea masei succesorale după defunctul P. T., antecesorul apelantei G.. În ceea ce privește nr. top. 2350/4, prin hotărâre irevocabilă, opozabilă apelanților P. și apelantei G. M., s-a stabilit că acest imobil a constituit anterior cooperativizării proprietatea defuncților P. G. și P. E. și față de autoritatea de lucru judecat a Sentinței Civile nr. 3135/2007 pronunțată în dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1237/R/2007, cererea formulată de apelanta G. M., prin care s-a solicitat a se constata că acest teren a constituit proprietatea tatălui său, este inadmisibilă.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra partajului de ascendent, invocat prin întâmpinare, cerere reconvențională și cererile de intervenție, în cuprinsul considerentelor instanței de fond, avându-se în vedere dispozițiile art. 729 Cod civil și probațiunea administrată în cauză, s-a reținut in mod corect că existența unui partaj de ascendent nu a fost în nici un fel dovedit în speță.
Hotărârile judecătorești mai sus arătate, . opozabile apelantului G. V., acesta nu a avut calitatea de parte în acele litigii, aspect reținut și de prima instanță, fiind analizată pe fond cererea formulată de acest recurent și recurenta G. M. privind stabilirea unui drept de proprietate în condițiile art. 23 din Legile fondului funciar asupra terenului în litigiu.
In acord cu prima instanța, instanța de apel retine ca nu sânt îndeplinite condițiile prev. de art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991, modificată și republicată, privind constituirea in favoarea apelanților a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit.
Asupra terenului cu nr. top. 2350/4 apelanții G. V. și G. M. au construit o casă de locuit în anul 1968, care a fost notată în CF 1270 Oșorhei. În considerarea construirii casei și anexelor, cu mult anterior apariției Legii 18/1991, a înscrierii acestei case în Cartea Funciară, apelanții au apreciat că sunt îndreptățiți la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea acestora asupra terenului mai sus arătat în condițiile art. 23 din Legea fondului funciar.
Din interpretarea textelor de lege reglementate prin articolele mai sus arătate, instanța de apel reține că dreptul se stabilește ex lege în patrimoniul persoanelor de la care a fost cooperativizat terenul și în favoarea moștenitorilor acestora, persoane de la care a fost cooperativizat terenul, fiind considerate proprietarele acelui teren, iar art. 21 din Legea fondului funciar se referă la categoria avânzilor cauză, adică la dobândirea cu titlu oneros de la persoanele de la care s-a preluat terenul. Prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit că terenul cu nr. top. 2350/4 a constituit proprietatea devălmașe a defuncților P. E. și P. G., antecesorii apelantei G., acest teren fiind cooperativizat de la cei doi defuncți, iar în absența unui raport obligațional între recurenți și defuncții de mai sus, condiție prevăzută de art. 21 din Legea fondului funciar, prima instanță a apreciat in mod corect că apelanții G. nu au un drept propriu asupra terenului în litigiu, în condițiile art. 23 din același act normativ, apelanta G. M. având un drept de moștenire în temeiul art. 13 din Legea fondului funciar alături de recurenta P. F. pentru partea ce a aparținut defunctului P. G. și apelantul P. P. care are un drept de moștenire după defuncta P. E..
Apelanții nu au făcut dovada susținerilor lor potrivit cărora terenul intravilan i-ar fi fost atribuit de către fostul CAP in vederea construirii unei case de locuit. Chiar în situația în care s-ar aprecia că între defuncta P. E. și apelanți s-a încheiat o donație informală, astfel cum a reținut prima instanța, aceasta este lovită de nulitate absolută, în lipsa unui act de confirmare sau ratificare din partea celorlalți moștenitori, dimpotrivă, aceștia, respectiv apelanții P. au solicitat să se constate dreptul lor propriu la moștenire asupra terenului în litigiu.
Cât privește partajul voluntar, invocat de apelantii G., instanța de fond a apreciat în mod corect că nu a fost dovedit faptul că între părți a avut loc un astfel de partaj, în condițiile art. 729 Cod civil.
Criticilor privind inadmisibilitatea partajului judiciar sant de asemenea nefondate, raportat la dispozițiile art. 728 Cod civil și la calitatea de coproprietari ai părților asupra imobilelor din litigiu.
Nici susținerile apelantei G. M., conform cărora imobilele cu nr. top. 2199, 2200 și 2350/4 au aparținut tatălui său, defunctul P. T., decedat în anul 1949, nu pot fi avute în vedere câtă vreme prin hotărâre irevocabilă opozabilă, atât acesteia, cât și intimaților P. s-a stabilit că au aparținut anterior cooperativizării defuncților P. G. și P. E., de la care au fost cooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legii speciale dispunându-se în favoarea acestora, în calitate de moștenitori.
Raportat la considerentele mai sus reținute, instanța de fond a stabilit in mod corect componenta masei succesorale, aceasta cuprinzând cele patru parcele identificate prin nr. top. 2199, 2200, 2350/4 și 770/24, Osorhei.
F. de considerentele de fapt si de drept mai sus relevate, in temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ. urmează a fi respins apelul formulat de apelanții G. ca fiind nefondat.
Cât privește apelul formulat de apelantii P., instanța de apel apreciază criticile aduse de aceștia sentinței atacate ca fiind în parte întemeiate sub aspectul cotelor de proprietate stabilite de prima instanță în favoarea moștenitorilor defuncților P. G. și P. E..
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care au aparținut antecesorilor lor. A.. 3 al textului de lege mai sus arătat prevede că titlul de proprietate se emite comun, urmând ca moștenitorii să procedeze potrivit dreptului comun.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că defuncta P. E., soție supraviețuitoare, nu poate veni la succesiunea defunctului P. G. prin reprezentare, instituție care poate fi invocată in conditiile art. 664 si urm. c.civ. doar de descendenții copiilor defunctei și de descendenții de frați și surori.
Insă, instanța de apel reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie de succesiune, astfel defuncta P. E., soție supraviețuitoare nu vine la succesiunea defunctului P. G. prin reprezentare, aceasta fiind în viață la data decesului soțului său, defunctul P. G. a decedat la data de 08.03.1965, iar defuncta P. E. a decedat ulterior acestuia, la data de 12.08.1980, astfel că aceasta vine la succesiunea defunctului său soț, în calitate de soție supraviețuitoare.
Este adevărat că legea specială se aplică cu prioritate dreptului comun, însă prevederile dreptului comun sunt pe deplin aplicabile cât privește cotele de proprietate ale moștenitorilor asupra terenurilor reconstituite în condițiile Legii fondului funciar, art. 13 din Legea fondului funciar, făcând trimitere la dispozițiile dreptului comun.
Cei doi soți defuncți au cota de ½ parte fiecare din imobilele bun comun cu nr. top. 2199, 2200 și 2350/4 Oșorhei, în masa succesorală a fiecărui defunct în mod judicios prima instanță a inclus cota de ½ parte din aceste imobile și întrucât defunctul P. G. a decedat la data de 08.03.1965, la succesiunea acestuia vine si soția supraviețuitoare P. E., în cota de ½ parte, în concurs cu colateralii privilegiați, apelanții P. F. și G. M., care culeg cota de ½ parte, in părți egale.
In consecința, masa succesorală rămasă în urma defunctei P. E., se compune din cota de ½ parte din imobilele mai sus arătate – ca bun propriu, plus cota de ½ parte din cota de ½ parte a defunctului P. G. - în calitate de soție supraviețuitoare.
Apelantele G. M. și P. F. vor avea cota de 1/8 parte din imobilele cu nr. top. 2199, 2200 și 2350/4 Oșorhei, iar apelantul P. P. cota de 6/8 părți din imobilele cu nr. top. 2199, 2200 și 2350/4 Oșorhei.
Asupra imobilului cu nr. top. 770/24 Oșorhei, apelantele P. F. și G. M. au cota de câte ¼ parte fiecare, iar apelantul P. P. are cota de ½ parte.
Conform art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care au aparținut antecesorilor lor, iar cota succesorala cuvenita defunctei P. E., care se transmite către apelantul P. P., in calitate de nepot de sora, se compune atât din cota de ½ parte din nr. top. 2199, 2200 și 2350/4 Oșorhei – ca bun propriu, cat si cota de ½ parte din cota șotului, dar care i se cuvine in calitate de șotie supraviețuitoare in concurs numai cu colateralii privilegiați, conform art. 1 din Legea nr 319 din 1944.
Referitor la modalitatea de partajare, instanța de apel va avea în vedere că părțile nu s-au înțeles asupra unei variante din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert T. D..
Nu există nici un acord privind partajarea conform folosinței, in privința tuturor celor 4 parcele de teren din litigiu, astfel încât, va da eficiență partajării imobilului cu respectarea cotelor de proprietate ale părților cât privește terenurile extravilane cu nr. top. 2199 și 2200 Oșorhei, iar în privința terenurilor intravilane imobilul cu nr. top. 2350/4 Oșorhei, pe care se află construită casa apelanților G. V. și G. M., va fi atribuit apelantei G. M. în considerarea acestui aspect, iar imobilul cu nr. top. 770/24 Oșorhei, teren intravilan, urmează a fi inclus în lotul apelanților P., conform variantei 5 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expert T. D., care va face parte integranta din prezenta decizie.
În vederea egalizării loturilor, avându-se în vedere că apelantei G. M. i s-a atribuit imobilul cu nr. top. 2350/4, asupra căreia a avut cota de 1/8 parte, iar terenul cu nr. top. 770/24 Oșorhei a fost atribuit în lotul apelanților P., asupra căruia apelantul P. P. a deținut o cotă de ½ parte și apelantele surori o cotă de câte ¼ parte fiecare, ținând cont de faptul că asupra terenurilor extravilane au fost formate loturi în natură conform cotelor de proprietate, văzând și valoarea imobilelor intravilane stabilită prin raportul de expertiză, întocmit în cauză de expert T. D., va obliga pârâta apelanta G. M. la plata sumei de 8546 euro sau contravaloarea în lei la data plății cu titlu de sultă în favoarea apelanților P., conform următorului calcul.
Terenurile extravilane cu nr. top 2199 si 2200 au fost împărțite intre părți, conform cotelor succesorale legale, nefiind necesara plata vreunei sulte.
Terenul intravilan cu nr. top 2350/4, in suprafața de 1439 mp a fost atribuit in lotul apelantei G. M., fiind aferent casei . Valoarea acestui teren este de 17.988 euro. Terenul intravilan cu nr. top 770/24, in suprafața de 5755 mp a fost atribuit in lotul apelanților P., valoarea acestui teren fiind de 28.775 euro.
Din nr. top 2350/4, cota succesorala legala cuvenita apelantei G. M. este de 1/8 parte – 2.248 EURO, cota succesorala legala cuvenita apelantei P. F. este de 1/8 parte – 2.248 EURO, cota succesorala legala cuvenita apelantului P. P. este de 6/8 parte – 13.491 EURO.
Din nr top 770/24, cota succesorala legala cuvenita apelantei G. M. este de 1/4 parte – 7.194 EURO, cota succesorala legala cuvenita apelantei P. F. este de 1/4 parte – 7.194 EURO, cota succesorala legala cuvenita apelantului P. P. este de 2/4 parte – 14.387 EURO.
Din cele 2 nr. top, 770/24 si 2350/4 Oșorhei, conform cotei succesorale legale, valoarea totala cuvenita apelantei G. M. este de 9.442 euro, iar valoarea totala cuvenita apelanților P. este de 37.321 euro.
Întrucât apelantei G. i s-a atribuit in natura nr. top 2350/4 in valoare de 17.988 euro, fata de valoarea cotei succesorale cuvenite de 9.442 euro, aceasta urmează sa achite apelanților P., cu titlu sulta, suma de 8.546 euro.
Tot așa, apelanților P. li s-a atribuit in natura nr. top 770/24 in valoare de 28.775 euro, fata de valoarea cotei succesorale totale cuvenite de 37.321 euro, aceștia fiind îndreptățiți sa primească cu titlu sulta de la apelanta G., suma de 8.546 euro
În contextul considerentelor mai sus arătate, instanța retine ca apelul formulat de apelanții P. P. și P. F. este fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 296 c.pr.civ., schimbând în parte sentința apelata, conform dispozitivului prezentei decizii .
In temeiul art. 274 c.pr.civ. va obliga intimații G. M. și G. V. în favoarea apelanților P. P. și P. F., la plata sumei de 2.674 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorariu avocat, justificate cu chitanțele de plată depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat apelul civil formulat de apelanții P. P. și P. F., ambii domiciliați în Cluj N., .. 27, ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimații G. M. și G. V., ambii domiciliați în Oșorhei, nr. 647, jud. Bihor C. L. OȘORHEI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 1 A, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 3631 din 25 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimba în parte, în sensul că:
Constată că masa succesorală după defuncta P. E. se compune din cota de ½ parte din terenurile identificate cu nr. top. 2199 Oșorhei, în suprafață de 3518 mp, nr. top. 2200 Oșorhei, în suprafață de 2755 mp și nr. top. 2350/4, în suprafață de 1439 mp, plus cota de ½ parte din cota care formează proprietatea defunctului P. G., din terenurile cu nr top 2199, 2755, 2350/4 si 770/24 Osorhei, în calitate de soție supraviețuitoare.
Dispune sistarea stării de indiviziune conform cotelor de proprietate varianta 5 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expert T. D., astfel:
- formarea unui lot în favoarea reclamanților P. P. și P. F. compus din nr. top. nou format 2199/2, în suprafață de 3084 mp teren, nr. top. nou format 2200/1, în suprafață de 2405 mp si nr. top. 770/24, în suprafață de 5755 mp.
- formarea unui lot în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională G. M. compus din nr. top. 2350/4, în suprafață de 1439 mp, nr. top nou format 2199/1, în suprafață de 434 mp și nr. top. nou format 2200/2, în suprafață de 350 mp.
Obligă pârâta G. M. în favoarea reclamanților P. P. și P. F. la plata unei sulte în cuantum 8.546 euro sau contravaloarea în lei la data plății.
Raportul de expertiza topografica, varianta 5, întocmit de exp. T. D., face parte integranta din prezenta decizie.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantii G. M. și G. V..
Obligă intimații G. M. și G. V. în favoarea intimatilor P. P. și P. F. la plata sumei de 2.674 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, M. C. R. | Judecător, C. A. D. | |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. - O. U.
Red. Jud. T.B. - R. M. C.
Tehnoredactat S.O. 23 Mai 2013
9 ex./ 23.05.2013
7 .
P. P. și
P. F., ambii domiciliați în Cluj N., .. 27, ., jud. Cluj
G. M. și
G. V., ambii domiciliați în Oșorhei, nr. 647, jud. Bihor
C. L. OȘORHEI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR,
C. JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și
O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR cu sediul în Oradea, .. 1 A, jud. Bihor
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 875/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Sentința nr. 1414/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
