Fond funciar. Decizia nr. 622/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 18189/193/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ - Recurs -
- Fond funciar -
DECIZIA CIVILĂ NR. 622 - R
Ședința publică din data de 22 mai 2013
Instanța compusă din: PREȘEDINTE - H. I.
JUDECĂTOR - A. C.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - G. M.
La ordine, pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - petenți D. Ș. - A., D. Z. - I., D. G. și D. R. - B., împotriva sentinței civile nr. 4581 din data de 02 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în contradictoriu cu intimații C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor - B., prin prefect și C. locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei L., prin primar, județul B., având ca obiect - fond funciar. -
Dezbaterile asupra fondului pricinii au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, fiind cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta și când, pentru a da părților în litigiu posibilitatea formulării și prezentării de eventuale note de concluzii scrise la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, data de mai sus, când;
După deliberare;
TRIBUNALUL ,
Asupra cererii de recurs, de față, constată că;
Prin sentința civilă nr. 4581 din 07.07.2012, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria B. a respins acțiunea formulată de petenții D. Ș. - A., D. Z.-I., D. G., D. R. - B., în contradictoriu cu intimații C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. - prin prefect, comisia locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei L., județul B. - prin primar.
Pentru adoptarea unei astfel de soluții se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 30.11.2010 sub nr._, petenții D. Ș.-A., Dombrowschi Z. - I., Domrowski G. și D. R. B. au chemat în judecată pe intimatele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. - prin prefect, C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei L. - prin primar, formulând plângere împotriva Hotărârii nr. 458/17.09.2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate intimatele la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39,20 ha pășune, situată pe teritoriul comunei L., județul B., cu cheltuieli de judecată.
Se arată că, în motivarea plângerii, petenții au susținut că la data de 23.08.2007, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren menționată, solicitată la Legea nr. 193/2007, cerere care a fost expediată prin poștă Comisiei comunale pentru aplicarea legilor fondului funciar a comunei L., județul B., autoritate care a primit cererea adresată prin poștă, la data de 27.08.2007, după cum confirmă prin adresa nr. 140/06.09.2007, că prin Hotărârea nr. 458/17.09.2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. cererea formulată a fost respinsă cu motivarea că nu s-ar fi depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate până la data de 23.08.2007, termen de decădere prevăzut de Legea nr. 193/2007. Se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, deoarece cererea a fost formulată la data de 23.08.2007, când au expediat-o prin poștă și în mod eronat nu s-a dat eficiență normelor procedurale care stabilesc data depunerii cererii ca fiind data expediției, sens în care se solicită să fie anulată Hotărârea CJ nr. 458/17.09.2010 și ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 39,20 ha să se facă pe vechiul amplasament, așa cum a fost identificat prin procesul verbal nr. 179/09.09.2009.
Se arată că, legal citată, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. - prin prefect, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că intimata C. L. a comunei L., județul B., în documentația înaintată nu a specificat că cererea a fost transmisă prin poștă la data de 23.08.2007, ori C. Județeană a avut la dispoziție cererea înregistrată la C. L. a comunei L. la data de 27.08.2007.
Se mai reține că, intimata C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei L. - prin primar a depus întâmpinare și documentație, arătând că cererea de reconstituire a fost considerată de C. L. ca fiind validă, ținând cont de data expedierii prin poștă de la București, respectiv 23.08.2007. Menționează că la înregistrarea cererii s-a trecut data când cererea a ajuns la . a dus în eroare C. Județeană, iar la dosarul înaintat Comisiei Județene nu s-a transmis copia plicului de expediere a cererii, iar instanța a procedat și la verificarea de scripte în acest sens.
Din probele administrate prima instanță reține că petenții au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 458/17.09.2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., solicitând să fie obligate intimatele la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39,20 ha pășune, situată pe teritoriul comunei L., județul B., că prin Hotărârea nr. 458/17.09.2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. cererea de reconstituire formulată de petenți a fost respinsă cu motivarea că nu ar fi depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate până la data de 23.08.2007, termen de decădere prevăzut de Legea nr. 193/2007.
Se arată că potrivit art. II din Legea nr. 193/19.06.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 422/25.06.2007, „persoanele fizice prevăzute la art. 3 (2 ind. 1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.”
Văzând că cererea de reconstituire a fost transmisă de petenți prin poștă din București la data de 23.08.2007 și înregistrată la Primăria comunei L. sub nr. 1 din data de 27.08.2007, instanța reține că cererea de reconstituire formulată de petenți este depusă în termenul prevăzut de lege.
Pe fond, instanța reține că, la termenul de judecată din data de 25.06.2012, precum și în concluziile depuse la dosar, petenții au solicitat ca intimatele să fie obligate la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 39,213 ha teren, astfel: 37 ha teren pe vechiul amplasament, respectiv asupra parcelelor cadastrale 99A (parțial - 1,05 ha), 101 P (integral - 2,38 ha), 102 P (integral - 23,83 ha), 103 PDPP (integral - 4,38 ha), 104 NP (integral - 0,12 ha), 105 NP (integral - 2,28 ha), 106 NP (integral - 0,12 ha), 107 NP (integral - 2,47 ha), 108 NP (integral - 0,12 ha), 109 NP (integral - 0,07ha), 110 NP (integral - 0,20ha), precum și 2,213 ha pe un alt amplasament diferit față de cel inițial.
Din probele administrate în cauză, instanța reține că terenul pășune în suprafață de 39,2 ha a aparținut defunctului I. C. Mavrocordato, decedat la data de 07.02.1936, că masa succesorală rămasă de pe urma lui I. C. Mavrocordato a cuprins și suprafața de 39,213 ha pășune din moșia Stănești, care a fost situată pe raza comunei Albești, județul B., donată de defunctul I. C. Mavrocordato către fiica sa Z. D. prin actul de donație nr. 1131/920, transcris sub nr. 1309/920, iar prin hotărârea de partaj, numiții M. D. D., G. D. și M. E. A. D., în calitate de nepoți de fiică postdecedată primesc în lot M. Stănești, în care este inclusă suprafața de 39,2130 ha imaș.
Instanța reține că petenții, deși au susținut că le-au fost reconstituite diferite suprafețe de teren, inclusiv pe raza altor localități, precum ., unde a figurat anterior moșia Stănești, nu au depus la dosar înscrisuri, după caz titluri de proprietate, pentru a se putea verifica respectarea limitei legale de 100 ha, prevăzute pentru terenuri pe care se află pășuni.
Instanța constată că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauzăși a relațiilor primite de la intimata C. L. de aplicare a legii fondului funciar a comunei L., județul B., . are teren liber în rezerva Comisiei Locale, iar terenul în suprafață de 39 ha, care a constituit vechea proprietate a autorilor reclamanților este situat ca amplasare generală la est față de satul Stănești, . și a fost stabilit prin hotărâre de Consiliu Local ca fiind imaș comunal,motiv pentru care nu poate face obiectul reconstituirilor în baza Legii nr. 18/1991.
Mai reține instanța că, din adresele depuse la dosar de către Primăria comunei L. și din relațiile oferite de către ADS, rezultă că nici în locația învecinată, respectiv în Hlipiceni, nu mai există teren liber și chiar dacă ADS mai deține suprafețe de teren pe raza altor localități, potrivit situației comunicate, pentru ca aceste terenuri să facă obiectul punerii în posesie de către C. L. L. ar fi trebuit să existe anumite protocoale încheiate între cele două instituții, motive pentru care respinge acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petenții D. Ș. - A., D. Z. - I., D. G., D. R. - B., criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Se arată că, soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, în condițiile în care nu au fost soluționate petiturile cu care aceasta a fost investită, soluția pronunțată bazându-se pe considerente și argumente contradictorii și, că, probatoriul administrat în cauză nu a fost în mod corect interpretat.
Susțin petenții că în mod greșit prima instanță a constatat și a reținut că nu ar mai exista teren liber care să poată forma obiectul reconstituirii proprietății, procedând la respingerea acțiunii formulate.
Se arată că, în conformitate cu prevederile art. 3 aliniat 3 din Legea nr. 1/2000 ,,(3) În cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la aliniatul (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea Comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile”, aliniatul 3 fiind modificat prin punctul 2 din Ordonanța de urgență nr. 102/2001 începând cu data de 09 iulie 2002.
Intimatele, legal citate, nu au formulat un punct de vedere față de recursul declarat.
Examinând recursul, Tribunalul reține că acesta este întemeiat, dat fiind următoarele:
În primul rând, este de observat faptul că, prima instanță a abordat din punct de vedere juridic dreptul reclamanților la reconstituire prin prisma a două pretinse situații juridice în care aceștia s-ar putea afla, una care vizează epuizarea însăși a dreptului pe care părțile îl pretind prin limitarea impusă de lege, ce-a de-a doua fiind cea care vizează posibilitatea reală a părților de a mai obține terenul solicitat din cauza unor motive obiective, altele decât cele care țin de recunoașterea efectivă a dreptului pretins, cum ar fi inexistența unor suprafețe disponibile, lipsa unor protocoale dintre C. locală și A.D.S., etc..
Tribunalul reține, în atare împrejurări faptul că, prima instanță era obligată să sabilească mai întâi, fără echivoc, dacă petenții justifică sau nu îndreptățire și pentru suprafața ce formează obiectul prezentei cauze, funcție de dispozițiile legale care reglementează dreptul la reconstituire, în cazul persoanelor fizice pentru terenurile cu pășuni și fânețe, ipoteză pe care, deși a invocat-o în considerentele sentinței, prima instanță nu a cercetat-o corespunzător, nefiind dată o dezlegare concretă din punct de vedere juridic sub acest aspect care să lămurească efectiv chestiunea adusă în discuție, obligații în acest sens revenindu-le și celor două Comisii de fond funciar care puteau fi interogate mai în detaliu în legătură cu acest fapt.
După lămurirea exactă a acestor chestiuni legate de însăși îndreptățirea reclamantului, prima instanță urmează a verifica dacă mai există efectiv terenuri disponibile pentru reconstituire aflate în administrarea A.D.S-ului și care să satisfacă cerințele reclamanților în sensul atribuirii unor suprafețe de teren în natură drept echivalent pentru cele 39 de hectare solicitate și pentru care în prezent s-a susținut că nu mai sunt libere din punct de vedere juridic, punerea în posesie nemaifiind posibilă astfel pe vechile amplasamente, sens în care instanța urmează a administra orice dovezi pe care le consideră utile dezlegării corecte a acestui aspect, inclusiv prin solicitarea de relații din partea autorităților abilitate cu atribuții specifice și identificarea în fapt a acestor suprafețe în mod documentat.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 268/2001, A.D.S. are obligația de a inventaria terenurile ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 cu modificările ulterioare urmând a le preda pe bază de protocol Comisiilor locale în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie pentru cei îndreptățiți, ceea ce înseamnă că, în prealabil încheierii protocolului se impune a fi stabilită îndreptățirea efectivă la reconstituirea dreptului de proprietate din partea solicitanților, în speță a reclamanților, urmând, ca evident, identificarea terenurilor disponibile să se facă cu concursul acestei entități, al comisiilor de fond funciar și a celorlalte autorități prevăzute de lege cu atribuții specifice în acest sens.
De aceea, Tribunalul reține că prima instanță nu a cercetat corespunzător fondul cauzei, aspect ce impune casarea cu trimitere spre rejudecare și când urmează a se avea în vedere toate aspectele mai sus arătate sau altele care vor rezulta din dezbateri pentru justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de către recurenții - petenți D. Ș. - A., citat fiind în cauză la sediul Cabinetului de avocat H. S., din municipiul B., .. 6, ., județul B., precum și din municipiul București, .. 2, .. 40, București, D. Z. - I., D. G. și D. R. - B., citate fiind în cauză la sediul Cabinetului de avocat H. S., din municipiul B., .. 6, ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 4581 din data de 07 iulie 2012, a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în contradictoriu cu intimații C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor - B., prin prefect și C. locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei L., prin primar, județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
H. I. A. C. D. M. G. M.
Red. A. C. / 10 . 09 . 2013
Judec. A. A.
Tehnored. G. M. / 2 Exempl. / 17. 09 . 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1151/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 64/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
