Anulare act. Decizia nr. 481/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 7370/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/R/2013
Ședința publică din 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta B. I. în contradictoriu cu intimații C. L. SALONTA, .., împotriva sentinței civile nr.859 din 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, prin serviciul registratură la data de 12 aprilie 2013 intimații C. L. al Municipiului Oradea și . au depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 8 aprilie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 15 aprilie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.859 din 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. I., cu domiciliul în loc. Salonta, ., J. Bihor în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI SALONTA, cu sediul în loc. Salonta, ., J. Bihor și ., cu sediul în loc. Salonta, .. 1/A, județul Bihor, având ca obiect anulare act.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei in favoarea pârâtei ..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 10/2001 având în vedere este antecesoarea proprietarilor tabulari T. L. si S.,așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 156/1998 ,cărora le-a fost preluat terenul înscris in CF_ Salonta, reclamanta depunând notificările privind acest imobil.
Prin acțiunea formulată reclamanta solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.12.2002 între pârâții C. L. al mun. Salonta si .>
Prin dispoziția emisă de Primarul mun.Salonta privind soluționarea notificării nr. 102/2002 formulată de reclamantă prin intermediul executorului judecătoresc B. I. ,notificare prin care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii cu privire la terenul intravilan situat in loc. Salonta înscris in CF_ Salonta cu nr. top. 3219-3220 cu suprafața totală de 18.896 mp s-a dispus disjungerea soluționării acestei notificări si in consecință: pentru partea de imobil reprezentând parcelele cu nr. top. 3219/2 si 3220/2 din CF_ in prezent proprietatea lui . ,transmiterea spre soluționare Ministerului Agriculturii,pentru partea de imobil reprezentând teren ijn suprafață de 5445 mp desprinsă din nr. top.3220/1 si 3219/1 inclusă in CF NDF 46 Salonta ,in prezent proprietatea lui . prin propunerea de acordare de măsuri reparatorii constând in despăgubiri la valoarea corespunzătoare valorii de piață a imobilului si înaintarea documentației către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,iar pentru diferența de 7530 mp a cărei situație juridică nu este clară, se așteaptă pronunțarea sentinței având in vedere existența pe rol a unui proces.
Notificarea nr. 102/01.02.2002 a fost depusă la sediul Prefecturii Bihor ,fiind înregistrată sub nr. 1001/01.02.2002,fiind înaintată la Primăria Salonta in anul 2003,si înregistrată sub nr. 1292/12.03.2003.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.12.2002 intre Primăria mun. Salonta si . autentificat sub nr. 3217/2002 de BNP S. D. A., a fost transmis dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafață de 5.800 mp înscris in CF cu caracter nedefinitiv 46 Salonta ( f. 26).
Din interogatoriul luat reclamantei ( f. 39) instanța de fond a reținut că aceasta a susținut că anterior înaintării notificării nr. 102/2002 aceasta s-a adresat in anul 2001 Prefecturii Bihor in vederea obținerii de măsuri reparatorii ( pct. 1 din interogatoriu-f.39).
Această susținere a reclamantei este dovedită prin cererea adresată Judecătoriei Oradea,înregistrată în dosar execuțional nr. 566/17.07.2001 –„In atenția Prefecturii Bihor”prin care aceasta solicită despăgubiri pentru bunurile mobiliare si imobiliare ce au fost naționalizate,printre ele figurând si terenul intravilan înscris in CF_ Salonta cu nr.top. 3219-3220 ( f.40).
Din adresa nr. 9310/15.07.2010 comunicată instanței de către instituția Prefectului Bihor ( f. 49) instanța de fond a reținut că la Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 s-a înregistrat cu nr. 6003 din 18.07.2001 notificarea formulată de reclamantă pentru imobilele situate in loc. Salonta înscrise in CF 3048 si_,iar acesteia, cu ocazia prezentării în audiențe i s-a comunicat faptul că potrivit art. 21 al.1 din Legea nr. 1/2001 atunci când se solicită mai multe imobile, trebuie depusă notificare pentru fiecare dintre acestea,astfel încât notificarea a fost luată în considerare pentru imobilul inscris in CF 3048 Salonta,reclamanta in termenul legal, înregistrând la Prefectura Bihor,la data de 01.02.2002 cu nr. 1001 ,notificarea privind imobilul înscris in CF_ Salonta .
Această notificare a fost înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 102/30.01.2002 de unde rezultă că reclamanta solicită tot despăgubiri pentru terenul intravilan înscris in CF_ Salonta.
Având in vedere că Tribunalul Bihor a stabilit că reclamanta a înțeles să solicite restituirea in natură a imobilului, instanța de fond a interpretat că prin termenul de „despăgubiri” reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert judiciar A. M.,având ca obiective stabilirea naturii constructiilor apartinând pârâtei .., materialele din care acestea sunt alcătuite ,precum si stabilirea suprafeței de teren ocupate de acestea.
Astfel, s-a stabilit că pârâta . deține șase corpuri de clădire,din care cinci hale de producție si un corp administrativ, toate fiind alimentate cu apă potabilă,gaze si curent electric si un șopron.
Se mai arată în cuprinsul expertizei faptul că toate cele cinci hale de producție si corpul administrativ sunt construcții solide, cu fundații din beton,cu structură de rezistență constituită din stâlpi metalici,pardoseli din beton,iar șopronul este constituit din stâlpi metalici cu fundații izolate din beton, pardoseli din beton si acoperit cu ferme metalice si învelitori din tablă ondulată.
Totodată, s-a mai concluzionat că suprafața totală ocupate de aceste construcții definitive, cu excepția șopronului,în suprafață de 84,64 mp ( care este o construcție cu caracter provizoriu ) este de 1371,8 mp, ocupând un procent de 25,203 % din totalul terenului de 5443 mp.
Din planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate întocmit de acest expert, rezultă că aceste construcții sunt amplasate răsfirat ,ocupând in acest fel întreaga suprafață de teren.
Articolul 10 din Legea nr. 10/2001 prevede la al.1-6 că:
„(1) În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
(2) În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
(4) Se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
(5) Se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
(6) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent.
Prin urmare, din interpretarea acestui text de lege rezultă că se restituie in natură numai terenurile pe care s-au ridicat construcții fără autorizație sau construcții ușoare,ori construcțiile necesare nu mai sunt necesare desfășurării activității unității deținătoare, sau se restituie parțial, terenurile rămase libere, in situația in care s-au ridicat noi construcții pe terenul preluat abuziv.
În speță, aceste clădiri sunt necesare desfășurării activității pârâtei .,nefiind făcută dovada contrară în acest sens si nici că aceste construcții au fost ridicate fără autorizație (construcțiile respective fiind dobândite de Primăria Salonta cu titlu de prescripție extinctivă așa cum s-a înscris in CF sun B 1 si in certificatul de urbanism nr.205/20.09.2002 eliberat de Primăria mun. Salonta) ,iar ce privește terenul liber,deși aceste construcții ocupă doar o suprafață de 1371,8 mp teren,acestea sunt amplasate pe toată suprafața terenului,așa cum, rezultă din planul de amplasament,astfel încât restituirea părtii de teren rămas liber este imposibilă,dat fiind si faptul că în situația restituirii terenului liber s-ar bloca accesul la aceste clădiri.
În privința motivului de nulitate a contractului de vânzare cumpărare prevăzut de art. 21 al.5 din Legea nr. 10/2001 instanța reține că pârâta . este de bună-credință.
Astfel, reclamanta nu a înscris cele două notificări formulate in cartea funciară,astfel încât această pârâtă nu avea cunoștință de existența lor. Chiar dacă ar fi avut cunoștință de existenta acestora, din conținutul acestora rezulta,literal, faptul că reclamanta solicita despăgubiri,iar nu restituirea in natură,așa cum a interpretat instanța de recurs în decizia civilă nr. nr. 813/R/2001.
Mai mult,în sprijinul bunei-credințe a pârâtei este si faptul că a cumpărat terenul respectiv în urma licitației organizate de Primăria Mun. Salonta prin negociere directă. Astfel, în baza hotărârii Consiliului L. Salonta s-a dispus scoaterea la vânzare a terenului,iar in baza hotărârii Consiliului L. al mun. Salonta nr. 156/22.10.2002 si a Hotărârii nr. 193/28.12.2002 s-a vândut dreptul de proprietate in suprafață de 5800 mp teren intravilan pârâtei .. .
Deși toate aceste hotărâri ale Consiliului L. al mun. Salonta sunt publice,reclamanta putea lua la cunoștință de conținutul acestora si să le atace ,ceea ce nu a făcut.
Prin urmare,având in vedere că în cartea funciară nu exista notată nici o procedură administrativă de restituire cu privire la imobilul respectiv si că buna credință este prezumată, reclamanta nefăcând dovada contrară ,instanța de fond a reținut că pârâta . a fost de bună-credință la data încheierii contractului de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 3217/03.12.2002 de BNP S. D. A., astfel încât nu se impune constatarea nulității absolute a acestuia in temeiul art. 21 al.5 din Legea nr. 10/2001.
Față de considerentele de mai sus, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă.
In baza art. 274 C.,constatând culpa procesuală a reclamantei,instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei în favoarea pârâtei ., reprezentând onorariu expert achitat cu chitanța de la fila 34. Instanța de fond nu a acordat onorariul avocațial în recurs si la fond, deoarece nu s-a făcut dovada achitării lui.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs recurenta B. I. care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că prin notificarea nr.102/2002 adresată Prefectului Județului Bihor a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul teren, situat în Salonta, cu suprafața totală de_ mp.
În temeiul prevederilor legii nr.10/2001 a solicitat măsuri reparatorii pentru dreptul de proprietate pe care părinții săi l-au pierdut ca efect al preluării imobilului de către Statul Român.
A depus întreaga documentație, dar notificarea i-a fost soluționată prin decizia atacată foarte târziu, în luna noiembrie 2008.
Fără să țină seama de existența notificării, și de interdicția de înstrăinare, unitatea deținătoare a înstrăinat imobilul, astfel că acesta nu îi mai poate fi restituit în natură.
Solicită anularea contractului de vânzare cumpărare, deoarece transferul dreptului de proprietate s-a făcut asupra unui imobil litigios, solicitat în baza prevederilor legii nr.10/2001.
La data depunerii notificării, situația juridică invocată de către unitatea deținătoare era cea inițială, fără să se fi efectuat modificările arătate, și fără să se fi pus problema înstrăinării.
Notificarea fiind depusă era interzisă orice modificare a situației juridice, în conformitate cu prevederile art.10 și 21 din Legea nr.10/2001.
Primăria Municipiului Salonta, avea nu numai posibilitatea, ci și obligația de a se interesa la prefectura Județului Bihor, dacă imobilul este sau nu solicitat în baza legii nr.10/2001.
Minima diligență obliga pârâta . despre situația juridică a imobilului.
În mod greșit instanța de fond constată prezumția bunei credințe a pârâtei cumpărătoare, în condițiile în care aceasta a cumpărat terenul fără nici o construcție și a procedat în anul 2002 la ridicarea construcțiilor fără autorizație.
Nu a solicitat să se dispună restituirea dreptului de proprietate asupra construcției ci doar asupra terenului, urmând ca ulterior să fie reglementată situația întregului imobil cu proprietarul construcției.
Expertiza efectuată în cauză confirmă faptul că doar o suprafață de aproximativ20 – 25% este ocupată, astfel că este de acord și cu anularea în parte a contractului de vânzare cumpărare pentru suprafața de 2950 mp, ce reprezintă cota de 50 %.
În drept se invocă prevederile art.304 pct.9, 312 c.pr.civ.
Intimata .. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivare se arată următoarele:
Față de dispozițiile normelor metodologice din 27 iunie 2001 de aplicare a Legii 10/2001, instanța de fond a apreciat în mod temeinic că acțiunea promovată de recurenta-reclamantă este neîntemeiată, respingând-o ca atare, deoarece în conformitate cu art.14 alin.l din aceste norme, persoanele îndreptățite la măsurile reparatorii, dacă optează pentru despăgubiri, notificarea se va adresa Instituției Prefectului, ori, astfel cum rezultă din cele două notificări pe care reclamanta le-a înaintat, prin executorul judecătoresc Instituției Prefectului Bihor, rezultă neîndoielnic că aceasta a optat pentru măsura reparatorie a despăgubirilor altminteri ar fi uzat de o altă procedură prevăzută în Normele metodologice din 27 iunie 2001 pentru aplicarea Legii 10/2001. Că așa este rezultă și din modalitatea în care s-a procedat ulterior celor două notificări, sub nr. 1001/1.02.2002 Instituția Prefectului înaintând Primăriei Salonta întreaga documentație cu adresa înregistrată la unitatea administrativ teritorială sub nr.1292 din 12 martie 2003, făcându-se mențiunea că reclamanta solicită despăgubiri pentru terenul înscris în CF 12.223 Salonta.
Cu privire la temeiul de drept al acțiunii, astfel cum a fost precizat de către reprezentantul reclamantei, cât și a motivelor de recurs, se impune precizarea că, la data la care reclamanta a înaintat notificările, Legea nr. 10/2001 în vigoare nu prevedea interzicerea sub sancțiunea nulității absolute efectuarea de acte de dispoziție precum înstrăinarea până la data soluționării procedurilor administrative sau judiciare. Această dispoziție, cu sancțiunea aferentă a actelor de dispoziție, a fost inserată în art. 21 alin. 5, modificare ce a fost adusă prin Legea 48/2004, și publicată în M.O. nr. 708 din 2 septembrie 2005.
Până la această dată, conform art. 45 din Legea nr. 10/2001, la alin.l se prevedea că actele de dispoziție încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, sunt valabile, iar alin.2 că actele juridice de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care au fost încheiate cu bună credință.
Mai mult de atât, prin modificările aduse Legii 10/2001, prin Legea nr. 1 din 30.01.2009, publicată în MO nr. 63 din 06.02.2009 și normele metodologice de aplicare publicate în MO din 13.09.2010, conform art. 20 al. 2, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 11^1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață a întregului imobil.
Astfel, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare au deținut și folosit terenul din litigiu, în calitate de locatar, în baza contractului de închiriere ce s-a încheiat la data de 28 februarie 2002, între subscrisa societate și Primăria Municipiului Salonta. Prin contractul mai sus arătat le-a fost închiriată suprafața de 1.945, 7 mp teren, stabilindu-se și chiria aferentă în baza Hotărârii Consiliului L. nr.84/2000. Contractul de închiriere a fost încheiat pe o durată de 12 luni începând cu data de 1 ianuarie 2002 și până la data de 31 decembrie 2002.
Luând cunoștință pe parcursul timpului de faptul că acest teren, în suprafață mult mai mare, este proprietatea Statului Român, respectiv fiind înscris în CF nr.14.097, că au avut loc mai multe dezmembrări și ca urmare a aplicării dispozițiilor HG nr.834/1991 și a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 07 nr. 2799 din 12 august 2002 de către Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurii, au solicitat printr-o adresă Consiliului L. al Municipiului Salonta să supună dezbaterii și să dea o hotărâre prin care să dispună vânzarea și lansarea formelor de vânzare a terenului intravilan cuprins în CF 14.097/a cu nr. topo 3219,3220 și 3249.
La vremea respectivă și-au fundamentat cererea prin aceea că, dețineau suprafața de 1.945, 7 mp teren în baza contractului de închiriere arătat mai sus, la care se mai adăuga suprafața de aproximativ 3.000 mp teren, îngrădit de COMLEF Salonta pe care se mai găseau 4 barăci metalice ce au fost cumpărate de de la ..
Astfel, în baza Hotărârii Consiliului L. și a tuturor procedurilor prealabile, s-a dispus scoaterea la vânzare a terenului, subscrisa participând la data de 2 decembrie 2002 la negocierile directe pentru cumpărarea terenului în suprafață de 5.800 mp, situat în intravilanul Municipiului Salonta, pe .. 3.
În urma ședinței de negocieri a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP S. Dienes A. sub nr. 3217 din 3 decembrie 2002.
După încheierea contractului și-a intabulat dreptul de proprietate la CF sub nr.46 Salonta, cu nr.cadastral 94.
A insistat asupra modului de dobândire a dreptului de proprietate, a Hotărârilor date de C. L. al Municipiului Salonta cu precădere Hotărârea cu nr.156 din 22 octombrie 2002 și a tuturor celorlalte proceduri prealabile, deoarece toate acestea sunt publice, reclamanta putea să ia la cunoștință de intenția înstrăinării imobilului din litigiu, având totodată posibilitatea să noteze notificările în cartea funciară, făcând astfel publică intenția sa de a obține sau de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Neprocedând în acest mod, este evident că, atât vânzătoarea, respectiv Primăria Municipiului Salonta cât și cumpărătoarea, au acționat cu bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, câtă vreme, conform colii de carte funciară, imobilul obiect al vânzării nu era grevat de nici o sarcină, se afla în proprietatea Statului Român și nu era notată existența vreunei proceduri administrative sau judiciare nefinalizate cu privire la imobil.
In această situație, astfel cum a arătat mai sus, au fost respectate inclusiv dispozițiile art.45 din Legea 10/2001 ce vizau, în forma redactării de la acea dată, condițiile de valabilitate a actelor de înstrăinare cât și cazurile de nulitate absolută, de la care făcea excepție situația încheierii unor asemenea acte cu bună credință.
Cum buna credință se prezumă, aceasta poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, dar sarcina probei revine în exclusivitate reclamantei.
Recurenta-reclamantă, nu a înscris cele două notificări formulate în cartea funciară, astfel că nu avea cunoștință de existența acestora. Or, din interpretarea literală a celor două notificări, rezultă neechivoc că reclamanta a solicitat despăgubiri ca măsuri reparatorii, iar nu restituirea în natură, astfel cum s-a susținut prin acțiunea formulată și precizată, cât și prin motivele de recurs.
Legea 10/2001 republicată cu toate modificările aduse și Normele metodologice de aplicare, au stabilit cu caracter de principiu că toate terenurile care sunt afectate de construcții, nu se vor restitui în natură, or, pe terenul din litigiu, încă din perioada concesionării a deținut și dețin construcții indispensabile desfășurării obiectului de activitate a societății, toate fiind proprietatea ei, iar pe de altă parte, terenul în discuție se regăsește în intravilanul Municipiului Salonta, respectiv în zona industrială. în ceea ce privește terenul neafectat de construcții, contrar celor susținute în motivele de recurs, nu există nici o suprafață de teren compactă, de 2950 mp. care să reprezinte 50% din top. 3220 și 3219 din CF_ Salonta, deoarece construcțiile au fost edificate în diferite locuri de pe terenul în discuție, în raport de nevoile specifice activității de producție desfășurate de intimata-pârâtă. Astfel, suprafețele de teren ce nu sunt afectate de construcții, asigură căile de acces pentru mijloacele de transport, cu care se realizează aprovizionarea cu materii prime precum și livrarea produselor finite. Datorită acestui fapt, restituirea suprafețelor de tern neocupate de construcții este imposibilă, deoarece în caz contrar s-ar bloca accesul la acestea împiedicând astfel desfășurarea activității ..
Această stare de fapt este confirmată și prin raportul de expertiză judiciară, întocmit de expert A. M., care în urma verificărilor din teren, a făcut o prezentare în detaliu a fiecărei construcții în parte, cât și un plan de amplasament al acestora în teren.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata C. L. SALONTA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat.
În motivare se arată următoarele:
Părțile la încheierea contractului de vânzare - cumpărare au fost de bună credință aspect subliniat de faptul că, toată procedura de vânzare s-a desfășurat în mod public prin parcurgerea procedurilor administrative, prin aducerea la cunoștință publică a acestora, astfel:
Avizul de principiu de către CLMS în data de 27.06.2002 pentru dezmembrarea și delimitarea imobilului aflat în discuție
Hotărârea 135/29.08.2002 s-a aprobat planul de amplasament și delimitare, Hotărârea CLMS nr. 156/22.10.2002 privind scoaterea la vânzare a bunului imobil-teren .. 3,
Hotărârea CLMS 193/28.11.2002 privind însușirea raportului de evaluare întocmit de . Beiuș
Măsurători topografice, introducerea terenului în circuitul civil, operațiuni în Cartea Funciară etc
. și-a notat existența construcțiilor în data de 02.12.2002 Buna credință este evidențiată și prin faptul că, nici una dintre părțile contractante nu avea posibilitatea de a cunoaște existența a vreunei notificări pentru terenurile aflate în discuție, de vreme ce reclamanta, în momentul depunerii notificării, a utilizat calea și procedura prevăzută pentru acordarea despăgubirilor bănești. Competența soluționării notificărilor privind acordarea despăgubirilor bănești în temeiul Legii 10/2001, pentru imobilele preluate abuziv revenea Instituției Prefectului. In urma modificărilor legislative abia în anul 2003 au primit unitățile administrativ teritoriale în competență și soluționarea notificărilor privind despăgubirile bănești - ceea ce s-a întâmplat și în prezenta speță. Astfel fiind, chiar dacă părțile ar fi avut cunoștință de existența notificării, C. L. se putea considera cu bună credință (nefiind dovedită reaua credință) proprietar al bunului vândut, precum și cumpărătorul a crezut cu bună credință (nefiind dovedită reaua credință) că imobilul îl va cumpăr de la adevăratul proprietar, dat fiind faptul că prin notificare s-au solicitat despăgubiri (bani) și nu restituire în natură (teren).
Argumentația despre intenția reală a reclamantei în momentul depunerii notificării conform căreia ar fi solicitat restituirea în natură, nu poate fi primită, deoarece depunerea notificării prin executor judecătoresc la sediul Prefecturii din Oradea este o dovadă fără echivoc a intenției reclamantei de a primi despăgubire pecuniară, indiferent de modul în care reclamanta s-a putut sau nu exprima. (Art. 14. alin 1. „în cazurile in care legea prevede posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, iar persoana îndreptățită optează pentru aceasta măsura reparatorie, notificarea se depune la prefectura in a cărei raza teritorială se afla ori s-a aflat imobilul preluat abuziv" din Normă metodologică din_ de aplicare a Legii nr. 10/2001)
Procedurile de depunere a notificărilor au fost următoarele:
Pentru despăgubirile pecuniare solicitate Instituția Prefectului primea dosarele prin executor judecătoresc. Aceste notificări s-au depus la Oradea în vederea soluționării.
Pentru restituirea în natură notificarea se depunea la unitatea administrativ teritorială pentru imobilele care se află în raza sa teritorială. Deci cei ce solicitau restituirea în natură a imobilului depuneau notificarea la Salonta.
Aici trebuie menționat faptul că, cel târziu din anul 2003 reclamanta avea cunoștință despre existența contractului de vânzare-cumpărare (chiar dacă a omis să intervină în procedura administrativă prezentată mai sus), când autoritățile locale au primit și competența de soluționare a notificărilor privind despăgubirile bănești. în acest context considerăm important și relevant procesul verbal încheiat de către Comisia de aplicare a Legii 10/2001, semnat și de către reclamantă, unde își exprimă intenția de a primi despăgubiri bănești, cuantificând suma solicitată.
Deoarece notificarea s-a depus în cursul anului 2002 Legea aplicabilă este cea în vigoare în acel an, astfel principiul priorității restituirii în natură față de despăgubirea prin echivalent, la care se face referire, a fost introdus în cuprinsul Legii abia în anul 2005. Pornind de la principiul neretroactivității legii civile, pentru o relație juridică născută în anul 2002 nu se poate aplica prevederile care au intrat în vigoare în anul 2005.
Prin Norma metodologică de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobată prin Hotărârea 250/2007, care este în vigoare în prezent, este consacrată principiul asigurării respectării stabilității raporturilor de proprietate, potrivit prevederilor art. 18 lit. c) și ale art. 45 alin. (2) și (4) din lege astfel: imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale; iar la art. 45 alin. (2) și (4) se prevede pentru valabilitatea contractelor de vânzare cumpărare bună credința, care din cele prezentate mai sus reiese evident pentru ambele părți contractante, precum și respectarea legislației în vigoare în momentul înstrăinării, care de asemenea a fost respectată, fiind vorba de un teren inițial concesionat, afectat de construcții care sunt și au fost în proprietatea ..
Nu poate fi acceptată nici argumentația adusă, potrivit căreia Primăria Salonta ori . ar fi avut obligația de a se interesa și a face demersuri la toate instituțiile statului în vederea confirmării situației înscrise în cărțile funciare, obligația efectuării demersurilor de publicitate a unui drept revine celui care se consideră că are un interes sau un drept pe care-1 protejează în acest mod. Dacă în prezenta speță am vorbi despre notificare privind restituirea în natură, acea notificare ar fi trebuit depusă la sediul Primăriei Salonta. De vreme ce în termenul legal de depunere a notificărilor nimeni nu a depus notificare cu privire la restituirea în natură a trenurilor aflate în discuție, se putea considera cu bună credință că nimeni nu dorește restituirea în natură a acestor terenuri, deci sunt și rămân în proprietatea unității administrativ teritoriale.
Este neadevărată susținerea că . a cumpărat un teren fără nici o construcție, deoarece reiese clar faptul că . a dobândit dreptul de proprietate a construcțiilor prin prescripție extinctivă înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, construcții definitive, care îi sunt necesare pentru desfășurarea activității. De asemenea, din cuprinsul expertizei întocmite reiese clar că restituirea parțială nu este posibilă deoarece aceste construcții sunt răsfirate pe întregul teren, nu există o suprafață cu o întindere compactă, neafectată de construcții, precum se susține în cuprinsul recursului.
Atât Legea cât și Normele metodologice succesive, precum și practica Curții Constituționale și al înaltei Curți de Casație au recunoscut și au stabilit un principiu că, terenurile care sunt afectate de construcții autorizate aparținând terților, nu se restituie în natură, chiar pentru a proteja „bunurile actuale, iar nu speranța de a vedea renăscută supraviețuirea unui drept de proprietate, imposibil de exercitat pe o perioadă îndelungată" (din Decizia înaltei Curți nr. 528/2008).
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și a celor din oficiu, tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Bihor recurenta a înregistrat o notificare sub nr. 6003 din 18.07.2001 pentru imobilele situate in loc. Salonta înscrise in CF 3048 si_, precum și la data de 01.02.2002 notificarea înregistrată sub nr. 1001, privind imobilul înscris in CF_ Salonta cu nr.top.3219 și 3220.
Notificarea depusă la sediul Prefecturii Bihor, înregistrată sub nr. 1001/01.02.2002, a fost înaintată la Primăria Salonta in anul 2003,si înregistrată sub nr. 1292/12.03.2003, dată la care prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.12.2002 intre Primăria mun. Salonta si . autentificat sub nr. 3217/2002 de BNP S. D. A., era transmis deja dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafață de 5.800 mp înscris in CF cu caracter nedefinitiv 46 Salonta ( f. 26).
După cum se poate constata, deși recurenta și-a manifestat intenția de a obține măsuri reparatorii în baza legii nr.10/2001 pentru imobilul în litigiu, aceasta nu a adresat nici una dintre notificări, unității deținătoare a imobilului potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, fiind culpabilă pentru acest fapt.
Tribunalul reține faptul că intimata . a cumpărat imobilul în urma unei licitații organizată de Primăria municipiului Salonta prin negociere directă. Astfel prin hotărârea Consiliului L. Salonta s-a dispus scoaterea la vânzare a terenului,iar in baza hotărârii Consiliului L. al mun. Salonta nr. 156/22.10.2002 si a Hotărârii nr. 193/28.12.2002 s-a vândut dreptul de proprietate in suprafață de 5800 mp teren intravilan pârâtei ..
Potrivit art.21 alin.5 din legea nr.10/2001 „Sub sancțiunea nulității absolute, pana la soluționarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea in participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere in beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.”
Această prevedere legală a fost introdusă în legea nr.10/2001 prin completarea și modificarea acesteia prin legea nr.247/2005 art.I pct.50 din titlul, după încheierea contractului de vânzare cumpărare în cauza prin urmare această sancțiune legală nu îi este aplicabilă, deoarece legea civilă nu retroactivează.
Nu se poate reține reaua credință a nici uneia dintre părțile contractante la încheierea contractului de vânzare cumpărare, întrucât nici una dintre notificări nu a fost adresată unității deținătoare, nu erau notate în cartea funciară, iar vânzătoarea ca unitate deținătoare nu avea obligația legală ca prealabil încheierii contractului de vânzare cumpărare să verifice existența unei notificări cu privire la imobilul pe care-l deținea, adresată unei alte instituții.
Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză de către experta A. M. se reține că procentul de ocupare cu construcții a terenului este 25,203%, însă tribunalul constată că aceste construcții sunt amplasate pe toată suprafața terenului, astfel încât restituirea acelei părți de teren rămas „liber”, ar împiedica o bună utilizare a acestora – a se vedea planul de amplasament.
De asemenea potrivit aceleași lucrări de expertiză cu excepția corpului marcat C3 – șopron -, care este clădire cu caracter provizoriu, clădirile expertizate, sunt construcții cu caracter definitiv. O parte din aceste construcții, respectiv 4 barăci metalice au fost achiziționate de către intimata . de la . la data de 03.04.2002, prin urmare acestea erau deja edificate pe teren la data cumpărării acestuia, nefiind edificate de către aceasta. Toate aceste construcții au fost notate în cartea funciară sub B2 în baza adeverinței nr.3226p/02.12.2002 a Primăriei Municipiului Salonta, anterior înscrierii dreptului de proprietate al intimatei ., astfel încât nu se poate reține că aceasta este cea care le-a edificat.
Față de cele arătate, întrucât nu pot fi reținute ca fiind îndeplinite condițiile privind anularea contractului de vânzare cumpărare raportat la dispozițiile art.10 și 21 din legea nr.10/2001, tribunalul în baza art.312 c.pr.civ. cu referire la celelalte prevederi legale mai sus arătate va respinge ca nefondat recursul civil înaintat de recurenta B. I. în contradictoriu cu intimații C. L. SALONTA, .., împotriva sentinței civile nr.859 din 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o păstrează în totalitate.
În baza art.274 c.pr.civ va obliga recurenta aflată în culpă procesuală la plata către intimata . a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat recurs, justificat prin chit. nr.1014/09.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil înaintat de recurenta B. I., cu domiciliul în Salonta ., județul Bihor în contradictoriu cu intimații C. L. SALONTA, cu sediul în Salonta ., județul Bihor, .., cu sediul în Salonta Regele F. nr.1/A, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.859 din 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o păstrează în totalitate.
Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimatei ..
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. D. C. D. C.
Red.jud. fond B. G.
Red.jud. recurs S. C.
Tehnoredactat SCT /DC, azi 30.04 .2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
