Fond funciar. Decizia nr. 208/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 2182/40/2013
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
Ședința publică din data de 6 martie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. D.
JUDECĂTOR: H. I.
JUDECĂTOR: T. N.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 208 R
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. C. G., în contradictoriu cu intimații A. D., G. V., C. locală de fond funciar Hudești, C. județeană de fond funciar B., G. I., C. A., H. A., H. L., H. T. A., A. M., H. G., H. M., H. A. și intervenientul în nume propriu S. C., împotriva deciziei civile nr. 389 R din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ * având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul B. C. G., asistat de avocat C. D., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care ;
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Avocat C. D., pentru contestator, solicită admiterea contestației așa cum a fost motivată în scris, să se constate nulitatea deciziei de recurs, având în vedere recursul lui S. C., care este parte intervenientă invocând eroarea materială reglementată de art. 318 al. 1 Cod proc. civilă în legătură cu însăși cererea de intervenție care nu îndeplinea condițiile cererii de chemare în judecată, nefiind o cerere de intervenție în interes propriu iar pe de altă parte nu fusese pronunțată la fond. Prin urmare, instanța nu putea să admită recursul unei persoane care nu figurează cu cerere de intervenție.
Solicită să se verifice hotărârea nr. 206 pronunțată de Judecătoria D. și să se constate că numitul S. nu figurează în dispozitivul sentinței de fond și prin urmare recursul său nu vizează un motiv care să poată fi imputat instanței fondului, că nu a pronunțat această intervenție.
A mai arătat că la punctul doi a invocat acea situație de eroare materială legală de acele numere stradale care au condus la aprecierea greșită a situației de amplasament. Consideră că nu sunt probleme de fond ci doar aspecte numerice care au indus eroarea materială. Neobservându-se cele două numere stradale, care arătau că atât autorul C., cât și tatăl său figurau cu intravilan inclusiv pentru cei 16 ari, comisia a creat ., conform numărului stradal aparținea tatălui lui C..
A mai arătat că instanța de fond a admis acțiunea în condițiile în care a observat că acele titluri erau nule de drept întrucât s-au anulat acele dispoziții prin care o comisie de fond funciar a intervenit fără să aibă o hotărâre judecătorească în structura a două titluri, schimbând amplasamente și având în vedere modul în care s-a soluționat acel recurs, practic instanța a recunoscut competența comisiilor de a modifica titluri, în absența unei hotărâri judecătorești așa cum prevăd dispozițiile art. 58 din legea fondului funciar.
TRIBUNALUL :
Asupra contestației în anulare de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, contestatorul B. C. G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 389/1.04.2013pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ *.
În motivarea cererii (f. 66-68 ds.), contestatorul a arătat că această calea extraordinară de atac este întemeiată pe disp. art. 318 alin. 1 C. 1865 și a apreciat că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale și că s-a omis a se cerceta motivul de recurs al intervenientului.
În acest sens, contestatorul a susținut că deși decizia admite recursul acestuia și schimbă total sentința fondului, nu pronunță în realitate motivul de recurs care nu este analizat în conținutul său de loc, sub aspectul condițiilor calității de intervenient în interes propriu.
Astfel sentința fondului 206/28.02.2012 a Judecătoriei Darabani nu pronunță intervenția în interes propriu. Intervenientul nu recurge la procedura art. 281 din C.P.C deși avea obligația să facă o astfel de procedură. Instanța recursului nu a verificat dispozitivul acestei sentințe, care arăta nepronunțarea pe fond a intervenției în interes propriu. Mai mult, nu a analizat însăși intervenția în interes propriu din punct de vedere al condițiilor art.49, alin.2, din C.P.C în legătură cu dreptul propriu pretins de intervenient în obiectul intervenției în interes propriu.
Mai mult, nu a analizat că această intervenție nu îndeplinește condițiile art. 50 alin.2 din C.P.C. astfel că, admiterea în principiu a intervenției (și aceasta în mod neclar, după cum rezultă din. încheierea dosarului_ a Judecătoriei Darabani) în respectivele condiții, în care nici motivul de recurs nu era pentru omisiunea de pronunțare pe fond a intervenției în interes propriu, instanța nu putea să admită recursul și să recurgă la o evocare de fond intervenției; în realitate nu s-a făcut evocarea fondului intervenției în recurs, ci referiri la titlurile ce au făcut obiectul judecății la fond în acțiunea principală.
În aceste condiții survenind această eroare materială - de a considera intervenția respinsă (căci numai un intervenient principal cu intervenția respinsă efectiv, cu soluție scrisă, putea să intenteze recurs justificat) - s-a trecut la judecata așa zisului motiv de recurs al intervenientului, total nefundat, pentru că nu avea legătură cu vreun drept al său concret individualizat, și probat prin expertiza fondului, sau altă probă (intervenientul nu a exercitat nici o probațiune pentru dreptul său rămas necercetat total la nivelul ambelor instanțe).
Contestatorul a invocat și eroarea materială de necercetare a dreptului intervenientului în obiectul său adus în discuție prin intervenție, care nici nu este determinat și pretins, în condițiile în care acest intervenient are o intervenție lovită de nulitate - întrucât îi lipsește elementele art. 112, pct.3,4,5.
A solicitat a se stabili că în aceste condiții ,dacă nu se consuma această eroare ,categoric motivul de recurs se respingea ca nefondat întrucât instanța de recurs nu putea să intervină asupra soluției fondului acțiunii principale prin recursul intervenientului.
De aceea nici judecata intervenției nu s-a putut face în actualul recurs - prin decizia dată; nu există o respingere a fondului acțiunii principale, fără soluția fondului în interes propriu.
Contestatorul a apreciat și că acțiunea din dosarul de fond s-a făcut împotriva a două titluri în speță, modificate de către C. locală și C. județeană, astfel că documentațiile de modificare de titluri și modificarea titlurilor de către comisii, după emiterea lor este nulă absolut, întrucât astfel de operațiuni aparțin exclusiv instanței de drept comun, conf. art. 53, 55 din L.F.F, cât și conf. art.63 din L.F.F.
De aceea drept la recurs aveau doar comisiile, pe care nu l-au exercitat, și nu intervenientul, și de aceea le-a înlăturat în mod legal instanța fondului când a judecat acțiunea principală, verificând obiectul reconstituirii titlurilor, găsind legală emiterea titlurilor în forma inițială - respectiv stabilind că . de 16 ari de la acel per 2 fictiv - face obiectul reconstituirii legale conform rolului - și reprezintă intravilanul de la cele două numere stradale. Acest intravilan nu putea fi folosit pentru a aranja comisia o configurație nelegală a titlului atacat a lui B. M., respectiv să excludă din extravilan, prin radiere din suprafața de 1 ha, din p.c. 2236/296, 16 ari - trecându-i în rezervă. Și în același timp pentru a păstra totalul din titlul lui B., să adauge terenul de 16 ari, care este la rolul lui B. C., și să-1 înscrie în intravilan, creând acea parcelă cu nr. 1698/2 la B. M..
Contestatorul a apreciat că alte erori materiale legate de fondul acțiunii principale sunt date de neobservarea aliniatului 1, de la pag.5 sentință fond, în care se arată că în rolul agricol B. C. avea 16 ari, tarla în . G., avea 63 de ari intravilan, total 79.
Nu a observat cele două numere stradale alăturate, care sunt pentru . - care au aparținut gospodăriilor acestor doi titulari - tată și fiu. Iar, B. M., avea teren doar în .>
Instanța de recurs trebuia să sesizeze raportul dintre cele două numere stradale sesizat de judecătorul fondului ; în același timp nu a analizat nici situația că există doar o singură fâneață de 18 ari pentru reclamant și nu 34 de ari și că în mod fraudulos comisia prin aceste operațiuni interzise de lege a sporit fâneața la 34 de ari ca să forțeze justificarea că nu s-a modificat totalul din titlul reclamantului B. C. G..
Contestatorul a invocat și art. 318 alin 1 C. - teza privind omisiunea cercetării motivului de recurs al intervenientului. Motivul de recurs nu a fost analizat total ,dovadă că nu a condus la stabilirea dreptului în obiectul său pe fond. Nu s-a analizat că intervenția este formulată de un intervenient care nu pretinde un drept al său, care să fi fost probat, simpla existență a contractului de întreținere a acestui intervenient nu acoperă lipsurile arătate și nu suplinește lipsa obiectului intervenției; nici o instanță nu poate construi, imagina, forma un obiect al unei intervenții în interes propriu la nivel de recurs.
Intimații H. T. A. și S. I. C. au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestația în anulare formulată în cauză este nefondată din considerentele ce urmează:
Potrivit art. 318 alin. 1 C. 1865: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
a) Or, criticile subsumate de contestator motivului de contestație privind greșelile materiale nu au acest caracter, reprezentând în realitate greșeli de judecată întrucât vizează interpretarea dispozițiilor legale și aprecierea probelor.
Astfel, instanța de recurs a apreciat că nu este dată excepția inadmisibilității cererii de recurs formulată de intervenientul în interes propriu S. C., întrucât, „instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, pronunțând sentința în contradictoriu cu S. C., în calitate de intervenient în nume propriu și nu accesoriu”.
Prin urmare, susținerile contestatorului - privind necercetarea cererii de intervenție formulată de S. C. sub aspectul condițiilor calității de intervenient în interes propriu și pe fondul cererii de intervenție, așa încât nu putea fi admis recursul acestuia în lipsa criticii privind omisiunea soluționării cererii sale de intervenție - reprezintă critici ale modului în care instanța de recurs a interpretat textele de lege privitoare la intervenție și recurs, așa încât nu pot fi primite în cadrul procesual stabilit de art. 318 alin. 1 C. 1865.
Aceeași situație este dată și în privința aprecierilor făcute de contestator în legătură cu procedura legală de modificare a titlurilor de proprietate emise în baza legilor de fond funciar, deci cu interpretarea reglementărilor legale incidente acestei materii, ceea ce este de natură să atragă neîncadrarea acestei critici în cadrul legal al contestației în anulare specială.
Cât privește argumentele expuse de contestator referitoare la mențiunile din rolurile agricole, acestea semnifică invocarea stabilirii eronate de către instanța de recurs a situației de fapt în urma aprecierii probelor, așa încât contestația nu poate fi primită întrucât și aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.
b) Întemeindu-și cererea pe teza a II-a a art. 318 alin. 1 C. 1865, contestatorul a invocat și „omisiunea cercetării motivului de recurs al intervenientului”.
Însă, din analiza cererii de recurs a intervenientului S. C. rezultă că în decizia de recurs atacată a fost reținută în totalitate situația de fapt pretinsă de acesta, în sensul că suprafața de 6600 m.p. constituia un singur trup și că nu s-ar fi înstrăinat din aceasta teren o suprafață de 1600 m.p. numitului H. G..
Așadar, se constată că au fost cercetate în totalitate motivele de recurs formulate de intervenient, cererea acestuia fiind admisă în întregime și că, de altfel, în caz contrar, acesta avea interes să formuleze contestație în anulare și nu prezentul contestator, care a avut calitatea de intimat în dosarul de recurs.
Ca urmare a respingerii contestației în anulare, în conformitate cu disp. art. 274 C. 1865 va fi respins și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B. C. G., în contradictoriu cu intimații A. D., G. V., C. locală de fond funciar Hudești, C. județeană de fond funciar B., G. I., C. A., H. A., H. L., H. T. A., A. M., H. G., H. M., H. A. și intervenientul în nume propriu S. C., împotriva deciziei civile nr. 389 din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ *.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. A. I. H. N. T. C. B.
Red.T.N./28.04.2014 v
Tribunal L. L.
Dact. C.B./05.05.2014
Ex. 2
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 382/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 512/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
