Obligaţie de a face. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 1150/186/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/R/2013
Ședința publică din: 4 aprilie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I.,judecător
JUDECĂTOR: N. C.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul M. E. împotriva sentinței civile nr. 140 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosar civil nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Judecarea recursului s-a făcut la data de 28 martie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în scris în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi 4 aprilie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 140 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosar civil nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. V. împotriva pârâtului M. E.:
A fost obligat pârâtul să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la suprafața de teren de 74 mp, compusă din perimetrele A-B-C-D de 48 mp, D-C-I-J de 9 mp și E-F-G-H de 17 mp, așa cum apar acestea în planul de amplasament de la fila 54 a dosarului, teren care face parte din suprafața totală de 975 mp înscrisă în CF_ Beclean, numărul cadastral 353, să predea reclamantului posesia cu privire la această suprafață de 74 mp și să se abțină pe viitor de orice act de tulburare cu privire la posesia aceleiași suprafețe;
A fost obligat pârâtul să desființeze gardul din plasă de sârmă realizat de el pe aliniamentul B-C-I, precum și cel din sârmă pe stâlpi de lemn realizat pe amplasamentul E-H, așa cum apar aceste aliniamente în planul de amplasament de la fila 54 a dosarului;
În cazul în care pârâtul refuză să se conformeze dispoziției de la punctul 2 al dispozitivului, reclamantul a fost autorizat să îndeplinească el însuși această operațiune, pe cheltuiala pârâtului.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.231,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul are înscris în CF_ Beclean, nr. cadastral 353, dreptul de proprietate cu privire la imobilele grajd și teren aferent în suprafață de 975 mp (f. 4), iar pârâtul are înscris în CF_ Beclean, nr. cadastral 319, dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1.077 mp și în CF_ Beclean, nr. cadastral 318, dreptul de proprietate privire la terenul în suprafață de 960 mp (f. 31-32).
În cauză a fost efectuată de către P. I. o expertiză tehnică judiciară (f. 52-54 și 68-69) prin care s-a reținut de către expert că părțile și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate cu privire la imobilele menționate la paragraful anterior. S-a reținut că imobilele pârâtului sunt despărțite de cele ale reclamantului, că pârâtul s-a întabulat ulterior reclamantului și, din studierea dosarelor de intabulare existente la arhiva BCPI Beclean, s-a constatat că niciun teren nu are schiță de punere în posesie emisă conform dispozițiilor cuprinse în legile fondului funciar.
S-a reținut de către expert, în urma măsurătorilor efectuate în teren, pe limitele indicate care sunt certe și materializate prin garduri, a prelucrării datelor obținute și redactării planului de situație, că imobilele pârâtului M. E. se suprapun peste cel al reclamantului S. V., astfel: imobilul cu nr. cadastral 318, pe o suprafață de 48 mp, între punctele A-B-C-D și imobilul cu nr. cadastral 319, pe o suprafață de 17 mp, între punctele E-F-G-H.
S-a mai reținut prin aceeași expertiză că, în afară de terenurile cu care pârâtul este înscris în CF_ Beclean, nr. cadastral 319, în suprafață de 1.077 mp, și în CF_ Beclean, nr. cadastral 318, în suprafață de 960 mp, acesta mai folosește o suprafață de teren, alăturată numărului cadastral 318, care de asemenea se suprapune peste terenul reclamantului între punctele D-C-I-J, pe o suprafață de 9 mp.
S-a mai reținut de către expert că pe aliniamentul B-C-I se află un gard de plasă de sârmă edificat de pârât, iar pe aliniamentul F-G este un gard de sârmă pe stâlpi de lemn, ambele edificate pe terenul reclamantului.
Concluzia expertului este că suprafața aflată în folosința actuală a reclamantului măsoară 893 mp, diferența până la cea de 975 mp înscrisă în cartea funciară fiind ocupată de pârât, 74 mp (deși la marcatorul 2 al punctului 4 din concluziile raportului de expertiză se arată că pârâtul M. E. ocupă din terenul reclamantului suprafața de 57 mp, formată din perimetrele A-B-C-D de 48 mp și D-C-I-J de 9 mp, trebuie reținut că acest calcul al expertului este greșit în condițiile în care în planul de situație s-a reținut și un al 3-lea perimetru ocupat de pârât, E-F-G-H, în suprafață de 17 mp), precum și de o persoană pe nume D. P. care nu este parte în proces.
Cu privire la împrejmuirea terenului reclamantului, s-a reținut de către expert că pârâtul a edificat pe aliniamentul B-C-I un gard din plasă de sârmă, la 5,45 m, respectiv 6,18 m de zidul grajdului aparținând reclamantului (a se vedea planul de amplasament), pe terenul reclamantului, iar, pe aliniamentul E-H (mențiunea de la marcatorul 1 al punctului 4 din concluziile raportului de expertiză în sensul că acest gard este amplasat de aliniamentul F-G este, de asemenea, greșită în condițiile în care s-a reținut că gardul a fost edificat pe terenul reclamantului, însă aliniamentul F-G nu se află pe terenul reclamantului, ci pe limita dintre proprietățile în litigiu), un gard de sârmă pe stâlpi de lemn, amplasat, de asemenea, pe terenul reclamantului.
Se arată în final, deși reclamantul nu a formulat un capăt de cerere în acest sens, că hotarul dintre terenul acestuia și terenul pârâtului este, în partea de Vest, cea care unește punctele A, la 10,34 m de zidul grajdului aparținând reclamantului, D, la 10,71 m de zidul grajdului aparținând reclamantului, și J, la 11 m de colțul aceluiași grajd, iar în partea de Est, cea care unește punctele F și G (mențiunea de la punctul 5 din concluziile raportului de expertiză conform căreia linia de hotar se află pe aliniamentul E-H este, de asemenea, greșită în condițiile în care se arată că ea este situată la distanța de 4,34 m de zidul grajdului, însă, așa cum rezultă din schiță, nu aliniamentul E-H se află la această distanță, ci aliniamentul F-G), la 4,34 m de zidul grajdului aparținând reclamantului.
Acțiunea în revendicare nu avea o reglementare proprie în vechiul Cod civil, sub imperiul căruia s-a produs în speță deposedarea pârâtului, condiții în care doctrina a definit-o ca fiind acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat, și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului, iar, pe cale jurisprudențială, s-a decis că ea reprezintă acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. În condițiile în care probatoriul administrat în cauză a confirmat ocuparea de către pârât a unei suprafețe de 74 mp din terenul aflat în proprietatea reclamantului, cu detalierea prezentată mai sus, precum și faptul că pârâtul a edificat împrejmuiri pe același teren instanța a admis acțiunea și a dispus predarea de către pârât a posesiei cu privire la terenul ocupat fără drept și desființarea împrejmuirilor sau, în caz de neconformare, autorizarea reclamantului de a îndeplini această operațiune pe cheltuiala pârâtului.
Instanța de fond a constata că reclamantul a efectuat în cauză cheltuieli de judecată în sumă de 2.231,30 lei reprezentând 218 lei taxă judiciară de timbru (f. 12, 34 și 35), 3,30 lei timbru judiciar (f. 2 și 34), 1.000 lei onorariu avocat (f. 12 și 21) și 1.010 lei onorariu expert (f. 41, 57 și 60), pe care pârâtul, parte căzută în pretenții, a fost obligat să le suporte.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâtul M. E., solicitând admiterea recursului, în principal modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar casarea sentinței în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru completarea probatoriului testimonial.
În motivarea recursului s-a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se în esență următoarele:
Deși instanța a fost investită cu o acțiune în revendicare, fundamentată pe dispozițiile art. 480 din Codul civil, ea nu a înțeles să compare cele două modalități de dobândire ale imobilelor învecinate.
Din probatoriul insuficient administrat în cauză, reiese că recurentul a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare și hotărâre judecătorească folosind terenul în mod pașnic și netulburat.
Titlul de proprietate al reclamantului a fost eliberat în anul 1995, și este curios modul în care acesta a acceptat punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate din moment ce terenul era ocupat. Totodată acesta nu a solicitat anularea titlului de proprietate și nici anularea hotărârii comisiei județene, ceea ce face imposibilă revendicarea în aceste condiții.
Recurentul a susținut că el a dobândit bunul în mod licit, fiind dobânditor de bună credință. Buna credință, în materia vânzării-cumpărării unui imobil, coroborată cu înscrierea dreptului în cartea funciară, face inadmisibilă acțiunea terțului care emite pretenții de orice natură cu privire la acest bun.
Hotărârea judecătorească prin care pârâtul recurent a dobândit dreptul de proprietate constituie titlu valabil, astfel că îi conferă acestui atributele prevăzute de art. 480 din Codul civil.
De altfel, arată recurentul, instanța de fond nu a analizat îndeaproape starea de fapt creată și astfel se impunea a se completa probatoriul. Neabordând pricina în acest fel, după cum prevedea textul din Codul de procedură civilă, obiectiv ce trebuie respectat pentru a se putea exercita controlul judiciar, sentința pronunțată în cauză nu se poate bucura de atributul legalității și temeiniciei, dovedindu-se a fi superficial motivată, echivalând practic la o necercetare a cauzei.
În drept s-au invocat prevederile art. 282, art. 304 pct.7,8,9 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare (f.10-12), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare, intimatul a susținut că este proprietar al terenului revendicat și că acesta nu se suprapune peste cel deținut de către pârât, de vreme ce acesta din urmă a fost informat de către vânzător, în prezența reclamantului, cu privire la întinderea terenurilor, și în mod expres s-a arătat care este mejda dintre cele două terenuri. Această delimitare este în concordanță cu cea stabilită de către expert prin lucrarea efectuată în cauză.
Intimatul a subliniat că în cauză nu se pune problema suprapunerii intabulărilor ci cea a modalității de folosință a celor două imobile. Așa cum a reținut expertul pârâtul ocupă o suprafață de 75 mp din terenul reclamantului, și a edificat pe terenul celui din urmă două garduri fără acordul proprietarului și fără a deține autorizație în acest sens.
În ceea ce privește critica referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, s-a arătat că ea nu are nici o legătură cu prezenta cauză, care are ca obiect revendicare.
Recursul este fondat.
Petitul principal al cererii supusă judecății este revendicarea de către reclamant a unei poțiuni din terenul proprietatea sa, înscris în cf nr._ Beclean, nr. cadastral 353, despre care susține că ar fi ocupată de către pârâtul M. E..
Dreptul de care se prevalează reclamantul a fost dobândit în baza Titlului de proprietate nr. 769/1995, eliberat în temeiul Legii 18/1991 prin reconstituire (f.74),terenul fiind identificat în tarlaua 92, ., iar înscrierea în cartea funciară s-a efectuat în baza unei documentații tehnice extrajudiciare, neîntocmită în condiții de contradictorialitate cu pârâtul.
În apărare, pârâtul a invocat la rândul său un drept de proprietate, dobândit printr-un contract de schimb încheiat cu numita M. F., validat prin sentința civilă nr. 204/2005 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr. 1502/2004, atașat. Obiectul schimbului este terenul reconstituit prin Titlul de proprietate nr.197/1993, identificat în tarlaua 92, . (f.4 dosar atașat) în favoarea pârâtului M. E. și a numitei M. F., partajat între aceștia.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 284/2006 pronunțată în dosarul nr. 382/2006 al Judecătoriei Beclean, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului M. E., dobândit cu titlu de schimb, conform expertizei efectuate în cauză de expertul C. C..
Ambele cauze au fost soluționate fără chemarea în judecată a reclamantului S. V., astfel că actele întocmite, inclusiv expertizele efectuate nu îi sunt opozabile acestuia.
Pornind de la schițele care au stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului și al pârâtului, expertul P. I. a concluzionat că există suprapunere între cele două proprietăți pe o porțiune de 74 mp (f.52-54), situație în care este evident că se impune compararea lor, pentru a se stabili care este mai caracterizat, criteriul priorității înscrierii în cartea funciară fiind aplicabil doar în cazul în care cei doi litiganți au dobândit proprietatea de la același autor, ceea ce nu este cazul.
Având în vedere faptul că nici una din documentațiile înscrise în cartea funciară nu îi este opozabilă celeilalte părți, instanța de fond era datoare să stabilească care sunt limitele de proprietate ale fiecărei parcele, raportat la actele de reconstituire.
Expertul a afirmat că nu au fost întocmite schițe de punere în posesie, ceea ce a condus la apariția litigiului, însă instanța de fond a omis să efectueze verificări în acest sens.
Prin hotărârea pronunțată, prima instanță s-a rezumat la a prelua în întregime constatările expertului, fără a efectua o cercetare a fondului pretenției deduse judecății, ceea ce în speță se traduce prin determinarea limitelor celor două proprietăți, așa cum ele au fost reconstituite părților sau autorilor acestora după caz, și
în cazul existenței unor suprapuneri, compararea celor două titluri de proprietate.
Contrar susținerilor reclamantului intimat, legalitatea titlurilor de care se prevalează părțile poate și chiar trebuie verificată în cadrul acțiunii în revendicare, instanța urmând a da eficiență doar celui care este mai caracterizat, respectiv provine de la adevăratul proprietar deposedat și îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în cazul de față.
Având în vedere lipsa determinării unor elemente de fapt esențiale în soluționarea cauzei, necesitatea administrării unor probe noi, cererea expresă a recurentului de casare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleași instanțe de fond, și pentru a nu priva părțile de beneficiul dublului grad de jurisdicție, tribunalul urmează ca în baza prevederilor art. 312 alin.3 și 5 din Codul de procedură civilă, să admită recursul, să caseze în tot hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
În rejudecare, se vor solicita de la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Beclean schițele de punere în posesie pentru terenurile în litigiu, precum și actele care au stat la baza eliberării Titlurilor de proprietate nr. 769/1995, respectiv 197/1993.
Raportat la aceste schițe, se va dispune completarea raportului de expertiză pentru a se suprapune schițele de întabulare pe cele de reconstituire și pe cele întocmite ca urmare a folosinței existente în prezent.
În cazul constării unor suprapuneri, se va proceda la verificarea îndreptățirilor la reconstituire pe baza actelor care au stat la baza emiterii titlurilor evocate, pentru a se stabili care dintre acestea este mai caracterizat, urmând a fi valorificat ca atare în soluționarea petitului de revendicare, și mai apoi a celor accesorii acestuia. În acest sens, se vor administra orice alte probe necesare și utile stabilirii stării de fapt și de drept.
În situația în care comisia locală va confirma teza inexistenței unor schițe de punere în posesie, având în vedere că din schițele de întabulare rezultă că terenurile părților se suprapun pe o porțiune de 74 mp, se va proceda la compararea titlurilor, ținând cont de actele care au justificat emiterea lor, și de dezlegările de fapt și de drept cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M. E. împotriva sentinței civile nr. nr.1040 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean, casează în tot sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
S. I. N. C. I. C. H. V.
Red./Tehnored. S.I. 2 ex
11.05.2013
Jud. fond: Z. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1447/2013.... → |
|---|
