Grăniţuire. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 8999/190/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/A/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. – I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. – E. P.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâtul A. A. împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal al părților făcut în ședința publică se prezintă pârâtul – apelant A. A., asistat de avocat P. V., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila nr. 6, pentru reclamanții - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., se prezintă avocat R. F., cu împuternicire avocațială la dosar, reclamanta – intimată V. F., lipsă fiind reclamanții – intimați V. N., V. S. și V. M. – L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată apelul în termen legal declarat, motivat și legal timbrat cu chitanța de la fila nr. 16.
Reprezentantul pârâtului – apelant A. A., avocat P. V., depune la dosarul cauzei procesul – verbal de punere în executare, emis de Biroul executorului judecătoresc Andronesi V. D., în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., avocat R. F..
Reprezentanta reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., avocat R. F., depune la dosarul cauzei o cerere de aderare la apelul declarat de pârâtul – apelant A. A., în două exemplare, prin care solicită schimbarea sentinței atacate în sensul de a obliga pe pârâtul A. A. la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxa de timbru și onorariu expert de 6000 lei.
Un exemplar de pe cererea de aderare la apel depusă de către reprezentanta reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., avocat R. F., se comunică cu reprezentantul pârâtului – apelant A. A., avocat P. V..
Tribunalul constată că aderarea la apel depusă de către reprezentanta reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., avocat R. F., este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtului – apelant A. A., avocat P. V., declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., avocat R. F., declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului și a aderării la apel.
Reprezentantul pârâtului – apelant A. A., avocat P. V., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției autorității lucrului judecat și respingerii acțiunii introductive, respingerea aderării la apel ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel. Arată că obiectul acțiunii în dosarul Judecătoriei Bistrița nr._ l-a constituit stabilirea liniei de mejde dintre cele două terenuri, iar prin sentința 916/2009 a fost stabilită irevocabil aceeași linie de hotar care se solicită prin prezenta acțiune, prin aceeași sentință reclamanții din prezentul dosar fiind obligați să recunoască dreptul de proprietate asupra unei fâșii de 1,20 m. l. lățime și o lungime de 24 m. l. Totodată, reprezentantul pârâtului – apelant A. A., avocat P. V., arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, pronunțându-se asupra a altceva decât ceea ce s-a solicitat prin precizarea acțiunii din 3.10.2012.
Reprezentanta reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., avocat R. F., solicită respingerea apelului, pentru considerentele arătate și în întâmpinare, admiterea aderării la apel, cu cheltuieli de judecată în apel. Arată că va depune până la sfârșitul ședinței de judecată chitanța care atestă plata onorariului avocațial. Solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât nu există identitate de obiect, iar prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, s-a solicitat rectificarea liniei de mejde stabilită în dosarul nr._, și nu o nouă grănițuire.
Reprezentanta reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L., avocat R. F., arată că este întemeiată soluția instanței de fond, prin care s-a admis acțiunea și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților - intimați V. F., V. S. și V. M. – L. și cea a lui A. A. pe aliniamentul propus de expertul P. V., întrucât din concluziile expertului a reieșit că expertul P. I. nu a avut în vedere schița terenului atribuit în proprietate reclamantului defunct V. N..
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul A. A..
A fost admisă ca fiind fondată acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., decedat pa parcursul procesului, acțiune continuată de reclamanții V. F., V. S. și V. M. L., în contradictoriu cu pârâtul A. A., și, în consecință:
S-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr. 512 Unirea, nr. top. 1257/1/b și 1257/2/a și cel al pârâtului, înscris în CF nr. 723 Unirea, nr. topo 1257/1/b, pe aliniamentul descris în planul de ansamblu – Planșa nr. 4 și schița de detaliu – Planșa nr. 5, ce fac parte din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P. V., acte ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probelor administrate a reținut următoarele.
Art. 137 al. 1 Cod procedură civilă instituie cu caracter imperativ în sarcina instanței de judecată sesizată cu soluționarea unei cereri obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
În cauza pendinte, prin încheierea de ședință din data de 14. 02. 2011, excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârât a fost unită cu fondul cauzei în raport de prevederile art. 137 al. 2 Cod procedură civilă, aspect în considerarea căreia prima chestiune ce se impune a fi analizată este temeinicia acestei excepții.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 163 (1) Cod procedură civilă „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe” și că în conformitate cu dispozițiile art. 1202 cod civil vechi „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
În speță, s-a invocat de către pârâtul A. A. această excepție, în raport de statuările Sentinței civile nr. 916/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ (fila 102 dosar atașat), conform cărora: „s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantului, înscrise în CF nr. 723 Unirea nr. top. 1257/1/b, casă de locuit, curte și grădină în intravilan, de 594 mp și imobilul proprietatea pârâților V. S. și V. M. L., aflat în imediata vecinătate, constând în casă, curte și grădină în suprafață de 700 mp, înscris în CF nr. 521 Unirea, nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, pe aliniamentul A-B din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. I., stabilit prin schița atașată acesteia cu culoarea roșie pe o distanță de 24 mp, situată în spatele casei reclamantului, respectiv o fâșie pe lățime de 1,2 ml și pe o lungime de 20 ml, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre”; au fost obligați pârâții-reconvenționali să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren ocupată din cel proprietatea sa, de 24 mp, teren marcat cu roșu pe schița raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul P. I. și să-și retragă posesia și folosința pe aliniamentul stabilit prin expertiza tehnică întocmită în cauză de acesta, mai sus menționat, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre”; s-a respins cererea reconvențională precizată și formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali V. N., V. S., V. M. L. Și V. F.”, cererea care, din considerente, rezultă că a avut ca obiect constatarea dobândirii unui drept de proprietate, prin uzucapiune, ulterior precizată, ca mod de dobândire a dreptului, prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 15. 05. 1965, asupra fâșiei de teren cu dimensiunea de 1 m lățime și 23 m lungime, teren situat între proprietățile reclamantului și pârâților și pe care s-a construit gardul despărțitor și să se dispună ieșirea din indiviziune a pârâților față de reclamanți (fila 103 - dosar atașat).
Este real că grănițuirea este întemeiată direct pe dreptul de proprietate și se valorifică printr-o acțiune ce are ca obiect delimitarea proprietății, definindu-se ca o acțiune petitorie reală - imobiliară, având un caracter imprescriptibil, întrucât apără un drept de proprietate, atribute ce au evident, relevanță și în prezenta cauză, cum au avut, de altfel, și în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ .
Dacă însă în cauza ce a format obiectul dosarului de mai sus s-a invocat, în ceea ce îi privește pe pârâții-reclamanți reconvenționali - reclamanții din prezenta cauză, temei al dobândirii dreptului de proprietate, convenția de vânzare-cumpărare, care evident nu a fost valorificată prin sentința mai sus citată din lipsa unui probatoriu administrat în acest sens și din lipsă de cunoștință juridice, în prezenta cauză reclamanții au invocat ca temei al dobândirii dreptului de proprietate înscris în CF nr. 521 Unirea, nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, în suprafață de 700 mp, de cel al pârâtului înscris în CF nr. 723 Unirea, nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, atribuirea în proprietate în temeiul art. 36 alin. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, conform ordinului de atribuire al terenului în litigiu nr. 506/02. 10. 2000, fără a se contesta dreptul înscris în CF nr. 723 Unirea, nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, în favoarea pârâtului.
Prin urmare, nu poate fi vorba de identitate de cauză juridică, izvor de drept, în ce privește dobândirea dreptului de proprietate înscris în CF în favoarea reclamanților, în sensul textelor legale mai sus citate.
Fără a face abstracție de caracterul declarativ al acțiunii în grănițuire și nu constitutiv, astfel cum se tinde a se afirma prin apărările formulate, din analiza probatoriului administrat în cauză, precum și al dosarului atașat nr._, este în afara oricărei discuții faptul că la pronunțarea Sentinței civile nr. 916/2009 a Judecătoriei Bistrița au fost avute în vedere schița și extrasul de CF referitor la proprietatea, respectiv limitele proprietății reclamantului, pârât în prezenta cauză, fără a fi avute în vedere ordinul despre care s-a făcut vorbire mai sus, respectiv expertiza ce a stat la baza emiterii lui, incluzând schița terenului din litigiu aflat în proprietatea, respectiv folosința reclamanților (filele 4-6), care corespunde situației reale vizând întinderea dreptului atribuit în favoarea reclamantului V. N..
Starea de fapt mai sus reținută este atestată și prin identificările și concluziile efectuate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P. V. (filele 122), care arată că în dosarul nr._ expertul P. I. nu a avut în vedere schița terenului atribuit în proprietate reclamantului V. N., întrucât nu a consultat baza de date O.C.P.I. Bistrița-Năsăud, iar în ce privește proprietatea pârâtului A. A. a întocmit schița luând în considerare schița ce i-a fost pusă la dispoziție de către acesta, referitoare la „întabulare inițială”, precum și de punerile în posesie și întabulările loturilor din spatele acestei proprietăți, care descriu limita de punere în posesie peste limita folosințelor actuale și implicit cea propusă de expert.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil vechi și ale art. 163 al. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care se a fost respinsă excepția invocată.
Pe fondul cauzei, în baza probatoriului administrat, cu relevanță în cauză fiind expertiza tehnică topografică întocmită de expert P. V. (filele 36-108) și a completărilor ulterioare (filele 103, 122), se reține că imobilele terenuri și construcții se află situate în intravilanul loc. Unirea, mun. Bistrița, .. 175 – reclamanți și 174 – pârât, fiind înscris în CF nr. 521 Unirea, nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, în suprafață de 700 mp, proprietatea, respectiv uzufructul viager, al reclamanților, respectiv în CF nr. 723 Unirea, nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, proprietatea pârâtului, imobile învecinate.
Lotul reclamanților este compus din teren și construcții, este descris în Planșa nr. 6, fiind împrejmuit pe latura de nord, sud și vest și parțial pe latura estică, iar lotul pârâtului este compus din curți - construcții, delimitată pe planșa nr. 7 având ca proprietar pârâtul, meta dintre cele două loturi este dată de punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M, descrise pe planul de ansamblu, Planșa nr. 4, schița de detaliu – Planșa nr. 5.
Totodată, s-a concluzionat că suprafața nr. top. 1257/1/b din CF nr. 723 Unirea este mai mare, propunându-se rectificarea acesteia de la 594 mp la 598 mp, precum și faptul că o porțiune din terenul folosit de pârât se suprapune cu terenul numitului U. I., respectiv întabulat în favoarea acestuia, față de care pârâtul nu a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată și nici cerere reconvențională cu petit de rectificare conform concluziilor expertizei, deși aceasta i-a fost comunicată.
Așa fiind, prima instanță, în considerarea dispozițiilor art. 584 Cod civil, a admis acțiunea, în sensul în care a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr. 512 Unirea, nr. top. 1257/1/b și 1257/2/a și cel al pârâtului, înscris în CF nr. 723 Unirea, nr. top. 1257/1/b, pe aliniamentul descris în planul de ansamblu – Planșa nr. 4 și schița de detaliu – Planșa nr. 5, ce fac parte din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P. V..
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost acordate, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul A. A., solicitând în prealabil calificarea căii de atac ca fiind apelul și nu recursul, iar pe fond, a solicitat, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției autorității lucrului judecat și respingerii acțiunii ca atare, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a susținut că în ce privește calea de atac, fiind vorba de o acțiune neevaluabilă în bani, sentința atacată se atacă cu apel raportat la prevederile art.282 și art.282/1 Cod procedură civilă.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat s-a arătat că în mod nelegal prin sentință a fost respinsă această excepție. În acest sens, s-a susținut că obiectul cauzei îl constituie grănițuirea celor două imobile, iar nu dobândirea în vreun fel a dreptului de proprietate, ori obiectul acțiunii din dosarul nr._ l-a constituit însăși stabilirea liniei de mejdie între cele două imobile și astfel s-a stabilit linia de hotar între aceste imobile, fiind indicat exact dispozitivul acelei hotărâri, care nu va mai fi reiterat fiind menționat și în considerentele sentinței anterior arătate. S-a arătat că prin acțiunea formulată în cauză de reclamanți nu se solicită altceva decât stabilirea aceleiași linii de hotar care a fost odată stabilită irevocabil prin sentința nr.916/2009, aceștia solicitând delimitarea acelorași 700 mp proprietatea lor, ce a făcut obiectul dosarului anterior, astfel că nu are vreo relevanță modul cum reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren.
Instanța supremă s-a pronunțat în mod constant că nesocotirea principiului autorității de lucru judecat presupune, în vederea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției, ci si sub forma prezumției de lucru judecat, adică a efectului pozitiv al lucrului judecat ce presupune că ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Pe fondul cauzei, s-a susținut faptul că soluția dată prin sentința atacată nu este corectă, fiindcă a fost încălcat dreptul de proprietate al pârâtului, fiindu-i luată practic fâșia de 1,20 m.l pe întreaga lungime a casei, asupra căreia i s-a stabilit dreptul prin sentința nr.916/2009 rămasă irevocabilă și că raportul de expertiză efectuat în cauză nu a fost vizat de OCPI Bistrița Năsăud, iar pe de altă parte, prima instanță s-a pronunțat asupra altceva decât ceea ce s-a solicitat prin precizarea acțiunii din 03.10.2012.
În drept, s-au invocat prevederile art.296, art.163 Cod procedură civilă și art.1201 Cod civil vechi.
Cererea formulată a fost legal timbrată.
Intimații reclamanții V. F., V. S. și V. M. L. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de pârât și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată în apel f.17-19.
Intimații au declarat că sunt de acord cu calificarea căii de atac ca fiind apelul și nu recursul, fiind vorba de o acțiune neevaluabilă în bani.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat s-a arătat că în mod corect prima instanță a respins această excepție întrucât reclamanții prin acțiunea formulată în acest dosar au solicitat rectificarea liniei de mejdie stabilită în dosarul nr._ și nicidecum o nouă grănițuire. Au solicitat acest lucru fiindcă în dosarul respectiv expertul a avut în vedere doar susținerile reclamantului din acel dosar, pârâtul în cauză, și extrasul de carte funciară al acestuia fără a se stabili limita proprietății reclamanților stabilită prin schița ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților, respectiv expertiza topo aferentă ordinului prefectului. Așa fiind, nu există identitate de obiect, deci nu se poate vorbi de o nouă cerere de grănițuire, ci este vorba de o rectificare a grănițuirii, de îndreptare a unei erori grave comise de expert, care a efectuat expertiza incorect.
Pe fondul cauzei, s-a susținut faptul că soluția dată prin sentința atacată este corectă fiindcă s-a stabilit judicios linia de hotar între proprietățile părților conform raportului de expertiză întocmit de expertul P. V., din concluziile acestui raport reieșind clar faptul că expertul P. I. în primul dosar nu a avut în vedere schița terenului atribuit în proprietate reclamantului defunct și că nu a fost consultată baza de date OCPI, caz în care acea lucrare nu întrunește condițiile unei expertize topografice de specialitate.
În drept, s-a invocat prevederile art.291 raportat la art.115 Cod procedură civilă.
Tribunalul la termenul de judecată din 03 aprilie 2013 a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, având în vedere caracterul neevaluabil în bani a obiectului prezentei cauze.
După calificarea căii de atac ca fiind apelul, intimații reclamanți V. F., V. S. și V. M. L. au depus la dosar o cerere de aderare la apelul declarat de pârâtul – apelant A. A., prin care au solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul de a obliga pe pârâtul A. A. la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxa de timbru și onorariu expert de 6000 lei f.21.
În motivarea cererii de aderare la apel, s-a arătat că au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată cu ocazia dezbaterii cauzei și că au depus la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial, iar prima instanță nu a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite, motiv pentru care se impune admiterea cererii de aderare la apel, schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
Apelantul pârât, prin avocat, a solicitat respingerea cererii de aderare la apel.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de pârât, dar și a celor invocate în cererea de aderare la apel și întâmpinare, tribunalul apreciază că se impune admiterea apelului și respingerea cererii de aderare la apel potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul constată că prin acțiunea formulată în cauză reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul A. A., solicitând instanței să stabilească linia de hotar dintre imobilul teren proprietatea reclamanților V. S. și V. M. L., identificat în CF nr. 521 Unirea, nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a în suprafață de 700 mp, de cel al pârâtului înscris în CF nr. 723 Unirea, nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, ținând cont de modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului din CF nr. 512 Unirea nr. top. 1257/1/a și 1527/2/a, de către V. N. – prin Ordinul Prefectului nr. 506/02. 10. 2000.
În motivarea acțiunii au arătat că reclamantul V. N. a dobândit, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin constituire, dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat în CF nr. 521 Unirea, nr. top. 1257/1/a, 1257/2/a, în suprafață de 700 mp, astfel cum rezultă din Ordinul Prefectului nr. 506/02. 10. 2000. Au mai reliefat, printre altele, că prin Sentința civila nr. 916/2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, s-a dispus grănițuirea terenului proprietatea paratului de terenul proprietatea reclamanților, ocazie cu care reclamanții nu au înțeles să invoce temeiul dobândirii dreptului de proprietate, mulțumindu-se să-și facă apărări străine de situația de drept reală, necunoscând importanța juridică a titlului în baza căruia și-au înscris dreptul în C.F.
Mai mult, reclamanții susțin că nu au conștientizat că acest act reprezintă un titlu de proprietate, motiv pentru care nu l-au adus la cunoștința avocatului lor și, implicit, instanței care a judecat respectiva cauza. Profitând de aceasta eroare în care s-au aflat, expertul topograf numit în cauză a făcut expertiza bazându-se doar pe afirmațiile reclamantului din dosarul susmenționat și pe susținerile reclamanților, fără a consulta schițele care au stat la baza intabulării, atât a reclamanților, cât și a pârâtului A. A.. Față de cele expuse anterior, reclamanții consideră ca se impune rectificarea mejdiei stabilite în dosarul nr._, pentru a pune de acord situația reală din cartea funciara cu starea de fapt reținută de instanță și că nu se poate invoca autoritatea lucrului judecat, având în vedere că acțiunea în grănițuire este o acțiune cu caracter declarativ de drepturi și nu constitutiv, astfel încât aceștia sunt în drept să solicite o nouă stabilire a limitei dintre proprietățile părților. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 584 Cod civil.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat f.15-16, situație în care reclamanții au depus note scrise prin care au arătat că acțiunea formulată nu constituie o acțiune clasică în grănuițuire, ci o acțiune în rectificarea liniei de mejdă stabilită prin Sentința civila nr. 916/2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, unde nu s-a avut în vedere baza înscrierii dreptului de proprietate f.22.
Tribunalul mai constată că prin Sentința civilă nr. 916/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ a fost admisă acțiunea civilă extinsă formulată de reclamantul A. A. împotriva pârâților V. N., V. F., V. S. și V. M. L., și-n consecință,
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantului, înscrise în CF nr. 723 Unirea nr. top. 1257/1/b, casă de locuit, curte și grădină în intravilan, de 594 mp și imobilul proprietatea pârâților V. S. și V. M. L., aflat în imediata vecinătate, constând în casă, curte și grădină în suprafață de 700 mp, înscris în CF nr. 521 Unirea, nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, pe aliniamentul A-B din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. I., stabilit prin schița atașată acesteia cu culoarea roșie pe o distanță de 24 mp, situată în spatele casei reclamantului, respectiv o fâșie pe lățime de 1,2 ml și pe o lungime de 20 ml, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;
Au fost obligați pârâții-reconvenționali să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren ocupată din cel proprietatea sa, de 24 mp, teren marcat cu roșu pe schița raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul P. I. și să-și retragă posesia și folosința pe aliniamentul stabilit prin expertiza tehnică întocmită în cauză de acesta, mai sus menționat, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre”;
S-a respins cererea reconvențională precizată și formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali V. N., V. S., V. M. L. și V. F. împotriva pârâtului reconvențional.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.279/R/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud prin care s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâții V. N., V. S., V. M. L. și V. F..
Examinând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, față de situația anterior reliefată, tribunalul apreciază că se impune admiterea acesteia și-n consecință se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul, pentru că există autoritate de lucru judecat, potrivit următoarelor argumente.
Potrivit art. 163 (1) Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Conform art. 1201 Cod civil vechi, aplicabil în cauză raportat la data introducerii acțiunii, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Excepția autorității de judecat este incidentă atunci când există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Această excepție a fost reglementată în vederea asigurării securității raporturilor juridice și respectării celor dezlegate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind nepermis ca, după ce între aceleași părți s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă, partea nemulțumită să sesizeze din nou cu aceleași pretenții și având aceleași temeiuri o altă instanță, care nu mai poate să infirme cele stabilite în primul proces.
În speță, este de necontestat faptul că există identitate de părți, atât în acest dosar, cât și în dosarul civil nr._, au fost părți litigante aceleași persoane, chiar dacă au avut calități inverse.
În ce privește identitatea de obiect, tribunalul consideră că reclamanții din acest dosar au formulat aceleași pretenții ce au fost soluționate irevocabil prin Sentința civilă nr. 916/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, respectiv reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților litigante, ceea ce s-a dezlegat irevocabil prin sentința indicată anterior.
Contrar susținerilor intimaților reclamanți, tribunalul nu poate reține că ar fi vorba de un alt obiect în acest dosar, în sensul invocat de intimați, că aceștia ar fi formulat acțiune în rectificarea liniei de mejdăstabilită prin Sentința civila nr. 916/2009, fiindcă esențial este ceea ce urmăresc practic reclamanții, adică modificarea liniei de hotar stabilite inițial și irevocabil prin sentința anterior reliefată. Sub acest aspect, tribunalul arată că exisă identitate de obiect chiar dacă în al doilea dosar se reformulează pretențiile față de cele soluționate în primul dosar, respectiv reclamanții au precizat că cer rectificarea liniei de hotar în loc de stabilirea liniei de hotar, fiindcă esențială este finalitatea urmărită prin demersul judiciar declanșat în al doilea proces de reclamanți, ori în speță scopul acestora era tocmai stabilirea liniei de hotar între aceleași imobile proprietatea părților litigante, dar pe un alt aliniament decât cel din primul dosar.
Contrar celor reținute de prima instanță, tribunalul arată că există și identitate de cauză. Astfel trebuie reliefat că prin cauză se înțelege temeiul juridic al cererii și fundamentul raportului juridic dedus judecății. Așa fiind, în speță, temeiul juridic în ce privește stabilirea liniei de hotar este același, respectiv art.584 Cod civil anterior ce prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Faptul că în dosarul inițial reclamanții nu au indicat în mod expres că au dobândit dreptul de proprietate prin ordin al prefectului și că nu au depus schița aferentă avută în vedere la emiterea acestui ordin al prefectului, nu înseamnă că s-a schimbat cauza juridică, nefiind diferit fundamentul raporturilor juridice litigioase dintre părți, esențial fiind vorba că în ambele procese s-a urmărit grănițuirea imobilelor proprietatea părților litigante, neavând importanță modul de dobândire al proprietății, ci fundamentală era doar calitatea de proprietar al părților litigante asupra terenurilor învecinate.
Celelalte aspecte invocate de reclamanți privind neștiința acestora și neregularitățile comise de expertul P. I. în primul proces nu constituie elemente care să schimbe obiectul sau cauza cererii formulate de reclamanți, ci constituie apărări ce puteau și trebuiau invocate în calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 916/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, fiind nepermis să fie reanalizate din nou pe fond aceleași pretenții între aceleași părți. Dacă reclamanții consideră că expertul P. I. prin modul de efectuare al expertizei a comis vreo infracțiune pot sesiza organele de urmărire penală, iar dacă procesul penal se va finaliza cu condamnarea expertului pot solicita revizuirea Sentinței civile nr. 916/2009 în baza art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, reținând că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, caz în care potrivit art.163 Cod procedură civilă trebuie admisă excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, va schimba sentința atacată în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și-n consecință se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., decedat pa parcursul procesului, acțiune continuată de reclamanții V. F., V. S. și V. M. L., în contradictoriu cu pârâtul A. A., pentru că există autoritate de lucru judecat. Față de această soluție, nu se mai nu se mai impune analizarea fondului cauzei prin prisma apărărilor invocate de părțile litigante.
Tribunalul, față de soluția anterior adoptată, respectiv admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și respingerea acțiunii civile formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul, pentru că există autoritate de lucru judecat, constată că reclamanții se află în culpă procesuală în prima instanță, situație în care aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecate solicitate reprezentând onorariu avocațial achitat, taxă de timbru și onorariu expert, ținând cont în acest sens de prevederile art. 274 Cod procedură civilă. Așa fiind, tribunalul va respinge, în temeiul art.293 Cod procedură civilă, cererea de aderare la apel formulată de reclamanții ca nefondată, deoarece aceștia nu sunt îndreptățiți să primească cheltuieli de judecată în primă instanță.
În temeiul art. 274 și art.277 Cod procedură civilă, tribunalul constată că intimații reclamanți se află în culpă procesuală față de soluția admiterii apelului, și reținând că au un interes juridic comun, tribunalul îi va obliga pe intimații reclamanți V. F., V. S. și V. M. L., în solidar, să plătească apelantului pârât A. A. suma de 309,65 lei cheltuieli de judecată în apel, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.7, iar suma de 9,65 lei constă în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar achitate aferente apelului f.15-16. Fiind în culpă procesuală intimaților nu li se pot acorda cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul A. A., cu domiciliul în Bistrița, cartier Unirea, nr. 175, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, schimbă sentința atacată în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și-n consecință respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., decedat pa parcursul procesului, acțiune continuată de reclamanții V. F., V. S. și V. M. L., toți cu domiciliul în mun. Bistrița, cartier Unirea, nr. 175, județul Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul A. A., pentru că există autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamanții V. F., V. S. și V. M. L. .
Obligă intimații reclamanți V. F., V. S. și V. M. L., în solidar, să plătească apelantului pârât A. A. suma de 309,65 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. I. B. M. L. B. M. E. P.
MLB// 6ex.// 12 aprilie 2013
Jud. fond C. OD.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 467/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
