Revendicare mobiliară. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 1401/193/2011*
Dosar nr._ Recurs-revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 24 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. T.
Judecător M. C.
Judecător M. A.
Grefier R. P.
DECIZIA CIVILĂ NR.336 R
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții I. A., I. E. și pe intimații C. MILUȚA, O. C., S. A., H. D., având ca obiect revendicare mobiliară rejudecare .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.04.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.8552/21.12.2011,Judecătoria B. a admis acțiunea reclamanților C. Miluța, O. C., S. A., H. D. și, în consecință:
- a obligat pe pârâții I. A. și I. E. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2647 mp teren, situată pe raza comunei Frumușica, jud.B., p.c. 304, identificată și delimitată în raportul de expertiză întocmit de expert M. L., anexa nr.14, prin punctele 2, 70, 71, 72, 73, 40, 39, 38, 36, 33, 32, 31, 30, 29, 28, 27, 26, 24, 23, 1, 2, colorat în verde (fila 63 ds);
- a stabilit linia de hotar pe amplasamentul 70,71,72,73,40, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M. L.;
- a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 1771 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții Contescu Miluța, O. C., S. A. și H. D. au chemat în judecată pe pârâții I. A. și I. E., pentru a fi obligați a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3247 mp teren, situată pe raza comunei Frumușica,. .
Au arătat reclamanții că mama lor O. Ortansa a vândut pârâților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3948 din 10 septembrie 2004 de Biroul Notarului Public M. S. D., suprafața de 2600 mp teren, însă pârâții au ocupat o suprafață mai mare decât cea prevăzută în sus amintitul contract de vânzare-cumpărare, refuzând eliberarea acestuia.
Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3948 din 10 septembrie 2004, rezultă faptul că pârâții au cumpărat de la mama reclamanților o casă, situată în satul Boscoteni, ., construită din chirpici, acoperită cu țiglă, compusă din două camere și sală și suprafața de 2600 mp teren aferent construcțiilor de mai sus, ce se învecinează cu drumul satului, A. Lucreția și A. E., prețul vânzării constituindu-l suma de 5 milioane lei.
Din probatoriul administrat în proces, respectiv declarațiile martorilor A. M., C. E., B. I. și B. N., a rezultat faptul că mama reclamanților a vândut pârâților un imobil casă cu terenul aferent, că acest teren se învecinează că drumul sătesc, numita A. Lucreția, C. E., N. Fevronia și B., că imobilele cumpărate nu au fost împrejmuite de vechiul proprietar, ci de către pârâți.
Însă în momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, deși terenul vândut de reclamanți fusese reconstituit în proprietatea acestora, nu li se eliberase titlu de proprietate, nu au fost puși în posesie pentru a stabili limitele și vecinătățile, aspect consemnat de altfel în contractul de vânzare-cumpărare, vânzarea făcându-se în baza certificatului nr. 3866 eliberat la data de 10 septembrie 2004 de către Primăria comunei Frumușica.
Mai mult decât atât, contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde o schiță a terenului, la momentul încheierii actului, acesta a fost vândut fără a se fi întocmit o schiță care să cuprindă laturile terenului vândut, dimensiunile acestuia, vecinătățile, făcându-se doar precizarea în contractul de vânzare-cumpărare – 2600 mp teren aferent construcțiilor.
Prin urmare, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice, expertiză efectuată de expert M. L., având ca obiective identificarea și delimitarea suprafeței de 2600 mp aferentă locuinței pârâților, suprafață de teren prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare și identificarea vecinătăților, cu stabilirea unei linii de hotar între proprietăți, linie de hotar ce nu a fost stabilită niciodată, suprafața de teren vândută de către mama reclamanților făcând trup comun cu restul terenului moștenit de reclamanți de la mama acestora.
În atare situație, părțile din litigiu prezintă două titluri care provin de la același autor, nici una dintre părți neîndeplinind formalitatea de transcriere a actului.
Față de această situație, instanța de fond a apreciat ca fiind preferabil titlul de proprietate al reclamanților, fiind titlul de proprietate cel mai vechi ce provine de la un proprietar necontestat, intrat în circuitul civil, așa cum s-a arătat necontestat sau desființat vreodată până la introducerea acțiunii.
Că, din probatoriul administrat rezultă faptul că acest teren se află situat în . de fapt această parcelă cadastrală cuprinde o suprafață mult mai mare decât 2600 mp teren vândut pârâților, de fapt . 5247 mp.
Mai mult decât atât,a reținut instanța fondului că martora C. E. confirmă faptul că pârâții ocupă o suprafață de teren din terenul reclamanților, iar martora A. M. învederează că suprafața de teren aparținând auitoarei O. Ortansa nu a fost împrejmuită, în prezent fiind împrejmuită cu un gard construit de către pârâții I..
Cât privește acțiunea în grănițuirea terenurilor limitrofe ale părților, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, care prevede că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”.
Întrucât între proprietăți nu a existat o linie de hotar stabilită prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească, nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, instanța a stabilit linia de hotar pe amplasamentul 70,71,72,73,40, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M. L..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții I. A. și I. E., arătând în motivare că ei nu s-au opus niciodată ca reclamanții să țină în deplină proprietate suprafața de 2647 m. p., astfel cum s-a reținut de prima instanță, că deși contractul de vânzare-cumpărare s-a făcut legal prin notariat și prevede foarte exact suprafața cumpărată cu menționarea clară a vecinătăților terenului, în motivare apare că terenul a fost cumpărat fără să cuprindă laturile terenului vândut, dimensiunile și vecinătățile, lucru total greșit, întrucât aceasta se poate constata prin citirea contractului în care sunt menționați vecinii din cele patru puncte cardinale și mențiunea „aferent” construcțiilor cumpărate.
Au mai arătat apelanții că expertiza efectuată în cauză nu prezintă realitatea din teren în totalitate, în această expertiză menționându-se un lucru foarte important, și anume că această casă cu terenul cumpărat se află pe un deal și . una singură, în stânga fiind gârlă, iar în dreapta deal, neavând o altă intrare.
În plus, nu s-a ținut cont de titlul de proprietate al reclamanților care pe verso, la punctul „B”, rubrica „curți-construcții” este prevăzută suprafața și vecinii acestei suprafețe, iar expertiza arată că acest lucru nu există.
Intimații - reclamanți, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând în motivare că din probele administrate rezultă pe deplin situația de fapt invocată în acțiune, în sensul că pârâții au ocupat fără drept o suprafață de teren din proprietatea lor.
În apel, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză având ca obiectiv principal întocmirea unei schițe astfel încât cei 2.600 m. p. cumpărați de pârâți, să includă și calea de acces, cu măsurarea suprafeței în litigiu și pentru vecinătatea cu numitul B. D..
Prin decizia nr.70A /04.04.2013, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâții I. A. și I. E., însă prin decizia civilă nr.16/16.01.2014, Curtea de Apel Suceava a admis recursul acelorași pârâții împotriva deciziei nr.70 A/2013 a Tribunalului B., pe care a casat-o în tot, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare ca instanță de recurs.
Totodată, intimații au fost obligați la plata către recurenți în solidar a sumei de 585,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, întrucât acțiunea principală vizează revendicarea unei suprafețe de 3247 m.p. în valoare de 2000 lei, calea de atac împotriva sentinței civile nr.8552/2011 este cea a recursului, potrivit disp. art.282 ind.1 alin.1 Cod proc.civ. 1865.
Reînvestit astfel în ds. nr._ , tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții I. A. și I. E. împotriva sentinței civile nr.8552/2011, din considerentele ce urmează.
Recurenții pârâți au cumpărat casa situată în satul Boscoteni, . și „ suprafața de 2600 m.p. teren aferent construcțiilor de mai sus care se învecinează cu: drumul satului, A. Lucreția și A. E.”, de la O. Ortanța, autoarea reclamanților, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3948/10.09.2004.
Astfel cum a reținut și instanța de fond și rezultă și din documentația trimisă la dosar de notarul care a întocmit acest contract, pentru terenul reconstituit în proprietate vânzătoarei conform Legii 18/1991 nu fuseseră eliberate acesteia - la momentul înstrăinării - decât adeverințele de proprietate nr.3864 și 3865/09.09.2004, care nu au fost prezentate notarului și nici depuse în dosare, dar au fost menționate în certificatul de înstrăinare eliberat de Primăria .> Și, deși nu s-a depus la documentația notarială nici procesul-verbal de punere în posesie a vânzătoarei cu suprafața de 2600 m.p,la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu s-a întocmit schița terenului vândut, eludându-se dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare, nr.7/1996, care prevedea înscrierea dreptului de proprietate dobândit prin vânzare în cartea funciară, cu întocmirea documentației cadastrale aferente –ceea ce presupunea măsurarea și identificarea certă a amplasamentului imobilului vândut.
Așadar, acestea sunt împrejurările de fapt ce au determinat nașterea litigiului dintre părți, pentru că ceea ce se dispută în realitate este amplasamentul terenului cumpărat de recurenți și nu dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 2600 m.p.
După cum nici aceștia nu contestă dreptul reclamanților –intimați asupra suprafeței rămasă în p.c. 304 potrivit titlului de proprietate nr._/2009, fiind de menționat, contrar aprecierii recurenților, că înscrierea în acest titlu și a suprafeței pe care aceștia au cumpărat-o este de natură să confirme dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 2600 m.p. Aceasta întrucât titlul de proprietate emis conform legilor de fond funciar este actul final al procedurii speciale care stabilește dreptul de proprietate al beneficiarilor reconstituirii, iar înscrierea terenului de 2600 m.p. în titlu consolidează dreptul de proprietate al recurenților întrucât probează calitatea de proprietar a vânzătorului.
Iar față de situația de fapt arătată, se relevă importanța cererii de grănițuire a proprietăților părților deoarece art.584 cod civil – pe care reclamanții și-au întemeiat acest capăt de cerere - circumscrie numai posibilitatea stabilirii hotarului inițial, judecătorului nefiindu-i îngăduit ca, trecând peste voința părților, să creeze o situație nouă, adică să fixeze un alt hotar decât cel avut în vedere de către dobânditori în momentul când a operat transmisiunea.
Or, în cauză, problemele sunt legate tocmai de stabilirea amplasamentului suprafeței de 2600 m.p., așa cum a fost avut în vedere de părțile contractului de vânzare-cumpărare,probleme rezultate atât din lipsa schiței aferente contractului și a procesului-verbal de punere în posesie a vânzătoarei cât și din lipsa semnelor externe ale liniei de hotar pentru terenul vândut, martorii arătând că acesta nu a fost împrejmuit de vechiul proprietar.
Din acest motiv s-a impus cu necesitate efectuarea expertizei judiciare cadastrale iar, în lipsa mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare a vecinătății cu p.c. 305 – B. D. și față de situația din teren, tribunalul apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut amplasamentul suprafeței de 2600 m.p. și a liniei de hotar dintre proprietățile părților conform anexei nr.14 a raportului de expertiză, în considerarea unei conduite de minimă diligență a vânzătoarei O.,care nu și-ar fi blocat accesul la drumul sătesc pentru terenul rămas în proprietatea sa.
Iar în această variantă, contrar susținerii recurenților, și aceștia au acces la calea publică pe aliniamentul 60-70 din anexa nr.14, ce are dimensiunea de 12,08 m.
Sub acest aspect, instanța de recurs consideră că nu pot fi valorificate declarațiile martorilor întrucât, în lipsa unei schițe aferente contractului de vânzare-cumpărare și a împrejmuirii terenului vândut, indicarea generică a vecinătăților nu este de natură să lămurească configurația clară a liniei de hotar.
Prin urmare, tribunalul constată că sentința recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, așa încât, în temeiul art.312 alin.1 C. 1865, urmează a respinge prezentul recurs ca nefondat iar, în temeiul art.274 C. 1865, recurenții vor fi obligați la plata către intimații-reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1800 lei, reprezentând onorariu avocat din ds. nr._ și din prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții-recurenți I. A. și I. E., ambii domiciliați în ., jud.B., în contradictoriu cu intimații C. Miluța, O. C., S. A., H. D., împotriva sentinței civile nr.8552 din 12.12.2011 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În tem. art.274 Cod proc.civ. obligă recurenții-pârâți să plătească intimaților reclamanți suma de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs ( 1000 lei în ds. nr._ și 800 lei în ds. nr._ ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2014.
Președinte, N. T. | Judecător, M. C. | Judecător, M. A. |
Grefier, R. P. |
Red.T.N./24.06.2014 v
Tehnored.P.R./24.06.2014
Ex.2
Jud.fond. H. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 264/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Abţinere. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
