Revendicare imobiliară. Decizia nr. 650/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2880/40/2014
Dosar nr._ Contestație în anulare
Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 650 R
Ședința publică din 29 octombrie 2014
Președinte – C. M.
Judecător – A. C.
Judecător – A. M.
Grefier – C. R.
La ordine pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul – reclamant G. P., domiciliat în orașul Ștefănești, județul B. în contradictoriu cu intimatul pârât C. D., domiciliat în orașul Ștefănești, județul B. împotriva deciziei civile nr. 458/20.04.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului B..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din 22 octombrie 2014, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 29 octombrie 2014, când
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față;
La data de 27 iunie 2014 pe rolul Tribunalului B. Sectia 1 civilă a fost inregistrată contestația in anulare formulată de contestatorul G. P. împotriva Deciziei 458 din 20 aprilie 2014 a Tribunalului B., contestație fondată de prevederile art. 317 alineatul 2 si 318 din Vechiul Cod De Procedură Civilă.
A arătat că motivarea în fapt si in drept a căii de atac o va depune după comunicarea deciziei dar a considerat că instanța din greșeală a omis să cerceteze aspecte esentiale ce privesc cauza ,fapt care a condus la admiterea recursului .
La data de 23 septembrie 2014 contestatorul a depus motivele căi de atac arătând că își întemeiază cererea pe dispozitiile art . 318 Din Vechiul Cod De Procedură Civilă . A menționat că greșeala procedurală este aceea ca instanța de recurs a găsit un mijloc de apărare care nu a fost invocat de recurent și neanalizat de prima instanță. Astfel recurentul nu a invocat prescripția achizitivă, acest lucru fiind făcut de către instanță din oficiu . În fața judecătoriei pârâtul a recunoscut că nu deține un titlu pentru terenul în litigiu . El a adus la cunostință că suprafața de 728 metri patrati ar fi dobândit - o printr-un contract de vanzare cumparare dar fără a face nicio referire la uzucapiune . Instanța de recurs a confundat o . date importante ale cauzei întrucât prescripția achizitivă se constată numai la cererea persoanei care o invocă fie sub forma unei acțiuni principale fie pe calea unei cereri reconvenționale . În acest sens sunt și prevederile art. 1890 din Codul Civil . Atâta timp cât recurentul nu a invocat această prescripție Tribunalul B. s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare pe care prima instanță nu l-a avut în vedere. Mai mult instanta de recurs face referire la posesia autorilor parâtului dar era necesară analizarea instituției joncțiuni posesiilor . În aceste condiții s-au făcut greșeli procedurale importante fie s-au confundat date esențiale din dosarul cauzei.
La data de 22 octombrie 2014 a depus întâmpinare intimatul prin care a solicitat respingerea contestației în anulare . A apreciat că motivele expuse de contestator trebuiau invocate pe calea recursului. Chiar dacă o parte din proces nu evocă o anumită situație dar nu indică articolul de lege dar instanta observa situatia si invocă din oficiu acest lucru, nu este nelegal și nu este de natură să afecteze soluția pronunțată . Contestatorul a cumpărat anumite suprafețe de teren dar unele dintre ele nici măcar nu au număr cadastral . Daca el are teren în plus ar trebui să fie chemat in judecata de proprietarul acelui teren. Contestatorul nu are act de proprietate în regulă nici pentru tot terenul său . Acesta a cumpărat altă suprafață de teren în apropierea suprafeței pe care o deține el.
Analizând actele și lucrările dosarului_ * observă Tribunalul că prin Decizia 458 din 20.06.2014 a fost admis recursul formulat de pârâtul C. D., a fost modificată în tot Sentința civilă 171 din 20.03. 2013 și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de reclamant . S-a reținut prin decizia contestata că inițial prin decizia civilă nr. 995 R/24 octombrie 2013 a Tribunalului B. a fost admis recursul formulat de pârâtul C. D. în contradictoriu cu reclamantul intimat G. P., împotriva sentinței civile nr. 171/20.03.2013 dată de Judecătoria Săveni, a fost casată sentința recurată și a fost reținută cauza spre judecare pentru administrare de probe suplimentare, reținându-se că instanța de recurs are la dispoziție, în dosarul de fond, probe insuficiente și contradictorii în baza cărora să poată aprecia asupra corectitudinii ori modificării sentinței primei instanțe, astfel că sunt întrunite cerințele art. 312 alin. 3 teza I, Cod proc. civilă pentru a rejudeca fondul după completarea corespunzătoare a probelor.
În temeiul acestei decizii, instanța a pus în dezbaterea părților în ședința publică din data de 19 noiembrie, necesitatea completării probatoriului, încuviințând efectuarea unui supliment de expertiză și audierea de martori noi. Ulterior depunerii raportului suplimentar, care nu a fost lămuritor, având aceleași informații insuficiente, ca și cel de la fond, s-a încuviințat, la cererea recurentului, dar și ca urmare a convingerii instanței în privința utilității noii probe, efectuarea unei contraexpertize.
Ulterior, instanța de recurs a reținut că este învestită cu rejudecarea după casare a unei acțiuni în revendicare, formulată în baza art. 480 cod civil Vechi.
Acțiunea a fost considerată neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. S-a reținut că reclamantul și pârâtul sunt proprietari învecinați în intravilanul orașului Ștefănești, jud. B.. Astfel, reclamantul a dobândit de la numita D. E. o suprafață de 642 m.p. teren intravilan prin actul autentic de vânzare cumpărare nr. 227/23.01.1997. În acest act (f. 84) deși se precizează vecinii terenului astfel vândut, respectiv N. P., Timiciuc G., B. V., nu se indică punctele cardinale, . are atașată o schiță pentru a verifica poziția concretă a terenului. Se mai arată în act că vânzătoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului astfel înstrăinat în anul 1960, neavând acte de proprietate.
În patrimoniul reclamantului G. P. a mai intrat, prin cumpărare în baza actului autentic 264/8 mai 1996 o suprafață de teren de 1000 m.p. din intravilanul satului și comunei Ștefănești, jud. B., sola 121, p.c. 712, cu vecinii Ringhilescu A., G. A. și DS717de la numitul Hneda D., f. 86, pentru care există o schiță de încadrare în zonă la f. 87.
Din acest teren de 1000 de metri pătrați, reclamantul susține că a oferit suprafața de 249 m.p. la schimb Primăriei . autentic 5699/31.08.1998 (f.82), primind în schimb suprafața de 320 m.p. în același intravilan, p.c. 730, învecinat cu magazin legume – fructe, DS717, G. P. și DN24C, schița schimbului fiind atașată la f. 83.
Instanța de recurs a cerut experților, față de incertitudinea determinării locului exact al situării acestor două terenuri să reprezinte pe o schiță dacă suprafețele astfel dobândite de 642 m.p. și 320 m.p. formează acel trup comun de 962 m.p.,reclamat prin acțiune ca fiind parte ocupat de către pârât.
Acest obiectiv a fost necesar instanței și a fost dificil de îndeplinit de către experți din cauza neconcordanței vecinătăților înscrise în cele două acte prezentate de reclamant, ce nu susțin în mod neîndoielnic pretenția din cerere.
Astfel, potrivit actului de schimb, reclamantul a predat Primăriei suprafața de 249 m.p. teren din p.c. 712, învecinată cu N. P., DS717, B. C. și p.c. 370, pentru a primi 320 m.p. în p.c. 730, învecinată cu alt teren al său, magazinul de legume – fructe, DS717 și DN24C.
Potrivit schiței schimbului suprafața de 642 m.p. ar fi fost situată în întregime în p.c. 729 iar suprafața obținută la schimb se află în continuarea acesteia în p.c. 730 care reprezintă o întregire a proprietății inițiale, cumpărată de la D. E., reclamantul mărindu-și proprietatea cu încă 320 m.p. în partea opusă pârâtului și păstrând nemodificată limita proprietății spre acesta.
La data efectuării acestui schimb, 31.08.1998, vecin cu reclamantul era autorul pârâtului, B. C., așa cum se arată și în schița schimbului. Ulterior, la data de 18.06.2002, pârâtul cumpără de la B. C. și soția acestuia casa și suprafața de 760 m.p. aferentă, situată în sola 121, p.c. 728 și care se învecinează cu Școala Generală, G. P., DS717 și G. P..
În actul pârâtului se precizează că vânzătorii au dobândit imobilul pe care îl înstrăinează prin cumpărare în timpul căsătoriei în baza contractului autentificat sub nr. 4621/1997.
În cauză au fost ascultați și martori în legătură cu săvârșirea vreunei fapte de ocupare din partea pârâtului pentru suprafața reclamată, precum și în ce privește hotarul dintre părți.
Dintre mărturii instanța tribunalul a reținut ca relevante în raport cu teza probatorie, depozițiile martorilor Cihoschi M., propus de reclamant (f.52), N. E., propusă de pârât (f.54), care se coroborează cu depoziția martorei G. C. din dosarul de fond (f.72), toate aceste depoziții având în comun faptul că gardul improvizat ce separa proprietatea D. de autorii pârâtului este același de 40 de ani, astfel că pârâtul nu a săvârșit în concret delictul de ocupare a terenului, deși ocupă, la fel ca și autorii lui teren suplimentar față de acela din p.c. 728 ce figurează în cadastrul funciar ca având 760 m.p. în p.c. 729, în care figura D. E. cu 642 m.p.
Deși, la data efectuării actelor de vânzare succesive de la autorul inițial al terenului din p.c.729, Ț. și până la pârât nu s-au efectuat măsurători precise, în acte trecându-se doar suprafața cu care aceștia figurau înregistrați în cadastrul funciar al comunei, este evident că au stăpânit și au trimis pârâtului o suprafață mai mare, respectiv aceea posedată și în prezent. Deși pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională pentru a obține un titlu împotriva reclamantului, totuși, prin întâmpinările formulate, el a opus constant acestuia prescripția sa achizitivă, precum și pe aceea a autorilor săi, apărare eficientă pentru a combate cu succes acțiunea în revendicare.
Comparând titlurile și posesiile exercitate de cei doi proprietari vecini, instanța de recurs a reținut că situația pârâtului este mai bine caracterizată, însă acesta a neglijat să-și reglementeze problemele privind întinderea reală a proprietății sale, ceea ce l-a expus litigiilor cu vecinii N. și G.. Dacă în ce privește pe N., pârâtul a renunțat la posesia veche de 40 de ani spre aceasta, recunoscându-i extrajudiciar pretențiile, în vederea intabulării exacte în Cartea Funciară a suprafeței înscrise în actele acesteia, nu același lucru s-a întâmplat și în relație cu reclamantul. Titlul acestuia, provenind de la D. E. poate fi urmărit numai până în anul 1960, când autoarea reclamantului a cumpărat, dar fără acte, o suprafață de teren și a îngrădit-o, ori a menținut o veche îngrăditură existentă. Nu se poate ști cu certitudine ce întindere de teren a cumpărat, neexistând înscris, dar există semne exterioare de hotar și mărturii în legătură cu ceea ce a stăpânit în fapt și a putut transmite la rândul ei.
În ceea ce-l privește pe pârât, stăpânirea sa a fost întemeiată pe un număr de cel puțin 4 posesii anterioare identice, care au fost întemeiate pe acte autentice, asupra aceleiași întinderi de teren și nici una dintre acestea nu a fost niciodată contestată până la pârât de către vecinii săi.
Dacă a existat cândva un delict de ocupare a terenului, acesta nu poate fi imputat pârâtului, de aceea, nefiind răspunzător personal pentru vreo faptă de ocupare de teren, pârâtul nu va fi obligat să elibereze suprafața pretinsă.
În plus, nesiguranța măsurătorilor ce au stat la baza întocmirii actelor de proprietate, care ori sunt însoțite de schițe rudimentare, ori nu au nici o schiță la bază și îndelungata posesie exercitată între hotare, neschimbate de autorii celor două părți, conduc la concluzia că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă ca atare, urmând ca acesta să fie obligat la cheltuieli de judecată, în baza principiului că în situații similare este mai bună cauza posesorului de bună credință, așa cum este în speță pârâtul.
Instanța învestită cu soluționarea prezentei căi de atac observă că inițial contestatorul a invocat în cererea formulată prevederile art 317 alineatul 2 și 318 Vechiul Cod de Procedura Civila . Ulterior după redactarea deciziei contestate în motivele contestatiei in anulare acesta s-a referit doar la dispozițiile art. 318 din Vechiul Cod De Procedură Civilă arătând că dezlegarea dată prin decizia din recurs este rezultatul unei greșeli materiale .
În ceea ce privește art 317 alineatul 2 invocat inițial în cererea depusă la 27 iunie 2014 retine tribunalul că petentul nu a arătat nici unul dintre motivele în temeiul cărora consideră că recursul a fost respins deși era necesar să se verifice dacă procedura de chemare a părtii a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii respectiv de ce au fost încălcate dispozițiile de ordine publică privitoare la competență.
În ceea ce privește art 318 din vechiul cod arată tribunalul că prin intermediul contestație in anulare legiuitorul nu a permis persoanelor interesate să formuleze un recurs la recurs. Textul menționat vorbeste despre greseli materiale dar acestea nu pot fi decât erori importante de procedură . De exemplu este admisibilă o contestație în anulare în raport cu prevederile din articolul 318, când instanța a respins ca tardiv recursul deși la dosar existau dovezi că acesta a fost declarat în termenul legal . Nu este cazul in speta de față intrucât contestatorul a înțeles să învestească tribunalul cu contestație în anulare prin care invocă greșeli de judecată.
Arată petentul că instanța de recurs în mod greșit a reținut prescripția achizitivă în condițiile în care pârâtul nu ar fi invocat asemenea chestiuni însă din decizia 458 rezultă ca Tribunalul B. a rejudecat pe fond cauza, după ce inițial prin Decizia 995 din 24 octombrie 2013 a fost casată Sentința civilă 171 din 2013 și reținută cauza spre rejudecare . În motivarea deciziei contestate tribunalul face trimitere la această prescripție achizitivă dar arată că pârâtul a invocat în repetate rânduri că stăpânește terenul în forma actuală . Din întâmpinarea depusă la 7 februarie 2012 rezulta ca C. D. a invocat posesia asupra terenului în forma actuală precizând ca incă din 1960 această formă nu a fost modificată și că în anul 1997 autorul lui a cumpărat terenul în aceeași formă pe care o stapaneste in prezent . Dar din Decizia 458 nu rezultă că tribunalul ar fi avut în vedere la soluționarea recursului doar această chestiune . Astfel instanta de recurs a analizat probatoriul administrat, inclusiv după casarea cu reținere, făcând trimitere la declarațiile martorilor audiați în fața instanței de recurs . S-a mai consemnat în decizia contestată că nu există măsurători care să fi stat la baza întocmirii actelor de proprietate si că posesia a fost exercitată între hotare neschimbate, astfel că părtile au cumpărat terenurile in forma actuala indiferent de cele consemnate contractele de vânzare cumpărare . Prin decizia contestată s-a procedat la compararea titlurilor, inclusiv prin analizarea posesiei exercitate de cei doi proprietari, avându-se în vedere că actele de proprietate provin de la autori diferiți.
În aceste condiții nu se poate vorbi despre o greșeală materială procedurală în legătură cu pronunțarea Deciziei 458 din 20 iunie 2014 motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul – reclamant G. P., domiciliat în orașul Ștefănești, județul B. în contradictoriu cu intimatul pârât C. D., domiciliat în orașul Ștefănești, județul B. împotriva deciziei civile nr. 458/20.04.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. A. C., A. M. C. R.
Red. CM/ 04.12.2014/2 ex
Jud. recurs – (DM+AC+PI)
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 588/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
