Fond funciar. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 1257/193/2010*
Dosar nr._ fond funciar - recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.- SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: H. I.
JUDECĂTOR: T. N.
JUDECĂTOR: A. D.
Grefier – C. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 669
La ordine pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta A. A., domiciliată în B., .. 24, ., județul B. în contradictoriu cu intimații C. locală de fond funciar Sulița, prin primar, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B., prin prefect P. C. cu domiciliul în Comune Olbia, ., Provincia Olbia Tempio, Sardinia, Italia, P. P. cu domiciliul în ., jud. B., P. Ș., cu domiciliul în ., P. M. cu domiciliul în . și D. L., cu același domiciliu împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013 a Judecătoriei B., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din 16 octombrie 2014, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea, pentru data de 23 octombrie 2014, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 30 octombrie 2014, respectiv pentru 06 noiembrie 2014, ulterior, pentru astăzi, 12 noiembrie 2014, când
TRIBUNALUL:
Asupra recursului, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.01.2010, sub nr._ și precizată ulterior, petentul L. G. a formulat, în contradictoriu cu intimații C. locală de fond funciar Sulița, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B., P. Ș. și D. L. plângere la fond funciar, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 1000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Poienița” și 4000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Coșuleni”, precum și completarea Titlului de Proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele petentului cu aceste suprafețe de teren, suprafața de 1000 m.p. din „Poienița” urmând a fi exclusă din Titlul de Proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M., din p.c. 1143.
În motivare petentul a arătat că în urma împroprietăririlor primite, tatăl său L. Ghe. V., a avut suprafața de 5000 m.p. teren situat în tarlaua „Poienița”, de la boierul F., care în rolul agricol a fost înscrisă cu 0,49 ha, și din care în Titlul de Proprietate care i s-a eliberat, cu nr._/30.07.2002, a fost înscrisă în p.c. 1204/19 o suprafață de 4000 m.p., restul de 1000 m.p. fiind deținut în fapt de petent și înscris în Titlul de Proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M. – autoarea intimaților.
A mai arătat faptul că a mai avut teren și la Albești, de la boierul G., în suprafață de 5000 mp, netrecută în rolul agricol și nici în Titlul de Proprietate, însă din acest teren el deține în fapt 4000 m.p. în tarlaua „Coșuleni”, unde au fost puși în posesie cei care au avut rol agricol pe raza . schimb între aceste comune și că este posibil ca pentru terenul de la boier în titlul de proprietate să se fi înscris 300 m.p. în prima parcelă din titlu, însă nu dorește reconstituirea decât pentru terenul de 4000 m.p..
Petentul a învederat că în titlu mai este înscrisă la prima poziție împroprietărirea de 1 ha de la „Vădăni” primită de bunicul din partea mamei P. T., cu care a fost înzestrată mama sa și care apare și în rolul agricol, precum și suprafața de 1000 m.p. în intravilan care provine din cea de 1400 m.p. din rolul agricol, care însă a fost cumpărată fără acte, așa încât nu are nici o pretenție la diferență.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri și memorii și a cerut audierea martorilor A. Ghe., înlocuit apoi cu M. C., iar în prelungire cu Ș. Ghe. și M. M..
Intimatul P. Ș. în interogatoriu a arătat că nu este de acord cu anularea titlului de proprietate al mamei sale, deoarece terenul de la „Poienița” a fost primit ca împroprietărire de către bunicul său P. I., căruia i s-au dat 5000 m.p., cu vecini M. I. și P. C., din acest teren 700 m.p. intrând sub apa Iazului Dracșani și totodată a precizat că în prezent el deține în fapt terenul, și că a fost lucrat câțiva ani după revoluție și de petent, deoarece tatăl său i l-a dat spre folosință unei surori de-a sa.
În apărare, intimatul a solicitat audierea martorei Bastangă Aspazia.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr.8111 din 24 decembrie 2010, a admis plângerea și a dispus modificarea HCJ B. nr. 56/1991, în sensul că a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului și pentru suprafețele de 1000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Poienița” și 4000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Coșuleni”, precum și completarea Titlului de Proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele petentului cu aceste suprafețe de teren.
A constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/26.04.2002, emis pe numele P. M., în sensul că a exclus suprafața de 1000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în p.c. 1143, individualizat potrivit schiței realizate de Primăria . – f. 69 ds..
În motivele soluției sale, a reținut judecătorul de fond că, potrivit adreselor trimise la dosar de către C. L. Sulița, petentul a obținut prin Titlul de proprietate nr._ din 30 iulie 2002 reconstituirea suprafeței de 1,53 ha, din care 4000 mp la „Poienița” și 1000 mp intravilan, deși petentul a depus la dosar extrasul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană B. prin care a dovedit împroprietărirea tatălui său L. Gh.V. cu suprafața de 5000 mp la „Poienița” și cu 5000 mp Albești Ghe.G..
De asemenea, s-a arătat că, prin adresele trimise la dosar, C. L. Sulița a precizat faptul că petentul a fost pus în posesie cu suprafețele solicitate prin prezenta cerere, respectiv cu 1000 m.p. în „Poienița”, cu vecinii P. M., P. C., iaz și DE, precum și cu 4000 m.p. în tarlaua „Coșuleni”, cu vecinii R. P., M. Ghe., DE și DE, care provin din împroprietărirea făcută tatălui său, și din care cei 1000 m.p. au fost incluși în Titlul de Proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M., în p.c. 1143, din cauza faptului că . evidențe.
În plus, s-a evocat în considerente că, și martorii audiați în cauză au confirmat deținerea terenului de către petent până în anul 2009 inclusiv, relevant fiind faptul că vechiul amplasament al autorului petentului este cel solicitat, pe care C. L. Sulița a permis să-l dețină încă din anul 1990, creându-i convingerea că acționează în legalitate, petentul fiind recunoscut și de către celălalt vecin-proprietar de . sentinței, D. L. și P. Ș. au declarat recurs în termen legal, criticând soluția instanței de fond care s-a investit cu o contestație la Legea nr.247/2005, solicitând direct în instanță o reconstituire a dreptului de proprietate fără respectarea procedurii prealabile ce ar fi presupus adresarea petentului Comisiei de fond funciar.
În plus s-a criticat și faptul că nu s-a avut în vedere că terenul de 1000 mp acordat de instanță nu face trup comun cu cei 4000 mp din tarlaua „Poienița”, unde a fost împroprietărit autorul petentului cu 5000 mp, și s-a arătat că în realitate petentul deține întreaga suprafață de 5000 mp la un loc, iar dacă s-a pierdut teren, acest fapt se datorează surpării malului iazului cu care se învecinează.
De asemenea, se evocă în continuarea motivelor de recurs că instanța nu a solicitat copie după certificatul de moștenitor a titularei dreptului de proprietate a cărui anulare a hotărât, respectiv a defunctei P. M., și nu i-a introdus în cauză pe toți moștenitorii, încât se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Recursul a fost considerat întemeiat, în special în raport de ultimul motiv, al nelegalei citări, deoarece reclamantul a pretins și a și obținut anularea titlului de proprietate nr._ din 26 aprilie 2002, emis pe numele defunctei P. M., în contradictoriu doar cu moștenitorii P. Ș. și D. L..
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că moștenitorii prezumați sunt cei doi pârâți, dar și numiții P. M., P. P., P. C. care nu au fost introduși în cauză sau citați pentru a-și exprima punctul de vedere în legătură cu succesiunea autoarei lor, instanța de fond încălcând astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Așa fiind, Tribunalul B., în temeiul art.312 Cod procedură civilă, a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu obligația de a proceda la o cercetare judecătorească corespunzătoare pe fondul cauzei în sensul în care instanța de recurs a reținut că „părțile litigante au dovedit că autorii lor au avut înainte de cooperativizare terenuri cu amplasamentul în litigiu este imposibil de stabilit cu certitudine suprafețele la care ar fi îndreptățite părțile potrivit rolurilor agricole fără administrarea unei probe cu expertiza cadastrală care să le identifice atât în teren cât și în relație cu actele de reconstituire eliberate, respectiv numărul parcelelor cadastrale.
De altfel, în sprijinul acestei aprecieri a instanței de recurs trebuie evidențiată și susținerea recurentei că terenul de 1000 mp înscris în titlul său de proprietate deși se află în aceiași . parcelar decât cel în care se regăsește terenul de 4000 mp al reclamantului cu care ar trebui potrivit înscrisurilor prezentate de acesta să formeze un trup comun, aspect ce trebuie atent verificat, întrucât la prima vedere, verificând vecinătățile suprafeței de 4000 mp și ale celei de 1000 mp se observă că sunt îndepărtate, fiind vorba de p.c. 1143 (titlul de proprietate P. nr._) și 1204/19 (titlul de proprietate L. G. nr._-filele 3,13 dosar fond).”
Având în vedere dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs, în rejudecare instanța de fond a dispus citarea în calitate de intimați a numiților P. C., P. P., P. Ș., P. M. și D. L., alături de C. locală de fond funciar Sulița, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B.. Având în vedere decesul petentului L. V. G. și solicitarea numitei A. A.-L. în calitate de unică moștenitoare a acestuia, instanța a dispus introducerea acesteia în cauză în calitate de petent (fila 137).
La termenul din data de 15.10.2012 a fost admisă administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate topografie, cadastru și geodezie fiind prorogată discutarea admiterii probei testimoniale după realizarea raportului de expertiză. La termenul din data de 20.09.2013, ținând cont de dispozițiile instanței de recurs, concluziile raportului de expertiză și suplimentului acestuia, precum și de neindicare în mod concret a tezei probatorii, instanța a respins solicitarea apărătorului intimaților de readministrare a probei testimoniale cu audierea martorilor.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese la OCPI B. pentru a se comunica documentația și anexele care au stat la baza emiterii HCJ nr. 56/27.08.1991 și la Primăria Comunei Sulița pentru a se comunica copia planului cadastral pentru titlul de proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele L. G. și pentru titlul de proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M., înscrisuri depuse la dosar (filele 44-48, 62-81).
Prin sentința civilă nr._ din 22.10.2013 Judecătoria B. a respins plângerea la fond funciar formulată de către petentul L. G. și continuată de A. A..
A respins capătul de cerere cu privire la modificarea HCJ B. nr. 56/1991 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 4000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Coșuleni”, precum și completarea Titlului de Proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele petentului cu această suprafață de teren ca rămas fără obiect.
A respins capătul de cerere cu privire la modificarea HCJ B. nr. 56/1991 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Poienița”, precum și completarea Titlului de Proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele petentului cu această suprafață de teren și constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M., în sensul de a exclude suprafața de 1000 m.p. situată în p.c. 1143 ca neîntemeiată.
A obligat petenta A. A. să plătească intimaților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției adoptate Judecătoria B. a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea sa, petentul L. G. a solicitat modificarea HCJ B. nr. 56/1991 în primul rând în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 4000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Coșuleni”, precum și completarea Titlului de Proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele petentului cu această suprafață de teren.
Având în vedere Titlul de proprietate nr._/30.07.2002 ,așa cum a fost modificat (fila 169 verso) și concluziile raportului de expertiză de la punctul 8 (fila 53-54) în care se arată că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 4000 m.p. a fost aprobată de către C. Județeană de Fond Funciar și a fost trecută în titlul amintit, emis pe numele lui L. G. prin HCJ nr. 87/2013, fiind identificat și delimitat în .. 1438/56 în extravilanul . fond a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
În al doilea rând, petentul L. G. a solicitat modificarea HCJ B. nr. 56/1991 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Poienița”, precum și completarea Titlului de Proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele petentului cu această suprafață de teren și constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M., în sensul de a exclude suprafața de 1000 m.p. situată în p.c. 1143.
Cu privire la acest capăt de cerere, instanța de fond a reținut că, potrivit Titlul de proprietate nr._ din 30 iulie 2002 (fila 169) petentul a dovedit reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,93 ha, din care 4000 mp la „Poienița” și 1000 mp intravilan .> Cu toate că prin adresele trimise la dosar (primul dosar de fond fila 42), Primăria Comunei Sulița a precizat faptul că petentul a fost pus în posesie cu suprafața solicitată prin prezenta cerere, respectiv cu 1000 m.p.ce a fost inclusă în Titlul de Proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M., în p.c. 1143 se subliniază că . evidențele comisiei (L. G. neînscriind-o în titlul său de proprietate).
Mai mult decât atât, din analiza HCJ 56/27.08.1991 și a anexei sale (fila 48) reiese foarte clar că petentul L. V. G. a solicitat spre reconstituirea dreptului de proprietate doar în ceea ce privește suprafața de 1,53 ha și a fost validat cu privire la întreaga suprafață, Titlul de proprietate nr._/30.07.2002 fiind eliberat pentru suprafața de 1,53 ha. Or, având în vedere că prin HCJ nr. 87/2013 această suprafață a fost majorată cu 4000 m.p. instanța nu a reținut argumentul că petentul a fost în eroare cu privire la suprafața deținută atâta timp cât Titlul de proprietate a fost eliberat în data de 30.07.2002 și în cuprinsul său se regăsește întreaga suprafață solicitată și amplasamentul său.
De asemenea, instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză (fila 46) unde se arată că terenul în suprafață de 1000 m.p. din tarlaua „Poienița” a fost trecută în titlul de proprietate nr._/26.04.2002 fiind stăpânit din 2009 de către P. Ș., acesta fiind și cel care a plătit și impozitele. Prin răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză, întocmit de Ing. N. I. (fila 199 – 200), se arată că „real în teren și conform titlului de proprietate, moștenitorii defunctei P. M. țin și stăpânesc suprafața de 7500 m.p, cât în titlul lor de proprietate și nu mai mult” și că „nu sunt diferențe față de titlurile de proprietate mai puțin suprafața de 1000 m.p. revendicată de moștenitoarea lui L. G. și care în prezent este trecută în Titlul de proprietate emis pe numele P. Gh. M.”.
Având în vedere considerentele de mai sus și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei cereri de reconstituirea a dreptului de proprietate în temeiul L. 18/1991 sau L.169/1997 și cu privire la suprafața de 1000 m.p. revendicată și că Titlul de proprietate nr._/26.04.2002 a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale, terenul fiind liber și la dispoziția Comisiilor, instanța a respins capătul de cerere cu privire la modificarea HCJ B. nr. 56/1991 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, ., în tarlaua „Poienița”, precum și completarea Titlului de Proprietate nr._/30.07.2002 emis pe numele petentului cu această suprafață de teren și constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr._/26.04.2002 emis pe numele P. M., în sensul de a exclude suprafața de 1000 m.p. situată în p.c. 1143 ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs A. A., moștenitoarea petentului L. G., criticând-o pentru nelegalitate în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză reținând astfel o situație contrară. Că, la fila 27 din dosarul nr._ a fost depusă cerere formulată de L. G., din care rezultă că la data de 10.03.1991, acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,13 ha teren, fapt confirmat și de Primăria comunei sulița prin adresa nr. 428/19.02.2010.
Că, potrivit registrului agricol bunicii paterni L. V. și L. N. figurează în anii 1959/1962 cu suprafața de 2,13 ha din care 0,49 ha la Poienița (fila 24 dosar fond) și în plus Primăria comunei Sulița a precizat prin adresa nr. 1092/12.04.2010 (fila 35 dosar fond I) că L. G. a fost pus în posesie cu suprafața de 1.000 m.p. la „Poienița”, terenul fiind învecinat cu P. Ghe. M., P. C., I. Dracșani și drumul de exploatare și că deși a fost pus în posesie nu a fost trecut în titlul de proprietate emis în anul 2002 deoarece s –ar fi depășit suprafața validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 56/1991, teren ce se afla în ..
S – a mai învederat de recurentă că dacă se verifică titlul de proprietate nr._/30.03.2002 emis pe numele P. D și Baștangă A se poate observa că terenul atribuit acestora în p.c. nr. 1144 și 1146 se învecinează la est cu L. V. (bunicul patern, respectiv tatăl lui L. G.), iar moștenitorii audiați au confirmat că autorul său. L. G., a stăpânit terenul în litigiu până în anul 2009.
Cum instanța de fond nu a avut în vedere aceste probe și nu le –a analizat, în mod greșit a reținut că L. G. ar fi solicitat în baza Legii nr. 18/1991, terenul în litigiu.
Se mai arată de recurentă în ce privește legalitatea titlului de proprietate emis pe numele P. M. că de fapt terenul din . reprezintă vechiul amplasament al autorului său, de la părinții săi, fapt confirmat și de Primăria comunei Sulița, prin adresa nr. 1468/28.04.2010 (fila 42 dosar fond) care a învederat că terenul solicitat în cauză provine din terenul cu care L. V. a fost împroprietărit în anul 1946.
În plus, motivarea Primăriei cum că terenul nu a fost înscris în titlul lui L. întrucât s –ar fi depășit suprafața solicitată și că a fost înscris în titlul emis lui P. Ghe. M. întrucât era liber și la dispoziția Comisiei Locale nu poate fi reținută ca fiind pertinentă aceasta întrucât terenul nu era liber, ci se afla în posesia legitimă a autorului său încă din anul 1991, fiind pus în posesie chiar de C. L. Sulița, terenul reprezentând vechiul amplasament al autorului.
Pentru aceste considerente recurenta solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei pe fond, să se admită plângerea, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1.000 m.p. din ..
Intimații prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de ansamblul probator, Tribunalul constată prezentul recurs ca fiind nefondat urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 – 3 Cod de procedură civilă să – l respingă ca atare pentru considerentele ce succed.
Astfel, reține Tribunalul că petentul L. G., în prezent decedat, a solicitat modificarea Hotărârii Comisiei Județene nr. 56/1991, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 m.p. teren situat pe raza satului Dracșani, . „Poienița”, completarea titlului său de proprietate cu această suprafață de 1.000 m.p. și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.04.2012 emis pe numele P. M., în sensul excluderii suprafeței de 1.000 m.p. teren situat în p.c. 1143.
Că, într –adevăr în rolul lui L. N., autorul recurentei există tarlaua „Poienița” cu 49 ari teren arabil, dat și în rolul autorului intimaților, P. I. este înscrisă tarlaua „Poienița” cu suprafața de 1 ha arabil.
Recurenta, moștenitor al petentului L. G., susține și în acest recurs faptul că suprafața de 1.000 m.p. teren din prezentul litigiu, se află în tarlaua „Poienița” ca și suprafața de 4.000 m.p. teren, aceste două suprafețe formând un trup comun.
Ori, potrivit expertizei efectuate în cauză, mai exact suplimentul la raportul de expertiză tehnică (fila 152 și următoarele), cele două suprafețe de teren nu formează un trup comun, cei 1.000 m.p. teren solicitați prin prezenta situându –se în p.c. 1143 în suprafață de 4.000 m.p. teren a fost înscrisă în titlul de proprietate al lui L. se află situată în p.c. 1204/19 acesta fiind de fapt și vechiul amplasament conform adeverinței nr. 3459/20.10.2014 eliberată de Primăria comunei Sulița. Astfel, că acesta fiind vechiul amplasament atunci suprafața de 1000 m.p. care formează un trup comun cu suprafața de 4.000 m.p. trebuie să figureze în continuarea parcele cadastrale 1204/19 și nu în p.c. 1143, nefiind făcută dovada că terenul din această din urmă parcelă reprezintă vechiul amplasament.
Mai reține Tribunalul că într –adevăr L. G. prin cererea nr. 2330 din 20.03.1991 (fila 27 dosar fond I) a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea sa, L. V. N., pentru suprafața de 2,13 ha, cerere validată însă numai pentru 1,53 ha și pentru care în 2002 i s-a emis Titlu de proprietate nr._/2002. Ulterior, prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 84/2013 deci după 11 ani titlul este completat cu suprafața de 4000 m.p. teren astfel că nu se poate reține argumentul petentului că a fost în eroare cu privire la suprafața de teren deținută, având în vedere perioada de timp trecută de la emiterea titlului de proprietate.
În plus, petentul a susținut în cauză în legătură cu cei 0,49 ari din tarlaua „Poienița” înscriși în rolul agricol, că în tarlaua respectivă au existat surpări ale malului iazului Dracșani, terenul sau o parte din el fiind înghițit de ape, micșorându –se astfel parcelele, rămânând în această ..p. pe care – i solicită prin prezenta, suprafață trecută în Titlul de proprietate al lui P. M. cu restul fiind compensat în altă parte, susținere ce nu poate fi primită întrucât cu ocazia efectuării suplimentului expertizei ca urmare a obiecțiunilor formulate de părți s –a verificat și acest aspect care nu a fost confirmat, expertul arătând că nu există documente la Primăria comunei Sulița din care să rezulte că malurile iazului s –ar fi surpat și suprafața de teren din vecinătate s –ar fi micșorat (filele 153 dosar fond rejudecare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta A. A., cu domiciliul în municipiul B., .. 24, scara A, . B. în contradictoriu cu intimații P. M., cu domiciliul în Provincia Olbia Tempio, comune Olbia Sardinia, .. 27, Italia, P. C., P. P., P. Ș., D. L., C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 – prin Primar, C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 – prin Prefect, împotriva sentinței civile nr._ din 22.10.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Respinge, ca nefondată, cererea intimaților, de plată a cheltuielilor de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
H. I. T. N. D. A. C. R.
Red. jud H.I/20.03.2015
Tehnoredactat F.A-M/23._
Jud fond B. P.
V.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 579/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Cerere de ajutor public judiciar. Hotărâre din 12-09-2014,... → |
|---|
