Pretenţii. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 18769/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 573/R/2013
Ședința publică din 14 mai 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTECECILIA R.
JUDECĂTOR M. S.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER O. I.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurentul P. F. în contradictoriu cu intimatul C. V. împotriva sentinței civile nr. 3862/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 07 mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Deliberând asupra recursului civil de față instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3862 din 8 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar_ a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul P. F. în contradictoriu cu pârâtul C. V., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul este șofer pe microbuzul care transportă elevii la Școala generală din Chijic, ..11.2002, iar pârâtul este un părinte al cărui copil frecventează Școala Chijic cu clasele I-VIII.
Astfel cum reiese din adresa nr. 515/12.08.2009, Corpul de Control al Prefectului a constatat că reclamantul nu a susținut la data angajării niciun examen psihologic și a solicitat Primăriei C. să ia măsuri ca reclamantul să nu mai conducă microbuzul destinat transportului elevilor până la completarea dosarului de personal. La scurt timp, în perioada 17-20 august 2009, reclamantul a efectuat toate analizele necesare, obținând inclusiv avizul psihologic favorabil pentru transportul elevilor.
În aceeași adresă nr. 515/12.08.2009 a Corpului de Control al Prefectului se arată că verificările au fost întreprinse ca urmare a unei petiții depuse la Instituția Prefectului – județul Bihor prin care un grup de locuitori își exprimă dorința de schimbare a reclamantului din funcția de șofer. Sesizarea a fost făcută de pârât, care a depus și un tabel cu persoanele care doresc schimbarea reclamantului din funcția de șofer pe motiv că acesta nu are aviz psihologic, interogatoriul pârâtului. Despre tabelul cu persoanele nemulțumite, martorul D. T. a declarat că semnătura nu îi aparține, în timp ce martorele Tărău M. și A. M. au arătat că l-au semnat.
În ediția din 21.09.2009 a ziarului Bihoreanul s-a publicat un articol intitulat „Șofer fără direcție” în care se arată că reclamantul, în calitate de șofer al microbuzului școlar din . să-și ridice în cap consătenii pentru că stă mai mult în crâșmă, iar atunci când conduce ia copiii la sudalme și îmbrânceli”; de asemenea, se arată că în urma controalelor s-a descoperit că reclamantul „nu avea nici măcar atestarea psihologică obligatorie” și că este „ prieten de pahar” cu directorul școlii.
Pârâtul, împreună cu alți părinți, a formulat o plângere la IPJ Bihor, înregistrată sub nr. RS28074/17.03.2010 prin care au sesizat faptul că reclamantul conduce microbuzul în stare de ebrietate, este bolnav cronic, este o persoană violentă care amenință copiii și-i abandonează pe traseu, punându-le în pericol viața.
Martora Tărău M., în calitate de asistent maternal pentru doi copii care au frecventat unitățile de învățământ din . că reclamantul nu a luat-o pe fetița sa de la școală pentru a o aduce în stația din aproprierea casei și i s-a adresat cu un limbaj nepotrivit. Martora a declarat că și alți părinți sunt nemulțumiți întrucât reclamantul conduce autobuzul în stare de ebrietate și are un limbaj agresiv cu copiii, iar aceste aspecte nu le cunoaște de la ședințele cu părinții. Martora A. M. a declarat că reclamantul nu i-a luat copilul de la școală, acesta fiind nevoit să meargă 3 km pe jos, deși era de vârsta clasei a V-a. Această martoră nu a auzit de nemulțumirile altor părinți. Martorul D. T. a auzit de la consăteni de faptul că pârâtul l-ar critica pe reclamant că circulă în stare de ebrietate, dar nu știe acest aspect personal de la pârât.
Conducerea Școlii cu clasele I-VIII Chijic a arătat în aprecierea nr. 257/30.03.2010 că reclamantul își îndeplinește atribuțiile foarte bine.
Pentru a fi antrenată răspunderea delictuală reglementată de art. 998 și 999 cod civil din 1864 este necesară existența cumulativă a patru elemente: fapta ilicită, prejudiciu cert și direct, raportul de cauzalitate faptă - prejudiciu și vinovăția.
Pârâtul a declarat în fața instanței că nu el este cel care a furnizat informațiile ziarului Bihoreanul pentru a publica pamfletul din ediția din 21.09.2009, iar conducerea publicației nu a dezvăluit sursa, prevalându-se de principiul libertății de expresie, nici o probă de la dosarul cauzei nu îl indică pe pârât ca fiind sursa articolului „Șofer fără direcție”.
Prima instanță a apreciat că declarația martorului D. T., că pârâtul l-a acuzat pe reclamant că ar conduce microbuzul în stare de ebrietate nu este concludentă, întrucât martorul nu l-a auzit personal pe pârât în acest sens și nici nu dezvăluie persoana de la care are informația, în plus, declarația sa nu se coroborează cu alte probe de la dosar, ca să întărească convingerea instanței că pârâtul a făcut astfel de afirmații.
Instanța de fond a reținut că pârâtul a sesizat Instituția Prefectului – județul Bihor în legătură cu lipsa avizului psihologic, dar această acuzare s-a dovedit a fi întemeiată, neavând relevanță dacă o parte din semnăturile din tabel aparțin sau nu persoanelor ale căror nume sunt menționate, atât timp cât Corpul de control al Prefectului a concluzionat că sesizarea este întemeiată. Nici sesizarea către IPJ Bihor nr. RS28074/17.03.2010 nu poate fi considerată faptă ilicită, întrucât acuzele aduse reclamantului prin aceasta sunt formulate într-un cadru legal, în care pârâtul se adresează unei autorități publice, pe care o consideră competentă, pentru a se lua măsurile necesare protejării copiilor ce se deplasează cu microbuzul, inclusiv a copilului său.
Instanța de fond a mai reținut că reputația reclamantului nu este una neștirbită, din moment ce mai există părinți nemulțumiți în legătură cu atitudinea acestuia față de copiii lor, trei cazuri concrete fiind expuse de martorele Tărău M. și A. M. și considerând că pârâtul nu a săvârșit nici o faptă ilicită, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtului, astfel că a respins ca nefondată cererea precizată a reclamantului.
Instanța de fond a respins și cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecatăca nedovedită,chitanța nr. 86/20.10.2011, în valoare de 1.500 lei, depusă de pârât pentru dovedirea onorariului de avocat, nefiind întocmită pe un formular înseriat, în dublu exemplar, susceptibil a fi controlat și înregistrat în contabilitate iar față de aceste lipsuri, înscrisul tehnoredactat nu conferă credibilitate plății onorariului de 1.500 lei, condiție cerută de art. 274 cod de procedură civilă pentru trecerea cheltuielilor de judecată în sarcina părții ce a căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs reclamantul P. F. solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor în fapt s-a învederat că prima instanță a interpretat greșit probele de la dosarul cauzei din care rezultă fără echivoc existența faptei ilicite a pârâtului care a făcut afirmații calomnioase la adresa sa și care nu au putut fi dovedite, reputația sa a fost știrbită grav prin afirmația că, consumă băuturi alcoolice și că se află în stare de ebrietate la volanul microbuzului școlar, fapte de care nu se face vinovat, faptul că anumiți părinți au fost nemulțumiți de alte aspecte ale activității sale de șofer de microbuz nu face să înlăture răspunderea civilă a pârâtului pentru afirmațiile grave și neadevărate.
Arată recurentul că probațiunea administrată în cauză confirmă starea de fapt din cererea de chemare în judecată, că deși pârâtul la interogatoriu a avut o atitudine complet nesinceră, din petiția depusă și semnată numai de către pârât la IPJ Bihor sub nr. RS 28.074 din 17.03.2010 rezultă fără echivoc că acesta a fost care a întocmit tabelul pentru schimbarea sa din funcție iar prin această petiție afirmă că „probabil am luat psihologicul cu relații”, „consumă zilnic băuturi alcoolice”, acesta le pune viața în pericol pentru că la 64 ani și cu atâtea boli un pensionar pe caz de boală nu ar mai avea voie să conducă microbuz școlar. De asemenea, în aceeași petiție se face referire și la ziarul Bihoreanul de unde rezultă că s-a adresat și Inspectoratului Școlar precum și ziarului Bihoreanul.
Din actele premergătoare efectuate ca urmare a plângerii penale efectuate de mai mulți săteni care nu au semnat tabelul respectiv, rezultă că pârâtul a întocmit o petiție și un tabel cu 38 persoane și că nu mai puțin de 15 martori au confirmat faptul că în cursul anului 2009 au fost contactați de către pârât.
Atitudinea sfidătoare a pârâtului față de respectul pe care îl datorează orice persoană față de alta rezultă și mai pregnant din faptul că acesta a falsificat semnăturile mai multor săteni, apreciind că numai în asemenea manieră va putea determina schimbarea sa din funcția de șofer. Astfel, există la dosar declarațiile autentice a semnatarilor D. T. și Tokai L. care au afirmat că niciodată nu au semnat un asemenea tabel și au auzit că s-a strâns semnături în scopul schimbării sale din funcție.
Arată recurentul că toate aceste acțiuni ilicite ale pârâtului concentrate pentru atingerea unui singur scop și anume schimbarea prin orice mijloace frauduloase din funcția de șofer a sa dovedesc vinovăția acestuia și prejudiciul moral prin știrbirea adusă onoarei și reputației sale în rândul comunității.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, învederează recurentul că nu a fost acuzat niciodată de faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul serviciului și nici de faptul că din cauza pensionării pe caz de boală ar fi pus în pericol viața copiilor, aspecte pe care pârâtul le-a evidențiat cu rea credință în adresa către IPJ Bihor.
Intimatul nu a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Examinând recursul formulat prin prisma criticilor aduse cât și din oficiu sub toate aspectele, instanța de recurs reține următoarele.
Instanța de fond în deplină concordanță cu probațiunea administrată în cauză a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale, în speță. Simpla afirmare a unui prejudiciu moral nu este suficientă să conducă la acordarea de daune morale în condițiile în care nu s-a făcut dovada de către reclamantul recurent că prin fapta pârâtului i-a fost adusă o atingere a onoarei și reputației sale. Corect sub acest aspect prima instanță a înlăturat declarația martorului D. T. care nu se coroborează cu o altă probă administrată în cauză, mai mult din declarația martorilor Tărău M. și A. M. rezultă că au existat nemulțumiri în rândul părinților în legătură cu atitudinea reclamantului recurent față de copii.
Critica conform căreia pârâtul intimat s-a adresat IPJ Bihor este în opinia instanței nefondată, dreptul la petiționare fiind unul din drepturile fundamentale prevăzut de art. 51 din Constituție. De asemenea și sesizarea adresată de pârâtul intimat Instituției Prefectului Județului Bihor în legătură cu lipsa avizului psihologic se înscrie aceluiași drept, mai mult, corpul de control al Prefectului a concluzionat că sesizarea este întemeiată, faptul că o parte din semnături aparțin sau nu persoanelor menționate în tabel nu prezintă relevanță.
Cât privește critica recurentului conform căreia pârâtul intimat a furnizat relații ziarului Bihoreanul pentru publicarea pamfletului din data de 21.09.2009 este apreciată ca neîntemeiată, sub acest aspect în mod corect prima instanță a reținut că nici o probă administrată nu l-a indicat pe intimat ca fiind sursa articolului „Șofer fără direcție”.
Se mai reține că în dosarul 3854/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost întocmit referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului, cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 291 cod penal, reținându-se că faptei ilicite îi lipsesc unul din elementele constitutive a infracțiunii.
Instanța de recurs reținând din ansamblul probator administrat în cauză că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii delictuale a intimatului, apreciază în contextul considerentelor mai sus expuse recursul formulat ca fiind nefondat, urmând a-l respinge ca atare în temeiul art. 312 aliniat 2 Cod procedură civilă împotriva sentinței recurate pe care o păstrează în totalitate și va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulate de către intimat întrucât nu au fost cuantificate și nici justificate prin chitanță de plată depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul P. F. domiciliat în ., nr.22, județul Bihor în contradictoriu cu intimatul C. V. domiciliat în ., nr.173, județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 3862 din 8 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. R. M. S. A. C. O. I.
Red. jud. S.M.
Red. jud. fond. U.C.L.
Tehnored. I.O.
2 ex/13.06.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 9/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Decizia nr. 750/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
