Pretenţii. Decizia nr. 989/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 989/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 13077/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.989/R/2013
Ședința publică din 4 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR N. B.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta ., cu sediul în O. Șoseaua Borșului nr.23, județul Bihor – administrator judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BIHOR SPRL, cu sediul în O. ..24, ., în contradictoriu cu intimata H. M., domiciliată în O. ..10 ., împotriva sentinței civile nr._ din 14 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, prin serviciul registratură la data de 31.10.2013 intimata H. M. a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 28.10.2013 când părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 4 noiembrie 2013 – zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1087 din 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria O. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta ., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâta ., a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei sume de 6900 lei cu titlu de daune morale, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei 538 cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În primăvara anului 2011 angajați ai pârâtei au efectuat lucrări de reparații la conductele subterane existente pe . . în care locuiește reclamanta. Pentru efectuarea lucrărilor, care au durat o zi și jumătate, s-a procedat decuparea asfaltului, creându-se un pătrat cu latura de aproximativ 80 cm, însă ulterior când s-a acoperit gura de canal, acoperirea nu s-a făcut integral până la nivelul trotuarului existent, rezultând o diferență de nivel cu adâncimea de aproximativ 5 cm față de nivelul asfaltului, denivelare care a rămas neremediată și în prezent . Această stare de fapt rezultă din declarația martorilor Tișca I., președintele Asociației de proprietari V. C., de care aparține blocul în care locuiește reclamanta și N. I. vecin cu reclamanta, fil. 49, 73. și din fotografiile de la fil. 59-61.
Lucrările s-au efectuat la solicitarea președintelui asociației de proprietari și în absența unei autorizații, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat de Primăria Municipului O. nr._/26.03.2012, fil. 55 și din declarația martorului Tișca I. .
În dimineața zilei de 06.08.2010, în timp ce mergea la serviciu, reclamanta a călcat în groapa creată cu ocazia lucrărilor, fapt ce a determinat fracturarea gleznei piciorului drept și necesitatea aplicării unui aparat gipsat, astfel cum rezultă din fișa medicală întocmită de Spitalul Clinic de Urgență O. fil. 19 22- și din declarația martorului N. I. .
Conform actelor medicale de la dosar, fil. 18-25, reclamanta a avut piciorul în ghips timp de 26 de zile, iar incapacitatea sa de muncă a fost afectată din data de 06.08.2010 până în data de 30.09.2010, în total 56 zile.
Pârâta, atât cu ocazia încercării de conciliere din 09.05.2011, fil. 10, cât și în cursul procesului a susținut că nu este răspunzătoare de prejudiciul suferit de reclamantă, susținând că nu a efectuat lucrări în zonă, afirmație care a fost contrazisă de martorii audiați în cauză, și nici nu-i revenea sarcina de a efectua lucrările de remediere a asfaltului, neavând ca obiect de activitate asfaltarea drumurilor.
Având în vedere că, în cauză s-a dovedit în mod categoric efectuarea lucrărilor de către angajații pârâtei, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă .
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pentru considerentele ce succed:
1 Fapta ilicită:
Art. 35 al. 1 lit. h din Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică prevede: “Operatorii serviciului au, în principal, următoarele obligații:.. să asigure securitatea serviciului public de alimentare cu energie termică și a SACET..”
Conform art. 36 al. 2 lit b și d din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice “ Operatorii serviciilor de utilități publice au față de utilizatori următoarele obligații principale:.. să ia măsuri imediate pentru remedierea unor defecțiuni, deranjamente sau avarii apărute în funcționarea sistemelor de utilități publice și să limiteze durata intervențiilor și să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricțiile impuse deținătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecție instituite, conform prevederilor legale”
În raport de textele de lege invocate mai sus, este evident că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile ce-i reveneau cu privire la lucrările de remediere a defecțiunilor intervenite în funcționarea sistemelor de utilități, prin nefinalizarea corespunzătoare a lucrări de acoperire a gurii de canal. Faptul că pârâta „nu are ca obiect de activitate asfaltarea șoselelor” nu o exonerează de obligația de a aduce trotuarul la starea dinaintea intervenției sale, cum eronat susține aceasta . Fapta este cu atât mai gravă cu cât nici în prezent pârâta nu a luat măsuri de remediere susținând că este treaba altora să remedieze în urma sa.
2. Raportul de cauzalitate este implicit, respectiv în absența denivelării rezultate după efectuarea lucrărilor de către pârâtă, nu ar fi existat premizele ca reclamanta să facă acel pas greșit și să-și fractureze glezna. Este adevărat că un om cu o diligență sporită poate evita un risc asemănător celui reclamat, însă trebuie luată în considerare o diligență medie, în orice condiții de timp, iar faptul că accidentarea reclamantei a intervenit la ora 5, 30, când nu s-a luminat complet, nu poate fi reținut în favoarea pârâtei. Denivelările rămase în urma lucrărilor efectuate de societatea pârâtă sunt un pericol sporit pentru copii și persoane în vârstă, iar societatea pârâtă, trecând peste faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile de a obține autorizație și/sau de a înștiința autoritățile publice, cum prevede expres art. 37 din Legea nr. 51/2006, este vinovată pentru neîndeplinirea obligației de executare corespunzătoare a lucrărilor prin readucerea solului la nivelul inițial.
3.Cu privire la evaluarea prejudiciului constând în daune morale instanța va reține că daunele că trebuie să constituie un mijloc de reparare al prejudiciului, fără a avea însă ca efect o îmbogățire nejustificată a reclamantei, criterii în considerarea cărora va aprecia următoarele: pentru primele 26 zile în care reclamanta a avut piciorul imobilizat cu aparat gipsat, apreciind că suferința și disconfortul au fost mai mari, că se vor acorda se vor acorda daune morale în cuantum de 150 lei/zi în total 3900 lei pentru diferența de 30 de zile în care reclamanta a beneficiat de concediu medical și se poate aprecia că a încercat o suferință, diminuată față de primele 26 de zile se vor acorda daune de 100 lei/zi, rezultând un total de 3000 lei.
Cu referire la daunele materiale instanța a reținut că nu s-au produs dovezi concludente, bonurile de la fil 14 și 15, pe lângă faptul că sunt ilizibile nu sunt nici însoțite de prescripția medicală în baza căreia au fost achiziționate. Nu se poate reține nici diferența dintre venitul realizat și suma încasată cu titlu de indemnizație concediu medical, nefiind depuse înscrisuri în acest sens și oricum suma acordată cu titlu de daune morale depășește semnificativ suma pe care reclamanta ar fi încasat-p cu titlu de salariu astfel cum rezultă din adeverința de venit de la fil. 32 .
4 Pârâta este în culpă și răspunzătoare atât pentru fapta angajaților săi în temeiul răspunderii pentru fapta prepușilor săi, cât și pentru fapta proprie constând în omisiunea a efectua ulterior lucrările de reparații a carosabilului pentru aducerea acestuia la starea inițială, iar angajarea răspunderii sale este expres prevăzută de 36 al. 2 lit d din Legea nr. 51/2006
Având în vedere cele menționate anterior instanța a respins pretenția reclamantei având ca obiect acordarea de daune materiale
Față de toate considerentele, anterior enunțate reținând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, conform disp. art. 998-999, 100 al. 3 c civ și a celorlalte temeiuri invocate, iar pretențiile reclamantei sunt parțiale justificate conform celor anterior enunțate, instanța a admis în parte acțiunea .
Cu referire la cheltuielile de judecată, în temeiul disp. art. 276 instanța a obligat pârâta la plata unor cheltuieli parțiale constând în taxă de timbru și timbru judiciar,proporțional cu pretențiile admise în cuantum total de 6900 lei, ,respectiv 525 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal pârâta ., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că pârâta nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu a efectuat niciodată lucrări de asfaltare în zonă și nici nu a efectuat reparații la rețeaua care deservește zona. Recurenta are încheiat contractul nr. 19/R/11.05.2010 cu firma . care efectua lucrările de asfaltare. Capacul de canal la care se face referire nu reprezintă un pericol în zona în care este amplasat, iar recurenta crede că accidentul nici nu s-a produs acolo.
Prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile asupra fondului cauzei, intimata H. M., a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că din probele administrate în cauză rezultă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a recurentei.
Părțile nu au solicitat probe în recurs.
Întrucât față de recurentă a fost deschisă procedura insolvenței, aceasta a fost citată în cauză prin administratorul judiciar C. de Insolvență Transilvania Filiala Bihor SPRL.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele, se constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile aduse de recurentă hotărârii atacate, se apreciază în totalitate nefondate.
Din probele administrate în fața primei instanțe rezultă că accidentul suferit de reclamantă s-a produs la gura de canal indicată de aceasta, lucrările fiind efectuate anterior la gura de canal de către muncitori de la societatea pârâtă, care a avizat primăriei efectuarea unor lucrări în regim de avarie la rețelele secundare de termoficare. Nu se poate reține că lucrarea la capacul de canal, nefinalizată și nesemnalizată nu este de natură să prezinte pericol pentru trecători, mai ales dimineața devreme și seara târziu, din probele administrate în cauză rezultând că în jurul gurii de canal asfaltul a fost înlăturat pe o anumită porțiune, ceea ce creează o denivelare care poate ușor provoca astfel de accidente.
Arată recurenta că deține contract cu o firmă de asfaltare, însă în cauză nu este vorba de o asfaltare necorespunzătoare ci de lipsa totală a reparației. Oricum, raporturile dintre recurentă cu o altă firmă cu care aceasta a încheiat contract nu prezintă relevanță față de reclamantă, obligația de reparație revenindu-i recurentei, fapt dovedit chiar de încheierea de către aceasta a unui contract pentru asfaltare
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de recurentă hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate, motiv pentru care în baza art. 312 C.pr.civ. – recursul se va respinge ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta ., cu sediul în O. Șoseaua Borșului nr.23, județul Bihor – administrator judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA BIHOR SPRL, cu sediul în O. ..24, ., în contradictoriu cu intimata H. M., domiciliată în O. ..10 ..22, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 14 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria O., pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
F. I. C. C. T. S. N. B. D. C.
Red.judecător fond U. O.
Red. judecător recurs C. F.
Tehnoredactat CFI/DC azi.4.12.2013
2 ex.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
