Obligaţie de a face. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 19352/193/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._ - Apel -
- Obligația de ,,a face” -
DECIZIA CIVILĂ NR. 60 - A
Ședința publică din data de 28 martie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - H. I.
JUDECĂTOR - A. D.
GREFIER - G. M.
Pe rol, judecarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă S.C. ,,M. C.” S.A. prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr. 7001 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât O. D., având ca obiect - obligația de ,,a face”. -
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc ambele părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, văzând că, partea reclamantă a solicitat ca judecata pricinii să aibă loc și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 punctul 2 Cod procedură civilă, și având în vedere că, nu sunt de formulat alte cereri ori probe, respectiv de adus noi înscrisuri la dosar, ori de invocat eventuale excepții, instanța, constată pricina în stare de judecată și reține cauza în vederea pronunțării asupra fondului pricinii de față.
După deliberare;
TRIBUNALUL ,
Asupra cererii de apel de față, constată că;
Prin cererea înregistrată în data de 28.12.2011 sub nr._, pe rolul Judecătoriei B., reclamanta S.C. ,,M. C.” S.A., prin reprezentant a chemat în judecată pe pârâtul O. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună accesul persoanelor împuternicite de societatea reclamantă, având calitate de furnizor de energie termică, în interiorul apartamentului proprietatea pârâtului, apartament ce este racordat la sistemul centralizat de termoficare, pentru a proceda la deconectarea acestuia de la rețelele și instalațiile de termoficare, respectiv blindarea caloriferilor din apartament, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, între reclamantă, în calitate de furnizor de energie termică și partea pârâtă O. D., în calitate de consumator, s-a încheiat Convenția de facturare individuală de energie termică, care reprezintă anexa nr. 4 la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 62 T din 01.10.2010, încheiat cu Asociația de proprietari nr. 62, de comun acord, au convenit ca unitatea furnizoare să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual pentru toți proprietarii din condominiu.
În continuare, reclamanta a evocat faptul că motivat de neplata la termen a facturilor restante și având în vedere prevederile art. 38 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 325/2006 și art. 7 lit. a) și c) din Contractul nr. 68 T din 01.10.2010, reclamanta a informat pârâtul că va proceda la sistarea furnizării energiei termice dacă în termen de 5 zile de la comunicarea preavizului de suspendare a energiei termice nu va achita sumele datorate, iar că, deși aceasta a promis că face eșalonare din debit, aspect rezultat din procesul - verbal de constatare încheiat la 15 septembrie 2011 și 26 septembrie 2011, acest lucru nu s-a întâmplat.
În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.
Legal citat pârâtul O. D. nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 7001 din data de 17 octombrie 2012 a respins cererea, ca neîntemeiată, reținând în motivele soluției adoptate că, în temeiul contractului de furnizare a energiei termice nr. 62 T/2010 și a actului adițional nr. 1, reclamanta S.C. ,,M. C.” S.A. - B. a furnizat pârâtului servicii de energie termică și a emis astfel facturi fiscale în valoare totală de 1.498,71 lei, din luna octombrie 2010, până în luna august 2012, conform fișei debitorului depusă la dosarul de fond, care nu au fost achitate.
În continuare, a arătat prima instanță că, în speță, nu s-au dovedit excepțiile de la caracterul inviolabil al domiciliului statornicit de dispozițiile art. 27 aliniat 1 din Constituția României, respectiv existența unui preaviz scris, comunicat efectiv, necesitatea accesului în apartament precum și refuzul pârâtului de a permite accesul, aceste condiții conturând abuzul de drept al proprietarului, care însă nu a fost probat în speță.
Împotriva sentinței, reclamanta a declarat apel, în termen legal, în motivele căruia a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, evocând faptul că nu s-a observat existența preavizului care poartă semnătura de luare la cunoștință de către primitor și faptul că potrivit dispozițiilor art. 38 aliniat 1 litera c din Legea nr. 325/2006, utilizatorul are obligația de a permite accesul operatorului la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau proprietatea sa, pentru debranșarea instalațiilor în caz de neplată, ceea ce formează în drept o stare de necesitate.
În continuare, s-a arătat, în cuprinsul petiției de apel că, dreptul de proprietate nu este absolut, el putând fi afectat în anumite condiții, pentru realizarea unor interese generale sau individuale sau pentru preîntâmpinarea unor pagube - cum este cazul de față, - când singura posibilitate este debranșarea prin blindare a sistemului de încălzire a pârâtului, operație ce nu se poate realiza decât în interiorul apartamentului acestuia, restul instalațiilor care deservesc celelalte apartamente din condominiu rămânând în funcțiune.
În plus, în condițiile în care societatea furnizoare este constrânsă a furniza servicii neremunerate dat fiind faptul că pârâtul nu a probat executarea obligației de plată și a refuzat colaborarea în scopul unei debranșări amiabile, i se creează reclamantei un prejudiciu major, câtă vreme consumatorul își poate însuși oricâtă energie termică dorește fără a o achita.
Apelul declarat este nefondat, pentru cele ce urmează:
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 38 aliniat 1 litera c din Legea nr. 325/2006, utilizatorii de energie termică au obligația de a permite accesul operatorului care are calitatea de furnizor la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau proprietatea sa, pentru verificarea funcționării și integrității acestora ori pentru debranșarea/deconectarea instalațiilor, în caz de neplată sau avarie.
Reclamanta a furnizat pârâtului serviciile convenite, emițând facturile aferente intervalului octombrie 2010 - 31 august 2012, cu o valoarea totală de 2.571,13 lei, iar potrivit clauzelor contractului inițial, beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-și îndeplini obligația de plată, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturilor, sub sancțiunea calculării de penalități de întârziere și respectiv a suspendării furnizării agentului termic.
Cum această obligație nu a fost executată reclamanta s-a deplasat la domiciliul pârâtului prin reprezentanții săi în data de 15 septembrie 2011, respectiv 26 septembrie 2011 (fila 75 dosar fond) când pârâtul a invocat eșalonarea debitului, ce nu s-a realizat însă și care a determinat promovarea acțiunii de față, reclamanta solicitând astfel a se permite accesul în locuința părții adverse și, implicit, debranșarea imobilului de la rețeaua de termoficare, beneficiarul serviciilor asumându-și o astfel de obligație de a permite accesul în locuință în acest scop, prin semnarea contractului individual, obligație care a fost instituită și de către legiuitor.
Această obligație apare reglementată și în cuprinsul Legii nr. 51/2006, prin serviciile comunitare de utilități publice, act normativ la care trimit expres dispozițiile art. 39 din Legea nr. 325/2006, (art. 36 aliniat 3), potrivit cărora operatorii serviciilor de utilități publice sunt în drept să suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea către utilizatori, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile, în cazul depășirii termenului legal pentru achitarea facturilor.
Ori, în speță, este de observat că personalul societății reclamante, aflat la domiciliul pârâtului în data de 15 septembrie 2011 a reținut doar intenția de conformare la plată a acestuia, prin realizarea unei eșalonări a debitului, iar nu și refuzul de a permite debranșarea, în sensul că, nu și faptul la momentul descinderii menționate sau chiar ulterior s-ar fi opus accesului în locuință în scopul blindării caloriferelor.
Prin urmare, în situația renunțării la intenția primă de debranșare, aspect ce rezultă din nota de constatare din data de 26 septembrie 2011, reclamanta era ținută ca, observând neexecutarea obligației de plată asumată cu ocazia descinderii personalului său să procedeze la o nouă deplasare care nu a fost realizată în cauză.
Așa fiind, întrucât, astfel cum a reținut și instanța de fond nu s-a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a obligației de a permite debranșarea imobilului său, situație în care nu apar încălcate prevederile art. 7 litera c din convenția părților, nu se justifică adoptarea măsurii de constrângere solicitată de reclamanta din prezentul litigiu.
În concluzie față de cele evocate în precedent, Tribunalul considerând critica apelantei - reclamante nefondată, va respinge apelul și va păstra soluția atacată, făcând aplicarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta - reclamantă S.C. ,,M. C." S.A., prin reprezentant, citată fiind din municipiul B., . județul B., împotriva sentinței civile nr. 7001 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, pe care o păstrează în contradictoriu cu intimatul - pârât O. D., citat fiind din municipiul B., Săvenilor, nr. 46, .. A, apt. 15, județul B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
H. I. A. D. G. M.
Red. Judec. A. D. / 22 . 05 . 2013
Judec. fond A. E.
Tehnored. G. M. / 4 Exempl. / 27 .06 . 2013.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1113/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 690/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
