Conflict de competenţă. Sentința nr. 116/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 116/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.116/CC/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 8 aprilie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R.-I. B., judecător
GREFIER: A. Ș.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Bistrița și Judecătoria Năsăud privind acțiunea civilă formulată de reclamanta Societatea „S. Import Export” SRL, împotriva pârâtei M. G. C., având ca obiect radierea autoturism.
Cauza se soluționează în camera de consiliu fără citarea părților, potrivit art. 135 alin.4 Cod procedură civilă.
Tribunalul constată că este competent să soluțiomneze prezentului conflict de competență, având în vedere dispozițiile art.135 alin.1 Cod procedură civilă.
Având în vedere actele dosarului, considerând lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul reține cauza în pronunțare
TRIBUNALUL
deliberând, constată:
prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Năsăud sub nr. 332/265/19.02.2014, reclamanta .” SRL a solicitat instanței obligarea pârâtei M. G. C. să efectueze toate formalitățile necesare în vederea radierii autoturismului marca F. Ducato, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare ZFA_23, de pe numele reclamantei, iar în caz de refuz să se pronunțe o sentință care să țină loc de act necesar în vederea efectuării radierii autoturismului. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în caz de refuz.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul firmei .” SRL, în momentul încheierii contractului pârâta asumându-și obligația de a face toate demersurile în vederea radierii autoutilitarei de pe numele reclamantei până la data de 15.03.2013, însă aceasta nu s-a conformat până la data prezentei acțiuni.
În drept, cererea nu a fost motivată, însă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare, cartea de identitate a autoutilitarei, carte tehnică, certificat de înmatriculare firmă.
Prin sentința civilă nr.1873/12.09.2014, pronunțată de Judecătoria Năsăud, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Năsăud și, în consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta .” SRL, în contradictoriu cu pârâta M. G. C., în favoarea Judecătoriei Bistrița.
S-a reținut căpotrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă – „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe, sau după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Potrivit art. 107 alin. (1) C.p.c., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. În prezenta cauză, domiciliul pârâtei este în municipiul Bistrița.
Din punct de vedere al competenței teritoriale, în lipsa unor prevederi legale care să instituie competența teritorială și față de Judecătoria Năsăud (ex. competență teritorială alternativă), art. 107 alin. (1) reglementează o competență teritorială exclusivă în cazul cererilor având ca obiect „obligația de a face”, iar potrivit art. 129 pct. 3 Cod procedură civilă, necompetența teritorială este de ordine publică, întrucât nu există posibilitatea pentru părți de a conveni ca litigiul să fie soluționat de o altă instanță, în temeiul art. 132 alin. 3 C.p.c., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Năsăud și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Bistrița.
După declinare, acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Bistrița, sub același număr și, prin sentința civilă nr. _/17.12.2014, această instanță a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Totodată s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Bistrița-Năsăud în vederea soluționării conflictului.
În motivarea sentinței s-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, înregistrată la Judecătoria Năsăud, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei M. G. C. la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ . Domiciliul pârâtei se află în Bistrița, .. 12, ..
Potrivit disp. art. 107 alin. 1 din codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, însă pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Năsăud.
Potrivit disp. art. 129 din Codul de procedură civilă necompetența teritorială este de ordine publică doar în situația încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența altei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri necompetența fiind de ordin privat. Potrivit disp. art. 130 alin. 3 din Codul de procedură civilă necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Raportat la aceste dispoziții legale instanța a apreciat că neinvocarea de către pârât prin întâmpinare a necompetenței teritoriale de ordin privat are drept efect acoperirea neregularității procedurale constând în introducerea cererii de chemare în judecată la o instanță necompetentă, instanța sesizată de reclamant devenind competentă a judeca pricina ca urmare a neinvocării de către pârât a excepției necompetenței. Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor în vederea radierii autoturismului_ este o cerere privitoare la un bun – autoturismul_, și privește un drept de care părțile pot dispune, motiv pentru care părțile aveau posibilitatea legală de a înlătura competența teritorială a Judecătoriei Bistrița, în temeiul disp. art. 126 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze este de ordin privat, fiind incidente dispozițiile art. 130 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Întrucât pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Năsăud, instanța a apreciat că Judecătoria Năsăud a devenit competentă a soluționa această cauză în momentul expirării termenului prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării de către pârâtă.
Asupra conflictului de competență ivit tribunalul constată următoarele:
Încă din perioada de aplicare a Codului de Procedură Civilă de la 1865, prin modificările aduse acestuia prin legea micii reforme, Legea nr. 202/2010, legiuitorul a scos anumite dispoziții legale privitoare la competență din sfera normelor imperative și le-a așezat în cea a normelor dispozitive, așa cum a fost prevăzut în cuprinsul art. 159, statuând totodată, în cuprinsul art. 159 ind. 1, că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare.
Sensul dispozițiilor s-a păstrat și în actualul(noul) Cod de procedură civilă, co în care în cuprinsul art. 129, se face distincția între necompetența de ordine publică și cea de ordine privată, fiind clar stabilit că necompetența este de ordine publică doar în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, al încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau al încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
Art. 130 arată cu precizie cine poate să invoce excepția de necompetență, respectiv: necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii; cea materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe iar cea de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Față de aceste limite clar stabilite de către legiuitor în ce privește invocarea necompetenței, tribunalul constată că, în cauză, instanța inițial sesizată nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței, întrucât nu este vorba despre o necompetență teritorială exclusivă, în înțelesul dat de art. 129 alin.2 pct.3 din Codul de procedură civilă,ci este vorba de o necompetență teritorială de ordine privată.
Fiind o necompetență de ordine privată, ea putea fi invocată doar de către pârât în condițiile prevăzute de art. 130 din(noul) Codul de procedură civilă, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Așa fiind, constatând că invocarea din oficiu a necompetenței de ordine privată nu se putea face de către instanță, tribunalul constată că primei instanțe investite cu soluționarea cauzei îi revine competența de soluționare a acesteia.
Faptul că la art. 131 Codul de procedură civilă se reglementează obligativitatea ca instanța să procedeze la verificarea competenței trebuie coroborat cu textele de lege deja analizate. Astfel, prin statuarea că „la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate”, trebuie să se înțeleagă că verificarea făcută din oficiu va viza doar acele necompetențe pe care instanța le poate invoca din oficiu, art. 131 din Codul de procedură civilă nicidecum neputând fi interpretat ca anulând limitele stabilite, prin textele de lege ce îl preced, pentru invocarea excepției necompetenței.
Față de aceste considerente, constatând că excepția necompentenței nu putea fi invocată în cauză din oficiu, nefiind invocat un caz de necompetență de ordine publică, tribunalul va stabili competența de soluționare a cauzei în favoare a Judecătoriei Năsăud, fiind instanța inițial sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta Societatea „S. Import Export” SRL, cu sediul în orașul Sîngeorz Băi, ., bloc6 scara D, .-Năsăud, împotriva pârâtei M. G. C., domiciliată în municipiul Bistrița, ..12, ., județul Bistrița-Năsăud, în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-I. B. A. Ș.
Redactat RIB /tehnoredactat RIB/21.04.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 111/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
