Pretenţii. Decizia nr. 373/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 5334/193/2012
Dosar nr._ RECURS
Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 373
Ședința publică din 14 mai 2014
Președinte – H. I.
Judecător – T. N.
Judecător – A. C.
Grefier – U. G. D.
La ordine judecarea recursului civil declarat de recurenta K. S. E., domiciliată în B., Calea Națională nr. 48, ., . Neguvernamentală S. – C. Romilor pentru Politici de Sănătate, cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură M. C. din București, ., .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 7735 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ //2012, în contradictoriu cu intimații A. M., S. M., S. Județean de Urgență „Mavromati” B., C. Național pentru Combaterea Discriminării București, Piața Walter M. nr. 1-3, sector 1, acțiune civilă având ca obiect „pretenții ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat M. C. care depune la dosar împuternicirea avocațială, intimații A. M., S. M. și consilier juridic B. A. pentru S. Județean B., lipsind reprezentantul CNCD București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Spitalului Județean B. solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a depune concluzii scrise.
Intimații A. M., S. M., având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7735/28 iunie 2013, Judecătoria B.:
- a respins excepțiile invocate de pârâtul S. Județean de Urgență Mavromati B.,
- a respins acțiunea formulată de reclamantele K. S. E. și Organizația neguvernamentală S. - C. Romilor pentru Politici de Sănătate București în contradictoriu cu pârâții A. (P.) M., S. M. și S. Județean de Urgență Mavromati B. și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării București,
- a obligat reclamantele la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâtul S. M. – 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție de respingere a excepțiilor invocate de pârâtul S. Județean B. (excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes) reținând că, odată cu înglobarea, ca secție de pediatrie, a fostului Spital de copii „Sfânta Parascheva”, pârâtul a preluat și drepturile/obligațiile asumate anterior de unitatea medicală desființată, inclusiv obligațiile eventuale și calitatea procesuală aferentă acestora. Așa fiind, S. Județean Mavromatiîși justifică prezența în cauza de față, reclamantele având totodată interesul de a-i opune pretențiile, pretenții ce nu pot fi considerate stinse prin desființarea (preluarea, în fapt) entității considerate răspunzătoare de situația discriminatorie invocată în cauză.
Întrucât, prin precizările reclamantei, în speță s-a produs o modificare a cadrului procesual, în sensul înlocuirii pârâtului S. de copii cu pârâtul S. Județean, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de cel dintâi pârât (lipsa calității procesuale pasive). De asemenea, nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de C. Național pentru Combaterea Discriminării (aceeași lipsă a calității procesuale pasive), câtă vreme atât reclamantele cât și instanța au avut în vedere citarea în cauză a acestei instituții, în calitatea de participant atribuită de dispozițiile art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 (fila 19), iar nu în calitate de parte litigantă (mențiunea calității de pârât inserată în citații, mențiune pe care sistemul informatic o include în mod automat în formular, nu este în măsură să afecteze situația concretă și, mai ales, necontestată a Consiliului).
Asupra fondului acțiunii,instanța de fond a reținut că ,potrivit mențiunilor din foaia de observație aflată la fila 41 din dosar, minora Hasan I., fiica reclamantei K. S., a fost spitalizată în perioada 02-04.08.2011, pe secția Chirurgie pediatrică, stabilindu-i-se diagnosticul de apendicită subacută. Tratamentul, chirurgical, a fost administrat în data de 03.08.2011, externarea realizându-se în ziua următoare, la solicitarea părinților.
La momentul internării, reclamanta a luat cunoștință și a semnat o . declarații relative la informarea sa despre situația medicală a minorei și, respectiv, la regulile aplicabile în unitatea spitalicească, aparținătorilor .Între aceste reguli se include respectarea programului de activitate și programul de vizită al secției. Potrivit documentului de la fila 113, acest ultim program s-a stabilit, pentru Secția Chirurgie, între orele 14.30-16.30.
În data de 12.12.2011, C. Național pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat cu privire la un comportament discriminatoriu manifestat în ziua de 03.08.2011, de personalul Spitalului de Copii B., la adresa mamei, a bunicului și a surorii pacientei minore, Hasan I.. În concret, s-a susținut că numiții S. M. și A. M. au făcut următoarele afirmații legate de apartenența etnică a celor 3 persoane: Tu ce cauți aici? Dacă sunteți țigani, nu mai scăpăm de voi! Dacă aș putea v-aș da foc la toți țiganii!
A constatat C., prin colegiul său director, în raport de susținerile părților și de înscrisurile depuse la dosar, că nu pot fi reținute mijloace probatorii de natură a se reține prezumția săvârșirii unei discriminări împotriva petentei, pe considerentul apartenenței etniei rome. O atare prezumție ar trebui să permită cel puțin a se presupune existența unei legături de cauzalitate între criteriul invocat (etnia romă) și tratamentul diferit imputat în cauză (comportamentul neadecvat al cadrelor medicale). Cu aceste argumente, C. a clasat dosarul.
Instanța de fond a reținut și că, în prezenta acțiune, reclamantele au supus atenției instanței aceleași fapte pretins discriminatorii (petrecute în data de 3.08.2011), dar și un incident produs în ziua de 4.08.2011, incident a cărei victimă ar fi fost reclamanta. În concret, aceasta ar fi fost agresată verbal și fizic, de către portarul unității medicale, injuriile aflându-se legătură, de asemenea, cu apartenența etnică a reclamantei și a familiei sale.
Analizând probele produse de partea reclamantă, în dovedirea pretențiilor sale, respectiv declarația martorei T. O. (fila 117), instanța de fond a reținut că aceasta s-ar fi deplasat la S. de copii, în ziua operației minorei, și că în pofida respectării intervalului orar rezervat vizitelor (15-15.30), i s-a interzis accesul pe secție, de către pârâtul S. M., acesta exprimându-se în sensul că ,,ar da foc la toți țiganii.’’A mai arătat martora că nu a existat vreo discuție în contradictoriu/pe ton ridicat, dar că atât reclamanta cât și minora au început să plângă, cele două persoane adulte apreciind că nu s-a permis accesul pe secție al vizitatorului, din pricina etniei sale.
Față de susținerile astfel prezentate, instanța a constatat, în primul rând, că situația invocată de martor nu coincide celei incriminate de reclamantă, prin acțiune și prin sesizarea prealabilă adresată CNCD. Astfel, martora se referă la un incident al cărei victimă ar fi fost ea însăși, iar nu reclamanta ori sora acesteia (din chiar cuprinsul declarației rezultând că sora reclamantei s-a deplasat la spital după plecarea martorului și că, pe de altă parte, reclamanta se afla deja pe secție, împreună cu minora – fila 117 verso, fila 118), incident pentru care petenta K. S. nici nu ar justifica un interes personal în promovarea acțiunii. Totodată, instanța de fond a reținut că față de conținutul său concret, declarația în discuție nu este aptă a proba situația de fapt supusă efectiv cercetării judecătorești și nici nu poate determina extinderea acestei cercetări/reținerea altor comportamente posibil neadecvate, fără încălcarea principiului disponibilității.
Desigur, s-ar putea susține că incidentul descris de martor a afectat implicit, din punct de vedere emoțional, pe reclamantă și pe fiica minoră a acesteia și că, de asemenea, prin similitudinea cu incidentul incriminat de reclamante, acesta din urmă și-ar dovedi veridicitatea. În consecință, instanța a procedat totuși la analiza susținerilor martorului, în scopul de a stabili puterea doveditoare concretă a acestora.
Astfel s-a constatat că unele dintre elementele declarației sunt contrazise ferm de celelalte probe administrate în cauză ori intră în conflict cu afirmațiile martorei înseși, situație în care această declarație își pierde, în întreg, credibilitatea.
În concret, s-a apreciat că apare puțin probabil ca minora, care fusese operată în jurul orei 11 și care se afla în salon, să fi auzit, să fi înțeles și să fi plâns din pricina discuției dintre martor și asistentul medical, în condițiile în care, potrivit martorului însuși, nu a existat un conflict verbal, pe ton ridicat, iar discuția a avut loc la . de altă parte, susținerile privind ora vizitei, respectiv 15.00 – 15.30 nu se armonizează cu cele privind identitatea interlocutorului - pârâtul S. M. - în condițiile în care, potrivit graficului de activitate de la fila 128, acesta din urmă s-a aflat în schimbul 1, în ziua de 03.08.2011, schimb care își desfășoară activitatea până la orele 14.00 (fila 125). Practic, în situația dată, devine plauzibilă susținerea pârâților, aceea că aparținătorii minorei s-au prezentat la vizită în afara programului unității/secției, aspect care a justificat, în mod obiectiv iar nu discriminatoriu, refuzul personalului medical de a permite accesul acestora pe secție.
Față de contradicțiile sesizate și față de relația de prietenie existentă între martor și familia reclamantei, declarația analizată apare cel puțin subiectivă și, astfel, nu a putut servi reținerii, drept reale, a afirmațiilor pretins rasiste ale pârâtului S. M..
După cum s-a arătat, în cauză nu s-a făcut dovada comportamentelor în concret incriminate de partea reclamantă, acestea neputând fi reținute ca atare, numai în baza susținerilor contradictorii (și relative, oricum, la fapte conexe) ale martorului T. O., cu atât mai puțin cu cât martorii pârâților au atestat contrariul, respectiv un comportament inadecvat din partea aparținătorilor minorei Hasan I..
Instanța de fond a apreciat și că incidentele petrecute în cauză, cel mai probabil pe fondul dorinței aparținătorilor de a vizita pacientul în afara orelor de program, nu au privit nicicum natura ori condițiile prestării serviciilor medicale către minoră, astfel încât nu se poate susține că aceasta a fost victima discriminării din motive etnice. Pe de altă parte, apartenența etnică a copilului și a mamei sale reclamante nu a împiedicat aplicarea unui tratament favorabil față de aceasta din urmă, prin aplicarea laxă a regulilor spitalicești, respectiv prin acceptarea prezenței sale alături de minoră, în absența internării proprii și a unui bilet de voie scris din partea medicului. Or, în condițiile date, comportamentul discriminatoriu invocat apare nu numai nedovedit, ci și inexplicabil. Tot inexplicabil apare și faptul că deși reclamanta K./martorul acesteia au făcut vorbire despre trauma emoțională suferită de minoră pe perioada internării sale, copilul a fost prezentat aceleiași unități medicale și în perioada următoare, respectiv încă de 3 ori până la sfârșitul anului 2011 (fila 40).
Așadar, în cauză, nu a putut fi reținută existența vreunor tratamente discriminatorii și nici crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, prin comportamente de tipul celor la care se referă art. 2 alin. 5 din OG nr. 137/2000 cu consecința respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274 C., instanța a obligat reclamantele la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâtul S. M., respectiv onorariu avocat în sumă de 600 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 7735 din 28 iunie 2013, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții K. S. E. și Organizația Neguvernamentată S. C. Romilor pentru Politici de Sănătate, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare recurenții au arătat că instanta de fond a apreciat in mod nejustificat, ca elementele cuprinse in declaratia martorei T. O. sunt contrazise de celelalte probe administrate, declaratia fiind subiectiva, datorita relatiei de prietenie cu familia reclamantei K. S., drept pentru care este lipsita de credibilitate.
Situatia prezentata de parati, in sensul ca apartinatorii minorei Hasan J. I., s-au prezentat la vizita in afara programului unitatii, nu justifica comportamentul asistentei sef a Sectiei Chirurgie, d-na A. (Posteuca) M., care impreuna cu asistentul S. M. au interzis accesul spunand: "Daca sunteti tigani, nu mai scapam de voi! Daca as putea v-as da foc la toti tiganii!".
Recurentele au considerat și că prin probele administrate s-a putut face dovada ca in salonul in care se afla minora Hasan J. Joana, la acea data era si o alta pacienta in varsta de 17 ·ani, care suferise aceeasi interventie chirurgicala si care era supravegheata de 4(patru) persoane, carora nu li s-a adus niciun repros si li s-a permis accesul in salon.
Prin urmare, comportamentul discriminatoriu a fost afisat de catre parati, care au interzis accesul apartinatorilor minorei din pricina etniei, iar nu datorita programului de vizita.
In data de 04.08.2011,desi recurenta K. S. a avut permisiunea dl. doctor B. T. de a pleca la domiciliu pentru a aduce ceai fetitei, totusi la intoarcere, portarul spitalului, martorul M. D. propus de parati, a inceput a adresa injurii, mentionand ca are ordin de la asistenta sef A. M. de a nu mai lasa tigani sa urce la sectia chirurgie.
Potrivit depozitiei T. O. rezulta ca parata A. M., in calitate de asistent sef, a impus matorului M. sa nu mai permita accesul "tiganilor" in spital, cu referire la recurenta si familia acesteia.
In acest context, depozitia martorului M. apare vadit nesincera si data pro cauza, cu atat mai mult cu cat impotriva martorului s-a formulat o plangere la organele de urmarire penala, avand ca obiect abuzul in serviciu, insulta, amenintari si violente fizice si verbale. De altfel, acest martor nu a recunoscut ca ar fi purtat o discutie cu parata A. M..
Recurentele au considerat și că s-a putut dovedi comportamentul discriminatoriu al paratilor, fiind vadit tratamentul diferentiat aplicat recurentei K. S. si fiicei minore, fata de alte persoane avand aceeasi calitate, de pacienti, in situatii identice.
Au menționat și că scopul principal al actiunii este acela ca pe viitor sa se previna astfel de manifestari rasiale, iar romii, si in special copiii de etenie roma sa nu fie marginalizati si indepartati din societate, ci sa fie integrati si sa se dezvolte normal si firesc alaturi de ceilalti cetateni ai acestui stat democratic.
Incidentele din perioada spitalizarii au lasat urme asupra comportamentului minorei, producand suferinte de ordin emotional, cu efect negativ asupra increderii in sine, diferentierii de rasa si considerarea etniei de care apartine, un handicap in relatiile interumane.
Recurentele nu au solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Intimatul S. Județean de Urgență Mavromati B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu observația că din recursul formulat de reclamanți, fostei unități sanitare (și ulterior unității recurente) nu i se aduce nici un reproș cu privire la modul în care asigură și acordă serviciile medicale pentru care funcționează.
Reclamanții nu și-au susținut cauza în fața Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (deși au fost citați și aveau tot interesul să-și probeze cauza), nu au contestat hotărârea CNCD, nu au depus plângeri împotriva pârâților la Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România.
Astfel, acțiunea reclamanților îndreptată împotriva celor 2 asistenți medicali, denigrându-le activitatea îndelungată în slujba pacienților minori (și implicit buna reputație a unei importante unități spitalicești), are ca scop crearea unui precedent (așa cum și martora T. O. a afirmat) și obținerea unor foloase materiale nejustificate.
In mod corect instanța de fond a reținut că declarațiile martorei reclamanților este lipsită de credibilitate, mai ales că martora, deși a afirmat că a avut o discuție cu pârâtul S. M., nu a făcut nici o referire că l-ar recunoaște în sala de judecată la momentul depunerii mărturiei.
În susținerea pretențiilor în fața instanței de fond, reclamanții nu au adus dovezi palpabile și incontestabile, ci doar simplele lor declarații care au fost povestite martorei, care la rândul ei le-a prezentat instanței.
Așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond, permanent pe secțiile de pediatrie există internați minori de etnie romă care beneficiază de aceleași drepturi și de același tratament cu toți ceilalți copii.
Aparținătorii care nu sunt internați cu minorii pot veni și sta cu aceștia doar dacă au bilet de liber acces de la medicul curant/șeful secției. Iar acest lucru este o practică a unității pentru absolut toți aparținătorii, indiferent de etnie.
In cazul nostru, chiar reclamanta a recunoscut că doar a vorbit cu medicul curant despre posibilitatea de a sta cu minora.
La momentul internării minorei, mama acesteia, reclamanta K. S. E. și-a luat angajamentul, prin semnătură, că va respecta regulamentul de ordine interioară și programul de activitate al secției, programul de vizită, relații și externări, precum și că va avea adresabilitate decentă față de medici și personalul de îngrijire.
În cazul secțiilor de chirurgie pediatrică și ATI, regulile de vizitare a pacienților sunt mai stricte, motivat de norme severe de igienă impuse prin acte normative, reguli ce trebuie respectate cu strictețe pentru evitarea infecțiilor nosocomiale. Aceste reguli stricte se aplică tuturor vizitatorilor, fără nici un fel de discriminare, și sunt impuse spre binele tuturor pacienților minori, indiferent de etnie.
Referitor la incidentul dintre reclamantă și rudele sale, pe de o parte, și cei 2 pârâți, din cele relatate de salariații ce-și desfășoară activitatea pe secția chirurgie pediatrică, intimatul a arătat că, atât în cadrul cercetării Consiliului etic, cât și în cadrul anchetei desfășurate de organele de poliție, reiese că aparținătorii minorei Hasan au avut un comportament agresiv față de personalul care își desfășura activitatea în cadrul secției.
Aceste aspecte au fost reținute și de Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Și intimații S. M. și P. M. au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat,cu observația că, față de cele prezentate de reclamantă în fața instanței de la fond, recursul nu menționează aspecte sau probe noi.
Referitor la martora reclamantei,intimatul S. a menționat că, deși era în sală când i s-a luat interogatoriul, aceasta nu a schițat nici un gest că l-ar fi recunoscut, deși a susținut, sub jurământ, că a stat de vorbă cu el și nu i-ar fi permis accesul în secție.
Atâta timp cât tura de dimineață în care au lucrat intimații se terminase la ora 14, iar martora susține că a venit în jurul orei 15 - 15,30, nu avea cum să discute cu intimații.
În legătură cu reclamanta, copilul acesteia sau rude, vizitatori,intimații au arătat că s-au comportat civilizat, respectând regulile spitalului și statutul profesional.
Nu le-au adresat cuvinte jignitoare si le-au vorbit pe un ton civilizat, spunându-le regulile spitalului si ale secției referitoare la programul de vizită, în cei peste 30 de ani de muncă pe secție de chirurgie pediatrică nu a avut niciodată nici o plângere de nici un fel.
Pacienta Hasan I. a fost prezentă în secția de chirurgie pediatrică în perioada 3 - 4.08.2011. Dimineața a fost operată de apendicită, iar seara, după ora 23 a fost externată la insistențele reclamantei.
Pacienta Hasan lasmina a fost tratată corespunzător la fel ca toti ceilalți pacienți ai secției de chirurgie pediatrică.
Reclamanta si-a asumat respectarea regulilor unității, inclusiv cele cu programul de vizită, prin semnarea angajamentului din foia de observație.
Situația descrisă în acțiune nu are corespondent în realitate, deoarece cei care au tulburat activitatea în unitatea spitalicească au fost reclamanta și persoanele care o însoțeau.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.115 - 118 C. proc. civ.
Recursul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce urmează.
Contrar susținerii recurenților, sentința atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii la situația de fapt stabilită în concordanță cu probele administrate în cauză.
Astfel, declarația martorei T. O. este contrazisă într- adevăr de celelalte probe administrate în cauză întrucât:
- potrivit foii de observații clinică generală, intervenția chirurgicală asupra minorei a avut loc la data de 3.08.2011, dată la care, conform graficului de activitate, intimații S. M. și A. (P.) M. au lucrat în tura de dimineață, care se termina la ora 14,00;
- martora a pretins deplasarea la spital în jurul orei 15,00 – 15,30 în ziua intervenției chirurgicale precum și existența unei discuții contradictorii cu intimatul S. M., în cursul căreia i-ar fi fost interzis accesul la minoră, deși tura acestuia se terminase de 1 – 1,30 ore,
- în cererea de chemare în judecată, reclamanta K. a pretins că interdicția vizitării minorei s-a referit la sora sa, L. L., și a venit odată cu observațiile discriminatorii din partea ambilor intimați S. și A..
În consecință, în mod întemeiat, declarația acestei martore a fost apreciată ca fiind subiectivă, neputând servi dovedirii afirmațiilor pretins rasiste ale intimatului S..
Fiind singurul martor solicitat a fi audiat de către reclamante, nu se poate reține, contrar aprecierii acestora din cererea de recurs, nici că ar fi fost dovedite afirmațiile discriminatorii ale intimaților S. și A. și nici tratamente discriminatorii cu privire la regimul de vizită al pacienților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât:
- în cererea de recurs se susține că în salonul în care se afla minora Hasan I. s-ar fi aflat „și o altă pacientă în vârstă de 17 ani ... și care era supravegheată de 4 (patru) persoane ...”, în timp ce:
- în răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, aceeași reclamantă a afirmat la fond că „în salonul alăturat, un tânăr de 17 ani era însoțit de 5 persoane ...”,
- iar în răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, pârâtul S. M. a menționat că pentru cealaltă pacientă „nu s-a permis nici o vizită, era un salon o mămică, dar avea internare”.
În plus, s-a aprobat că, în absența internării și a biletului de voie scris din partea medicului, a fost permis accesul în salon al reclamantei, așa încât această împrejurare reprezintă prin ea însăși proba contrară celor susținute de reclamante.
Așadar, contrar aprecierii recurentelor,în mod corect instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada vreunui comportament discriminatoriu al intimaților S. și A. și nici al salariatului intimatului S. Județean Mavromati, M. D., așa încât soluția de respingere a acțiunii este în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
Este de observat, în plus, că declarația martorei T. O. nici nu viza asemenea comportamente referitoare la reclamantă și cu atât mai puțin la minoră, care a beneficiat de serviciile medicale adecvate afecțiunii sale, context în care susținerile din recurs privind suferințele morale ale acesteia, dacă au existat, nu-și au legătura de cauzalitate în conduita intimaților ci, potrivit declarațiilor martorilor propuși de aceștia, mai degrabă în cea a aparținătorilor săi.
Cât privește „scopul acțiunii ... ca pe viitor să se prevină astfel de manifestări rasiale...”, este de observat că, potrivit normelor de procedură civilă, prin acțiunea în justiție se condamnă, numai dacă s-a probat existența lor, acele conduite concrete de încălcare a drepturilor și intereselor oricărei persoane, fără fi transformată într-un mijloc de realizare a unor obiective sociale a căror noblețe nu a fost pusă la îndoială de nici unul dintre participanții din proces.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de K. S. E., domiciliată în B., Calea Națională nr. 48, ., . Neguvernamentată S. C. Romilor pentru Politici de Sănătate, cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocatură M. C. din București, ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimații A. (posteucă) M. și S. M. din cadrul Serviciului Personal al Spitalului Județean B. – Secția de Pediatrie și S. Județean de Urgență Mavromati B., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.7735 din 2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
H. I. T. N., A. C. U. D.
Red. T.N/1 IULIE 2014
Jud. T. C.
Dact. D.U.
Ex. 2/1 IULIE 2014
| ← Abţinere. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Hotărâre din 09-09-2014, Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
