Prestaţie tabulară. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 3976/271/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 128/R/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
Judecător M. C. R.
Judecător L. E. M.-G.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat împotriva sentinței civile nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de recurentul D. A. în contradictoriu cu intimații K. V., K. G., K.(F. K.) J. R. și L. A., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Formittag S. pentru recurent în baza delegației de la dosar și intimata K. V., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este le primul termen de judecată, că recursul este motivat și timbrat, după care:
Reprezentantul recurentului susține recursul așa cum a fost formulat, arată că nu are alte cereri și alte probe, solicită a se acorda cuvântul asupra recursului.
Intimata K. V. arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata K. V., prin traducerea dl. av. Formittag, arată că-și menține poziția de la instanța de fond, că nu a intenționat niciodată să vândă terenul ci să il dea în folosință că nu a primit nimic în schimb.
TRIBUNALUL
deliberând:
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Oradea constată următoarele:
Prin hotărârea recurată s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâta K. V., ca nefondată. S-au acordat cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei K. V. în cuantum de 1190 lei .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin TP nr. 2607/24.03.2004, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui K. V. și K. KAROLY după defunctul K. Karoly, pentru suprafața de 5754 mp. din care 2877 mp. cu nr. top. 2423/23 și suprafața de 2877 cu nr. top. 2440/27.
Instanța de fond constată că raportat la prevederile art. 223 din Legea 71/2011, fiind vorba despre un proces început înainte de . noului Cod civil, sunt aplicabile prevederile legii în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv ale Codului civil și ale Legii 247/2005.
Referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând teren situat în Sălard, jud. Bihor, cu nr. topo. 2423/23 și 2440/27, care nu este întăbulat în CF este în coproprietate deținut de K. V. și K. KAROLY. K. Karoly ( C.) a decedat la data de 31.12.2007 iar pârâții K. Gyongy, K. J. R. și Lakatos A. sunt moștenitorii lui legali în calitate de fii.
Asupra acestui teren Pârâta K. V. a semnat două contracte sub semnătură privată, primul din data de 24.03.2000 pentru suprafața de 0,58 ha teren arabil nu este scris în întregime de pârâtă ci doar semnat, instanța constatând că este scris în limba română. Al doilea contract încheiat la data de 30.01.2001 este doar semnat de pârâtă și la fel este redactat în limba română pentru suprafața de 0,58 ha teren arabil cu nr. top. 2423/23 și 2440/27, în . și Csillagos. Prin procesul verbal de punere în posesie din data de 21.02.2001, pârâta K. V. a fost pusă în posesie pe terenul din litigiu care are ca vecini pe N. I. și GORDAN S..
Conform art. 1073 din vechiul Cod civil„creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”..
Art. 5 alin (2) din Legea nr. 247/2005, aplicabilă în speță în temeiul art. 223 din Legea 71/2011, „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.”
Instanța constată că din probele administrate nu reiese că voința părților la încheierea înscrisurilor sub semnătură privată a fost de vânzare a terenului ci doar de dare în folosință în schimbul unei părți din recolta obținută de pe teren.
Astfel, instanța constată că înscrisurile sub semnătură privată nu fac dovada deplină nefiind scrise în întregime de către pârâta K. V., care nu a scris nici măcar suma de bani cu mâna ei.
Nici martorii audiați la solicitarea reclamantului nu au putut suplini aceste lipsuri ale actelor, niciunul nefiind prezent la înțelegerea părților sau la încheierea actelor sub semnătură privată și arătând că reclamantul folosește un teren de 59 de ari în extravilanul localității Sălard una din martore neștiind denumirea parcelei, iar cealaltă neputând identifica vecinii N. I. și Gordan Ș. înscriși în procesul verbal de punere în posesie – f. 10.
Mai mult martora R. M. – f. 645 a arătat că a participat la înțelegerea părților pentru acest teren și nu a fost vorba despre o vânzare ci numai de dare în folosință cu obligația reclamantului de a da o parte din recoltă către pârâtă. Mai mult pârâta K. V. nu vorbește limba română, și interogatoriul luat acesteia fiind luat prin traducător autorizat – f. 24, iar toate actele prezentate de reclamant ca fiind semnate de pârâtă sunt redactate în limba română.
Înscrierea la Primărie cu acest teren nu face dovada că este proprietatea reclamantului, având în vedere că înscrierile în Registrul Agricol sunt declarative, nu constitutive de drepturi, aceste înscrieri fiind făcute potrivit declarațiilor solicitanților.
Având în vedere și poziția moștenitorilor defunctului K. C. care nu sunt de acord cu transmiterea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, dorind a li se atribui în natură parcelele ce le revin după tatăl lor, instanța a fost respinsă acțiunea reclamantului de prestație tabulară, deoarece nu s-a îndeplinește dispozițiile art. 5 alin (2) din Legea nr. 247/2005. antecontractul de vânzare cumpărare fiind un act sub semnătură privată constituie doar un început de dovadă scrisă pe care reclamantul trebuia să o completeze cu martori sau alte probe. Reclamantul nu a putut face aceste dovezi.
În ceea ce privește capetele de cerere privind succesiunea după defunctul K. C. și sistarea de indiviziune dintre moștenitorii acestuia și a pârâta K. V. instanța de fond a constatat că niciuna din părțile interesate nu a formulat cerere reconvențională și nu a solicitat acestea, iar reclamantul având în vedere respingerea capătului de cerere privind prestația tabulară nu mai justifică nici un interes în promovarea și constatarea de către instanțe a acestor capete de cerere, astfel că instanța le va respinge ca fiind lipsit de interes reclamantul în promovarea acestor cereri.
Instanța de fond a mai constatat că s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea au fost dovedite cu copia chitanței de la fila 42 astfel că în temeiul art. 274 C.p.c. si a obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei K. V. a sumei de 1190 lei – onorariul avocațial cu titlu de cheltuilei de judecată.
Având în vedere valoarea imobilului s-a reținut de instanța de fond calea de atac ca fiind recursul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul reclamant D. A., solicitând admiterea recursului și modificării în totalitate a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii precizate a acestuia, cu obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată aferente ambele faze procesuale.
]În motivarea recursului se arată că în fapt, prin sentința atacată, instanța de fond a respins cererea precizată a reclamantului ca fiind nefondată.
Argumentele în baza cărora acțiunea sa fost respinsă, acesta le consider lipsite de fundament pentru cele ce urmează:
1. înscrisurile sub semnătură privată perfectate la data de 24.03.2000, respectiv 30.01.2001 constituie probe esențiale și determinante în ceea ce privește voința reală a părților semnatare în sensul înstrăinării terenurilor ce fac obiectul acestora:
a.faptul că înscrisurile nu au fost realizate în întregime de mâna pârâtei nu
prezintă relevanță și nu poate duce la concluzia că aceasta nu era pe deplin
conștientă de ceea ce semnează - de fiecare dată contractele au fost scrise
de mâna unor terți neinteresați;
b.însuși faptul semnării a două documente succesive cu privire la aceleași terenuri, dintre care unul constituie un formular tipizat obținut de la
Primărie (pentru a da notă de autenticitate), este menit a atrage atenția
semnatarului asupra gestului său, chiar dacă, prin ipoteză, am accepta că
primul document a fost semnat în necunoștință de cauză, împrejurare ce
exclude varianta reținută de instanță, conform căreia voința reală a
intimatei a fost de a preda terenurile spre folosință;
c. niciunul dintre înscrisuri nu face amintire despre vreo rentă (sumă de
bani sau produse agricole) ce i s-ar cuveni intimatei cu titlu de
contravaloare a folosinței terenurilor, clauză de esența unui contract
oneros și sinalagmatic, de genul celui intuit de instanța de fond;
d. ambele documente stipulează unul și același preț de vânzare al
terenurilor în discuție, respectiv 1.500.000 lei, unicitatea prețului
constituind o dovadă în plus că prețul a fost stabilit și achitat de în anul 2000.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 265/2013.... | Fond funciar. Hotărâre din 19-04-2013, Tribunalul BIHOR → |
|---|
