Pretenţii. Decizia nr. 1009/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1009/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 8632/193/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- D. A.
Judecător – M. A.
Judecător - I. H.
Grefier – C. M.
Decizia civilă nr. 1009 R
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Asociația de proprietari nr.57 – reprezentat de I. C., în contradictoriu cu intimați-pârâți D. D. și D. E., împotriva sentinței civile nr. 3861 din 04.04.2013 a Judecătoriei B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura este legal îndeplinită după care ;
Instanța arată că s-a solicitat judecata în lipsă conform art. 242 alin2 Cod proc. civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2012 sub numărul_ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 57 B. a solicitat obligarea pârâților D. E. și D. D. la plata sumei de 3.559,70 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei mai 2009 – februarie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că listele de cheltuieli au fost afișate lunar, însă pârâții, deși nu au contestat cuantumul acestora, nu au achitat aceste cheltuieli.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 230/2007, ale art. 1073-1079 și art. 1080 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: fișa analitică a debitorului, liste de plată, procese verbal de stabilire penalități de întârziere.
Legal citați, pârâții nu au depus la dosar întâmpinare, pârâtul D. D. fiind prezent la două termene de judecată, a arătat că există o hotărâre judecătorească prin care a fost redusă suma pe care o datora, însă nu a fost recalculat debitul.
Reclamanta a depus la dosar precizări prin care a arătat că a fost refăcută fișa pârâților, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 748,53 lei debitul aferent perioadei mai 2009 – februarie 2012 și 2.082,01 lei penalități pentru perioada mai 2009 – februarie 2012, acestea din urmă fiind calculate la debitul de 821,87 lei in luna mai 2009, iar, în luna februarie la debitul de 1.540,11 lei. Prin precizările depuse la data de 27.03.2013, reclamanta a arătat că fișa debitorul a fost refăcută în conformitate cu dispozițiile Judecătoriei B. din sentința civilă nr. 319/2010 și au fost scoase din calcul penalitățile respinse de către instanță, iar, din luna noiembrie 2008, debitul total este de 697,3 lei, penalitățile fiind zero și că penalitățile au fost percepute din luna ianuarie 2009, când debitul total era de 741,46 lei
Prin sentința civilă nr. 3861 din data de 4 aprilie 2013, Judecătoria B. a admis în parte cererea așa cum a fost precizată având ca obiect pretenții privind pe reclamanta Asociația de Proprietari nr. 57 B., în contradictoriu cu pârâții D. E. și D. D., .
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 748,53 lei reprezentând contravaloare cote de contribuție asociație aferente perioadei mai 2009-februarie 2012.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2.082,01 lei aferente perioadei mai 2009-februarie 2012 ca neîntemeiată
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria B. a reținut că pârâții D. E. și D. D. sunt membrii ai ASOCIAȚIEI DE P. NR. 57 B. și, în această calitate, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari și art. 32 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588/2007, au obligația de a achita sumele aferente din cheltuielile de întreținere comune. Deși pârâtul D. D. a invocat faptul că apartamentul ar fi bun propriu, instanța a reținut că nu este în măsură să aprecieze asupra caracterului de bun propriu sau nu al apartamentului, atâta timp cât pârâta D. E. este soția pârâtului și locuiește împreună cu acesta în acel apartament, aspecte necontestate și, prin urmare, aceasta are și ea obligația de a suporta cheltuielile apartamentului în care locuiește.
A mai reținut instanța de fond că, în perioada mai 2009 – februarie 2012, pârâții au datorat diferite sume de bani reprezentând cota de contribuție la cheltuielile comune de întreținere a imobilului, corespunzător fiecărei luni din acest interval de timp, evidențiate în listele de plată lunare depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, acumulând în total, conform fișei analitice depuse la dosar suma de 748,53 lei ( fila 3) și că nu prezintă relevanță din punct de vedere al debitului din prezenta cauză sentința civilă nr. 319/07.01.2010 întrucât aceasta se referă la o altă perioadă, iar cuantumul sumei datorate de către pârâți pentru fiecare lună este cel menționat în listele de plată și fișa analitică pentru perioada care face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, a evocat în continuare judecătorul de fond că aceasta a fost confirmată în cauză de probele administrate, în baza art. 1082 C.civ, creditorul, în speță reclamanta fiind cea ținută să facă dovada creanței sale, iar apoi, odată dovedită existența creanței, debitorilor, în speță pârâților revenindu-le obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare ceea ce în prezenta cauză pârâții nu au făcut.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 2.082,01 lei aferente perioadei mai 2009 – februarie 2012, instanța a reținut, pe de o parte, că acestea au fost calculate cu încălcarea prevederilor art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, penalizările ce nu pot fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere care se calculează numai după o perioadă de 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. S-a arătat tot în considerente că din studiul fișelor analitice depuse la dosar rezultă că acestea depășesc cuantumul sumelor datorate de către pârâți pentru fiecare lună, fiind calculate conform precizărilor reclamantei și la alte sume decât cele care fac obiectul prezentei cauze și, prin urmare, suma calculată cu titlu de penalități de întârziere nu are caracter cert conform prevederilor art. 379 alin. 3 C.proc.civ. Mai mult, din procesele verbale depuse la dosar, instanța a reținut că asociația a stabilit perceperea de penalități doar pentru anii 2009 și 2010, neexistând și procesele verbale pentru anii 2011 și 2012, astfel încât este nejustificată calcularea de penalități pentru cei doi ani menționați.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Asociația de Proprietari nr. 57 B. depunând la dosar proces verbal pentru stabilirea penalităților pentru anii 2011 – 2012 întocmite în temeiul art. 30 alin.1 lit.j din Legea 230/2007.
Recursul declarat este nefondat, pentru cele ce urmează:
Instanța de fond a reproșat reclamantei în ceea ce privește penalitățile de întârziere faptul că depășesc debitul la care au fost calculate, lucru interzisde disp. art. 49 alin.1 din Legea 230/2007 potrivit cărora suma penalizărilor nu poate depăși suma la care s-au aplicat.
Cu toate că judecătorul primei instanțe i-a solicitat reclamantei precizări în ceea ce privește modul de calcul al penalităților, fiind vorba de fiecare calcul al fiecărei sume înscrise în tabloul de plată a datoriilor, reclamanta a indicat la 20 februarie 2013 în mod generic același sume din cererea introductivă, același aspect regăsindu-se și în precizările de la fila 69 dosar pentru termenul din 28 martie 2013, în plus, în fișele de calcul penalitățile depășind debitul la care s-au aplicat.
În recurs, nu există nici un motiv prin care să se critice modul în care instanța a interpretat dispozițiile art. 49 alin.1 din Legea 230/2007 în raport de care penalitățile solicitate de reclamantă nu sunt justificate, deși pe acest aspect s-a fundamentat soluția atacată.
În orice caz, trebuie reținut faptul că penalitățile se calculează pe fiecare zi întârziere separat pentru debitul restant al fiecărei luni și dacă la sfârșitul perioadei de calcul în care evident fiecare sumă calculată cu titlul de penalități întrucât înregistrează un alt număr de zile întârziere, care curg din momentul fiecărui debit în parte, penalitățile aplicate fiecărei rate depășește debitul la care se raportează acestea se cantonează la nivelul datoriei rămase neachitate.
Acesta este modul de calcul ce trebuia prezentat instanței de fond, iar dacă ar exista penalitățile calculate de prestatori de servicii, acestea trebuiau dovedite și reflectate în mod separat de debitul perceput de Asociație, lucru care de asemenea nu s-a întâmplat.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B. soluționând critica recurentei nefondată, va respinge recursul și va păstra soluția atacată ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod proc. civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Asociația de Proprietari nr. 57 B. împotriva sentinței civile nr. 3861/04.04.2013 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. D., A. M., H. I., C. M.
Red. A.D./11.11.2013
Tehnored. C.M.11.12.2013
Judecător: V.O.M.-
| ← Fond funciar. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 861/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
