Pretenţii. Sentința nr. 238/2013. Tribunalul BIHOR

Sentința nr. 238/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 3831/111/2009*

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINTA CIVILA Nr. 238/C/2013

Ședința publică din 14 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. A. D.-vicepreședintele instanței

Grefier F. A. F.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul G. D. și intervenientul în interes propriu H. T., cu domiciliul procedural ales la sediul SCA P. și Asociații în București, Splaiul Unirii, nr.223, . București, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. SA(succesoarea pârâtei S. DE P. SUPLACU DE BARCAU), cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA Z. R. & Partners, în București, ., sector 2, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 16.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea la 23.09.2013, 30.09.2013, 07.10.2013 și 14.10.2013, zi în care s-a și pronunțat hotărârea.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND,

Constată că, prin acțiunea inițială înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 25.05.2009, reclamantul G. D. a chemat în judecată pârâta S. DE P. SUPLACU DE BARCAU, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor patrimoniale restante cuvenite acestuia cu titlu de despăgubiri, urmare a exploatării de către pârâtă a brevetului de invenție nr._/11.05.1987, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pârâta S. DE P. SUPLACU DE BARCAU, a fost de rea credință în exercitarea drepturilor deținute asupra brevetului de invenție; că neplata taxelor aferente brevetului de către pârâți nu o poate exonera de despăgubirile ce îi sunt datorate, ci din contră au generat prejudicii reclamantului ce trebuie acoperite prin acordarea daunelor interese solicitate în prezenta cauză; că perioada de protecției a brevetului de invenție este de 20 de ani, ea expirând în data de 31.05.2007; că temeinicia cererii de acordarea de recompense în cuantum de 872.594 lei– puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 176/s/1999 a Tribunalului B. și temeinicia acordării de daune interese în cuantum de 65.313.600 lei- puterea de lucru judecat a sentinței nr. 329/PI/1998 pronunțată de Tribunalul T..

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 39 lei(f 1) și timbru judiciar 0,3 lei .

Au fost anexate în copie certificatul de inventator nr._/1987, copia deciziei civile nr.49/. de Apel B. și considerentele deciziei (f 4-12).

Pârâta ., continuatoarea în drepturi a pârâtei S. de petrol Suplacul de B., a depus întâmpinare (f 17-20), prin care a solicitat respingerea cererii ca prescrisă și inadmisibilă. Aceasta a arătat în esență, faptul că brevetul de invenție al reclamantului nr._/1987 este decăzut începând cu data de 12.05.1997, prin neplata taxelor de invenție - în vigoare și că aceasta a fost acreditată de OSIM prin hotărârea nr. 643/1989 cu valabilitate de 15 ani, de la 11.05.1987 până la 11.05.2002. Întrucât taxele aferente brevetului reclamantului datorate OSIM pentru menținerea sa în vigoare nu s-au mai achitat de către pârâtă, aceasta susține că valabilitatea brevetului a încetat la data de 12.05.1997, astfel încât invenția nr._/1987 poate fi folosită de orice persoană interesată, fără nici o obligație, cererea reclamantului fiind astfel neîntemeiată.

Pârâta a invocat și prescripția dreptului la acțiune al reclamantului, arătând că la data intrării în vigoare a Legii nr.203/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.64/1991, publicată în Monitorul Oficial la 22.05.2002, brevetul de invenție nr._/1987 era decăzut prin neplata taxelor începând cu 12.05.1997, astfel încât durata lui de protecție de la 15 la 20 ani nu putea fi majorată, iar dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.

Pârâta a atașat întâmpinării o . înscrisuri în dovedirea susținerilor sale (f 21-30).

La data de 27.10.2009 reclamantul G. D. și-a precizat acțiunea (f 35-36) în sensul indicării ca temei de drept al cererii sale și a Legii nr.214/2008 pentru completarea OUG nr.100/2005 privind asigurarea respectării dreptului de proprietate.

Pârâta . a formulat răspuns la precizarea acțiunii reclamantului (39-42) și a arătat că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 214/2008, deoarece nu are calitatea cerută de lege, că brevetul lui de intervenție nu mai este protejat începând cu 12.05.1997 din cauza neplății taxelor anuale de menținere în vigoare.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f 50 - 54) prin care a contestat cu argumente de fapt și de drept susținerile pârâtei, invocând în esență Decizia civilă nr.49/. de Apel B. și textele de lege incidente.

Prin sentința civilă nr.145/C/21.05.2010, Tribunalul Bihor a soluționat cauza în primă instanță în primul ciclu procesual, a respins atât excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bihor, cât și acțiunea formulată de către reclamantul G. D., în contradictoriu cu pârâtele S. de P. Suplacu de B., reprezentată prin .., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel Tribunalul a reținut că excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bihor, întemeiată pe prevederile OUG nr. 100/2005, completată de prev. L.nr.214/2008 privind asigurarea respectării drepturile de proprietate industrială este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art.4 lit.”c’’ din OUG 1000/2005 „persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenție acordat de statul român și succesorii lor în drept, deținut în perioada 6 mart.1945 – 22 dec.1989, cărora le-au fost încălcate drepturile patrimoniale conferite de brevet prin exploatarea invenției în mod abuziv, fără consimțământul titularului s-au prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia”, se pot adresa Tribunalului București.

Instanța a apreciat că reclamantul G. D. nu a îndeplinit condițiile stipulate prin art.4 - sus menționat, întrucât dreptul său patrimonial conferit de brevet nu a fost încălcat prin exploatarea invenției în mod abuziv, fără consimțământul titularului său prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia.

În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantului i s-a acordat de către O.S.I.M. certificatul de inventator nr._ pentru invenția cu titlul „piston”. Brevetul de invenție nr._ din 31 mai 1989 s-a acordat titularului S. de producție Petrolieră, Suplacu de B..

Brevetul de invenție s-a acordat în temeiul L.62/1974.

Conform art.43 alin.2 și 3 din L.nr.64/1991, „pe întreaga durata de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului. Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție si se publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Taxele de menținere în vigoare pot fi plătite si anticipat, în condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, pentru o perioada care nu poate depăși 4 ani”.

Conform adresei nr._/29 sept. 2009 emisă de către OSIM au fost achitate taxele de menținere în vigoare a brevetului în litigiu cu nr. RO98621 pentru primii 10 ani de protecție, astfel că, în perioada de la 11 mai 1987 până la 11 mai 1997, titularul brevetului a beneficiat de protecție prin brevet de invenție, pentru invenția cuprinsă în brevetul nr.RO98621. Începând cu data de 12 mai 1997 titularul a decăzut din drepturile conferite de brevetul de invenție nr. RO98621, mențiunea decăderii fiind înscrisă în Registrul național al brevetelor de invenție (f.21).

Așadar, în speță, deși brevetul de invenție RO98621 a fost acordat potrivit L. nr.62/1974 pentru o perioadă de 15 ani începând cu data de 11 mai 1987 și până la 11 mai 2002, protecția juridică a invenției a încetat la data de 12 mai 1997 din cauza neplății taxelor anuale de menținere în vigoare, titularul fiind astfel decăzut din drepturi.

Prin urmare, începând cu data de 12 mai 1997 invenția în litigiu putea fi folosită de orice persoană interesată, fără nici o obligație de plată, astfel că pretențiile reclamantului de a i se achita drepturile restante pentru perioada 1 ian.1999 – 11 mai 2007 au fost neîntemeiate. S-a constatat că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În al doilea ciclu procesual, pârâta . a formulat întâmpinare (f 15-18) la cererea privind acordarea de daune interese formulată de reclamantul G. D.( f 20-21) și față de înscrisurile depuse de acesta în susținerea precizării de acțiune (practică judiciară și raport de expertiză tehnică contabilă extrajudiciară ( f 22-38).

La data de 23.09.2011, intervenientul H. T. a formulat cerere de intervenție în interes propriu (f 46-48) prin care a chemat în judecată pârâta S.C. O. P. SA solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor patrimoniale restante cuvenite lui ca urmare a neplății brevetului de invenție nr._ din 11.05.1987 în cote părți egale cu drepturile reclamantului.

Intervenientul a depus în susținerea cererii sale copii ale hotărârii civile nr.643/1989 a OSIM, copia brevetului său de invenție ( f 50-55) și anexele la acesta.

La data de 26.09.2011, reclamantul G. D. a depus la dosar o notă de calcul revizuită privind actualizarea economiilor la zi a brevetului de invenție nr._/1987 ( f 67-69), în susținerea cererii sale privind acordarea de daune interese (f 70-72).

La data de 24.10.2011, pârâta . a formulat o nouă întâmpinare ( f 108 – 110 Vol. I) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, solicitând trimiterea cauzei la Tribunalul București spre competentă soluționare.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție a intervenientului H. T., solicitând disjungerea acțiunii ( f 127 -129) și arătând că cererea de intervenție nu are legătură cu cererea principală. De asemenea, reclamantul a depus la dosar dovada înregistrării pe rolul Tribunalului Bihor la data de 05.05.2010 a unei acțiuni în partajarea drepturilor patrimoniale ca autori de invenție formulată în contradictoriu cu pârâtul H. T. ( f 130-132 Vol. I).

Reclamantul a formulat și depus la instanță la data de 17.11.2011 răspunsul la excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, solicitând respingerea acestora pentru considerente de fapt și de drept descrise în notele de ședință ( f 140-147 Vol. I).

Prin încheierea de ședință din 21.11.2011 (f 178 vol. I) instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, față de considerentele deciziei de casare nr.114/A/2010 a Curții de Apel Oradea și, pentru aceleași considerente, a respins și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor.

În probațiune, instanța a admis proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu expertiza tehnică contabilă și expertiza tehnică judiciară în specialitatea proprietate intelectuală industrială, lucrarea fiind efectuată de expert B. M. și expert B. E. ( f 1-1334 – vol. II). Obiectivele expertizei contabile au fost calcularea eficienți economice pentru aplicarea invenției PISTON PENTRU COMPRESOARE SI POMPE, brevet de invenție_/1987 la S. de producție petrolieră Suplacu de B. – Stația de compresoare XOB, C163, OB, M1FU și M2FU pe perioada 01.01.1999 – 31.05.2007 și reactualizarea sumelor rezultate anterior datei de 24.10.2011.

Obiectivele expertizei în proprietate intelectuală – industrială au fost calcularea eficienței economice pentru aplicarea invenției PISTON PENTRU COMPRESOARE SI POMPE pe perioada 12 mai 1997 – 31 mai 2002 prin efectuarea verificărilor faptice pe teren în cadrul stației de compresoare.

Instanța a mai dispus ca experții să răspundă și obiectivelor depuse în scris de către părți, respectiv cele formulate în scris la data de 18.10.2011 de reclamantul G. D.:

A1 - Stabilirea perioadei de utilizare a invenției_ de subscrisa după data de 01.01.1999, precum și a motivelor ce au determinat renunțarea parțială la exploatarea invenției.

A2 - Stabilirea cuantumului drepturilor patrimoniale rămase de încasat din brevetul de invenție în litigiu pentru perioada 01.01.1999 – 31.05.2007 prin actualizarea sumei de 1._ ROL, suma stabilită prin decizia nr. 49/. de Curtea de B., din care să se scadă perioada de utilizare parțială a invenției.

Același reclamant a formulat din nou în scris la data de 18.11.2011 un nou set de obiective și anume:

A3 – Stabilirea economiilor realizate de pârâtă prin utilizarea invenției nr._ cu titlul:

“PISTON” începând cu 12 mai 1997 si pana la data de 31 mai 2002. La stabilirea efectelor economice se vor avea in vedere diferența de costuri, eliminarea sau reducerea importurilor, reducerea costului investițiilor.

A4 – Stabilirea valorii pistoanelor compresoarelor vândute și exportate ca fier vechi în perioada 30.07.1998 – 07.04.2007.

A5 – Stabilirea cuantumului drepturilor patrimoniale rămase de încasat din brevetul de invenție nr._/1987 pentru perioada 01.01.1999 – 31.05.2007.

A6 – Reactualizarea sumelor la data finalizării expertizei.

Pârâta . solicitat instanței prin adresa din data de 17.11.2011 stabilirea următoarelor obiective:

B1 – Expertul să determine tipul și numărul de compresoare din punctul de lucru Suplacu de Barcau la care se mai aplică și în prezent invenția reclamanților.

B2 – Expertul să determine, raportat la numărul de compresoare la care s-a aplicat inițial invenția și pentru care au fost remuneraț, perioada de la care compresoarele au fost conservate/casate/abandonate și să se precizeze tipul și numărul acestora. Pentru fiecare compresor să se precizeze perioada de la care nu mai funcționează.

B3 – Expertul să determine eficiența economică a folosirii invenției pe fiecare an în parte raportat la cheltuielile impuse și la celelalte criterii de stabilire a acestora, așa cum este stabilit în legislație.

B4 – Expertul să precizeze care este garanția tehnică de funcțonare a fiecărui tip de compresor care a folosit invenția brevetată.

B5 – Expertul să precizeze dacă titularul de brevet are obligația legală de a anunța inventatorii despre faptul ca nu mai înțelege să aplice invenția la un moment dat, dacă da, care act normativ prevede acest fapt ș sancțunile prevăzute.

B6 - Expertul să precizeze dacă compresoarele noi folosite în cadrul punctului de lucru sunt mai competitive și mai avantajoase din punct de vedere tehnic față de cele XOB la care sa renunțat în totalitate.

B7 - Expertul să precizeze perioada de valabilitate si protecțe a brevetului de invenție și raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 25.05.2009; să se arate perioada pentru care se mai pot emite pretenții financiare din partea reclamanților.

Părțile au formulat obiecțiuni la expertiză, cenzurate de instanță, iar experții au răspuns acestora prin completări ale raportului de expertiză judiciară ( f 454-465 – vol. I, f.486-487 vol. II).

Pârâta . a formulat și o cerere de efectuare a unei contraexpertize, cerere care a fost respinsă motivat prin încheierea de ședință din data de 16.09.2013.

Prin încheierea de ședință din 10.0.5.2012, instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bihor, întemeiată pe alte considerente decât cea invocată și respinsă inițial și a continuat judecata prezentei cauze .

La ultimul termen de judecată, părțile au formulat și depus în termenele de pronunțare acordate în acest sens concluziile lor scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin acțiunile formulate inițial, reclamantul și intervenientul au solicitat „drepturile patrimoniale restante cuvenite cu titlu de despăgubiri urmare a exploatării Brevetului de Invenție nr._ din 11.05.1987” în conformitate cu (art. 66 alin. 2 din) Legea nr. 64/1991, pe perioada de valabilitate și exploatare a brevetului de invenție, mai exact pe perioada 01.01._07.

Printr-o precizare de acțiune, reclamantul a indicat că își întemeiază dreptul la acțiune și pe prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 214/2008 pentru completarea O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, acesta invocând și dispozițiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 214/2008 pentru a solicita „trimiterea dosarului cauzei la Tribunalul București pentru competentă soluționare”.

Cu ocazia rejudecării cauzei, reclamantul a depus două cereri completatoare de acțiune privind acordarea de daune interese, la termenul din luna iunie 2011, aflată la filele 20-21, respectiv septembrie 2011 (filele 70-71), prin care s-au invocat prevederile art. 1073, 1075, 1082, 1084 și 1090 cod civil și art. 36 din Legea nr. 64/1991 și s-a solicitat și plata dobânzii, motivându-se că „prejudiciul efectiv suferit de reclamant se concretizează în mod evident în venitul net pe care acesta l-ar fi obținut prin valorificarea produsului protejat prin brevet, la care se adaugă prejudiciul suferit ca urmare a devalorizării acestor sume rezultând din aplicarea coeficientului de devalorizare a leului în raport cu dolarul”, și că este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, dat fiind natura juridică diferită a celor două care nu conduc astfel la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului, prin urmare, „având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată către reclamant neachitând debitul în cuantum reactualizat la data plății, rezultă că aceasta se face vinovată de o faptă prejudiciabilă, culpabilă, de natură a atrage și plata dobânzii, ca sancțiune.”

Cererile privind daunele interese conțin în partea a doua și un capitol privind „calculul drepturilor bănești reprezentând daune interese”, în cuprinsul cărora se indică în concret modalitatea de calcul a acestor sume, în viziunea reclamantului, calcul care pornește de la dispozițiile art. 66 din Legea nr. 64/1991 și are în vedere valoarea eficienței economice a invenției în cuantumul calculat în dosarul anterior și încasat de reclamant în anul 2000.

În ceea ce privește modalitatea de cuantificare a drepturilor patrimoniale pretinse, atât reclamantul cât și intervenientul au făcut referire la prevederile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 61/1991 (art. 91 alin. 3) potrivit cărora „Drepturile patrimoniale ale inventatorului salariat, potrivit prevederilor art. 36 din lege, se stabilesc pe baza de contract si se acorda in funcție de efectele economice si/sau sociale rezultate in perioada de valabilitate a brevetului din exploatarea brevetului sau in funcție de aportul economic al invenției si numai pentru perioada de exploatare a acesteia”.

Prin Sentința civilă nr. 145/C/21.05.2010 pronunțată în primul ciclu procesual Tribunalul Bihor a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la incidența Legii nr. 214/2008 și a competenței atrase de această lege, Tribunalul Bihor a reținut că „Excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor, întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 100/2005, completată cu prevederile Legii nr. 214/2008 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială este neîntemeiată.”

Instanța a apreciat că reclamantul G. D. nu îndeplinește condițiile stipulate prin art. 4 din O.U.G. nr. 100/2005, întrucât dreptul său patrimonial conferit de brevet nu a fost încălcat prin exploatarea invenției în mod abuziv, fără consimțământul titularului său prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia.

Prin apelul formulat, reclamantul G. D. a criticat hotărârea instanței de fond numai în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii pe fondul acesteia, fără a aduce critici împotriva soluției de respingere a excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor față de neaplicarea Legii nr. 214/2008, prin urmare, dezlegarea dată de Tribunalul Bihor privind respingerea excepției necompetenței teritoriale precum și considerentele care au stat la baza acestei soluții au intrat în puterea de lucru judecat.

Instanța reține și faptul că, conform prevederile art. 43 alin. (2) și (3) din Legea nr. 64/1991, pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție, titularul (anume pârâtele) datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului. Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Aceste texte de lege impun în sarcina titularului de brevet achitarea unor taxe, anuale către OSIM pentru a menține în vigoare a brevetului de invenție.

Pârâtele s-au apărat în prezenta cauză prin a spune că au încetat să achite aceste taxe, ceea ce a făcut ca invenția să nu mai fie protejată și, implicit – consideră pârâtele – că nu mai datorează subsemnaților drepturi de autor. Instanța apreciază, din contră,că neplata taxelor în discuție nu le exonerează pe pârâte de plata drepturilor de autor cuvenite reclamntului și intervenietului, în condițiile legii.

Atitudinea pârâtelor care au încetat a mai plăti taxele aferente brevetului de invenție, fără a încunoștiința reclamantul și intervenientul, după cum o impun textele art. 4 alin. (1), respectiv art. 39 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1991, poate îmbrăca forma abuzului de drept ce a avut drept rezultat încălcarea drepturilor de autor ale acestora. Conform art. 4 alin. (1) Legea nr. 64/1991: „în cazul invenției pentru care o unitate este îndreptățită la eliberarea brevetului, aceasta are obligația de a informa inventatorul asupra stadiului examinării cererii de brevet în cadrul OSIM cât și asupra stadiului și rezultatelor aplicării invenției”.

Prevederile art. 39 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1991 stabilesc că: „titularul poate renunța, în tot sau în parte, la brevet pe baza unei declarații scrise înregistrate la OSIM” respectiv ”titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenția sa de renunțare; la cererea inventatorului, titularul este obligat să transmită acestuia dreptul asupra brevetului”.

Rezultă că nu poate fi vorba despre faptul că „titularul de brevet că nu mai înțelege să aplice invenția la un moment dat”, așa cum stipulează partea pârâtă, întrucât invenția este aplicată și în prezent (anul 2012).

Instanța constată că pârâtele, prin refuzul de a mai achita taxele aferente brevetului au încercat să se sustragă de la achitarea drepturile patrimoniale cuvenite reclamantului și intervenientului, rezultate din efectele economice și efectele sociale obținute în urma aplicării invenției. Acest fapt le-a produs acestora grave prejudicii prin privarea acestora de dreptul de a cesiona brevetul de invenție, prejudicii care pot și tebuie a fi reparate prin acordarea unor recompense pentru eficiența economică rezultată prin utilizarea brevetului de invenție nr._/1987 de către pârâtă, pentru perioada 01.01._07.

Conform prevederilor art. 66 alin. (2) din Legea 64/1991, ,,drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invenții brevetate și aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate pana la . prezentei legi, se vor negocia intre inventator și unitatea care a aplicat invenția”.

Legea prevede că, negocierea se va face pornind de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legislația în vigoare la data înregistrării cererii de brevet, în cazul brevetului care face obiectul prezentului dosar, data de 11.05.1987.

Conform Regulamentului de aplicare a Legii 64/1991, aprobat prin Hotărârea de Guvern 152/1992 [Regula 53 alin. (2)], ,,la baza negocierii drepturilor bănești cuvenite inventatorului, conform art. 66 din Legea 64/1991, stau următoarele:

a) postcalculul avantajelor economice anuale obținute prin aplicarea invenției, întocmit de unitatea care a aplicat invenția;

b) avantajele economice sau sociale stabilite de unitate prin apreciere, atunci când nu se poate efectua un postcalcul direct al avantajelor economice (diferența de costuri, eliminarea sau reducerea importurilor etc.)”.

Din probatoriul administrat în cauză și din cele reținute de experții care au întocmit raportul de expertiză, rezulta ca unitatea nu a avut si nu are organizata o evidenta contabila ,,postcalcul” în scopul cuantificării avantajelor economice si sociale anuale, obținute prin aplicarea invenției. În aceste condiții, rezultă că pârâtele au încălcat prevederile art. 71 din Legea nr. 64/1991: „brevetele de invenție în vigoare reprezintă active necorporale și se înregistrează în patrimoniul titularului, persoană juridică”.

De asemenea nu exista documente care, în lipsa unei evidente contabile, să evidențieze determinarea prin alte metode de apreciere a eficientei economice si a efectelor sociale rezultate prin aplicarea invenției.

Dovada celor învederate mai sus este făcută atât cu raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză cât și cu Raportul de Expertiza efectuat in Dosarul nr.3065/1992 al Judecătoriei Oradea în cauza având ca obiect ,,despăgubiri pentru exploatarea invenției_/1987 cu titlul Piston de către S. de P. Suplacu de B. Bihor”.

S-a reținut în acest din urmă raport de expertiză că în contabilitatea Schelei de P. Suplacu de B. nu s-a evidențiat și înregistrat ca și activ necorporal brevetul de invenție_/1987, ceea ce a denaturat veniturile și cheltuielile și în concluzie rezultatele financiare ale Schelei de P. Suplacu de B.. O altă dovadă în sensul celor arătate mai sus o face și Raportul de Expertiza efectuat in Dosarul nr.675/1995 a Tribunalului B. în cauza având ca obiect ,,despăgubiri pentru exploatarea invenției_/1987 cu titlul Piston de către S. de P. Suplcau de B. Bihor”. Și în acest raport de expertiză se constată că în contabilitatea Schelei de P. Suplacu de B. nu s-a evidențiat și înregistrat ca activ necorporal brevetul de invenție_/1987, ceea ce a denaturat veniturile si cheltuielile si in concluzie rezultatele financiare ale Schelei de P. Suplacu de Barcau.

S-a solicitat instanței să constate că anterior prezentului litigiu pârâta a mai fost chemată în justiție în două rânduri de către reclamant și intervenient, iar în raporturile de expertiză administrate în acele cauze s-au găsit aceleași nereguli descoperite în prezenta cauză – nu s-a evidențiat și înregistrat în contabilitate ca și activ necorporal brevetul de invenție_/1987; nu s-a întocmit fișa cu postcalculul (fiind încălcate prevederile art. 71 din Legea nr. 64/1991) – împrejurare ce demonstrează că pârâta deși a fost găsită în culpă în alte două litigii cu privire la acest aspect, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile legale ce-i reveneau în legătură cu exploatarea brevetului de invenție.

Astfel, instanța apreciază că neplata taxelor aferente brevetului de către pârâți nu-i poate exonera de despăgubirile ce le sunt datorate reclamantului și intervenientului, ci din contră au generat prejudicii acestora ce trebuie acoperite prin acordarea unor sume cu titlu de recompensă pentru eficiența economică rezultată prin utilizarea brevetului de invenție nr._/1987 de către pârâtă, pentru perioada 01.01._07.

Cu privire la acest aspect instanța apreciză că operează autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 114/A/2010 a Curții de Apel Oradea (irevocabilă), care în primul ciclu procesual, a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare cu următoarea motivare:

„În situația în care titularul brevetului este altul decât inventatorul, neplata taxei prevăzute de lege pentru menținerea în vigoare a invenției nu poate fi invocată de titularul brevetului pentru a se sustrage de la plata obligațiilor ce-i revin (potrivit art. 36 din Lege) față de autorul invenției în baza cesiunii legale a invenției.

Rezultă per a contrario că titularul de brevet are obligația de a achita inventatorului drepturile de autor cuvenite atât în situația în care se bucură de un drept de exploatare exclusivă a invenției, ca urmare a plății taxei de menținere în vigoare a acestuia, cât și în situația în care a pierdut acest drept, prin neplata taxei respective.”

Prin urmare, neplata taxelor aferente brevetului de către titularul acestuia nu are efect de exonerare de la plata drepturilor cuvenite către inventatori, aceste obligații fiind menținute. În același sens s-a pronunțat și jurisprudența în materie, Curtea de Apel C. reținând, prin decizia nr. 293 din 5 noiembrie 2009 că ,,Titularului de brevet îi revine sarcina de a achita taxa de menținere în vigoare a brevetului. Acesta are obligația de a achita inventatorului drepturile de autor convenite atât în situația în care se bucură de un drept de exploatare exclusivă a invenției, ca urmare a plății taxei de menținere în vigoare a acesteia, cât și în situația în care a pierdut acest drept, prin neplata taxei respective”.

Cu privire la perioada de protecție a brevetului de invenție s-a pronunțat deja Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr 114/A/2010, rămasă irevocabilă (fila 4 parag. 4, 5 și 6). Astfel instanța de judecată a considerat, în mod judicios (în această privință operând autoritatea de lucru judecat), că legea aplicabilă în prezenta cauză este Legea nr. 64/1991 care statuează în termeni extrem de clari prin art. 32 că „durata de valabilitate a unui brevet de invenție este de 20 de ani”.

În aceste condiții rezultă fără nici un dubiu că solicitarea reclamantului și intervenientului de a le fi achitate drepturile patrimoniale (cu titlu de recompense și daune interese) este întinsă pe o perioadă de 20 de ani, anume până la data de 31.05.2007.

Totodată în prezenta cauză sunt incidente și cele reținute în mod irevocabil în Dosarul nr.3065/1992 ce a fost dedus judecății Judecătoriei Oradea în cauza având ca obiect ,,despăgubiri pentru exploatarea invenției_/1987 cu titlul Piston de către S. de P. Suplcau de B. Bihor”, cât și cele reținute în Dosarul nr.675/1995 ce a fost dedus judecății Tribunalului B. în cauza având ca obiect ,,despăgubiri pentru exploatarea invenției_/1987 cu titlul Piston de către S. de P. Suplcau de B. Bihor”.

În acest din urmă dosar, Curtea de apel B., prin decizia nr. 49/. a stabilit că suma ce urmează a fi achitată inventatorilor drept recompensă pentru perioada 1987-1998 este în cuantum de 1._ lei vechi, reprezentând drepturile inventatorilor pentru folosirea invenției pe perioada 1987-1998.

Expertul a calculat suma ce li se cuvine reclamantului și interevnientului pentru perioada 01.01._07 luând drept reper hotărârea Curții de Apel B., actualizând sumele astfel rezultate la valoarea din prezent, respectiv la momentul la care a fost depusă expertiza. Astfel, experții concluzionează că suma totală de încasat de către autorii invenției cu titlu de recompensă pentru eficiența economică rezultată prin utilizarea brevetului de invenție nr._/1987 de către pârâtă, pentru perioada 01.01._07, este de 872.594 lei, sumă actualizată la data de 30.04.2012, sumă pe care pârâta va fi obligată să o plătească acestora dintâi, precum și să plătească către aceștia dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data introducerii cererii principale și a cererii de intervenție și până la plata efectivă.

În aceste condiții, față de cele statuate în mod irevocabil de către Curtea de Apel B., prin decizia nr. 49/., în sensul că pârâtele trebuie să achite reclamantului și interevnientului drepturile de proprietate intelectuală aferente invenției lor, instanța preciază că aceste constatări se impun și în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.

La termenul din data de 21.11.2011 instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate având ca obiectiv: ,,calcularea eficienței economice pentru aplicarea invenției ,,piston pentru compresoare si pompe, brevet de invenție_/1987 la S. de producție petrolieră Suplacu de B. – Statia de compresoare XOB, C163, OB, M1FU și M2FU pe perioada 01.01.1999 – 31.05.2007 și reactualizarea sumelor rezultate anterior datei de 24.10.2011”.

Totodată, s-a mai dispus efectuarea unei expertize în proprietate intelectuală – industrială având ca obiectiv: “Să se calculeze eficiența economică pentru aplicarea invenției PISTON PENTRU COMPRESOARE SI POMPE pe perioada 12 mai 1997 – 31 mai 2002 prin efectuarea verificărilor faptice pe teren în cadrul stației de compresoare”.

Instanța a mai dispus ca experții să răspundă și obiectivelor depuse în scris de către părți, respectiv celor formulate în scris la data de 18.10.2011 de reclamantul G. D., și celor formulate de pârâtă prin adresa din data de 17.11.2011, amintite mai sus.

În ce privește susținerile pârâtei . cu privire la legalitatea, temeinicia și corectitudinea concluziilor expertizei, instanța reține că experții au convocat părțile de 9 ori, după cum urmează:

a) pentru data de 06.02.2012, dată la care a fost prezent doar reclamantul G. D., în calitate de reprezentant al colectivului de inventatori, reprezentanții pârâților lipsind;

b) pentru data de 20.02.2012 dată la care a fost prezent doar reclamantul

G. D., în calitate de reprezentant al colectivului de inventatori, reprezentanții pârâților lipsind;

c) pentru data de 29.02.2012 dată la care s-a efectuat cercetarea la fața locului. Pentru această convocare s-au prezentat toate părțile, reprezentanții O. solicitând termen pentru a depune înscrisuri;

d) pentru data de 20.03.2012 s-au prezentat toate părțile, reprezentanții O. au depus o . înscrisuri și s-au angajat să depună Situația cu producția valorică realizată la nivelul anului 1998, la data de 02.04.2012 la sediul firmei INTELECT SRL – ORADEA;

e) pentru data de 02.04.2012 s-au prezentat toate părțile, reprezentanții pârâtelor solicitând un nou termen pentru data de 09.04.2012 pentru a depune și alte documente solicitate, menționate în procesul verbal din 20.03.2012 cât și note scrise pentru experții desemnați;

f) pentru termenul din 09.04.2012 reprezentanții O. nu s-au prezentat pentru a depune și alte documente solicitate, menționate în procesul verbal din 20.03.2012 cât și note scrise pentru experții desemnați;

g) pentru termenul din 08.05.2012 dată la care a fost prezent doar reclamantul G. D., în calitate de reprezentant al colectivului de inventatori, reprezentanții pârâților lipsind;

h) pentru termenul din 04.06.2012 dată la care a fost prezent doar reclamantul G. D., în calitate de reprezentant al colectivului de inventatori, reprezentanții pârâților lipsind;

i) pentru termenul din 06.06.2012 dată la care a fost prezent doar reclamantul G. D., în calitate de reprezentant al colectivului de inventatori, reprezentanții pârâților lipsind.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că experții au răspuns obiectivelor și obiecțiunilor formulate de părți și cenzurate de instanță cu privire la lucrarea efectuată, instanța a apreciat drept inoportună și inutilă efectuarea unei contraexpertize, conform prevederilor art.212 al.1 cod procedură civilă din 1948 care dispun că doar ,, dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză”

În ceea ce privește acordarea daunelor interese solicitate de reclamant și intervenient prin concluziile lor pe fondul cauzei instanța le apreciază drept neântemeiate pentru următoarele copnsiderente:

Pentru a putea fi acordate daune interese reclamantului și intervenientului, aceștia trebuiau să facă dovada prejudiciului invocat (eventus domni), adică a pierderii efective (damnum emergens) și a beneficiului nerealizat (lucrum cessans), conform articolului 1084 Cod civil de la 1864, aplicabil în cauză.

Instanța apreciază că reclamantul și intervenientul nu au făcut această dovadă, suma de 65.313.600 lei pe care pârâta ar datora-o reclamantului și intervenientului cu titlul de daune interese a fost calculată de experți în absența unui obiectiv încuviințat de către instanță, motiv pentru care această concluzie va fi înlăturată.

Astfel, „Expertul în proprietate intelectuală – industrială susține dreptul inventatorilor de a fi recompensați prin plata de daune interese.”Justificarea pentru care sunt calculate aceste daune interese este explicată de către experți, acesta considerând că reclamanții ar fi suferit anumite privațiuni, și anume: de dreptul de cesionare asupra brevetului; nu au fost remunerați pentru importantele efecte economice obținute în urma aplicării industriale a invenției conform legislației aplicabile în domeniul proprietății intelectuale – industriale în vigoare la data cererii depuse de inventatori în instanță pentru obținerea drepturilor cuvenite; nu au fost înștiințați de sistarea plătii taxelor anuale de menținere în vigoare a brevetului; nu au fost remunerați pentru asistența tehnică acordată unității la implementarea soluțiilor brevetate în producție.

Instanța apreciază că ceea ce au calculat experții cu titlul de ,,daune interese” reprezintă cuantificarea unor „privațiuni” ce ar fi fost suferite de reclamant și intervenient ca urmare a unor fapte ilicite ale pârâtei nu fac obiectul cererilor introductive de instanță și nu se includ în categoria drepturilor patrimoniale la care se referă dispozițiile Legii nr. 64/1991 care reprezintă temeiul juridic al cererii reclamantului și intervenientului.

De asemenea, o parte din faptele reținute de către experți au fost tranșate deja în mod irevocabil între părți prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul anterior (respectiv Sentința civilă nr. 176/S/22.04.1999 a Tribunalului B. menținută prin Decizia civilă nr. 49/. a Curții de Apel B.) în care a fost respinsă cererea inventatorilor de obligare a pârâtei la încheierea oricărui contract de licență cu autorii invenției, aceste chestiuni nemaiputând fi repuse în discuție în prezenta cauză, opunându-se puterea de lucru judecat.

În cuprinsul raportul de expertiză, la pag. 52, acest calcul al daunelor interese pentru perioada 1999 – 2002 este efectuat în capitolul nr. 5, care tratează obiectivul numit de instanță, anume „să se calculeze eficiența economică pentru aplicarea invenției piston pentru compresoare si pompe pe perioada 12 mai 1997 – 31 mai 2002 prin efectuarea verificărilor faptice pe teren în cadrul stației de compresoare”. Suma acordată este de 36.628.907 lei. Astfel cum rezultă cu evidență, aceste obiect nu se referă deloc la un astfel de calcul.

La pag. 57 din Raportul de expertiză, este reluat calculul daunelor interese însă pentru perioada 1999 – 2007, suma rezultată fiind 65.313.600 lei. Calculul este situat la răspunsul la obiectivul nr.4 al reclamantului, anume „stabilirea cuantumului drepturilor patrimoniale rămase de încasat din brevetul de invenție nr._/1987 pentru perioada 01.01.1999 – 31.05.2007”.

Instanța apreciază că sintagma „cuantumul drepturilor patrimoniale” nu se referă nici în accepțiunea reclamantului la daune-interese pentru anumite fapte ilicite ale pârâtei, ci numai la drepturile bănești cuvenite reclamanților în calitate de inventatori. Că este așa confirmă și petitul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanții au solicitat „obligarea pârâtei la plata drepturilor patrimoniale restante”, iar în cuprinsul acțiunii se arată că perioada pentru care se solicită drepturile bănești este cea rămasă, ca urmare a litigiului anterior, anume cea cuprinsă între 01.01.1999 – 11.05.2007.

De asemenea, instanța apreciază că, pentru aceleași considerente reținute de Tribunalul B. prin sentința civilă nr. 176/s/1999, cererea reclamantului și a intervenientului este admisibilă, în parte, instanță neputând acorda recompense pentru viitor, ci doar pentru pentru perioada indicată în petitul acelei cereri și până la pronunțarea acelei hotărâri.

Instanța consideră că admiterea primului capăt de cerere al acțiunii reclamantului și al intervenientului presupune tocmai acordarea acestor despăgubiri sau recompense pentru eficiența economică rezultată prin utilizarea brevetului de invenție nr._/1987 de către pârâtă și exclude acordarea de daune interese, pentru prejudiciul suferit în perioada 01.01._07; rațiunea legiuitorului de la 2005 care a modificat legea – cadru privind brevetele de invenție prin OUG 100/2005, a fost, în opinia instanței, aceea de a repara o eventuală nedreptate comisă față de titularii unui brevet de invenție nedespăgubiți integral sau corespunzător, și nu aceea de a crea premisele unei îmbogățiri fără justă cauză a acestor titulari, cum sunt în speță reclamantul și intervenientul.

Față de aceste considerente de fapt și de drept instanța va admite în parte acțiunea formulată, completată și precizată de către reclamantul G. D. și cererea de intervenție în interes propriu formulată, completată și precizată de către intervenientul în interes propriu H. T., în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. SA.

Va dispune obligarea pârâtei S.C. O. P. SA la plata în solidar către reclamantul G. D. și către intervenientul în interes propriu H. T. a sumei de 872.594 lei cu titlu de recompensă pentru eficiența economică rezultată prin utilizarea brevetului de invenție nr._/1987 de către pârâtă, pentru perioada 01.01._07, sumă actualizată la data de 30.04.2012, conform raportului de expertiză contabilă și tehnică judiciară întocmită de expert B. M. și expert B. E. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre precum și la plata către aceștia a dobânzii legale aferentă acestei sume, începând cu data introducerii cererii principale și a cererii de intervenție și până la plata efectivă.

Va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere din acțiunea principală precizată și din cererea de intervenție precizată, a reclamantului, respectiv a intervenientului în interes propriu, privind acordarea daunelor interese pentru perioada 01.01._07.

Va dispune obligarea pârâtei S.C. O. P. SA la plata în către reclamant și intervenient principal, în solidar, a cheltuielilor parțiale de judecată, reprezentând onorariu de expert parțial, în sumă de 7000 lei, conform chitanțelor de la dosar.

Instanța va lua act că cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat vor fi solicitate pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată, completată și precizată de către reclamantul G. D., cu domiciliul procedural ales la sediul SCA P. și Asociații în București, Splaiul Unirii, nr.223, . București, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. SA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA Z. R. & Partners, în București, ., sector 2.

Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată, completată și precizată de către intervenientul în interes propriu H. T., cu domiciliul procedural ales la sediul SCA P. și Asociații în București, Splaiul Unirii, nr.223, . București, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. P. SA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCA Z. R. & Partners, în București, ., sector 2.

Dispune obligarea pârâtei S.C. O. P. SA la plata în solidar către reclamantul G. D. și către intervenientul în interes propriu H. T. a sumei de 872.594 lei cu titlu de recompensă pentru eficiența economică rezultată prin utilizarea brevetului de invenție nr._/1987 de către pârâtă, pentru perioada 01.01._07, sumă actualizată la data de 30.04.2012, conform raportului de expertiză contabilă și tehnică judiciară întocmită de expert B. M. și expert B. E. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre precum și la plata către aceștia a dobânzii legale aferentă acestei sume, începând cu data introducerii cererii principale și a cererii de intervenție și până la plata efectivă.

Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere din acțiunea principală precizată și din cererea de intervenție precizată, a reclamantului, respectiv a intervenientului în interes propriu, privind acordarea daunelor interese pentru perioada 01.01._07.

Dispune obligarea pârâtei S.C. O. P. SA la plata în către reclamant și intervenient principal, în solidar, a cheltuielilor parțiale de judecată, reprezentând onorariu de expert parțial, în sumă de 7000 lei, conform chitanțelor de la dosar.

Cu drept de apel la Curtea de Apel Oradea în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 14 octombrie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

D. C. A. F. F. A.

– vicepreședintele instanței

Red. DCA

Dact FF

Ex. 5/31.10.2013

Pt. conf. 3 . D.,,

H. T.

S.C. O. P. SA

Azi, _31.10_2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 238/2013. Tribunalul BIHOR