Uzucapiune. Decizia nr. 9/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 25461/271/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9/R/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului Civil declarat împotriva sentinței civile nr. 1251/26.06.2012 formulat de recurenții T. E. și D. I. în contradictoriu cu intimații . PRIMAR și S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL S., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta T. E. asistată de av. Dochiana B. în baza delegației de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, că recursul este motivat și legal timbrat, că s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul Consiliul Local S., după care:
Reprezentanta recurenților susține recursul așa cum a fost formulat, arată că a lecturat conținutul întâmpinării formulată de Consiliul Local S., că nu are alte cereri și alte probe, solicită a se acorda cuvântul pe recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 C.p.c. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1251/26.06.2012 și reținând cauza spre rejudecare să se constate că reclamantele – recurente au dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului – teren în suprafață de 612 mp., prin exercitarea posesiei asupra acestuia timp de 30 de ani, ca urmare a joncțiunii posesiei cu cea a defunctului T. I., antecesor comun; să se dispună intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în CF, cu titlu de uzucapiune în favoarea reclamantele – recurente, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1251/26.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, constată că prin hotărârea atacată s-a respins cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantele T. E. și D. I. în contradictoriu cu S. R. prin Consiliul Local S. și s-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta T. E. a fost căsătorită cu T. I., decedat la 25.02.2002, iar reclamanta D. I. este fiica acestora.
La solicitarea soților, Consiliul Popular al Comunei S. le atribuie în anul 1980 o suprafață de teren în . construirii unei case (adresa nr. 47/31.05.1980 – f. 8). Terenul este proprietatea privată a statului, este în suprafață de 612 mp, se află pe malul râului P., lângă casa numitului S. G., fiind înscris în CF NDF 464 S. nr. Top 741. Imediat după primirea în folosință, soții și-au ridicat o casă de locuit cu anexe gospodărești și au împrejmuit terenul cu gard (autorizația nr. 9/22.08.1980 - f. 9, declarațiile martorilor).
De la data atribuirii și până în prezent terenul cu casă și anexe a fost folosit în mod continuu, pașnic și netulburat de către soții T. și, după decesul lui T. I., de reclamante în calitate de succesoare a acestuia (depozițiile martorilor). În această perioadă reclamantele și antecesorul lor au achitat impozitul aferent terenului și construcțiilor (adresa nr. 5314/16.11.2010 – f. 35).
Soluția instanței
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă este o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate pentru posesorul ce a posedat imobilul timp de 30 de ani, dar este și o sancțiune pentru proprietarul nediligent, care nu a luat măsurile necesare pentru apărarea dreptului său.
Conform art. 1890 cod civil din 1864, pentru a uzucapa sunt necesare două condiții: exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani. Una dintre calitățile posesiei utile este aceea de a fi exercitată sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil din 1864); este precară posesia exercitată asupra unui lucru al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului său (art. 1853 alin. 2 Cod civil 1864). Art. 1858 pct. 2 prevede intervertirea posesiei precare în posesie utilă în situația în care deținătorul lucrului neagă dreptul celui de la care ține posesia prin acte de rezistență la exercițiul dreptului său.
În speță, reclamanta T. E. și soțul său, defunctul T. I., au primit terenul de 612 mp în folosință cu acordul pârâtului S. R. prin autoritatea publică locală din . au început a poseda imobilul sub nume precar. Ridicarea casei și a anexelor gospodărești de către soții T. a reprezentat îndeplinirea condiției pentru care imobilul a fost primit în folosință, nu exercitarea atributului „usus” al dreptului de proprietate.
Din 1980 soții T. și, ulterior, reclamantele au continuat să folosească terenul cu aceeași destinație pentru care pârâtul și-a dat acordul. Probele administrate nu au relevat acte de exteriorizare a voinței reclamantelor și a antecesorului lor de a poseda sub nume de proprietar și de a nega dreptul de proprietate al pârâtului, astfel că aceștia și-au păstrat calitatea de detentori precari asupra terenului pe întreaga perioadă de 30 de ani.
Acordul pârâtului cu privire la dobândirea de către reclamante a dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune nu este în măsură să suplinească acele condiții legale ale uzucapiunii care nu sunt îndeplinite în cauză.
O posesie precară nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, astfel că cererea precizată a reclamantelor va fi respinsă ca nefondată.
Instanța a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs T. E. solicitând
admiterea recursului, modificarea în totalitatea a sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată și constatarea faptului că a dobândit cu titlu de uzucapiune suprafața de 612 mp inscrisă in CF NDF 464 Sântandre nr. cadastral 741, exercitată printr-o posesie de 30 de ani, ca urmare a joncțiunii posesiilor cea a reclamantelor și a ancesorilor comuni.
În motivarea recursului se susține că în fapt terenul in suprafața de 612 mp inscris in CF NDF 464 Sandandrei a fost atribuit cu titlu ele folosința, către autoritățile locale în anul 1980, reclamantei T. E. si soțului acesteia T. I..De la data atribuirii reclamanta a exercitat împreună cu soțul acesteia o posesie utilă asupra imobilului în discuție și ulterior după moastea sa a continuat să posede terenul împreună cu fiica sa, reclamanta D. I..
Prin sentința nr.1251/2012, Judecătoria Oradea respins cererea reclamantelor reținând in esență că reclamanta T. E. impreuna cu soțul său au dobândit
terenul de 612 mp cu titlu de folosința de la S. R., astfel ca au inceput sa posede imobilul sub nume asemnea, prima instanța a reținut faptul ca fata nu a intervenit o intervertire a precari reclamantelor, si in consecința, in mod neintemeiat se apreciază că a respins cererea reclamantelor.
Cu privire la cele reținute de instanța de fond recurentele susține faptul ca in cauza sunt indeplinite condițiile art.1890. C.civ., inclusiv aspectul referitor elementului „animus" al posesiei.
Astfel, se susține că din probatiunea administrata rezultat fara echivoc faptul ca reclamanta T. Eugenai impreuna cu soțul acesteia au posedat in tot acest timp terenul in discuție, construind pe acesta o casă de locuit si anexe gospodărești si, de asemenea, l-au împrejmuit cu gard, aspect care de altfel a fost reținut instanța de fond.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 238/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
