Anulare act. Decizia nr. 830/2013. Tribunalul BOTOŞANI

Decizia nr. 830/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 3603/222/2012

Dosar nr._ Anulare act

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA - I - CIVILĂ

DECIZIA NR. 830 R

Ședința publică din 05 septembrie 2013

Președinte – A. M.

Judecător – C. M.

Judecător – A. C.

Grefier – A. E.

Pe rol rejudecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant M. Gh. D., în contradictoriu cu intimatul pârât M. I., împotriva sentinței civile nr. 204 din 6 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința se prezintă intimatul pârât M. I., lipsă fiind recurentul-reclamant M. Gh. D..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acestuia.

Intimatul pârât M. I. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe, fiind temeinică și legală.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil, de față;

P. sentința civilă nr. 204 din 6 februarie 2013 Judecătoria D. a respinge acțiunea formulată de reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâtul M. I., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată cu nr._ din 08.11.2012, reclamantul M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. I. constatarea nulității contractului de arendare nr. 144 din 12.01.2011 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii arată că prin contractul menționat a arendat pârâtului suprafața de 2.000 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 40 p.c. 393/40 cu suma de 200 lei pe an, că nu a avut în vedere suma menționată în contract ci o sumă mai mare și că și-a dat seama după semnarea contractului că suma stabilită cu titlu de arendă este foarte mică. Arată că acest contract este lovit de nulitate deoarece suprafața arendată face parte din suprafața de 9.997 mp teren înscrisă în titlul de proprietate_ din 06.12.2001 emis pe numele defunctei sale mame M. D., succesiunea nu este dezbătută și are frați care emit pretenții cu privire la teren și depune la dosar înscrisuri.

Se arată că, la primul termen de judecată reclamantul a arătat că suma de 200 lei menționată în contract este pentru o perioadă de 10 ani și de aceea apreciază că este exagerat de mică, că a încheiat la primărie contractul de arendare și a fost dus în eroare deoarece a crezut că durata contractului este de un an sau doi și nu de 10 ani.

Pârâtul prezent în instanță a arătat că suma de 200 lei s-a negociat pentru o perioadă de 10 ani deoarece terenul pe care l-a arendat este de proastă calitate și era lăsat în paragină.

Din probele administrate în cauză prima instanță a reținut că prin contractul nr. 144 din 12.01.2011 și înregistrat la Primăria comunei Brăești, jud. B., reclamantul a arendat pârâtului suprafața de 2.000 mp teren din tarlaua 40 p.c. 393/40, pentru o perioadă de 10 ani, prețul arendei pentru toată perioada fiind de 200 lei, terenul care face obiectul contractului de arendare fiind înscris în titlul de proprietate al defunctei M. D. decedată la data de 01.09.2005.

Reține instanța că, pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, consimțământul părților trebuie nu doar sa existe, sa fie exteriorizat, ci acesta trebuie sa fie liber exprimat si dat in cunoștință de cauza, adică să nu fie viciat potrivit art. 948 alin. 2 C. civil și că în afară de art. 953 C. civil, care prevede că atunci când este dat prin eroare, consimțământul nu este valabil, reglementarea cuprinsă în art. 954 C. civ. stabilește că eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanței obiectului convenției sau asupra identitații ori calităților persoanei contractante, viciul trebuind să fie destul de grav pentru a-l determina pe autor să facă actul juridic și să fie de așa natură, încât partea, a cărei voință a fost viciată, n-ar fi făcut actul dacă voința sa ar fi fost netulburată.

Reține instanța că în cauza dedusă judecății nu există indicii că reclamantul ar fi avut consimțământul viciat la încheierea contractului, că a fost în eroare sau a fost dus în eroare de către pârât sau alte persoane, iar împrejurarea că ulterior încheierii contractului reclamantul a constatat că prețul stabilit pentru folosința terenului în suprafață de 2.000 mp este prea mic nu este de natură să atragă nulitatea contractului, echivalența prețului fiind relativă, stabilindu-se nu doar prin raportare la valoarea lucrului sau a prețului pieții dar și prin raportare la subiectivismul părților sau a relațiilor dintre acestea.

De asemenea, faptul că terenul care face obiectul contractului de arendă este în indiviziune nu atrage nulitatea contractului. Arendarea este un act de conservare și administrare și nu de dispoziție iar coindivizarii își pot valorifica în condițiile legii drepturile pe care le au cu privire la terenul arendat, starea de indiviziune neputând fi invocată de către reclamant care este parte a contractului și are obligația de a-l respecta, motive pentru care respinge acțiunea ca neîntemeiată.

În raport de cele arătate instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul-reclamant M. Gh. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.

În primul rând, arată că pârâtul cu rea credință i-a propus încheierea contractului de arendă, trecând în cuprinsul acesteia o sumă mică de bani – 200 lei pe timp de 10 ani, aspect asupra căruia se impunea a fi atenționat de către reprezentantul primăriei, el fiind un om simplu care nu cunoaște legea. Precizează că el a citit ceea ce scria în contract „în mare” și din cauza faptului că, în multe locuri scrisul era aproape șters.

În al doilea rând, apreciază că actul încheiat este nul pentru faptul că terenul în cauză este moștenire de la defuncta sa mama, M. D., iar în condițiile în care succesiunea nu a fost dezbătută, se impunea ca acel contract de arendă să fie semnat de toți moștenitorii.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Pârâtul nu a formulat un punct de vedere față de recursul declarat.

Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.

Astfel, în ce privește primul motiv de recurs formulat, Tribunalul reține că reclamantul nu poate invoca propria sa culpă în ce privește condițiile și contextul în care s-a încheiat contractul a cărui anulare se cere, iar susținerile acestuia legate de ușurința cu care a trecut peste cuprinsul contractului nu pot constitui argumente pentru desființarea acestuia, mai ales în condițiile în care nu s-a dovedit existența concretă a unor cauze insurmontabile de natură a face imposibilă manifestarea unui consimțământ exprimat valabil la încheierea acestui act, împrejurările relevate de reclamant sub acest aspect neputând fi considerate cauze de natură a atrage nulitatea actului, el nefiind constrâns în vreun fel a dispune cu privire la actul la care a consimțit, nefiind nici în eroare asupra conținutului real al acestuia.

Tribunalul reține ca nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către reclamant, el neavând interes a susține o astfel de ipoteză în condițiile în care nu a existat o inițiativă în acest sens din partea persoanelor direct interesate, în speță pretinșii moștenitori despre care face vorbire recurentul în cauză și care ar putea pretinde drepturi proprii cu privire la teren, iar mai mult, așa cum a arătat prima instanță arendarea nu constituie în speță un act de dispoziție, ci mai mult unul de conservare și administrare, iar pretinșii moștenitori se pot regresa unii față de ceilalți în caz de pretenții proprii.

Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge ca nefondat, recursul declarat și va menține hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant M. Gh. D. – prin av. Lojniță O. I. – din D., . nr. 29, județul B. și din comuna Brăești, ., în contradictoriu cu intimatul pârât M. I. din ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 204 din 6 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 5 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

C. M. A. C., A. M. A. E.

Red. AC/15.11.2013

Jud. O. L.

Dact. A.E

ex. 2 18.11.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 830/2013. Tribunalul BOTOŞANI