Pretenţii. Decizia nr. 571/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 10551/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 571/R/2013
Ședința publică din 14 mai 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTECECILIA R.
JUDECĂTOR M. S.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER O. I.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurenta C. DE P. ȘI P. MĂGURA VÂRCIOROG în contradictoriu cu intimata C. F. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 07 mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr._ din data de 9.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și admisă cererea formulată de reclamanta C. F. in contradictoriu cu pârâtul C. de P. și Pasune „Magura” Vârciorog, a fost obligat paratul să plătească reclamantei suma de 12.400 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii potrivit facturilor nr._ si_/14-11-2006, a fost obligat paratul să achite reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 1855 lei.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că din cuprinsul facturilor depuse in copie la pag. 8 din dosar, cu nr._/14.11.2006 si nr._/14.11.2006, instanta va retine ca intre sotul reclamantei, def. C. A., si parata s-au derulat relatii contractuale constand in efectuarea de catre defunct prin Cabinetul sau de expertiza contabila, in baza informatiilor furnizate de catre beneficiar, respectiv de catre parata, a unor lucrari intitulate „Tabel nominal cuprinzand proprietarii de pasune si pădure inscrisi in C. Urbarial Măgura din . la data de 31.12.1948 precum si mostenitorii de drept in baza Legii 247/2005” la pag. 50 dosar. in cadrul acestei lucrari intreaga suprafața de 1507 ha padure si păsune a fost defalcată iar lucrarea finală are 5 volume care au fost predate paratei, situatie necontestată de catre aceasta, in trimestrul al 3-lea din anul 2006. aceasta din urma nu contesta ca lucrarea a fost finalizată si ca a intrat in posesia ei, însă pe de o parte invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar pe de alta parte împrejurarea ca lucrarea contine date eronate in privința anumitor suprafețe, defunctul neindeplinindu-și obligatiile contractuale.
Avand in vedere dispoz. Legii de punere in aplicare a noului Cod Civil, nr. 71/2011, raportul juridic urmează a fi analizat prin prisma legislatiei in vigoare la data nasterii lui.
Din cuprinsul certificatului de mostenitor nr. 28/02.06.2008 eliberat de catre B.N.P. T. Drăjan in dosarul nr. 30/2008 instanța de fond a reținut ca, în urma decesului numitului C. A. survenit la data de 16.05.2008 unica mostenitoare este reclamanta, iar masa succesorală se compune din suma de bani aflata într-un cont curent la CEC Bank Oradea si cota de ½ parte din imobilul ce a constituit bun comun dobandit de catre soți sub durata căsătoriei, inscris in CF_ Oradea cu nr. top 6242/49. Acest act nu face referire la nici un pasiv succesoral, deci la data dezbaterii succesorale reclamanta nu avea cunostinta de existenta facturilor susmentionate, respectiv a debitului datorat de catre pârâtă.
Prin termen de prescriptie extinctivă se înțelege intervalul de timp stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material sub sanctiunea pierderii acestui drept.
Raportat la dispozitiile art. 7 al. 1 din Decretul 167/1958 potrivit căruia prescriptia incepe sa curgă de la data cand se naște dreptul la actiune, instanta de fond a apreciat ca dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut in momentul transmiterii succesiunii prin certificatul de mostenitor sus mentionat, respectiv la data de 02.06.2008 cand trebuia să se informeze asupra compunerii intregii mase succesorale, deci atât asupra pasivului cât si asupra activului succesoral.
Instanta de fond a retinut ca acest termen general de prescriptie de 3 ani stabilit de disp. Decret.167/1958 (art. 3 al. 1) a fost intrerupt prin recunoașterea de catre pârâtă a datoriei, situatie consemnată in cuprinsul procesului verbal al Adunarii generale din 13.03.2011.
Față de cele mai sus aratate, instanța de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Din cuprinsul probelor administrate in cauză prima instanță a reținut ca lucrarea a fost intocmita de catre defunct in baza documentelor puse la dispozitia acestuia de catre parat, astfel chiar daca s-au ivit anumite neconcordante in privinta suprafetelor detinute de unii membrii au Composesoratului acest lucru se datoreaza fie atitudinii paratului care nu i-a pus defunctului la dispozitie datele corecte fie modificarii ulterioare a titlurilor de proprietate.
Din declaratia martorului U. F., membru al Composesoratului, a mai reținut că lucrarea a fost efectuata si depusa de catre defunct in intregime, martorul cunoscand continutul acesteia, existenta unor inadvertente date de modificarea ulterioara a unor titluri de proprietate nu afecteaza valoarea lucrarii in ansamblul ei, putandu-se face corecturi. Martora G. M. a indicat totodata ca in cadrul adunarii generale a Composesoratului din luna martie 2011 s-a discutat problema achitarii catre reclamanta a sumelor restante, nimeni nu s-a opus, recunoscandu-se datoria „cu exceptia Primarului care a spus ca celor decedati nu le mai trebuie bani
Art. 969 c.civ. consacra principiul forței obligatorii a contractului intre parti, acestea fiind ținute sa-si execute obligațiile asumate. Obligativitatea contractului prezintă o deosebita importanta, nu numai pentru raporturile dintre parti dar si pentru certitudinea si eficienta raporturilor juridice in general. Ea nu decurge numai din voințele individuale ale parților, ci constituie un adevărat imperativ social.
De aceea principiul pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerințele morale ale respectării cuvântului dat, ori pe cerințele juridice ale respectării voințelor individuale exprimate, ci se înscrie in rândul cerințelor societatii insesi, cerințe întărite cu puterea pe care dreptul le-o conferă.
Pârâta nefăcând dovada achitării sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea facturilor restante, instanța de fond a apreciat cererea întemeiată și în consecință a dispus admiterea acesteia și, fiind in culpa procesuala, in baza art. 274 C.pr. civ. a obligat parata sa achite reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 1855 lei, din care 855 lei taxa de timbru si timbru judiciar si 1000 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. de P. și P. Măgura Vârciorog solicitând modificarea ei în totalitate în sensul respingerii ei ca prescrisă, în subsidiar respingerea ei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că facturile invocate de reclamantă la data de 14.11.2006 – nu poartă semnătura de recepție din partea Composesoratului – facturile fiind introduse în contabilitate – defunctul profitând de poziția pe care a deținut-o în cadrul Composesoratului – aceea de cenzor – poziție în care i-a fost foarte ușor să le înregistreze ca debit de plată în favoarea sa.
Lucrarea întocmită de defunct conține grave erori și neconcordanțe – reclamanta neputând face dovada existenței unei recepții de lucrări pentru aprobarea și finalizarea ei.
De la data emiterii facturilor și până la momentul decesului lui C. A. acesta a făcut demersuri pentru încasarea sumelor însă fără rezultat.
Conform dispozițiilor art. 651 cod civil vechi – succesiunile se consideră deschise la momentul decesului – moment la care se naște orice drept pretins de moștenitori ori decesul s-a produs la data de 16.05.2008 iar acțiunea a fost depusă la instanță la data de 2.06.2011 peste limita celor 3 ani prevăzuți ca termen de prescripție.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată – reclamanta neputând face dovada vreunui contract între antecesorul ei și ea, iar facturile emise nu pot ține loc de contract câtă vreme acestea nu poartă semnătura de primire din partea ei și nici nu s-a făcut dovada recepției lucrării.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta recurentă este întemeiată.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C. de P. și P. Măgura Vârciorog la plata sumei de_ lei – reprezentând costuri lucrări efectuate de defunctul C. A. – soțul ei conform facturilor_ și_ din 14.11.2006.
Conform art. 1 aliniat 1 din Decretul 167/1958 – dreptul la acțiune – având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege iar în conformitate cu art. 3 Decretul 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani.
Având în vedere că pretinsul drept invocat s-a născut la data de 14.11.2006 – data emiterii facturilor iar acțiunea a fost introdusă la data de 2.06.2011 cu depășirea termenului prevăzut de decretul susmenționat – instanța urmează să constate că excepția invocată este întemeiată, acțiunea fiind prescrisă.
În ceea ce privește aspectul invocat de reclamantă în sensul că a luat la cunoștință de această datorie a pârâtului față de această datorie a pârâtului față de soțul ei decedat, și implicit față de ea, doar cu ocazia unei ședințe organizate de pârât în primăvara anului 2011, este de arătat că termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune – în speță data emiterii facturilor, aceasta nu s-a întrerupt prin moartea defunctului pentru ca reclamanta succesoare să poată invoca curgerea unui nou termen în favoarea sa – cauzele de întrerupere și de suspendare fiind prevăzute de lege iar în cazul de față se constată că nu sunt incidente.
Față de cele de mai sus, constatând că în mod greșit prima instanță a respins excepția invocată, cu motivarea că dreptul material la acțiune s-a născut în favoarea reclamantei la data emiterii certificatului de moștenitor – data care nu face decât să constate o calitate pentru că succesiunile se deschid la data decesului unei persoane – în baza art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă instanța urmează să admită recursul dispunându-se modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
PENBTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurentul C. de P. și P. Măgura Vârciorog cu sediul în Vârciorog, f.n., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata C. F. cu dom. în Oradea, ., jud. Bihor împotriva sentinței civile nr._ din 9.11.2012 pronunțate de Judecătoria Oradea pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. F. în contradictoriu cu pârâtul C. de P. și P. Măgura Vârciorog ca fiind prescrisă.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. R. M. S. A. C. O. I.
Red. jud. C.A.
Red. jud. fond B.M.
Tehnored. I.O.
2 ex/11.06.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 750/2013. Tribunalul BIHOR | Succesiune. Decizia nr. 715/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
