Partaj judiciar. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 5444/190/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/R/2013
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R.-I. B., judecător
JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei privind recursul civil declarat de pârâta S. A. împotriva sentinței civile nr ._/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 15.10.2012 în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La solicitarea reprezentantului pârâtei-recurente s-a amânat pronunțarea deciziei la data de 27.02.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 15 octombrie 2012 în dosarul nr._ /2012 s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții S. I. D., prin curator S. Lucreția și L. E. în contradictoriu cu pârâta S. A. și, pe cale de consecință s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul apartament, situat în Bistrița, ., ., înscris în CF_ Bistrița, nr. top. 8016/c/32, în valoare de 73.707 lei, în sensul atribuirii lui în întregime reclamantului și obligarea acestuia la plata unei sulte compensatorii în cuantum de 36.853,5 lei, aferente cotei de 1/2 părți, în favoarea pârâtei S. A..
Au fost compensate integral și reciproc cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că imobilul în litigiu, respectiv apartamentul situat în Bistrița, ., ., județul Bistrița-Năsăud, compus din 2 camere, bucătărie, debara, baie, 2 holuri, cămară, este înscris în CF_ Bistrița, nr. top. 8016/c/32 B și are ca și coproprietari tabulari pe reclamantul S. I. D., în cotă de 1/2 părți, și pe pârâta S. A., în cotă de 1/2 părți, drepturile reale fiind dobândite cu titlu de cumpărare, respectiv cu titlu de moștenire.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate în raport de obiectul acțiunii introductive, expertiză la care părțile nu au formulat obiecțiuni, așa cum reiese din susținerile reprezentanților lor din ședința publică din 01.10.2012.
Raportat la solicitarea reclamantului de a-i fi atribuit în deplină proprietate apartamentul în litigiu, conform variantei II din raportul de expertiză, și la dezacordul pârâtei cu privire la aceasta, susținut de solicitarea de a-i fi atribuit acesteia în natură imobilul, conform variantei I din raportul de expertiză, văzând și concluziile expertului în sensul că imobilul nu este comod partajabil în natură, instanța a procedat la analizarea situației particulare a părților litigante.
Reclamantul S. I. D., născut la data de 26.01.1999, este asistat de curator S. Lucreția, întrucât acesta este minor și orfan, așa cum rezultă din dispoziția nr. 63/09.03.2011 a Primarului comunei L. Ilvei. În urma dezbaterii succesiunii după defunctul U. I., minorul a dobândit în proprietate cota de ½ părți din imobilul apartament situat în Bistrița, ., ., județul Bistrița-Năsăud, în scopul satisfacerii nevoilor acestuia de creștere și educare.
Având în vedere art. 5 și 44 din Legea nr. 272/2004 care stipulează dreptul copilului la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor sale, în condițiile prezentei legi, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării sale revenind în primul rând părinților, iar în subsidiar, colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa - autoritățile administrației publice locale având obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului – precum și faptul că minorul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, părinților sau, după caz, altor reprezentanți legali, revenindu-le în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor - părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională -, instanța consideră că nevoile reclamantului primează în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât pârâta mai deține în proprietate și alte imobile, respectiv imobilul apartament, situat în Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, în cotă de ½ părți.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 și 44 din Legea nr. 272/2004, art. 728 C.civ., art. 44 – 46 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul atribuirii către pârâtă a imobilului apartament situat în Bistrița, ., scara C, apartament 32, județul Bistrița-Năsăud, înscris în topograficul 8016/C/32, cu plata unei sulte de 36.853,50 lei către reclamant, cu plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat atribuirea apartamentului către pârâtă, împrejurare care a făcut să nu se administreze vreo probă privitoare la criteriile de atribuire, cererea echivalând cu o mărturisire, asupra căreia reclamantul nu mai poate reveni.
Inițial apartamentul a constituit proprietatea exclusivă a pârâtei, aceasta donând defunctului cota de ½ părți.
Reclamantul nu este orfan, are părinți, în prezent divorțați, locuiește în L. Ilvei împreună cu mama sa, unde urmează cursurile școlare.
Conform art. 6739 C.proc.civ., la atribuirea loturilor se are în vedere acordul părților, care a avut loc atunci când pârâta a fost de acord prin întâmpinare cu acțiunea reclamantului.
Reclamantul nu știe unde este acest apartament, în care locuiește pârâta, în care deține bunuri. Reclamantul nu a adus nicio îmbunătățire imobilului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312, 304 pct. 9 C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 4, 5).
Intimatul, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 22) s-a opus admiterii recursului, solicitând obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, cu motivarea că reclamantul și-a precizat oral acțiunea în sensul că a solicitat atribuirea în natură a bunului, precizarea fiind acceptată de partea adversă.
Imobilul nu este folosit de recurentă, este închiriat de aceasta altor persoane începând din 23.08.2010. Impozitul s-a achitat de reclamant.
Reclamantul a formulat o ofertă reală de plată, punând la dispoziția recurentei sulta stabilită de instanță.
Recurenta nu a prezentat niciun act doveditor al îmbunătățirilor aduse apartamentului, nu locuiește în imobil și nu își are acolo domiciliul.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică, ajutând la dezvoltarea armonioasă și educarea într-un mediu adecvat a minorului, lipsit de afectivitatea părinților.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115, 274 C.proc.civ.
Intimata L. E., legal citată, s-a prezentat în instanță și a arătat că hotărârea este legală și temeinică, fără a depune apărări scrise la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul reține că recursul declarat în cauză este fondat.
În prealabil se impune a se sublinia că prezentul cadrul procesual este stabilit între reclamantul intimat S. I. D. și pârâta recurentă, pretențiile reclamantei L. E. împotriva pârâtei recurente fiind disjunse la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2011, astfel încât acțiunea trebuie soluționată în cadrul procesual stabilit, soluția admiterii acțiunii reclamantei L. E. neavând nicio justificare legală.
Obiectul partajului îl constituie, fără îndoială, imobilul situat în Bistrița, ., scara C, apartament 32, județul Bistrița-Năsăud, înscris în cf_ Bistrița topografic 8016/C/32.
Faptul că în cuprinsul hotărârii instanța de fond a dispus partajarea imobilului din Bistrița, . că s-a pronunțat asupra unui alt bun decât cel care a constituit obiectul acțiunii introductive, ci reprezintă o eroare materială generată chiar de reclamantul intimat prin acțiunea introductivă și neremediată pe parcursul judecății.
Este de observat în acest sens că reclamantul a solicitat partajarea unui imobil apartament indicând cartea funciară și topograficul în care se localizează, numărul apartamentului și scara unde se află.
Or, din simpla lectură a extrasului de carte funciară indicat de reclamant (f. 6 dosar fond) se poate constata că imobilul este situat pe . . class="NoSpacing"> În ceea ce privește modalitatea de partaj trebuie avute în vedere următoarele aspecte: atât reclamantul, cât și pârâta dețin cota de ½ părți din apartament; reclamantul locuiește în L. Ilvei, fiind elev, iar pârâta locuiește în Bistrița, pe . din cartea de identitate; ambele părți au altă locuință (minorul locuiește la bunica maternă, conform curatorului desemnat), iar pârâta în Bistrița, pe . dispus de imobil în sensul închirierii acestuia; ambele părți au pus la dispoziție sulta compensatoare de 36.853,50 lei, reprezentând ½ părți din valoarea necontestată a imobilului în litigiu.
Situația celor două părți este aproximativ egală, în sensul că au aceeași cotă de proprietate asupra bunului, au o altă locuință și fiecare este în măsură să achite sulta compensatoare.
Raportat la prevederile art. 6739 C.proc.civ., care enumeră în cadrul criteriilor de atribuire a bunului și domiciliul părților, tribunalul constată că pârâta, care are domiciliul în localitatea unde se află imobilul, este mai îndreptățită la atribuirea în natură a bunului.
Contrar opiniei instanței de fond, tribunalul reține că minorul reclamant nu are nevoie stringentă de bun în vederea satisfacerii nevoilor de creștere și educare, atât timp cât inițial a solicitat instanței partajarea bunului prin atribuirea apartamentului în favoarea pârâtei, urmărind doar obținerea sultei corespunzătoare cotei sale de proprietate.
La data de 25 august 2011, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 17 dosar fond) pârâta a fost de acord cu modalitatea de partajare, astfel că la acest moment s-a realizat acordul de voință al părților.
Același acord al părților este exprimat verbal și prin reprezentanții aleși, la termenul de judecată din 18 noiembrie 2011, când s-a solicitat doar evaluarea imobilului în vederea calculului sultei (f. 38 dosar fond).
Acest acord al părților se menține pe tot parcursul judecății până la data de 1 octombrie 2012, când reprezentantul ales al reclamantului formulează oral o cerere de atribuire a bunului în favoarea reclamantului.
Practic, la acest moment reclamantul și-a modificat acțiunea inițială, schimbând cauza în sensul că nu a mai urmărit obținerea sumei de bani, ci bunul în natură.
Fiind vorba de o modificare de acțiune aceasta trebuie realizată în condițiile art. 132 C.proc.civ., adică la prima zi de înfățișare. Desigur, termenul nu este imperativ, însă modificarea peste acest termen poate fi primită numai în cazul lipsei de opoziție (expresă sau tacită) a pârâtului.
Or, în cauză la termenul de judecată din data de 1 octombrie 2012, la care a avut loc modificarea, pârâta recurentă s-a opus modificării, situație în care instanța de fond constatând că modificarea de acțiune a operat peste termenul prevăzut de art. 132 C.proc.civ. avea obligația de a nu lua în considerare noua cerere și de a judeca litigiu în limitele inițiale, ceea ce impune a acorda eficiență nu numai criteriului domiciliului părților, ci mai ales acordului de voință realizat între părți.
Trimiterile la dispozițiile Legii nr. 272/2004 ce instituie anumite obligații în sarcina părinților, a colectivității locale în care trăiește minorul (adică cea din L. Ilvei) nu au legătură cu obiectul cauzei.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul atribuirii în întregime pârâtei a imobilului obiect al litigiului, situat în Bistrița, ., scara C, apartament 32, județul Bistrița-Năsăud, înscris în cf_ Bistrița topografic 8016/C/32 cu obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantului a sumei de 36.853,5 lei cu titlu de sultă compensatoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii, necriticate în recurs.
În baza art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatului S. I. D., tribunalul îl va obliga să plătească recurentei suma de 409,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru de 9,5 lei, timbru judiciar legal datorat de 0,15 lei și onorariu de avocat de 400 lei, dovedite cu actele justificative depuse la dosar (f. 4, 5, 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S. A., domiciliată în Bistrița, ., scara A, apartament 46, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 15 octombrie 2012 în dosarul nr._ /2012, modifică în parte hotărârea atacată în sensul atribuirii în întregime pârâtei a imobilului obiect al litigiului, situat în Bistrița, ., scara C, apartament 32, județul Bistrița-Năsăud, înscris în cf_ Bistrița topografic 8016/C/32 cu obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantului a sumei de 36.853,5 lei cu titlu de sultă compensatoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Obligă intimatul S. I. D., domiciliat în Ilva M. nr. 460, județul Bistrița-Năsăud, reprezentat prin curator S. Lucreția, să plătească recurentei S. A. suma de 409,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
R.-I. B. M. L. B. G. C. F. N. G.
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare
5.03.2013
judec. fond V. V.
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul BISTRIŢA... | Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 490/2013. Tribunalul... → |
|---|
