Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 162/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 1511/222/2013
Dosar nr._ ordonanță președințială –apel
ROMANIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 162
Ședința publică din 12 septembrie 2013
Președinte – A. D.
Judecător – B. G.
Grefier – U. G. D.
La ordine judecarea apelului formulat de reclamanta – apelantă C. C., domiciliat în satul și ., cu reședința în localitatea Șendriceni, județul B. împotriva sentinței civile nr. 873 din 31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții - intimați P. C. și B. R., domiciliați în satul și ., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâta – intimată B. R., lipsind reclamanta - apelantă și pârâtul – intimat P. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită cu reclamanta – apelantă.
Se constată că prin fax apelanta a trimis o cerere prin care arată că are cunoștință de proces și că în prezent se află în Italia, sat Lușia, . nr. 9. De asemenea, pârâtul – intimat P. C. a depus prin intermediul registraturii cerere prin care solicită un termen, întrucât nu poate lua parte la proces la aceea dată aflându-se la Judecătoria D., fiind parte în dosarul nr._ .
Întrebată fiind, pârâta – intimată B. R. arată că doamna avocat Lojniță T. a fost angajată de apelantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța de control judiciar constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Pârâta – intimată B. R. arată că este de acord cu restituirea sumei în cuantum de 3000 euro, sumă ce i-a fost împrumutată de reclamanta – apelantă. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. cu nr._ /12 aprilie 2013 reclamanta C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. C. și B. R., ca pe calea ordonanței președințiale, să fie stabilită data restituirii sumei de 3000 euro împrumutate acestora la 25 iulie 2011.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul P. C. prin întâmpinare solicitat respingerea cererii reclamantei arătând că suma pretinsă de reclamantă a fost dată în vederea achiziționării unei casei, rezolvarea acestei situații putând avea loc doar cu ocazia partajului bunurilor comune ce se va pronunța, între pârâtă - fosta soție, respectiv sora reclamantei.
Pârâta B. R., s-a arătat de acord cu acțiunea acțiunii.
Judecătoria D., prin Ordonanța nr. 873 din 31 mai 2013 a respins cererea de ordonanță președințială, reținând în motivele soluției adoptate că față de susținerile pârâtului P. C., raportul juridic dintre părți în legătură cu suma de 3000 euro este incert, trebuind stabilit cu claritate dacă s-a avut în vedere plata unei jumătăți din casă, deci s-a achitat cu titlu de preț al unei vînzări sau cu titlu de împrumut.
Astfel, s-a arătat că mențiunea din înscrisul sub semnătură privată “suma de 3000 euro, reprezentând jumătate din casă”, are ca obiect mai degradă o promisiune de vânzare – cumpărare a unei părți din imobil, fiind străină de terminologia unei convenții de împrumut, precum cea invocată de reclamantă.
A concluzionat instanța că se impune calificarea naturii juridice a convenției – promisiune de vânzare – cumpărare sau împrumut de consumație, iar în cazul reținerii unei convenții de împrumut existența sau inexistența unor obligații alternative în sarcina pârâtului P. C. și eventual a celeilalte pârâte, ori determinant în acest sens sunt împrejurările de fapt în cadrul cărora s-a contractat.
În ceea ce privește însă lipsa mențiunii cu privire la termenul de restituire a împrumutului, instanța a constatat că acest aspect nu reprezintă o simplă scăpare din partea reclamantei, ci rațiunea lipsei acesteia se regăsește tocmai în motivația sumei ca “reprezentând jumătate din casă”.
Mai mult, s-a arătat faptul că reclamanta, sora fostei soții a pârâtului deci cumnata pârâtului la acea dată, știind de lipsa posibilităților bănești ale părților la epoca încheierii convenției cât și lipsa de perspectivă în acest sens a fost determinată pentru a-și garanta împrumutul să-și aleagă drept prestație principală din partea acestuia predarea cotei sale indivize, de ½ din casă și cu totul subsidar, a lăsat acestora, funcție de situația sa financiară viitoare, alternativa restituirii celor 3000 euro.
În finalul considerentelor a apreciat prima instanță, că înțelegând să încheie convenția de împrumut în acest mod, reclamanta se află în situația prevăzută de art. 1026 – 1027 cod civil cu raportare la 1030 alin. 1 teza II Cod civil/veci, încât pârâtul nu poate fi obligat mai întâi la restituirea celor 3000 euro, ci numai la cedarea acelei jumătăți din casă, oricând, deoarece însăși reclamanta, în considerarea situației financioare a lăsat pârâtului drept obligație principală predarea jumătății din imobil și în subsidiar, restituirea celor 3000 euro.
Împotriva sentinței reclamanta C. carmen a declarat apel în termen legal, evocând împrejurările încheierii convenției și criticând soluția instanței întrucât s-a pronunțat pe fondul litigios al convenției, fără a permite administrarea probei testimoniale, într-o cale procesuală incorect calificată.
Apelul declarat este întemeiat pentru cele ce urmează:
Obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum rezultă el din terminologie folosită de reclamantă “este să se stabilească data restituirii împrumutului” pe care reclamanta l-a înmânat pârâtului.
Pentru că în convenția scrisă a părților s-a consemnat mențiunea că suma de bani împărumutată reprezintă jumătate din casă, judecătorul instanței de fond a pus în discuție necesitatea determinării naturii juridice a convenției, contract de împrumut, sau promisiune de vânzare – cumpărare și a apreciat că are obiect “predarea de către pârât” a cotei sale indivize de ½ din casă și cu totul subsidiar, altervativa restiturii celor 3000 euro.
Prin urmare, a cercetat în fond conținutul convenției dintre părți, înlătuând, rând pe rând temeiurile de drept pe care s-ar fi putut sprijini convenția, în cadrul unei proceduri sumare, incompatibilă cu natura unei astfel de analize, precum ordonanța președințială.
Pentru că scadența prețului contractului este indisolubil legală de natura lui juridică iar clauzele convenției prezentate instanței crează dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului, se impunea înterpretarea caluzelor în acord cu voința reală a părților.
Așadar, revenea părții interesate sarcina de a dovedi care a fost voința reală, ori această probă se face atât cu elementele interioare ale contractului cât și cu elementele exterioare, respectiv împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele care s-au purtat, motivele de ordine subiectiv și personal care au fost avute în vedere de părțile contractuale, situație de fapt ce presupune o analiză complexă.
În plus, dovedirea unor împrejurări de fapt, presupune, în primul rând, administrarea probei testimoniale, cu audierea acelor persoane care cunosc aspecte concrete ale înțelegerii, pentru a lămuri clauzele convenției insuficient de clar exprimate, probă pe care recurenta dorește s-o administreze dar care nu este accesibilă unei proceduri extrem de sumare cum este ordonanța președinațială, care nu admite cercetarea în profunziune a fondului litigios al problemei deduse judecării cauzei.
Cu atât mai mult, se impune administrarea unor dovezi sigure și complete atunci când se pretinde dovedirea unui aspect esențial neînserat în acest, sau eronat exprimat, cum este cel al momentului scadenței.
Așa fiind, Tribunalul B. apreciind fondată critica apelantei întemeiată pe aspectul imposibilității cercetării clauzelor convenției în procedura ordonanței președințiale și greșita calificare juridică dată naturii actului în temeiul art. 480 NCPC va admite apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta C. C., domiciliată în localitatea Șendriceni, județul B. sau satul Bivolari, județul Iași împotriva sentinței civile nr. 873 din 31 mai 2013 a Judecătoriei D., în contradictoriu cu pârâții – intimați P. C. și B. R. domiciliați în satul și ..
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. D. B. G. U. D.
Red. A.D./19.09.2013,
JUD. Murarașu I.
DACT. D-U.
Ex. 6/20.09.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 861/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 1151/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
