Contestaţie la executare. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 949/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 9082/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 949/R/2013
Ședința publică din 29 octombrie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTEMARIA S.
JUDECĂTORADRIANA C.
JUDECĂTORCECILIA R.
GREFIEROVIDIU I.
Pe rol fiind pentru azi soluționarea recursului civil formulat de recurentul B. V. în contradictoriu cu intimații B. V. și B. V. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul B. V. – personal și asistat de av. B. C. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare este completă, s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 29 octombrie 2013 de către recurent concluzii scrise la care a anexat taxa de timbru în sumă de 98 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, după care:
Reprezentanta intimatului depune la dosar întâmpinare și solicită a fi avut în vedere ca și concluzii scrise.
Instanța invocă din oficiu excepția de nulitate a recursului pentru nemotivarea acestuia.
Reprezentanta intimaților învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra excepției de nulitate a recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța apreciază cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepției de nulitate a recursului.
Reprezentanta intimaților solicită instanței admiterea excepției de nulitate a recursului, acesta fiind nemotivat, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă. Pe fond solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar dovada de plată a onorariului avocațial.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată că prin sentința civilă_/24 septembrie 2012 a Judecătoriei Oradea a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimații B. V. și B. V., a fost obligat contestatorul să plătească intimatului B. V. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 496/2007 din 07.06.2007 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul nr. 692/2006, s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la unele imobile, care au fost atribuite în natură în proprietatea contestatorului B. V. și a numiților B. C. Remalian, B. Iasmin G., B. C. Darius, B. A. M. C., aceștia fiind obligați să le plătească intimaților din prezenta cauză, B. V. și B. V. suma de 43.064 lei noi cu titlu de sultă și suma de 389 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza sentinței civile mai sus arătate, investite cu formula executorie, s-a început executarea silită la solicitarea intimaților B. V. și B. V., în dosarul execuțional nr. 373/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc N. M..
Ca urmare a decesului Executorului Judecătoresc N. M., executarea silită a fost continuată în dosarul execuțional nr. 114/E/2012 al Societății de Executori Judecătorești „B.”.
Analizând criticile de nelegalitate și netemeinicie a executării silite aduse de către contestator, instanța de fond a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, dar și, în parte, inadmisibile. Astfel, conform prevederilor art. 399 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Or, în cauză fiind vorba despre o hotărâre judecătorească, împotriva acesteia nu se mai pot formula apărări de fond. De aceea, orice critici privind cuantumul sultei nu mai pot fi formulate pe calea contestației la executare, fiind inadmisibile. Astfel de critici puteau fi formulate de contestatori în căile legale de atac împotriva sentinței civile sus menționate, și nicidecum pe calea unei contestații la executare.
În ce privește susținerea contestatorului, potrivit căreia acesta nu dispune de mijloacele materiale necesare achitării acestei sulte, această împrejurare este lipsită de relevanță, starea materială a debitorului nereprezentând în niciun caz un motiv de natură a conduce la anularea actelor de executare silită.
În ce privește susținerea contestatorului potrivit căreia sumele solicitate s-au prescris, instanța de fond a apreciat că această susținere este neîntemeiată, în condițiile în care executarea silită a început la mai puțin de 3 ani de la rămânerea definitivă, și chiar de la pronunțarea sentinței civile nr. 496/2007, după care executarea silită a continuat prin acte de executare silită întocmite periodic atât de către Biroul Executorului Judecătoresc N. M., cât și, după decesul acestuia, de către Societatea de Executori Judecătorești „B.”.
Fiecare dintre aceste acte de executare silită au întrerupt termenul de prescripție, astfel că termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit până în prezent. Prin urmare este neîntemeiată cererea formulată de contestator, prin care acesta solicitat ca instanța să constate „că suma datorată cu titlu de sultă s-a prescris, conform termenului general de prescripție”, și să dispună încetarea oricăror forme de executare.
Pe de altă parte, raportat la prevederile art. 405 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța apreciază că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 10 ani. Astfel, conform acestui text de lege, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. Acțiunea de sistare a indiviziunii cu privire la un imobil reprezintă o acțiune reală imobiliară. Or, hotărârea judecătorească în baza căreia s-a început executarea silită este o hotărâre prin care s-a soluționat o cerere de sistare de indiviziune și s-a dispus partajarea unor imobile, reprezintă un titlu emis în materia unei acțiuni reale imobiliare, iar cererea privind punerea în executare a unei astfel de hotărâri, inclusiv sub aspectul sultei derivate din partaj, se prescrie în termenul de 10 ani prevăzut de art. 405 alin. 1 teza a II-a.
Văzând că, în cauză, nu s-au invocat alte motive de nelegalitate și de netemeinicie a executării silite, și constatând că Organele de executare silită au respectat dispozițiile privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, instanța, în baza prevederilor art. 399 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestator, ca fiind neîntemeiată, atât în ce privește capătul principal al contestației, cât și în ce privește capătul subsidiar al acesteia, neexistând temeiuri pentru anularea formelor de executare silită. În ce privește cererea subsidiară de a se dispune anularea titlului executoriu, instanța consideră că această cerere este și una inadmisibilă, conform prevederilor art. 399 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul B. V. solicitând instanței modificarea acesteia în sensul admiterii contestației la executare formulate.
A arătat că instanța de fond nu a ținut cont de aspectele relevate de el – executarea fiind prescrisă prin trecerea unei perioade de 3 ani în care nu s-au efectuat acte de executare.
Conform art. 3021 Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenului de recurs.
Această cerință a legii nu a fost îndeplinită de recurent care nu a arătat în ce constă motivele de nelegalitate în vaza cărora a formulat recurs – mărginindu-se doar să contrazică fără nici un argument – cele reținute de instanță în considerentele sentinței recurate, motiv pentru care – față de prevederile art. 306 Cod procedură civilă conform cărora – recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen – instanța urmează să constate nulitatea acestuia.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentului, îl va obliga pe aceasta să plătească intimaților suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța de plată depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul civil introdus de recurentul B. V. cu dom. în Oradea, .. 3, . în contradictoriu cu intimații B. V. și B. V. ambii cu dom. în Oradea, ., . împotriva sentinței civile nr._ din 24 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Obligă recurentul la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei în favoarea intimaților.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M. S. A. C. C. R. O. I.
Red. jud. C.A.
Red. jud. fond C.O.
Tehnored. I.O.
2 ex/7.11.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 989/2013. Tribunalul BIHOR | Sechestru asigurător. Încheierea nr. 209/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
