Obligaţie de a face. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3471/265/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/A/2015
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind apelul civil declarat de reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA București – Sucursala CREIR CF Cluj (denumită în cererea de apel Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj) împotriva sentinței civile nr. 1460/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face - pretenții.
Dezbaterea apelului a avut loc la termenul de judecată din data de 24 februarie 2015, în prezența reprezentantului pârâtului intimat, avocat M. N. A. A., concluziile acesteia fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de azi, 3 martie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin sentința civilă nr. 1460/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă excepția lisei calității procesuale pasive a pârâtului M. D., invocată prin întâmpinare și, în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. Națională de Căi Ferate ,,CFR” SA București prin Sucursala ,,C.R.E.I.R CF’’ Cluj, în contradictoriu cu pârâtul M. D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă – „Instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
O condiție importantă pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină parte în procesul civil o constituie calitatea procesuală. Astfel, în orice acțiune în justiție, instanța este obligată să verifice calitatea părților, întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În speță, temeiul juridic principal al acțiunii a fost constituit de Contractul de închiriere nr. 1028/26.11.2008 (f. 24-26 dosar fond) încheiat între C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. - Sucursala Regională C.F.R. Cluj și ., reprezentată la momentul respectiv de numitul M. D., având funcția de administrator al acestei societăți.
Reprezentarea a fost o excepție aparentă de la principiul relativității efectelor actului juridic. Unul dintre principiile care a guvernat efectele actelor juridice civile încheiate sub incidența vechiului cod civil (de la 1864) a fost cel al relativității, principiu consacrat legislativ prin dispozițiile art. 973 Codul civil de la 1864 („Convențiile n-au efect decât între părțile contractante”), și preluat în termeni foarte apropiați în actualul Cod civil.
Situațiile în care efectele actului juridic încheiat se produc asupra altor persoane decât părțile la încheierea actului constituie simple excepții aparente de la principiul relativității, precum situația avânzilor-cauză, promisiunea faptei altuia, reprezentarea, simulația, acțiunile directe, cesiunea de creanță, gestiunea intereselor altei persoane, actele juridice colective etc.
Reprezentarea, ca procedeu tehnico-juridic prin care o persoană (reprezentantul) încheie un act juridic în numele și pe seama altei persoane (reprezentatul), se caracterizează prin aceea că efectele actului juridic (drepturile și obligațiile) încheiat de reprezentant se produc în mod direct și nemijlocit asupra persoanei reprezentatului. Prin urmare, actul juridic astfel încheiat produce efecte întocmai ca în cazul în care ar fi fost încheiat în mod direct de către persoana reprezentată.
Față de reprezentant însă, actul astfel încheiat nu produce efecte, în măsura în care persoana împuternicită a acționat în numele și pe seama celui reprezentat. Reprezentantul rămâne, așadar, străin de efectele actului juridic încheiat, între el și terț nestabilindu-se nicio legătură contractuală.
Elementul caracteristic al reprezentării a fost faptul că această instituție permite transmiterea efectelor decurgând din actul juridic încheiat de reprezentant, în mod direct și imediat, asupra persoanei reprezentate, în timp ce reprezentantul, împuternicit să acționeze în interesul reprezentatului, dispare odată cu îndeplinirea atribuțiilor sale.
Prin prisma acestor considerente, instanța de fond a constatat că în cauză calitatea procesual pasivă a aparținut S.C. Good Forest SRL (care a putut avea sau nu reprezentanți legali sau convenționali în condițiile legii) și nu reprezentantului legal care a semnat contractul de închiriere nu în nume propriu, ci în numele societății pe care a reprezentat-o la acea vreme. Neexistând identitate între intimatul chemat în judecată și subiectul pasiv în raportul dedus judecății, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu consecința respingerii acțiunii formulate.
Conform art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, reclamanta a fost cea care a căzut în pretenții existând și cererea pârâtului de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța de fond a admis cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o la plata sumei de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial (chitanțe f. 64 dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA București – Sucursala CREIR CF Cluj (denumită în cererea de apel Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj), a formulat apel, solicitând în principal, admiterea acestuia, anularea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că sentința a fost criticabilă pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. D. și în consecință a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Calitatea procesuală a constat în identitatea între persoana reclamantului și cel care a fost titular al dreptului, precum și între persoana pârâtului și cel despre care s-a pretins că a fost obligat în raportul juridic supus judecații; prima poartă denumirea de calitate procesuală activă, iar cea de-a doua, calitate procesuală pasivă.
S-a considerat că prin calitate procesuală s-a înțeles interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce a izvorât din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege de conexitate cu acel drept.
Pe plan juridic, interesul de a acționa în justiție a apărut ca fiind determinat de încălcarea, violarea, negarea unui drept sau de starea sa de incertitudine, înfățișându-se ca nevoia de a acționa către atingerea unui scop, ori realizarea unui folos care poate consta în înlăturarea încălcării, obligarea unor persoane la a recunoaște un drept, acoperirea unei pagube etc.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului a fost justificată în cererea de chemare în judecată, unde au fost descrise datele de identificare ale pârâtului precum și împrejurările de fapt și de drept.
S-a solicitat să se constate calitatea procesuală pasivă a numitului M. D. întrucât prin acțiunile sale în calitate de persoană fizică în cadrul reprezentării contractuale, a refuzat să predea suprafața de teren de 120 mp care a fost proprietatea Statului Român, a aparținut domeniului public al Statului și a fost dat în concesiunea CNCF CFR SA, producând unității apelante un prejudiciu prin lipsirea de utilizarea acestuia.
S-a menționat că, prin hotărârea judecătorească de respingere a acțiunii pentru lipsa de calitate procesuală pasivă, s-a constatat că în acest caz nu a fost vorba de nevoia ocrotirii unui drept sau interes legitim, lipsind capacitatea procesuală pasivă, invalidându-se deci retroactiv dreptul de a cere concursul organelor de justiție, care, inițial, ca posibilitate, a fost recunoscut oricărei persoane capabile.
Astfel, din sentința civilă criticată, instanța de fond, eronat a reținut că în speță, temeiul juridic principal al acțiunii a fost constituit de contractul de închiriere nr. 1028/26.11.2008, încheiat intre CNCF CFR SA și . întrucât numitul M. D., în calitate de persoană fizică, după expirarea contractului, a ocupat abuziv suprafața de 120 mp teren situat în stația CF Dealu Ștefăniței, teren care a făcut parte din linia ferata Sighet - Vslea Vișeului-Trebușca, înscris în CFC nr. 196, care a fost proprietatea Statului Român, a aparținut domeniului public al Statului și a fost dat în concesiunea CNCF CFR SA.
Într-adevăr, în cererea de chemare în judecată, s-a făcut un scurt istoric, în care a specificat că, M. D. în calitate de administrator al ., a avut încheiat cu unitatea apelantă un contract de închiriere pe o suprafață de teren de 720 mp, acest contract fiind expirat, în acest sens a fost recunoscută răspunderea civilă contractuală pentru prejudiciile cauzate în cadrul reprezentării contractuale în sensul că nu a predat întreg terenul închiriat.
Mai mult, acest teren a fost folosit de către M. D. în calitate de persoană fizică, însușindu-și-l încă de la expirarea contractului de închiriere, refuzând să-l predea pe motiv că acest teren a fost în proprietatea lui.
Din graba de a soluționa cauza, instanța de fond nu a studiat atent întâmpinarea depusă de către M. D. prin avocat, unde în subsidiar a solicit suspendarea cauzei pe motiv că pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost în curs de instrumentare recursul declarat de unitatea apelantă împotriva sentinței civile nr. 934/2013 a Judecătoriei Năsăud, unde numitul M. D. în calitate de persoană fizică, a susținut că nu va putea fi obligat la daune interese pentru folosirea unui teren care se afla în proprietatea sa.
În concluzie, s-a solicitat să se constate că argumentele apelantei au fost valide din punct de vedere juridic și recunoașterea calității procesual pasivă a pârâtului M. D., întrucât, a ocupat abuziv suprafața de 120 mp de teren, încă de la expirarea contractului de închiriere nr. 1028/26.11.2008, mai mult a susținut că acest teren a fost proprietatea sa, de aceea s-a considerat că datorează daune interese în valoare de 6.698 lei și plata a 446,40 lei/lună, începând cu 01.08.2013 până la eliberarea efectivă a terenului.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, prin care instanța de fond a obligat reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial, s-a arătat că au fost total nejustificate și nefondate.
Instanța de fond a acordat aceste cheltuieli de judecată fără să țină cont de art. 451 Noul Cod de procedură civilă, unde la punctul 2 prevede că instanța poate chiar din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariile avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori de activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Onorariile avocaților au fost stabilite în raport de dificultatea, amploarea și durata cazului.
Având în vedere că în conformitate cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepțiilor înainte de a intra pe fondul dezbaterilor, însă nu a micșorat onorariul avocatului în funcție de numărul termenelor de judecată, prestația avocatului cauzei etc., s-a solicitat respingerea obligării reclamantei la plata cheltuielile de judecată acordate pârâtului prin sentința atacată ca nejustificate și nefondate, în subsidiar, aplicarea prevederilor art. 451 alin.2 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 470 și următoarele și art. 451 Cod procedură civilă.
Pârâtul-intimat M. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat și în baza dispozițiilor art. 45 Noul Cod de procedură civilă, obligarea apelantei la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat.
În motivare s-a arătat că, prin apelul declarat în cauză, reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut în esență că soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. D. ar fi fost nelegală, motivat de împrejurarea că pârâtul în calitatea sa de persoană fizică în cadrul reprezentării contractuale ar fi refuzat să predea suprafața de teren de 120 mp.
Hotărârea apelată a fost legală și temeinică sub toate aspectele, impunându-se respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat.
Așa cum s-a precizat și prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, prin acțiunea sa reclamanta 1-a chemat în judecată pe reprezentantul societății . pentru a răspunde ca persoană fizică pentru un pretins prejudiciu produs de societatea comercială. Deși motivarea în drept a acțiunii introductive de instanța a fost eronată, din conținutul acesteia a rezultat în mod cert că în speță, reclamanta a invocat ca temei răspunderea contractuală. În acest sens, aceasta a invocat împrejurarea că între reclamantă și . s-a încheiat un contract de închiriere a unei suprafețe de teren, pe o durată determinată. La expirarea duratei contractului reclamanta a refuzat prelungirea acestuia, situație în care societatea comercială a continuat să folosească terenul închiriat. S-a mai susținut că . a solicitat ulterior încheierea unui nou contract de închiriere în aceleași condiții ca și cel anterior, însă reclamanta a refuzat.
Raportat la această împrejurare și evident la temeiul răspunderii invocat de reclamantă, instanța a verificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. D. în calitate de persoană fizică. Constatând că pârâtul M. D. nu a putut răspunde ca persoană fizică pentru un pretins prejudiciu comis de societatea comercială, indiferent de calitatea pe care o are acesta în societate, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât și în final a respins acțiunea promovată de reclamantă. În aceste condiții a fost indiscutabil că soluția instanței fondului a fost legală și temeinică, în opinia intimatului.
Susținerile apelantei în sensul că pârâtul M. D. a avut calitate procesuală pasivă în cauză prin prisma reprezentării contractuale, au fost evident eronate.
În primul rând a fost de observat că principiul răspunderii prin prisma reprezentării contractuale a fost invocat pentru prima dată în apel. La instanța de fond, reclamanta nu a invocat acest tip de răspundere. Potrivit dispozițiilor art. 478 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, părțile nu s-au putut folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Contractul de închiriere a acelei suprafețe de teren s-a încheiat între reclamantă și .. Obligația de plată a chiriei și de predare a terenului la data expirării duratei contractului de închiriere a revenit chiriașului. Cu alte cuvinte această obligație revenea . și nu administratorilor sau acționarilor societății.
De altfel, a fost de observat că în motivarea acțiunii introductive și în răspunsul
la întâmpinare, reclamanta a făcut trimitere la clauzele contractului de închiriere. În acest sens
reclamanta a precizat că între aceasta și . s-a încheiat contractul de
închiriere și că la expirarea acestuia societatea a refuzat să predea terenul închiriat, iar
cuantumul despăgubirilor a fost calculat conform clauzelor contractuale, respectiv conform chiriei stabilite prin contract. În final, reclamanta a concluzionat că temeiul răspunderii și-a avut izvorul în contractul de închiriere. Cu alte cuvinte, așa cum s-a precizat reclamanta a invocat răspunderea contractuală.
S-a arătat că nu a fost de datoria intimatului să-i explice reclamantei care a fost temeiul răspunderii în speță. În nici un caz însă nu s-a putut invoca ca izvor al obligației răspunderea contractuală în condițiile în care pârâtul nu a fost parte în contractul invocat.
Susținerile apelantei cu privire la calitatea procesuală au fost corecte doar din
punct de vedere teoretic, în speță însă calitatea procesuală pasivă a fost dată de obiectul litigiului. Cu privire la petitul de eliberare a suprafeței de teren a fost de observat că în motivarea cererii sale, reclamanta a precizat că acesta a fost în posesia . care a refuzat să-l predea după expirarea contractului de închiriere. Ca argument în sprijinul acestei susțineri reclamanta a invocat clauzele aceluiași contract de închiriere potrivit cărora la expirarea contractului chiriașul are obligația de a preda bunul închiriat în starea în care se găsea la momentul predării. S-a precizat că M. D. nu a fost parte contractantă. Pe cale de consecință, la data expirării duratei contractului de închiriere, acesta, ca persoană fizică, nu avea o obligație stabilită prin contractul încheiat între reclamantă și .. S-a concluzionat că, calitatea procesuală pasivă în cauză o avea doar . și nu persoanele fizice care aveau calitatea de administratori sau acționari ai societății.
Criticile apelantei cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată, au fost nefondate.
Cheltuielile de judecată au fost justificate cu chitanțele depuse la dosarul cauzei. Așa cum a precizat și apelanta în motivele sale de apel, cuantumul acestor cheltuieli a fost acordat în funcție de complexitatea cauzei. Obiectul pricinii a fost complex. La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare în procedura de regularizare a cererii și au fost puse concluzii pe fondul pricinii. Excepțiile invocate au demonstrat complexitatea cauzei. Cheltuielile de judecată nu au fost disproporționat de mari în raport de valoarea obiectului pricinii și de complexitatea cauzei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 471 alin. 5 Noul Cod de procedură civilă.
Apelul nu este fondat.
Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de apel.
Reclamanta – apelantă a solicitat să se constate calitatea procesuală pasivă a numitului M. D., întrucât prin acțiunile sale în calitate de persoană fizică în cadrul reprezentării contractuale, a refuzat să predea suprafața de teren de 120 mp.
Tribunalul verificând cererea de chemare în judecată și răspunsul la întâmpinare de la fondul cauzei, observă că, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M. D. la eliberarea terenului de 120 mp și la plata de despăgubiri în calitate de reprezentant al ., fiind invocat ca și temei în drept dispoziții legale privind răspunderea contractuală, reclamanta a apreciat că în calitate de reprezentant legal al societății, pârâtul are obligația de a-și însuși acțiunea.
S-a apreciat de către apelantă că instanța de fond, eronat a reținut că în speță, temeiul juridic principal al acțiunii a fost constituit de contractul de închiriere nr. 1028/26.11.2008, încheiat intre CNCF CFR SA și ., dar tribunalul observă că însăși reclamanta a indicat ca și fundament juridic existența contractului între reclamantă și societatea arătată, apreciind că nerespectarea obligației de predare a terenului la expirarea contractului a fost cea care justifica acțiunea pornită.
Față de modalitatea de formulare a cererii de chemare în judecată și a răspunsului la întâmpinare, nu se poate admite că cele indicate ar fi reprezentat doar relatarea unui scurt istoric, fără a reprezenta fundamentarea acțiunii sale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, obligația de predare a terenului ar fi revenit societății ., titulara unui contract de închiriere expirat, de altfel, și somațiile întocmite anterior declanșării procesului, au privit . și nu pe M. D. în nume propriu (f.7, 11).
În cererea de apel s-a mai susținut că numitul M. D., în calitate de persoană fizică, după expirarea contractului, a ocupat abuziv suprafața de 120 mp teren situat în stația CF Dealu Ștefăniței, dar această teză a fost invocată abia în apel, or față de dispozițiile art. 478 NCPC, în apel părțile nu se pot folosi de alte motive decât cele invocate la fondul cauzei.
O altă critică a privit cheltuieli de judecată, apelanta apreciind că ele au fost stabilite fără să se țină cont de art. 451 Noul Cod de procedură civilă, unde la punctul 2 prevede că instanța poate chiar din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariile avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori de activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Tribunalul apreciază că cuantumul onorariului avocațial nu este unul foarte mare, iar activitatea depusă de avocat (formularea întâmpinării, susținerea cauzei în fața instanței de fond) justifică acest cuantum, chiar dacă soluția pronunțată a fost pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, nu sunt întrunite condițiile art. 451 alin. 2 NCPC.
Având în vedere cele arătate mai sus, văzând dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC tribunalul va respinge apelul formulat de reclamanta C. Națională de Căi Ferate SA București prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1460/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Raportat la art. 453 NCPC, va fi obligată apelanta la plata către intimatul M. D., a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel - onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamanta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE SA BUCUREȘTI prin SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., P-ța A. I., nr. 17, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1460/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Obligă pe apelantă la plata către intimatul M. D. cu domiciliul în com. Romuli, ., jud. Bistrița-Năsăud, a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel - onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
B. I. S. S. I. M. D.
Red/Dact:
BISz/MD
05.05.2015/ 4 ex
Jud. fond: C. S.
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 25/2015.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
