Fond funciar. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Comentarii

0

Decizia nr. 369/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 2400/190/2007

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.369/R/2013

Ședința publică din data de 26 septembrie 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: C. N., judecător

JUDECĂTOR: I. S.

JUDECĂTOR: M. L. B.

GREFIER: V. V.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta C. M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BISTRIȚA, împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .

Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru data de azi 26 septembrie 2013.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. A. și S. I., decedat pe parcursul soluționării cauzei, continuată de S. E., S. A. A. și R. M. împotriva pârâților C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BISTRIȚA-NĂSĂUD, C. M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BISTRIȚA, Ș. M., M. F., S. M. D., B. M., L. E. L. și G. N. și, în consecință: s-a constatat nulitatea TP nr._/07.08.2006 emis de C. județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei M. F.; s-a dispus modificarea TP nr. 7803/15.04.1994 emis C. județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului A. V., în sensul că: - s-a rectificat suprafața parcelei 9/1 din tarlaua 5 de la 11.000 mp la 7056 mp; - s-a rectificat suprafața parcelei 9/2 din tarlaua 5/1 de la 2000 mp la 3082 mp; - s-a rectificat suprafața totală înscrisă în TP 7803/15.04.1994 de la 23.000 mp la_ mp; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. I., ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a avut în vedere următoarele:

Prin Titlul de proprietate nr. 6983/1994 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (f. 94) s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei V. M. asupra suprafeței totale de 6 ha 1700 mp pe teritoriul mun. Bistrița, din care face parte și tarlaua 5/1 . de 2700 mp; tarlaua 5 . de 7300 mp; tarlaua 5 . suprafața de 1 ha 5000 mp; tarlaua 5 . de 6300 mp, loturi ale căror vecinătăți sunt înscrise în cuprinsul titlului de proprietate (f. 94 verso). La baza reconstituirii dreptului astfel înscris a stat cererea petentei însoțită de documentația depusă în condițiile art. 8 și urm., art. 11 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, documentație din care rezultă faptul că suprafața solicitată și dovedită cu înscrisuri (registrul agricol și estrasul CF) este mai mare decât cea înscrisă în titlul de proprietate, respectiv loturile enumerate mai sus.

Pentru diferența de suprafață, s-a formulat cererea de reconstituire în temeiul legii 247/2005, respectiv o parte din suprafața înscrisă în CF nr.. 2667 Bistrița, nr. top. 6808, 6809, 6810, 6811, 6812, respectiv CF nr. 1914 Bistrița, nr. top. 6798/2/8, ce a format obiectul dosarului_, suspendat până la soluționarea prezentului dosar.

Este necontestat în cauză faptul că o parte din terenurile mai sus identificate cu date de carte funciară sunt evidențiate în TP 6983/1994, emis în favoarea numitei V. M., respectiv cele din tarlaua 5/1 . de 2700 mp; tarlaua 5 . de 7300 mp; tarlaua 5 . suprafața de 1 ha 5000 mp; tarlaua 5 . de 6300 mp, parcele amplasate în ridul „După rujă”, pe teritoriul mun. Bistrița, extravilan, moștenitorii titularei, respectiv, reclamanții inițiali S. I. și A. (f. 122), fiind puși efectiv în posesie cu întreaga suprafață solicitată de titulară în acest rid, respectiv cu suprafața totală înscrisă în CF nr. 2667 Bistrița, nr. top. 6808, 6809, 6810, 6811, 6812, respectiv CF nr. 1914 Bistrița, nr. top. 6798/2/8.

Aspectul punerii efective în posesie pe vechiul amplasament cu suprafața integral solicitată de către titulară, respectiv de moștenitorii acesteia, este atestată prin întreg probatoriul testimonial administrat în cauză. Astfel, relevante sunt declarațiile martorilor F. P. (f. 510-511), V. N. (f. 256), Sigarteu R. Ș. (f. 446), G. I. (f. 509), care atestă faptul folosinței îndelungate de către reclamanți pe limitele pe care au fost puși efectiv în posesie cu terenurile situate în ridul „După rujă”, proprietatea defunctei V. M., neexistând impedimente la punerea efectivă în posesie, care a avut loc efectiv, în anul 1991 de către Comisa locală de aplicare a legii 18/1991 Bistrița, în prezența părților interesate și a vecinilor de lot.

Cu toate acestea, suprafața de 6676 mp din terenul mai sus menționat s-a înscris în TP_/07.08.2006, titulară fiind pârâta M. F. după Gubesch G., iar suprafață de 2,30 ha, solicitată de antecesoarea reclamanților, respectiv ulterior de reclamanți, figurează înscrisă în TP nr. 7803/15.04.1994, titular fiind Gherghely N. după A. V., împrejutrare confirmată și de probatoriului administrat în cauză. Astfel, este în afara oricărei discuții faptul că prin Titlul de proprietate nr._/07.08.2006 eliberat în favoarea pârâtei M. F., reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.676 m.p. situat pe teritoriul mun. Bistrița, s-a făcut în favoarea acesteia în calitate de moștenitoare a defunctului Gubesch G. – potrivit mențiunii exprese din conținutul acestui titlu (f. 3).

La baza emiterii acestui Titlu de proprietate a stat documentația (f. 24-43), relevant, fiind faptul că, cererea înregistrată sub nr. 5110/01.03.2005 (f. 40-41), de reconstituire a dreptului de proprietate al pârâtei a fost făcută în calitate de moștenitoare a defunctului Gubesch G., iar documentația privind propunerea de reconstituire și ulterior validarea dreptului în favoarea titularei s-a făcut în considerarea calității de moștenitoare a defunctului Gubesch Ghoerghe, fără a se verifica, succesiv de către ambele comisii, îndreptățirea acesteia la suprafața solicitată. În acest context, C. municipală – prin propunerea înregistrată la Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud sub nr. X/155/16308AP din 18.11.2005 (f. 25) „propune validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,6676 ha în favoarea numitei M. F., moștenitoare a def. Gubesch G., înscrisă în anexa 46 Bistrița, poz. 3”, iar prin HCJ nr. 58 din 24.11.2005 (f. 26) s-a dispus validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,6676 ha în favoarea acesteia, astfel încât în anexa 46 poz. 3 întocmită în conformitate cu prevederile HGR nr. 890/2005 „este înscrisă numita M. F. – moștenitoare defunctului Gubesch G. cu suprafața de 0,6676 ha” (f. 34). Prin urmare, și întrucât documentația despre care s-a făcut vorbire mai sus nu a fost atacată, sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtei M. F., în calitate de moștenitoare a def. Gubesch G., s-a emis titlul de proprietate nr._/2006, în favoarea acesteia.

Din probatoriul administrat, respectiv colile funciare în care apare înscris titularul Gubesch G. ca proprietar tabular, documentație menționată mai sus, este cert că la baza reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtei în titlul atacat au fost avute în vedere aceste înscrisuri, precum și calitatea de moștenitoare a pârâtei M. F., fără a se face referire la vreun contract de vânzare-cumpărare, translativ sau netranslativ de proprietate, care să ateste calitatea și îndreptățirea pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate solicitat.

În consecință, legalitatea TP nr. 13.484/2006 urmează a fi analizată în raport de îndeplinirea cerințelor art. 13 din Legea nr. 18/1991 rep., aspect invocat de reclamanți la termenul din 9 decembrie 2011 (f. 410 dos.), respectiv dacă pârâta M. F. este moștenitoarea def. Gubesch G., pentru a fi îndreptățită la suprafața solicitată și înscrisă în C.F. 4601 Bistrița, nr. top. 6.803, unde figurează intabulat din 1913, Gubesch G. și soția M..

Prin titlul atacat s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei M. F. în calitate de moștenitoare a defunctului Gubesch G., pentru suprafața de 6.676 m.p. teren situat pe raza localității Bistrița, identificat prin . 6 = 1.600 m.p., . 8 = 2.468 m.p., ..608 m.p. Din actele de stare civilă (f. 36-39), precum și din adresa nr. 11.235/29.05.2007 emisă de Instituția Prefectului județul Bistrița-Năsăud (fila 24 dosar, vol. I, prin care s-au comunicat actele care au stat la baza emiterii titlului), nu rezultă calitatea pârâtei M. F. de moștenitor a defunctului Gubesch G.. De altfel, prin răspunsul la interogatoriu (f. 447) pârâta este confuză în raport cu calitatea sa de moștenitoare după proprietarul tabular Gubesch G., susținând că terenul a fost intabulat pe părinții săi (Gubesch G.), apoi că acesta este „un unchi al ei”, fiind „veri din frați”, apoi că nu mai ține minte, întrucât tatăl ei „a murit când aveam 6 ani” (f. 449). Din actele de stare civilă depuse la dosar (f. 37-38), este în afara oricărei discuții faptul că pârâta M. F., născută B., are ca tată pe B. I., iar părinții lui Gubesch G. (decedat la 13.12.1950) au fost Gubesch G. și Thelmann M.. Prin urmare, nu rezultă faptul că este fiica, respectiv nepoata lui Gubesch G., nefiind dovedite raporturile de rudenie în linie directă sau colaterală cu acesta. Dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 prevăd, expres și imperativ că, de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în CAP, „precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora”. Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, moștenitorii foștilor proprietari sunt persoane îndreptățite să beneficieze de dispozițiile legii, însă calitatea de moștenitor trebuie dovedită în condițiile art. 13 din lege, respectiv cu certificatul de moștenitor, certificat de calitate de moștenitor, testament, acte de stare civilă, hotărâre judecătorească definitivă ori alte mijloace de probă admise de lege. Prin art. 13 din Legea nr. 18/1991 republicată, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate tuturor moștenitorilor autorului – însă cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori și, respectiv a celor ce reglementează devoluțiunea testamentară. Lipsa dovezii calității de moștenitoare a pârâtei M. F. după defunctul Gubesch G. duce la nulitatea titlului de proprietate nr. 13.484/07.08.2006 – acesta constituind un act de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită, potrivit legii, la o astfel de reconstituire, motiv ce intră sub incidența dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997. Pe de altă parte, Gubesch G. a decedat la data de 13 decembrie 1950 (fila 38), astfel încât este cert că, nu a adus teren în CAP, și nici nu există dovezi în acest sens, prin urmare nu este dovedită nici împrejurarea reglementată de textul art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep. și modificată. În ce privește pretinsul contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată invocat de pârâta M. F. și în dosarul atașat nr. 893/2001, soluționat irevocabil, este real că prin sentința civilă nr. 5260/2001 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a luat „act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de validare contract” (f. 318). Din considerentele sentinței rezultă că este vorba despre contractul sub semnătură privată încheiat la 12 octombrie 1942 între Gubesch G. și Gubesch M., în calitate de vânzători și M. A. și A. în calitate de cumpărători, privind terenul din ridul „După Rujă”. La același contract, din luna octombrie 1942, face referire pârâta M. F. prin cererea sa (f. 40, 45), înregistrată sub nr. 5110/2005, act care nu a fost avut în vedere la soluționarea ei, respectiv la propunerea Comisiei municipale, apoi la validarea propunerii prin HCJ nr. 58/24.11.2005 și la emiterea TP nr._/2006. De asemenea, prin sentința civilă nr. 1.097/2003 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 9.097/2000 s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei M. F., împotriva Comisiei județene Bistrița-Năsăud și a Comisiei municipale Bistrița de reconstituire a dreptului de proprietate, reținându-se în considerente că: „În prezenta cauză petenta solicită atribuirea în natură a terenurilor înscrise în CF 3323 Bistrița, nr. top. 6806, 6807, și CF 4601 Bistrița, nr. top. 6803, având că proprietari tabulari pe Gubesch G. și soția născută Wolf M. și în dovedirea susținerilor sale a depus antecontractul de vânzare-cumpărare f. 105-106”, din care rezultă că M. A. și M. A. au cumpărat aceste terenuri de la proprietarii tabulari. În soluția de respingere a plângerii petentei M. F., statuarea instanței, că actul de vânzare-cumpărare din 12 octombrie 1942 nu face dovada că terenul din ridul „După Rujă” a aparținut antecesorilor săi, a intrat în puterea lucrului judecat. În raport de dispozițiile art. 5 alin. 1 din Titlul X al legii 247/2005 este irelevant în cauză existența contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul Ș. M. și pârâta M. F., invocat în apărare. În ipoteza în care, această apărare ar fi primită de instanță, Titlul de proprietate atacat, de asemenea ar fi nul, având în vedere statuările sentințelor civile mai sus menționate.

Un alt motiv de nulitate al titlului atacat este dat de amplasamentul terenului înscris în titlu, acesta nefiind în concordanță cu hotărârea nr. 58/24.11.2005, respectiv actele care au stat la baza emiterii ei, aspect evidențiat expres prin adresa nr._/29.05.2007 (f. 24). Prin această hotărâre, s-a dispus „validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,6676 ha, localizată în ./6 și . 6-7-8, situată pe teritoriul cadastral al municipiului Bistrița....” (art. 1 alin. 1 – fila 26), hotărâre care a avut în vedere și adresa Comisiei municipale Bistrița nr. 26.093 din 16.11.2005, „din care rezultă că la stabilireatarlalei și parcelei s-a avut în vedere C.F. 4.601 nr. top. 6.803 proprietatea numitului G. Gubesch” (fila 25), prin care s-a comunicat și „schița ce cuprinde suprapunerea amplasamentului din C.F. nr. 4.601 nr. top. 6.803 proprietatea numitului Gubesch G. cu terenul în suprafață de 3.800 m.p. amplasat în ridul „Valea Căstăilor – Rujă” identificat în ./6 și suprafața de 2.876 m.p. identificată în . 6-7-8” (fila 34). Din această schiță, că și din celelalte acte care au stat la baza validării, în favoarea pârâtei M. F., a suprafeței de 6.676 m.p. localizată în ./6 (S = 3.800 m.p.) și . nr. 6 (S = 1.191 m.p.), 7 (S = 1.062 m.p.) și 8 (S = 623 m.p.), se constată că suprafața de 6.676 m.p. a fost validată pe amplasamente situate la distanță de terenul înscris în C.F. 2.667 Bistrița, nr. top. 6.808, 6.809, 6.810, 6.811 și 6.812 – proprietatea antecesoarei reclamanților, numita V. M.. Din raportul de expertiză ordonat în cauză, și expertul P. V. precizează, în Completare III raport de expertiză (file 464), că: „Planul de situație planșa nr. 1/b obținut de la OCPI Bistrița-Năsăud cu nr. 3.198/2005 descrie locul unde trebuia pusă în posesie pârâta M. F., adică: ./6, cu S= 3.800 m.p., colorat cu albastru; . 6, cu S=1.191 m.p., colorat cu portocaliu; . 7, cu S= 1.062 m.p., colorat cu portocaliu; . 8, cu S=623 m.p., colorat cu portocaliu. Mai mult, din Planșa 1/b ( fila 467) se observă cert că terenul validat în favoarea pârâtei nu este limitrof terenului proprietatea numitei V. M.. Referitor la modul de folosință îndelungată a imobilelor din litigiu, respectiv amplasamentul lor, relevante sunt declarațiile martorului F. P. (filele 510-511), persoană în vârstă de 82 de ani și având teren în vecinătatea celor în litigiu, care arată că l-a cunoscut pe un anume sas Gubeș când era copil, care atunci era vecin de loc cu V.. „Terenul lui Gubeș a fost preluat la stat după război și i l-a dat lui A. întrucât era veteran de război” (fila 510), astfel explicându-se faptul că ceilalți martori îl indică pe A. V. ca vecin de loc cu V. M.. De asemenea, în completare martorul V. N., în vârstă de 78 de ani (fila 256), a menționat că terenul lui V. M. se învecina „la vest cu Gubesch G., iar apoi a fost preluat de A. V.”. În perioada 1991-2006, circa 15 ani de la efectuarea măsurătorilor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 6983/1994 emis pe numele antecesoarei reclamanților, nu a existat nicio neînțelegere privind reconstituirea drepturilor de proprietate, a posesiei reclamanților și a celor limitrofe, aspect evidențiat și prin raportul de expertiză întocmit de P. V., care arată că după 14-15 ani de când C. municipală i-a pus în posesie pe V. M. și respectiv pe Gherghely N. și la peste 12 ani de la emiterea titlurilor de proprietate în favoarea acestora ( nr. 6.983/21.01.1994 și 7.803/15.04.1994), pârâtei M. F. i s-a măsurat teren peste proprietatea reclamanților, împrejmuită, veche proprietate a defunctei V. M., procedându-se la „o nouă punere în posesie” ceea ce a dus la suprapunerea unor întregi parcele și la modificarea configurației altora, iar lui A. V. i s-a diminuat terenul între drum și pârâu (. „nouă punerea în posesie” lotul acestuia de la sud de drum „a fost alungit peste terenul folosit de S. I., spre Liceul Agricol, cu aproximativ 35 m.l., unde acesta are creat drum de acces și o fântână de apă”. Din probele administrate în cauză rezultă nu numai că porțiunea „alungită” constituie vechi amplasament al proprietății antecesorului reclamanților, V. M., ci și faptul că sunt lipsiți de fântână (izvorul de apă) și de posibilitatea de acces la porțiunea lor de teren situată înspre Liceul Agricol, deasupra poțiunii abrupte (fila 263). Cum o hotărâre a Comisiei județene de aplicare a Legii 18/1991 poate fi anulată sau modificată doar prin hotărâre judecătorească, dată în soluționarea plângerii reglementate de art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, este în afara oricărei discuții faptul că la emiterea titlului de proprietate nr. 13.484/07.08.2006 nu s-au respectat amplasamentele validate de C. județeană în favoarea pârâtei M. F. – aspect care, prin el însuși, constituie motiv de nulitate a acestui titlu.

Este necontestat în cauză faptul că terenurile reconstituite prin titlul de proprietate nr. 6983/1994 în favoarea numitei V. M., al cărei moștenitor este reclamantul S. I., decedat pe parcursul soluționării cauzei, au fost atribuite și înscrise, în anul 2006, în titlul de proprietate nr._ în favoarea pârâtei M. F.. Potrivit art. 2 din Legea nr. 1/2000, chiar și reconstituirea pe vechile amplasamente se poate face doar „dacă acestea nu au fost atribuite în mod legal altor persoane”, iar „drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare”. De vreme ce actele de reconstituire anterioare nu au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, nu pot fi emise alte titluri de proprietate pentru aceleași terenuri – acestea nefiind libere, prin urmare nici la dispoziția Comisiilor de fond funciar.

Referitor la titlul de proprietate nr. 7.803/1994 emis în favoarea defunctului Gherghely N., după A. V., a cărui modificare se solicită, instanța de fond a reținut următoarele:

În conformitate cu HGR 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de reconstituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor, prin art. 5 lit. c, s-a instituit obligația comisiilor locale, orășenești, comunale de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pentru alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altei persoane. Probatoriul testimonial administrat în cauză confirmă faptul că reclamantul S. I. deținea teren în ridul „după Rujă/Rujă”în hotarul loc. Bistrița, iar C. locală a făcut măsurători în anul 1991, s-au bătut țărușe cu acea ocazie, fam. S., fiind pusă în posesie pe vechiul amplasament. Relevante sunt declarațiile martorilor N. I. (fila 445), Sigarteu R. Ș. (fila 446), G. I. (fila 509) și F. P. (fila 510) care evidențiază că, anterior emiterii titlurilor de proprietate în 1994, C. municipală a măsurat terenurile pe vechile amplasamente, în prezența proprietarilor și a vecinilor de loc, care și-au recunoscut vechile linii de hotar. Astfel, martorul N. I. declară că „Am fost de față când s-a prezentat C. locală în 91 și s-a făcut punerea în posesie, în prezența părților și a vecinilor de loc. L-am însoțit pe S. I. și știu că la acea dată nu a fost nicio discuție cu privire la loc, C. a delimitat vecinătățile, a bătut țăruși și după ce a plecat C. ulterior s-a făcut gardul”, iar martorul Sigarteu R. Ș. „Și eu am teren în aceeași zonă, și a venit C. și a făcut măsurători în prezența noastră și nu ne-a dat pe loc actele și apoi s-a emis titlul de proprietate. C. a făcut măsurători în 1991, s-au bătut țerușe cu acea ocazie, nu a obiectat nimeni cu acea ocazie; familia S. intrând în posesie pe vechiul amplasament a lui V. M.” și „La punerea în posesie din 1991 am fost prezenți toți cei care am fost îndreptățiți la reconstituire”, „nu au fost discuții la măsurători și punerea țărușilor, fiind efectiv puși în posesie”. Martorul G. I. declară că „S-a anunțat din timp că vine C. locală pentru măsurători și fiecare parte s-a prezentat în momentul în care s-a dat în folosință. Mejdiile s-au recunoscut pe vechile amplasamente, nu au fost discuții cu privire la hat întrucât fiecare și-au recunoscut terenurile ce le-au avut în proprietate înainte de CAP”, iar martorul F. P. arată că „C. locală de aplicare a Legii 18/1991 a măsurat și stabilit haturile prin 1992. Când s-au făcut măsurătorile vecinii de locuri au fost la fața locului și și-a recunoscut fiecare . fiecare semne care să delimiteze proprietatea sa de cea a vecinului, măsurătorile fiind făcute de C. locală”, precum și „Când s-au făcut măsurătorile de către C. locală și s-au delimitat limitele terenului pe care fiecare cetățean îndreptățit a fost pus în posesie pe acel loc, în ceea ce privește . au fost discuții cu privire la configurația terenului, suprafața terenului și limitele de hotar, suprafața terenului și limitele de hotar”. Martorul S. R. Ș. arată că „Terenul pus în posesia defunctei V. M. a fost împrejmuit atunci, conform măsurătorilor, respectându-se „linia și țărușii, astfel cum a fost stabilit la punerea în posesie de C. locală”, „Martorul N. I. chiar a ajutat la confecționarea gardului, cu stâlpi de beton și plasă din sârmă, „care mergea de la pârâtu până la gardul viu unde e cireșul”, „La măsurători au fost avute în vedere și semnele vechi de hotar (plop la marginea drumului, stâlpi la pârâu, cireșul, gardul viu din arbuști în partea de sus a proprietății lui A. V. etc.); iar „gardul existent respectă linia și țărușii astfel cum a fost stabilit la punerea în posesie de C. locală”, „D. în partea de jos, între drum și pârâu, o porțiune de gard a fost stricată de M.. Configurația actuală a terenului este exact cum a fost înainte de colectivizare, cum a avut în proprietate V.” – arată martorul Sigarteu; cu excepția părții de jos de drum, care în prezent este „răvășită”, ceea ce s-a produs în anii 2007-2008, după emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtei M. F. și din cauza acestui titlu de proprietate. În perioada 1991-2007 (adică cca. 16 ani) familia S. a folosit în mod pașnic întreg terenul fostă proprietate a defunctei V. M., fără a exista vreo neînțelegere cu vecinii sau alte persoane. Martorul V. N., care a cunoscut foarte bine terenul și anterior cooperativizării, întrucât provenea de la bunicul lui, și are și el în vecinătate o porțiune, a arătat că „după apariția Legii nr. 18/1991 terenurile au fost preluate din nou în stăpânire pe vechiul amplasament, iar în prezent terenul aparținând M. V. se află în posesia familiei S.”. Toți martorii audiați au precizat că fântâna existentă „înspre limita cu terenul lui A.” a fost și anterior cooperativizării și se află și în prezent pe terenul lui V. (fila 251); „Pe terenul lui V. M. se afla o fântână și două sălcii, situate pe partea de teren care se învecina cu familia F.”, iar „terenul lui A. era mai jos față de fântâna în discuție” (astfel cum afirmă și martorul P. E., f. 254). Nici delimitarea cu gard viu, existentă mai jos de fântână, nu a fost contestată anterior anului 2007. Izvorul de apă există pe proprietatea lui V. M. de cca. 60 de ani (fila 446 verso). Martorul S. mai arată că izvorul de apă care vine de la izvorul familiei S., a fost pus în posesie acestuia după 1990, iar fântâna era în interiorul locului măsurat și folosit de acesta”, la fel și martorul G. I. (f. 509). Martorul N. I., cu privire la același aspect declară că, „Domnul S. și-a făcut cale de acces din . și apoi pe platformă, pentru a avea acces la porțiunea de pe platformă. La fântână a făcut un bazin de colectare a apei, de la care și-a tras apa la o cabană – casă de vacanță. Niciun moment nu a obiectat nimeni cu privire la modalitatea de folosire a terenului” și că „partea colorată cu galben este cea descrisă de mine și aparține familiei S., în colț se află fântâna colorată cu albastru, gardul viu fiind pe latura ce merge paralel cu drumul, are la colț fântâna, iar la celălalt colț, diametral opus, are un cireș”; de la gardul viu . etc.”. Toți martorii, fără excepție, au descris foarte bine liniile de hotar ale proprietății reclamanților, indicate și cu ocazia cercetării la fața locului, menționând că limita față de proprietatea lui A. V. este gardul viu, din diferiți arbuști, care începe de la cireș.

În ce privește apărările moștenitorilor defunctului Gherghely N., nici unul dintre aceștia nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări scrise referitoare la obiectul acțiunii, cu excepția pârâtei S. M. D., fiica defunctului Gherghely N., care prin răspunsul la interogatoriu (filele 404-407), arată expres că: cunoaște terenul în suprafață de 2,30 ha situat în ridul „Valea Căstăilor” (Rujă, După Rujă), cu privire la care, prin titlul de proprietate nr. 7.803/1994, tatălui său i s-a reconstituit dreptul de proprietate (întrebare și răspuns nr. 1, fila 404); știe că, potrivit atât vechilor amplasamente cât și punerilor în posesie făcute de C. locală în perioada 1991-1994, terenul tatălui său se învecina, pe toată lungimea lui (din pârâu și până la limita de sus), cu terenul defunctei V. M. (fila 405, întrebare și răspuns nr. 4); în anul 1991 – pe linia stabilită de C. locală Bistrița, în prezența și cu recunoașterea proprietarilor vecini de loc – între terenul tatălui ei și cel al defunctei V. M., pe toată lungimea, a fost ridicat un gard (fila 405, nr. 5); limita din partea de sus (dinspre Liceul Agricol) a terenului defunctului Gherghely N., astfel cum i-a fost măsurat de Comisie, era și în anul 1994 marcată de aliniamentul unor arbuști ce constituie și în prezent gardul viu situat mai jos de fântâna existentă pe terenul defunctei V. M. (fila 405, nr.7); în perioada 1991-2008, tatălsău a recunoscut călinia de metă dintre terenul reconstituit în proprietatea sa și cel al vecinei V. M. (S. I.) era: între pârâu și limita din partea de sus – gardul edificat în 1991 (pe lângă care, în 2003, au fost puși stâlpii pentru curent electric), iar în partea de sus – gardul viu din diferiți arbuști, menționat la pct. 7 (fila 406, nr. 10); în perioada 1991-2006 nu au existat neînțelegeri între vecini, nici cu privire la limitele dintre proprietăți (fila 406, nr. 11); și că în anul 2008, Ș. M. a mutat gardul dintre drum și pârâu, ocupând atât din terenul subsemnaților, cât și din cel reconstituit în favoarea defunctului Gherghely N..

Prin urmare, în raport de probatoriul testimonial și cu înscrisuri atașat, precum și determinările efectuate prin raportul de expertiză tehnică topo, este cert că limitele terenului reconstituit în proprietatea defunctului Gherghely N. prin TP nr. 7803/1994 spre terenul proprietatea reclamanților ca fiind gardul viu din diferiți arbuști (f. 445) și între cireș (gardul viu) și pârâu – gardul existent până la drum; apoi, în continuare, în linie dreaptă, de la plopul din marginea drumului și până la stâlpul de lângă pârâu, rămas din vechiul gard, limite care corespund cu cele ale nr. top. 6.808, 6.809 și 6.810 (situate între drumul de exploatare și pârâu); ale nr. top. 6.811 și 6.812 (situate între drumul de exploatare și vârful dealului) și respectiv ale nr. top. 6.798/2/8 (pe care se află amplasat izvorul de apă și parte drumul de acces) – toate identificând vechea proprietate a defunctei V. M..

Astfel, prin Completarea IV din raportul de expertiză se concluzionează că: „Având în vedere limitele nr. top. și vechile garduri, meta între terenurile reclamanților și terenul reconstituit în favoarea lui Gherghely N. este dată de punctele A-B-C-D-E descrise de planșa nr. 6”, între drum și gardul viu; și respectiv de conturul L-M-N-P, pe aceeași planșă, între drum și pârâu. Astfel, în concordanță cu propunerile acestei completări, și probatoriul administrat, s-a apreciat ca fiind întemeiată și propunerea de rectificare a suprafeței de teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 7.803/1994, ./1, de la S = 11.000 m.p. la S = 7.056 m.p. cât este în realitate, pe limite gard existente în teren, sens în care . rămâne cu 10.000 m.p., iar . 9/2, tot din titlul de proprietate nr. 7.803/1994, deși în acest titlu figurează cu S = 2.000 m.p., în realitate, pe conturul L-M-N-P, are suprafața de 3.822 m.p..De asemenea, s-a considerat întemeiată și propunerea de rectificare a suprafețeiparcelei 9/2 din . de proprietate nr. 7.803/1994) de la S = 2.000 m.p. la S = 3.822 m.p., cât este în realitate, precum și porțiunea de 639 m.p. ce constituie parte din nr. top. 6.808, 6.809 și 6.810 – evidențiată pe planșa nr. 5; contur L-M-X-Y pe planșa nr. 6, ambele din Completare IV raport de expertiză – face parte din proprietatea tabulară a defunctei V. M., chiar reconstituită. Terenul înscris în TP 7803/1994 figurează cu suprafața scriptică de 23.000 mp fiind mai mică cu 2112 mp, cea reală rezultată din măsurători fiind de 20.878 mp, aspect ce rezultă din identificările făcute de expert P. V.. Așa fiind, și reținându-se că în momentul reconstituirii dreptului de proprietate a lui V. M., prin TP nr. 6983/1994-în vigoare, necontestat, amplasamentul solicitat la care era îndreptățită, conform evidențelor din CF, respectiv nr. 2667 Bistrița, nr. top. 6808, 6809, 6810, 6811, 6812 cu suprafața scriptică de 4 ha 2129 mp, CF 1914 Bistrița, nr. top. 6798/2/8, și în considerarea calității de moștenitor a reclamanților S. I. și A., după aceasta, era liber și în sensul legii, pârâții nejustificând îndreptățirea la acest amplasament, cu atât mai mult cu cât a fost solicitat de reclamanți în două rânduri, în baza Legii 18/1991, și apoi în baza Legii 247/2005, anterior reconstituirii dreptului de proprietate al pârâților, instanța în considerarea textelor legale enumerate mai sus, cu privire la cele două titluri de proprietate atacate, a admis acțiunea și a constatat nulitatea TP nr._/07.08.2006 emis de C. județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei M. F., pentru considerentele reținute cu privire la motivele de nulitate ale acestuia; s-a dispus modificarea TP nr. 7803/15.04.1994 emis C. județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului A. V., în sensul în care se va rectifica suprafața parcelei 9/1 din tarlaua 5 de la 11.000 mp la 7056 mp; suprafața parcelei 9/2 din tarlaua 5/1 de la 2000 mp la 3082 mp; iar suprafața totală înscrisă în TP 7803/15.04.1994 de la 23.000 mp la_ mp.

În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de S. I. (fila 457 dosar), prin care s-a atacat titlul de proprietate 7803/1994 al Comisiei locale, întrucât nu a fost nici motivată în fapt și drept, și nici oral în fața instanței de judecată deși intervenientul a fost citat cu această mențiune, în considerarea art. 50 și urm. Co proc. civilă, a respins-o ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, cheltuieli de judecată nu au fost acordate, acestea nefiind solicitate.

Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița, reprezentată legal prin președinte - O. T. C. - primar, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

În primul rând, titlul de proprietate eliberat antecesoarei petenților a fost emis pentru suprafața de teren asupra căreia s-a făcut dovada dreptului de proprietate. Pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate având în vedere că acesta a fost probat, în privința amplasamentului, inclusiv cu date de carte funciară ( CF 4601 nr. top. 6803 ). în schimb, dreptul de proprietate al antecesoarei petenților a fost dovedit cu date din registrul agricol, neputându-se face dovada cu exactitate a vechiului amplasament.

În al doilea rând, din lucrarea de expertiză efectuată în cauză, rezultă că reclamanții folosesc fără drept terenul reconstituit pârâtei M. F., aspect arătat și de către pârâtul Ș. M.. Expertul arată în concluziile raportului de expertiză inițial că terenul în suprafață de 2608 mp., cu toate că se identifică în T.P._/2006 al pârâtei M. F., este folosit de către reclamant, fiind chiar împrejmuit de către acesta. Or, chiar din planșele nr. 1 și nr. 2 întocmite de expert nu rezultă că lotul S2=2608 mp. al pârâtei se suprapune lotului S1=7300 mp. al reclamantului. Raportându-se la planșa nr. 3 expertul arată că lotul S5=2468 mp. al pârâtei se suprapune lotului S4=2700 mp. al reclamantului, pentru ca la finalul concluziilor să arate că această suprafață nu afectează vecinătățile. . atingere suprafeței de teren proprietatea reclamantului, conform extrasului din planul parcelar cu punerea în posesie. Nu există suprapunere între terenurile în litigiu, ba mai mult petenții folosesc în plus 6899 mp. - Planșa nr. 1 din raportul inițial (_ mp. -_ mp.= 6899 mp. ), aspect arătat în Notele de ședință depuse pentru termenul din data de 25.03.2011. Reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie după defunctul Gubesch G. nu s-a realizat pe vechiul amplasament, ci în vecinătate, respectiv pe suprafața de teren folosită ( nu reconstituită ) în plus de către moștenitorii lui V. M., aspect ce rezultă și din raportul de expertiză efectuat. Emiterea titlurilor s-au realizat cu respectarea prevederilor legale, avându-se în vedere și loturile de teren deja atribuite, comisia municipală evitând să efectueze o punere în posesie nelegală și care ar afecta o punere în posesie anterioară realizată tot de către aceasta. Astfel că cele reținute în hotărârea atacată că este necontestat în cauză faptul că terenurile reconstituite prin TP nr. 6983/1994 în favoarea numitei V. M. au fost atribuite și înscrise în anul 2006 în TP nr._/2006 în favoarea pârâtei M. F. sunt eronate.

În al treilea rând, potrivit prevederilor art. III ale Legii nr. 169/1997 există reglementate situațiile care pot duce la nulitatea unui titlu de proprietate. Nu există însă reglementate situații de rectificare a suprafețelor de teren înscrise într-un titlu de proprietate. Cu toate acestea, prin sentința pronunțată, instanța de fond a dispus modificarea prin rectificare a TP nr. 7803/1994, ceea ce reprezintă de fapt o anulare parțială a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctului A. V., suprafața de teren reconstituită diminuându-se de la_ mp. la_ mp., în baza probatoriului testimonial administrat în cauză și a concluziilor expertului.

În privința celor două titluri de proprietate, concluziile raportului de expertiză se bazează doar pe situația din teren, unde există neînțelegerile dintre părți, și nu pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate ale fiecărui beneficiar al reconstituirii.

Având în vedere cele de mai sus, faptul că nu există nici un motiv de nulitate/anulare sau de modificare/rectificare a titlurilor de proprietate atacate dintre cele prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, vă solicităm să admiteți recursul formulat.

În drept, s-au invocat art. 8, 9, 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, art. III din Legea nr. 169/1997.

Intimata pârâta S. M. D., a formulat note scrise(f.22-23) prin care solicită ca, urmare a admiterii recursului declarat de C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița împotriva Sentinței civile nr._/ 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în ședința publică din 17 decembrie 2012, să se dispună modificarea acestei hotărâri în sensul admiterii numai în parte a acțiunii formulate de reclamanți și, pe cale de consecință, să se respingă capătul de cerere formulat prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 06.05.2011, privind modificarea Titlului de proprietate nr. 7.803/15.04.1994, eliberat de C. Județeană Bistrița-Năsăud în favoarea defunctului Gherghely N., după def. A. V., în sensul micșorării suprafeței parcelei nr.9/1 din tarlaua nr. 5 și majorării suprafeței parcelei 9/2 din tarlaua nr.5/1; se mențină dispoziția din sentință privind constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/07.08.2006, emis de aceeași Comisie în favoarea pârâtei M. F., pentru următoarele motive:

Criticile de nelegalitate aduse de către pârâta-recurentă hotărârii atacate sunt justificate numai în ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere formulat de reclamanți prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 06.05.2011, neexistând în cauză niciun motiv care să justifice modificarea titlului de proprietate nr.7803/15.04.1994, al cărui beneficiar a fost defunctul Gherghely N.. Acest titlu de proprietate a fost emis cu respectarea întocmai a tuturor prevederilor Legii nr. 18/1991 și este în concordanță deplină cu hotărârea de validare a modalității de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul A. V., necontestată de părți în termenul prevăzut de lege. După cum s-a arătat și prin notele scrise depuse la prima instanță, la data eliberării primelor acte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de această lege (adeverințe de proprietate, schițe de delimitarea a terenurilor, etc.), defuncta V. M. era în viață și nu a formulat nici o obiecțiune, nu a contestat hotărârile de validare a propunerilor întocmite, iar titlurile de proprietate emise în baza acestora nu au fost atacate în termenul legal de prescripție, pe motiv că nu ar fi în concordanță cu respectivele hotărâri. Mai mult, probele din acest dosar atestă faptul că la punerea în posesie realizată în anul 1991 au fost prezenți toți cei îndreptățiți la reconstituire în zona respectivă și nu au existat discuții cu privire la măsurători, la amplasarea țărușilor, ori la configurația parcelelor. Ori, întrucât Legea 18/1991 a instituit o procedură specială de contestare pentru cei menționați in titlurile de proprietate, tocmai pentru a se asigura stabilitatea circuitului civil si a se evita incertitudinile viitoare, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste actele emise, în condițiile precis determinate de această lege. După eliberarea titlului, asemenea contestații nu mai sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil, în reconstituirea proprietății.

In consecință, persoana care a urmat procedura reconstituirii dreptului de proprietate, nu poate uza de calea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, pentru simplul motiv că nu ar fi fost. respectat întocmai vechiul amplasament, câtă vreme nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate. Cum reclamanții nu au făcut dovada contestării de către defuncta V. M. a actelor emise în această procedură, situație ce prezumă achiesarea sa atât la întinderea dreptului de proprietate, cât și la amplasamentul terenului atribuit, succesorii săi nu sunt îndreptățiți să mai formuleze astfel de pretenții, la cea. 17-20 ani de la eliberarea respectivelor acte, fără a invoca și dovedi existența vreunui motiv de nulitate absolută în justificarea unei astfel de cereri și fără a cere, în același timp, diminuarea suprafeței primite de către ei sau antecesoarea lor, fără a avea dreptul.

Solicită a se constata inexistența în cauză a vreunui motiv care să atragă nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat în favoarea antecesorului său, defunctul Gherghely N., soluția adoptată de instanța de fond nefiind justificată, de altfel, prin identificarea în considerentele sale a unui astfel de motiv. Aceasta întrucât defunctul Gherghely N. a avut calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire, în sensul dispozițiilor respectivei legi, după antecesorul său A. V., iar la stabilirea întinderii dreptului de proprietate astfel stabilit au fost avute în vedere actele justificativ anexate cererii sale. In schimb, după cum a precizat și pârâta-recurentă, dreptul de proprietate al antecesoarei reclamanților, V. M., beneficiară a titlului de proprietate nr.6983/1994, a fost dovedit numai prin evidențele din Registrele agricole, fără a se putea face dovada cu exactitate a vechiului amplasament. De asemenea, avându-se în vedere și reconstituirea ulterioară realizată în temeiul Legii nr. 1/2000, această defunctă și moștenitorii săi beneficiază de o suprafață totală de 8,44 ha teren, cu mult mai mare decât cea pe care au avut-o în proprietate pe parcursul anilor, respectiv cea de 8,01 ha. Potrivit art. 14 alin.2 din legea nr. 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție. Acest principiu a fost respectat la eliberarea titlurilor de proprietate în discuție, atât reclamanții cât și antecesorul său primind terenuri în zona vechilor amplasamente, potrivit actelor prezentate și configurației parcelării actuale, necontestată la data respectivă, astfel încât simplul motiv că pentru o porțiune mică din terenul atribuit reclamanților nu s-ar li respectat cu exactitate configurația anterioară a parcelei lor, în condițiile în care le-a fost reconstituită oricum o suprafață mai mult decât îndestulătoare în imediata vecinătate, nu poate constitui un motiv de nulitate absolută parțială a titlului de proprietate emis în favoarea antecesorului meu.

Pe de altă parte nemulțumirile reclamanților sunt cauzate de modificările survenite ulterior punerii în posesie a pârâtei Madaraș F., al cărui titlu este in mod evident lovit de nulitate absolută, iar in ipoteza revenirii la situația anterioară pretențiile lor ar deveni lipsite chiar și de orice suport faptic. Mai mult, singurul motiv pentru care s-a solicitat modificarea acestui titlu 1-a constituit, chiar și în opinia reclamanților, propunerea expertului de partajare a imobilelor reflectată în varianta a II-a a expertizei întocmite într-un alt dosar, propunere care nu ar putea fi reținută de instanță, în condițiile în care în niciuna din schițele întocmite de-a lungul timpului delimitarea terenurilor ce i-au revenit antecesoarei lor nu are o atare configurație. Nu poate fi omis nici faptul că, ulterior dobândirii dreptului de proprietate, defunctul Gherghely N. a încheiat mai multe acte juridice subsecvente, perfect legale, care au intrat în circuitul civil, producându-și toate efectele (parcelări, vânzări, donație), iar admiterea unei astfel de cereri este de natură să afecteze drepturile unor dobânditori de bună credință, ceea ce nu este permis, întrucât s-ar încălca în mod flagrant principiul securității raporturilor juridice, consacrat atât în jurisprudența CEDO, cât și în cea națională.

Având în vedere faptul că, pentru orice alte motive decât cele prevăzute de art.III din Legea nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, a căror incidență nu poate fi reținută în prezenta cauză, se poate invoca doar nulitatea relativa a titlului de proprietate și numai in termenul general de prescripție de 3 ani, solicită a se constata că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților pentru a solicita o eventuală modificare a titlului de proprietate în discuție, de necontestat fiind că o atare excepție poate fi invocată din oficiu, chiar și în recurs, întrucât este o excepție de ordine publică, ce vizează încălcarea unor norme cu caracter imperativ.

Intimații reclamanți S. A., SAL V. E., S. A.­DRU A. și R. M., au depus la dosar note de ședință(f.24-30) prin care s-a solicitat respingerea recursul ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Prin Titlul de proprietate nr._/2006, astfel cum se evidențiază din chiar cuprinsul lui, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea intimatei – pârâte Madaraș F., în calitate de moștenitoare a def. Gubesch G., pentru suprafața de 6676 m.p., teren situat pe raza localității Bistrița, ridul valea Căstăilor, identificat prin: . m.p.; . m.p.; . = 2608 m.p. Că reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren s-a făcut în considerarea calității beneficiarei de moștenitoare a def. Gubesch G., rezultă și din documentația care a stat la baza emiterii titlului (f. 24-43, dosar fond). Astfel: cererea nr. 5110/01.03.2005 (f. 40-41) cuprinde mențiunea expresă că M. F. cere reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a def. Gubesch G.; în soluționarea cererii C. municipală Bistrița a înscris-o pe beneficiară în anexa 46poz. 3, cu s = 0,6676 ha, ca „moștenitoare a def. Gubesch G." (f. 34) și a propus „validarea reconstituirii dreptului de proprietate, pentru suprafața de 0,6676 ha în favoarea numitei Madaraș F., moștenitoare a def. Gubesch G., înscrisă în anexa 46 poz.3 (f. 25); prin HCJ nr. 58 din 24. 11.2005 (f. 26) s-a dispus validarea reconstituirii dreptu­lui de proprietate în favoarea acesteia, pentru 0,6676 ha, potrivit anexei 46, poz.3. S-a constatat însă că nici documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în discuție și nici probatoriul administrat în cauză nu face dovada calității intimatei Madaraș F. de moștenitoare a def. Gubesch G., potrivit norme­lor de drept comun.

Nu se poate contesta că, potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar, în ca­drul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor trebuie sta­bilită calitatea de moștenitor a solicitantului; dovada acestei calități făcându-se cu certi­ficatul de moștenitor (sau de legatar), hotărâre judecătorească definitivă, testament, acte de stare civilă și orice alte mijloace de probă admise de lege (art. 13 din Legea nr. 18/1991 rep.). Dispozițiile art. 8 alin. 2 din această lege prevăd în mod expres că de pre­vederile legii beneficiază și moștenitorii foștilor proprietari, „în condițiile legii civile". Lipsa dovezii calității de moștenitoare a intimatei M. F. după def. Gubesch G. duce la nulitatea TP nr._/2006; acesta constituind un act de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unei persoane care nu era în­dreptățită, potrivit legii, la o astfel de reconstituire (art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997). De observat că, deși reținute în considerentele sentinței atacate, recurenta nu formulează critici referitoare la aceste aspecte, respectiv nu le contestă. Ori, lipsa calității de moștenitoare după def. Gubesch G., a intima­tei M. F. justifică, prin ea însăși, constatarea nulității TP în discuție. Madaraș F. nu face parte nici din categoria altor persoane îndreptăți­te la reconstituire, ea nefiind nici membru cooperator, care a adus pământul în CAP sau căreia să i se fi preluat în orice mod acest teren. A fost invocat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 12 octombrie 1942, pretins încheiat între Gubesch G. și Gubesch M., vânză­tori și M. A. și A., cumpărători, cu privire la un teren din ridul „După Rujă". Numai că, pe de-o parte, acest act nu a fost avut în vedere de Comisii în soluționarea cererii nr. 5110/2005, formulată de Madaraș F. (propunerea Comisiei municipale, înscrierea pe anexă, validarea prin HCJ nr. 58/2005) și respectiv emiterea TP nr._/2006; iar, pe de altă parte, prin hotărâri judecătorești definitive și irevoca­bile opozabile intimatei Madaraș F., s-a statuat că acest act de vânzare-cumpărare nu face dovada că terenul din ridul „După Rujă" a aparținut antecesorilor săi (ex.: sen­tința civilă nr. 1097/2000-f. 105-106 dosar). De altfel, recurenta nu invocă existența acestui contract de vânzare, ci face referire expresă la „reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie după Gubesch G."" - și respectiv la CF 4601 nr. top. 6803 (unde Gubesch G. figurează intabulat din anul 1913). Mai arată recurenta că pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, „având în vedere că acesta a fost probat, în privința amplasamentului, inclusiv cu date de carte funciară (CF 4601 nr. top. 6803).

înscrierile din CF 4601 nu probează îndreptățirea pârâtei la reconstituirea terenului cu nr. top. 6803; și apoi, dacă aceasta era îndreptățită, trebuia să fie pusă în posesie pe acel vechi amplasament, și nu „în vecinătate", pe terenul folosit de subsem­nații - vechi amplasament al proprietății def. V. M. (proprietari tabulari în CF 2667 Bistrița, nr. top. 6808-6812). Și aceasta nu doar pentru că regula este punerea în posesie pe vechiul am­plasament, ci și pentru că, pentru Madaraș F., validarea s-a făcut pe un anume am­plasament (nerespectat de C. locală).

Prin HCJ nr. 58/24.11.2005 - care, potrivit adresei nr._/29.05.2007 (f.24) a stat la baza emiterii TP_/07.08.2006 - s-a dispus „validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,6676 ha, localizată în . .-7-8" (f. 26 - art. 1 alin. 1). Această validare s-a făcut „având în vedere" adresa Comisiei municipale Bistrița nr._ din 16.11.2005, „din care rezultă că la stabilirea tarlalei și parcelei s-a avut în vedere CF 4601 și nr. top. 6803 proprietatea numitului Gubesch Gheor­ghe" (f. 25). Din conținutul acestei adrese (f. 33-34) rezultă că, în vederea emiterii ho­tărârii de validare, C. municipală a comunicat Comisiei județene și „schița ce cu­prinde suprapunerea amplasamentului din CF 4601 nr. top. 6803 proprietatea numitului Gubesch G. cu terenul în suprafață de 3800 m.p. amplasat în ridul Valea Căstăilor - Rujă identificat în ./6 și suprafața de 2876 m.p. identificată în .-7-8" (f.34). Schița este cea de la fila 35 dosar fond: „suprapunere schiță CF peste Plan cadastral de punere în posesie, ridul Valea Căstăilor - Rujă". Prin urmare, prin HCJ nr. 58/2005, validarea suprafeței de 6676 m.p. s-a făcut pe un anume amplasament, situat la distanță de terenul def V. M. (CF 2667); ceea ce se observă și din Planșa nr. l/b (f. 464, 467), plan obținut de la OCPI BN cunr. 3198/2005. Este fără nicio îndoială că TP nr._/2006 contravine HCJ nr. 58/2005, ceea ce este evident nelegal, constituind motiv de nulitate a acestui TP. Apoi, tot contrar susținerilor recurentei, punerea în posesie a intimatei Madaraș F. s-a făcut nu doar pe fostul amplasament al proprietății antecesoarei intimaților, V. M., ci chiar pe terenul reconstituit acesteia prin TP nr. 6983/1994 (ceea ce înseamnă cu 12 ani în urmă) - aspect ce rezultă din expertiza cu cele patru completări, declarațiile martorilor audiați, procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locale, etc. Emiterea TP nr._/2006 s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, în baza unei „noi puneri în posesie" contrară celei anterioare, cu afectarea loturilor de te­ren deja atribuite. Această „nouă punere în posesie" din anul 2006, a dus, astfel cum arată și exp. P. V., nu la mici suprapuneri, ci la suprapunerea unor întregi parcele și la modificarea configurației altora.

De ex.: ./7 cu s= 2608 m.p., TP Madaraș F.) - colorată cu roșu pe Planșa l/a se suprapune în totalitate peste terenul nostru, identificat prin . (TP 6983/1994, V. M.), cu nr.top. 6811, 6812 (f. 464, 466); porțiunea de 639 m.p. - contur LMXY din Planșa nr. 6 din Completare IV raport expertiză (parte din terenul colorat cu galben în Planșa l/a) se suprapune peste terenul intimaților, cu nr. top. 6809, parte din . 1 înscrisă în TP 6983. Potrivit măsurătorilor anterioare emiterii titlurilor de proprietate din anul 1994, linia de metă dintre terenul lui V. M. și cel al lui Gherghely N. (A. V.) - vecini - era dreaptă, începând din pârâu și până la cireșul de la capătul gardului viu - LC pe Planșa nr. 6. - o altă porțiune din terenul înscris în TP_/2006 se suprapune peste teren în­scris în TP 7803/1994 - .= 2471 - a lui Gherghely N., ceea ce face ca moștenitorii acestuia să încerce extinderea peste o porțiune din te­renul nostru, situat deasupra gardului viu (unde se află fântâna și drumul de ac­ces). Astfel cum au arătat și martorii, emiterea TP_/2006 a avut drept conse­cință „răvășirea" situației terenului intimaților și a celor limitrofe, cu litigiile din întreaga perioadă ulterioară. Nu se poate contesta, cu bună credință, că stabilirea amplasamentelor tere­nurilor reconstituite în temeiul legilor fondului funciar se face prin raportare la pu­nerile în posesie anterioare emiterii titlurilor de proprietate; nefiind admisibil ca, prin puneri în posesie ulterioare, să se modifice amplasamentele terenurilor înscrise în titlul de proprietate.

Anularea TP_/2006 eliberează dreptul de proprietate reconstituit antecesoarei intimaților, în anul 1994, prin TP nr. 6983/1994, moștenit de aceștia; dă posibilitatea revenirii succesorilor def. Gherghely N. la amplasamentele stabili­te prin TP 7803/1994 și la întregirea suprafeței reconstituite, de 23.000 m.p., fără ca aceștia să mai aibă pretenții la terenul situat deasupra gardului viu (cu fântâna și drumul nostru de acces la porțiunea de teren situată înspre Liceul agricol, dă posibi­litatea soluționării favorabile a acțiunii noastre obiect al dosarului nr._ (suspendat până la soluționarea prezentei cauze), restabilește liniștea în zonă - exis­tentă în perioada 1991-2006, fiecare proprietar realizându-și și recunoscându-le ve­cinilor drepturile asupra terenurilor deținute anterior cooperativizării. Aceste aspecte explică și faptul că niciuna din celelalte părți din proces (Madaraș F., Ș. M., S. M. D., B. M., L. E. L., G. N., S. I.) nu au atacat sentința civilă nr._/2012.

Concluziile raportului de expertiză sunt în concordanță cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu actele ce dovedesc dreptul de proprietate și în­dreptățirea la reconstituire.

In ceea ce privește suprafața de teren cu privire la care C. municipală arată că o intimații o folosesec „în plus" - 6.899 m.p. constituie vechi amplasament al proprietă­ții def. V. M., solicitată la toate legile fondului funciar - inclusiv la Legea nr. 247/2005, prin cererea înregistrată sub nr. 2115/01.09.2005, pentru 0,86 ha teren situat în ridul „După Rujă" (Valea Căstăilor). HCJ nr. 58/24.11.2005 - prin care Madaraș F. a fost validată cu supra­fața de 6.676 m.p. este ulterioară cererii noastre; iar TP_ este din 07.08.2006. Un teren revendicat, potrivit legii, nu putea fi atribuit altei persoane cu în­călcarea drepturilor adevăratului proprietar. Potrivit dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a pct. ii din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia, în termen legal, libere la data solicitării. În ceea ce o privește pe Madaraș F., doar TP a fost emis pe o parte din vechiul amplasament al intimaților; actele care au stat la baza emiterii lui vizând alte amplasamente. Prin urmare, chiar reală de-ar fi susținerea recurentei că punerea în posesie a pârâtei Madaraș F. s-ar fi realizat pe suprafața de teren doar folosită de noi (nu reconstituită) TP_/2006 tot ar fi lovit de nulitate, inclusiv pentru acest ultim motiv.

Este dovedit în cauză că reclamanții nu folosesc decât teren vechi ampla­sament al antecesoarei V. M. - înscris în CF 2667 Bistrița, nr.top. 6808, 6809, 6810, 6811, 6812; și respectiv în CF 1914 Bistrița, nr.top. 6798/2/8 - dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1660/28.05.1938. Suprafața ce rezultă din aceste acte pentru V. M., în ridul Valea Căstăilor (După Rujă) este de 4,80 ha, în timp ce în TP 6983/1994 suprafața recon­stituită în acest rid este de doar 3,13 ha. De observat că și în registrul agricol anterior cooperativizării (unde terenul este identificat și prin riduri), V. M. figurează în ridul „După Rujă" cu suprafața de 3,90 ha. Potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 din Legea nr. 1/2000, dova­da terenului adus în cooperativă se face și cu alte mijloace de probă decât registrul agricol, înscrierile în CF și contractul de vânzare cumpărare având chiar o forță probantă mai mare. De asemenea, potrivit art. 11 pct. 8 din HGR nr. 890/2005, în cazul în care după înregistrarea cererii foștii proprietari sau moștenitorii lui prezintă probe dovedi­toare înaintate de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită.

Și în ceea ce privește dispunerea modificării TP 7803/1994, sentința ataca­tă este corectă.

Nu este vorba despre o anulare parțială a reconstituirii dreptului de proprietate a def. Gherghely N. (A. V.), în sensul că acesta nu ar fi fost îndreptățit la 2122 m.p., cu care s-a diminuat suprafața din titlu; ci despre înscrierea în acest TP a suprafețelor reale ale parcelelor 9/1 din ./2 din . limitele punerii în posesie. Pârâta S. M. D. (moștenitoarea def. Gherghely N.) a arătat prin răspunsurile la interogatoriu (f. 404-407) și că: cunoaște terenul reconstituit în proprietatea tatălui său, în ridul valea Căstăilor (Rujă, După Rujă); că, potrivit vechilor amplasamente și punerilor în posesie făcute de C. loca­lă în perioada 1991-1994, terenul tatălui ei se învecina, pe toată lungimea lui (din pârâu și până la limita de sus) cu terenul def. V. M. (Saivan); în 1991, pe limita stabilită de Comisie, în prezența și cu recunoașterea proprieta­rilor vecini de loc, între terenul tatălui ei și cel al def. V. M. (Saivan), pe toată lungimea, a fost ridicat un gard; limita din partea de sus (dinspre Liceul agricol) a terenului tatălui său, astfel cum i-a fost măsurat de Comisie, era și în 1994 marcată de aliniamentul unor arbuști, ce constituie și în prezent un gard viu - situat mai jos de fântâna existentă pe te­renul lui V. M.; niciodată nu au fost neînțelegeri cu privire la limitele de proprietate. In acest sens sunt și declarațiile martorilor și limitele date de nr. topo ce identifică terenurile. Pe baza măsurătorilor efectuate de P. V., necontestate, s-a constatat că faptic suprafața parcelelor 9/1, 9/2 este mai mică decât cea înscrisă în TP, diferența „neregăsindu-se în teren". Din dispozițiile legilor fondului funciar rezultă cu certitudine că între mențiunile din titlul de proprietate, schițe și situația din teren trebuie să existe concordanță; în caz contrar justificând-se modificarea titlului de proprietate. Din terenul eliberat prin anularea TP_/2006 se poate completa și moș­tenitorilor def. Gherghely N. suprafața reconstituită.

Intimații S. A., S. E., S. A.­DRU A. și R. M. au depus la dosar note de ședință(f.45-51) și la data de 9.09.2013 prin care, răspunzând apărărilor intimatei S. M. D., reiterează pe larg argumentele invocate în întâmpinarea formulată.

Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări în cauză.

Recursul, formulat doar de emitentul titlurilor de proprietate în discuție, nicidecum de beneficiarii lor, nu este fondat, neimpunându-se reformarea hotărârii judecătorești atacate.

Criticile recursului reproșează nefondat primei instanțe nelegalitatea soluției date. În rezolvarea pretențiilor deduse judecății, de desființare a titlului de proprietate nr._/2006 emis în favoarea pârâtei M. F. și de modificare a titlului de proprietate nr. 7803/1994 emis în favoarea actualului defunct A. V. în sensul diminuării suprafeței înscrise de la 23.000 mp la_ mp., instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, examinând minuțios toate dovezile cauzei și evaluând corespunzător probațiunea amplă administrată, și a aplicat normele incidente speței în litera și spiritul lor, argumentele de fapt și drept expuse pe larg în considerentele sentinței date, însușite și de instanța de control, nemaiimpunându-se a fi reiterate.

Atât antecesoarea reclamanților intimați S. A., S. E., S. A. A. și R. M., V. M.,cât și antecesorul-cocontractant al pârâților intimați S. M. D., B. M., L. E. L. și G. N., actualul defunct Gherghely N., au fost beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, eliberându-li-se primei în nume propriu Titlul de proprietate nr. 6983/21.01.1994, secundului în calitate de urmaș al fostului proprietar A. V. Titlul de proprietate nr. 7803/15.04.1994 .

Proprietățile restituite și puse în posesie, învecinate și clar delimitate, au fost exploatate fără a exista cea mai mică divergență, până la momentul în care, după consecutive eșecuri ,satisfăcându-se cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 de pârâta intimată M. F. în calitate de succesoare a fostului proprietar Gubesch G., acesteia i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr._/7.08.2006.

Probațiunea administrată (documentația ce a stat la baza restituirilor, depozițiile martorilor audiați în instanță, expertiza tehnică topometrică complexă întocmită de expertul P. V., actele dosarelor acvirate, în amănunt verificate de prima instanță) demonstrează unitar și neechivoc, cum corect a conchis acesta, că pe de o parte beneficiara celui mai recent act de retrocedare dintre cele examinate nu este nici succesoarea proprietarului deposedat Gubesch G. și nici nu face parte din categoria persoanelor în favoarea cărora se antrenează efectele legilor fondului funciar, membri cooperatori, care au adus pământ în CAP sau cărora să li se fi preluat în orice mod acest teren,nefiind îndreptățită la restituire, pe de altă parte suprafața concretă atribuită pârâtei M. F. și menționată în titlul de proprietate, din care o porțiune a fost înstrăinată, are un alt amplasament decât cel menționat în Hotărârea Comisiei Județene nr. 58/24.11.2005 ce valida reconstituirea și care a stat la baza emiterii actului de proprietate, mai mult decât atât subzistă suprapunerea acestei suprafețe cu retrocedări anterioare guvernate de legile fondului funciar anterior modificării survenită în anul 2005, la momentul adresării cererii pârâtei către C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița terenurile solicitate nefiind la dispoziția acesteia . Fiecare dintre aspectele redate semnifică neîntrunirea exigențelor legale în privința retrocedării al cărei beneficiar este pârâta, astfel încât desființarea titlului de proprietate se impune cu prioritate.

Judicios a conchis prima instanță și că în cauză este necesară modificarea Titlului de proprietate eliberat în anul 1994 lui Gherghely N., în sensul pretins: înscrierea în actul de retrocedare a suprafețelor real puse în posesie în anul 1994, conform configurației concretizată prin limitele de proprietate naturale ori necontroversat stabilite cu vecinii și asupra cărora s-a exercitat dreptul de proprietate, în limita retrocedării efective. Teza nulității parțiale la care face trimitere recurenta nu este dată în cauză, dat fiind obiectul cererii adresată instanței de reclamați, înainte redat, în acord cu care a funcționat investirea primei instanțe. Nu se pune problema în cauză a afectării întinderii dreptului la reconstituire, stabilită la 2ha 3000mp și necontestată, ci a realizării concordanței între suprafața scriptică menționată în titlul de proprietate și cea reală efectiv pusă în posesie. Din această perspectivă demersul judiciar inițiat de reclamanți a fost promovat deîndată descoperirii viciului, în cursul termenului de prescripție general de 3 ani care a început să curgă de la acel momentul întocmirii de către expertul P. V. în dosar nr._ a completării raportului de expertiză atașat la dosarul cauzei f.293-348. Dovezile administrate conduc unitar la concluzia că în ceea ce privește actul de proprietate cercetat, suprafața scriptică a parcelelor 9/1 și 9/2 din ./1 înscrisă în titlul de proprietate ca fiind de 11.000 mp, respectiv 2000 mp este global mai mare decât cea efectiv predată și afectată parcelelor respective, de 7056 mp, respectiv 3082 mp, diferența de 2122 mp neregăsindu-se în teren. Justețea concluziei la care a ajuns prima instanță, după amănunțita examinare a completărilor raportului de expertiză topo și coroborarea depozițiilor martorilor cu recunoașterile părților referitoare la configurația terenului pus în posesie în anul 1994 cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, a fost reconfirmată în calea de atac a recursului de către intimata S. M. D.. Aceasta a învederat că limitele suprafețelor reconstituite în anul 1994 sunt aceleași, însă întrucât urmare a măsurătorilor efectuate de expert s-a concluzionat că în realitate suprafața pe care succesorii def.Gherghely N. o au în posesie este scriptic mai mică, doresc ca diminuarea întinderii reconstituirii să nu se producă, ci să aibă în posesie terenul de dincolo de gardul de trandafiri, cu fântâna, care încă dinainte de anul 1990 se află în folosința reclamanților, deși nu a fost reconstituit nimănui. Întreaga probațiune atestă că beneficiarii celor două titluri de proprietate eliberate în anul 1994 au recunoscut și recunosc linia de hotar dintre terenurile reconstituite și aflate în folosință, a căror configurație este necontroversată, și la care se revine și formal după anularea titlului de proprietate nr._/2006 . Întrucât suprafața terenului obiect al titlului de proprietate nr. 7803/1994 pus în posesie beneficiarilor retrocedării este distinctă de cea menționată scriptic, punerea în acord cu realitatea din teren se impune a fi făcută fără a se afecta întinderea îndreptățirii la restituire, prin modificarea înscrierilor eronate, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, ce stabilește suprafața și configurația terenului efectiv restituit, la care face trimitere sentința recurată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul promovat va fi respins, iar în baza art. 274 din același cod recurenta va fi obligată să le plătească intimaților S. A., S. E., S. A. A. și R. M., în solidar, cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar f.85

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.312 Cod procedură civilă:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. M. Bistrița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul în mun.Bistrița, ., nr.6, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .

Obligă recurenta să plătească intimaților S. A., S. E., S. A. A. și R. M., în solidar, cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2013.

Președinte, Judecători, Grefier,

C. N. I. S. – M. L. B. V. V.

Red.dact. N.C. 24.10.2013

Jud fond VV

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1621/2013....		Fond funciar. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 262/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Reziliere contract. Decizia nr. 359/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Servitute. Decizia nr. 9/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1621/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Fond funciar. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Contestaţie la executare. Decizia nr. 467/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Grăniţuire. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Obligaţie de a face. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD