Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 95/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3330/112/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 95/F/2015
Ședința publică din data de 25 martie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
GREFIER: M. - M. E.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea civilă formulată de reclamanta M. P.-S. împotriva pârâtului M. I. T., având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine).
Dezbaterea fondului procesului a avut loc la data de 11 martie 2015, în prezența reprezentantului reclamantei, avocat Cheinic A., în substituirea avocatului C. C. C., concluziile acestuia fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 25 martie 2015, ora 12,00.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta M. P.-S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. I.-T. recunoașterea sentinței din 30 septembrie 2013 a Curții de Primă Instanță Hässleholm pronunțată în dosarul nr. T 935-13.
În motivare s-a arătat că prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită s-a stabilit în favoarea reclamantei custodia unică asupra minorilor M. M. și M. T.. Hotărârea a rămas definitivă la data de 28 octombrie 2014 conform mențiunii exprese făcute în conținutul acesteia.
Pârâtul a fost de acord cu solicitarea, fiind întrunite și condițiile art. 1095 C.proc.civ.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1094 și următoarele, art. 194 și următoarele C.proc.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru anulată la dosar (f. 5).
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nici alte apărări scrise.
Analizând actele și lucrările dosaruluitribunalul reține faptul că prin sentința civilă din 30 septembrie 2013 a Curții de Primă Instanță Hässleholm (Suedia) pronunțată în dosarul nr. T 935-13, definitivă la data de 28 octombrie 2014, conform mențiunii din cuprinsul hotărârii depusă la dosar în traducere legalizată (f. 7), s-a stabilit custodia unică a reclamantei asupra copiilor M. M. și M. T..
Potrivit hotărârii străine, tradusă în limba română (f. 7), la judecarea cauzei au fost prezente ambele părți, pârâtul fiind de acord cu admiterea acțiunii.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Conform art. 21 alin. 1 al regulamentului, o hotărâre pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nicio procedură specială.
Potrivit art. 21 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din capitolul III al regulamentului, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Competența teritorială a instanței judecătorești indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere.
Prin art. 1 din art. I3 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2006, aprobată prin Legea nr. 191/2007 s-a prevăzut că cererile pentru recunoașterea, pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 2.201/2003, sunt de competența tribunalului, devenind astfel incidente prevederile art. 95 pct. 4 C.proc.civ.
Recunoașterea este condiționată de depunerea unei cereri în acest sens de partea interesată, însoțită de o copie a hotărârii străine, care să îndeplinească cerințele necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia (art. 37 alin. 1 al Regulamentului).
Regulamentul lasă la latitudinea instanței aprecierea necesității depunerii certificatului completat de instanța sau autoritatea emitentă a hotărârii a cărei recunoaștere se solicită, respectiv a depunerii de traduceri legalizate ale hotărârii a cărei recunoaștere se solicită (art. 38 al Regulamentului).
Totodată, art. 23 al Regulamentului enumeră expres și limitativ situațiile în care în materia răspunderii părintești o hotărâre nu poate fi recunoscută și anume:
(a) în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicită recunoașterea, luând în considerare interesul superior al copilului;
(b) în cazul în care, cu excepția procedurilor urgente, aceasta a fost pronunțată fără a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încălcându-se astfel normele fundamentale de procedură din statul membru în care se solicită aceasta;
(c) în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
(d) la solicitarea oricărei persoane care susține că hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părintești, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată;
(e) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești în statul membru în care se solicită recunoașterea;
(f) în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești într-un alt stat membru sau în statul terț în care copilul își are reședința obișnuită, din moment ce hotărârea ulterioară îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru solicitat;
(g) în cazul în care nu a fost respectată procedura prevăzută la articolul 56.
În temeiul principiului priorității dreptului comunitar, cu caracter absolut, prevăzut de art. 4 C.proc.civ. și art. 148 alin. 2 din Constituție, consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea pronunțată în cauza 6/64 C./ENEL din 15 iulie 1964, unde s-a decis că supremația dreptului european se aplică tuturor actelor naționale, indiferent dacă acestea au fost adoptate anterior sau ulterior actului european în cauză, precum și independent de forța lor juridică sau de instituția emitentă a actului, în materia recunoașterii sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 și nu dispozițiile art. 1094 și urm. C.proc.civ.
La dosarul cauzei reclamanta a depus hotărârea străină, traducerea legalizată și certificată de o persoană autorizată, din care rezultă prezența la judecată a ambelor părți, hotărârea însăși prin faptul neatacării sale atestând că pârâtul a acceptat-o în mod neechivoc.
Acest document a fost apreciat de instanță ca furnizând suficiente informații, astfel încât solicitarea certificatului prevăzut la art. 39 nu a fost considerată ca necesară.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 37 alin. 1 și 2 din Regulament, că nu există niciuna din situațiile care nu permit recunoașterea, tribunalul, în temeiul textelor legale amintite și a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din art. I3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, aprobată prin Legea nr. 191/2007, va admite acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtului și în consecință va recunoaște sentința din 30 septembrie 2013 a Curții de Primă Instanță Hässleholm pronunțată în dosarul nr. T 935-13 definitivă la data de 28 octombrie 2014.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta M. P.-S., CNP_, domiciliată în Beclean, Aleea Ghiocelului ., apartament 2, județul Bistrița-Năsăud, cu domiciliul procesual ales la cabinetul avocatului C. C. C., în Bistrița, .. 4, județul Bistrița-Năsăud împotriva pârâtului M. I.-T., domiciliat în Beclean, Aleea Ghiocelului ., apartament 2, județul Bistrița-Năsăud și în consecință:
- recunoaște sentința din 30 septembrie 2013 a Curții de Primă Instanță Hässleholm pronunțată în dosarul nr. T 935-13, definitivă din data de 28 octombrie 2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. M.-M. E.
red. F.G.C./dact. F.G.C./4 exemplare
31.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 48/2015.... → |
|---|
