Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 05-08-2014, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 5836/193/2014
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 5 august 2014
Președinte – C. M.
Judecător – P. M.
Grefier – C. L.
DECIZIA NR. 193 A
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă O. M. în contradictoriu cu intimatul pârât P. C., împotriva sentinței civile nr. 9026/13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., jud. B. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta reclamantă asistată de avocat C. Berențan P. în substituirea av. S. A. și intimatul pârât asistat de avocat Aparachivei T. A..
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită; totodată, arată că Ministerul Justiției a depus la dosar cererea petiționarei O. M..
Avocat C. Berențan P. depune la dosar delegație de substituire, iar avocat Aparachivei T. A. depune împuternicire avocațială.
Se procedează la identificarea apelantei O. M. care se legitimează cu CI ._, CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ., ., și la identificarea intimatului P. C. care se legitimează cu CI ._, CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B..
Avocat Aparachivei T. A. precizează că nu a formulat excepția nemotivării apelului și ca atare nu înțelege să o susțină.
Avocat C. Berențan P. și avocat Aparachivei T. A. arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra acestuia.
Avocat C. Berențan P., pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, considerând hotărârea primei instanțe privind reintegrarea apelantei în domiciliul comun ca fiind nelegală și netemeinică. Cererea este admisibilă pe cale de ordonanță președințială fiind întrunite condițiile prevăzute de art.996 Cod procedură civilă. Mai arată că părțile dețin o proprietate comună în care pot locui.
Avocat Aparachivei T. A. solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 9026/13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., ca nefondat. Instanța de fond în mod corect a analizat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ordonanța președințială. Potrivit art.995 alin.5 din NCPC pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Nu este dată nici urgența întrucât apelanta a ales să părăsească domiciliul comun de trei ani de zile. Mai mult a fost în vizită și și-a luat lucrurile din domiciliul comun.
După deliberare
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
La data de 17.07.2014 pe rolul Tribunalului B. secția I civilă a fost înregistrat apelul declarat de apelanta O. M. împotriva sentinței civile nr. 9026 din 13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., jud. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, în fapt, s-a căsătorit cu paratul P. C. la data de 08.11.1991 și din căsătorie au rezultat doi copii care in prezent sunt majori.
Întrucât nu mai suporta comportamentul violent al pârâtului, infidelitățile și injuriile aduse de acesta la data de 12.09.2012 a intentat acțiune de divorț ce a fost soluționată prin sentința civila nr. 6833 din 06.06.2012 a Judecătoriei B..
Pe parcursul derulării procesului de divorț pârâtul venea acasă, îi adresa injurii și o bătea, fapt pentru care a sesizat in mod repetat organele de politie care au dispus față de acesta măsura sancționării contravenționale. În nenumărate rânduri a alungat-o noaptea din domiciliu, atât pe ea cât și pe fiica sa, fiind nevoite să doarmă la rude. Acest fapt l-a comis și în urmă cu aproximativ un an, de când, a izgonit-o din domiciliu deplasându-se în . mamei sale, ce este situata la o distanta de aproximativ 15 Km față de mun. B..
Cu privire la această locuință arată faptul că mama sa a perfectat actele pentru ca acest imobil să treacă în patrimoniul său și al surorii sale. Partea sa din acest imobil nu a fost finalizată nefiind locuibilă, sens în care este obligată să stea împreuna cu sora sa și soțul acesteia precum și cu copilul minor al acestora, ei dispunând doar de două camere, practic spațiul fiind neîncăpător pentru atâtea persoane.
În prezent este angajată la Școală generala nr. 6 G. A., din mun. B., ca muncitor de întreținere, programul de lucru, efectuându-se în două schimburi, lucru ce o obligă să efectueze naveta din .. B., tur și retur zilnic.
A mai menționat că veniturile salariale sunt foarte mici beneficiind de un salariu în cuantum de 627 lei lunar din care lunar achită pe navetă suma de 260 lei, este obligată datorită relei credințe din partea fostului soț, (lucru ce poate fi confirmat de către fiica sa), la obligația pensiei de întreținere pentru cei doi rezultați din căsătorie și care sunt studenți, are de achitat și un CAR, iar suma ce îi rămâne după plata celor expuse este aproape inexistentă iar ea este în imposibilitatea de a-și mai asigura traiul zilnic.
În tot acest interval de timp de când a fost alungata din locuința comună, pentru a nu-și pierde locul de muncă care este absolut necesar pentru a asigura copiilor un sprijin material, cât de mic ar fi el, a depus diligente pentru a se reîntoarce la locuința comună, pe cale amiabilă, însă pârâtul a înlocuit yala ușii de acces și discutând cu acesta și-a luat angajamentul că îi va da cheia de la yala ușii de acces punând-o in situația să vină în mod expres din .. B. pentru a primi o cheie însă acesta nu mai răspundea la telefon și nici nu îi deschidea ușa de acces a locuinței. În acest sens am formulat plângere la politie.
Prin îngrădirea dreptului său de a locui în locuința proprietate comună cu fostul soț, practic i se aduce atingere unor drepturi constituționale și anume dreptul la muncă nu poate fi îngrădit precum și dreptul de proprietate potrivit căruia proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Practic prin toate aceste motive consideră că cererea este admisibilă pe cale de ordonanței președințiale și îndeplinește condițiile esențiale prevăzute art. 996 din C. proc. Civ., potrivit căruia deschiderea pe cale de ordonanță președințială este condiționata de necesitatea luării unor măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube, iminente, în cazul său consideră că toate aceste criterii sunt îndeplinite din prisma celor expuse mai sus.
A mai cerut să fie avute în vedere declarațiile martorilor audiați la instanța de fond și înscrisurile existente la dosar.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul art. 466 și următoarele raportat la 999 din Codul de procedura civila a cerut admiterea apelului și să se dispună de urgență reintegrarea sa în domiciliul comun până la soluționarea dosarului de drept comun.
Intimatul P. C. a depus la dosar precizări prin care a cerut respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea judecării fondului.
În motivare a arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu există urgență și nu este întemeiată cererea de ordonanță președințială.
În mod real apelul nu este motivat, în concret criticile pe care le aduce apelanta în judecarea fondului nu sunt întemeiate.
Cererea de apel nu conține verificarea criticilor care să poată fi analizate de instanța de control judiciar ca veritabile motive de apel, astfel că solicită respingerea apelului ca nemotivat.
Dacă va fi respinsă această excepție, solicită respingerea apelului ca nefundat întrucât instanța de fond a analizat veridicitatea și legătura probatorie în cauză, a administrat contrariul, faptul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Pentru o justă soluționarea a cauzei a fost atașat dosarul_ al Judecătoriei B.
Din actele și lucrările acestuia rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 08.04.2014, reclamanta O. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. solicitând pe calea ordonanței președințiale reintegrarea in domiciliu comun din care a fost alungata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare se arată că, in urma comportamentului violent al paratului ,al infidelităților si a injuriilor aduse de acesta in data de 12.09.2012 a intentat acțiune de divorț soluționat prin sentința civilă nr.6833/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria B..
Se argumentează că, in urma cu un an de zile paratul a izgonit-o din domiciliu, reclamanta stabilindu-se in . părinților care este situata la o distanta de aproximativ 15 km fata de municipiul Botosani .Precizează reclamanta ca lucrează ca angajata la Școala Generala nr.6 G. A. din municipiul B., ca muncitor de întreținere, programul de lucru efectuându-se in doua schimburi si veniturile sale sunt foarte mici, acestea asigurându-se doar plata transportului, precum si achitarea pensiei lunare stabilite de instanța de judecata pentru cei doi majori.
Cererea nu a fost motivata in drept.
În dovedire s-au depus copii după actul de identitate al reclamantei, adeverință, sentința civilă nr. 6833/06.06.2013, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2473/26.06.2002, certificat de atestare fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citat, pârâtul P. C. nu a depus întâmpinare dar s-a prezentat în instanță si a propus probe si a formulat apărări.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și cea testimonială, fiind audiați martorii O. A., Pinzaru E., P. M., O. Gicuta .
Prin sentința civilă nr. 9026 din 13.06.2014 Judecâtoria B. a respins acțiune formulată de O. M.. A reținut prima instanță că potrivit art. 996 din Codul de procedură civilă, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru luarea unor măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
În procedura ordonanței președințiale, reclamanta este ținută a proba că în lipsa intervenției de urgență a actului jurisdicțional, drepturile sale ar fi supuse riscului pierderii sau în patrimoniul său s-a produce o pagubă iminentă, ce nu s-ar putea repara Apelul la instituția ordonanței președințiale, ca procedură derogatorie, specială poate fi realizat doar în condițiile în care hotărârea judecătorească, este de imediată și de absolută necesitate, având în principal un scop preventiv. În cauza de față, această strictă și esențială necesitate nu a fost probată.
Instanța reține că părțile sunt separate în fapt de o perioadă lungă de timp, reclamanta locuind în ., iar pârâtul în fostul domiciliu comun. Prin sentința civilă nr. 8957 pronunțată la data de 6 decembrie 2012 s-a admis ordinul de protecție prin care pârâtul a o fost obligat la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamanta .
Motivele pe care se întemeiază cererea de reintegrare vizează, in esență, lipsa posibilităților materiale ale reclamantei . Inscrisurile depuse la dosar, in dovedirea stării de fapt descrise nu fac dovada îndeplinirii condiției urgentei. Reclamanta nu a făcut dovada lipsurilor materiale care au determinat-o să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta în termen legal pentru motivele expuse mai sus.
Tribunalul analizând calea de atac declarată constată că apelul formulat de O. M. nu este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
La data de 08.04.2014 reclamanta a înțeles să se adreseze primei instanțe cu o acțiune în reintegrarea în domiciliul comun pe calea ordonanței președințiale. A susținut în primul rând că P. C. ar fi fost cel care a alungat-o din domiciliul comun.
Din sentința civilă nr. 8957 din 06.12.2012 rezultă însă că nu pârâtul ar fi fost cel ce a alungat-o pe petentă din domiciliul comun ci aceasta a fost cea care a decis să plece în .. Astfel în decembrie 2012 Judecătoria B. a constatat că soții P. erau despărțiți în fapt de mai mult timp, că nu mai poate fi vorba de un domiciliu comun al acestora în condițiile în care reclamanta a decis să părăsească domiciliul ca urmare a relației tensionate pe care o avea cu soțul ei. Or, dacă în decembrie 2012 deja părțile erau separate în fapt rezultă că nu mai poate fi reținută pretenția reclamatei cum că ar exista un domiciliu comun în care ar trebui să fie reintegrată și nici că ar fi fost alungată de reclamanta. Manifestarea de voință a aparținut reclamantei care a decis să se stabilească în Corni și să solicite un ordin de protecție în ceea ce-l privește pe P. C..
Alta ar fi fost situația însă dacă reclamanta ar fi decis să rămână în apartamentul din B. și să solicite emiterea unui ordin de protecție în raport cu fostul domiciliu comun al soților și apoi ar fi fost alungată din casă de pârât. D. într-o asemenea situație o instanță ar fi reținut situația urgenței măsurii de reintegrare în fostul domiciliu comun.
Pentru a fi admisibilă o cerere de reintegrare în domiciliu comun pe cale ordonanței președințiale trebui îndeplinite o . condiții printre care și cele stabilite de art. 996 din NCPCV respectiv ordonarea măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări și că este necesar a se stabili aparența dreptului în favoarea reclamantului.
Așa cum s-a arătat mai sus nu mai poate fi vorba despre un domiciliu comun întrucât pe de o parte reclamanta a părăsit locuința comună de aproximativ doi ani iar pe de altă parte părțile au divorțat .
În fapt în prezent cele două părți au calitatea de copropietari iar chestiunile legate de folosința bunului comun pot fi cercetate pe cale dreptului comun și nu pe calea ordonanței președințiale. În plus nu rezultă urgența măsurii cerută de reclamantă în condițiile în care aceasta locuiește de peste doi ani în . Constituția cât și Codul Civil asigură pentru orice persoană exercitarea tuturor prerogativelor dreptului de proprietate dar pentru a se dispune cu privire la folosința unui imobil pe calea unei ordonanțe președințiale trebuie îndeplinite și condiții speciale stabilite de NCPC în textele ce reglementează procedura ordonanței președințiale.
Cum nu sunt date condițiile stabilite de art. 996 din NCPC tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de O. M..
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta O. M., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul pârât P. C., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B., împotriva sentinței civile nr.9026 din 13.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 5 august 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. M. P. M. C. L.
Red.C.M.
Jud.fond P. A.
Tehnored. C.L.
4 ex./07.08.2014
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 290/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
