Uzucapiune. Decizia nr. 136/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 14323/193/2011
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 136 R
Ședința publică din 13 februarie 2014
Președinte – B. G.
Judecător – A. D.
Judecător – C. M.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurenta J. C., în contradictoriu cu intimații pârâți M. B. – prin primar, B. Ustina, Stefanov I., Ș. A., E. E., I. A., I. T., A. E., împotriva sentinței civile nr. 7587 din 21 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. V. pentru recurenta J. C., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar a fost depusă chitanța nr._ din 04.12.2013 în cuantum de 37 lei, făcând astfel dovada timbrării cererii de recurs. Se constată că la dosar au fost depuse întâmpinări formulate de intimatele A. E. într-un singur exemplar și intimatele E. E. și M. B.. Duplicatul întâmpinărilor formulate de atele E. E. și M. B. se înmânează apărătorului prezent, care nu solicită termen pentru studiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra acestuia.
Avocat B. V. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Precizează faptul că recurenta deține toate caracteristicile posesiei, dorind să-și plătească impozitele, neavând un interes străin. Solicită a se ține seama că martorii au arătat că gardul a respectat amplasamentul vechi. Că, acțiunea a fost corect motivată, probele administrate susținând joncțiunea posesiilor.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
La data de 05 noiembrie 2013 pe rolul Tribunalului B. secția I civilă a fost înregistrat recursul declarat de recurenta J. C., în contradictoriu cu intimații pârâți M. B. – prin primar, B. Ustina, Stefanov I., Ș. A., E. E., I. A., I. T., A. E., împotriva sentinței civile nr. 7587 din 21 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
În motivele de recurs recurenta a arătat că, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, reflectând aplicarea greșită a legii în materia uzucapiunii, motive de recurs prev. de art304 pct.7 și 9 comb. cu art304/1 Cod procedură civilă. Potrivit disp. art.1847. Cod civil, posesia este utilă dacă este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Arată reclamanta că, prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada exercitării unei astfel de posesii atât de către recurentă, cât și de către autorii ei, astfel că se poate prevala de prerogativa joncțiunii posesiilor reglementată prin disp. art. 1860 Cod civil. Joncțiunea posesiilor presupune existența cumulativă a următoarelor condiții: să fie vorba de posesii propriu - zise, întrucât detenția precară nu este susceptibilă de joncțiune cu posesia actuală (în speță, atât posesia ei, cât și aceea a autorilor ei sunt astfel de posesii), iar cel ce invocă joncțiunea să fie un succesor în drepturi al autorului - posesorul precedent
Că, în calitate de posesoare actuală a bunului (din 1998 și până în prezent) se poate adăuga la termenul posesiei timpul cât bunul a fost posedat de autorii ei (din 1971 și până "in 1998), pentru a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului (terenului).
Mai arată că instanța de fond a respins acțiunea în constatare și cu motivarea că unii moștenitorii ai defunctei Ș. Ustina, respectiv pârâții E. E., lvanov A., și A. E., nu au stăpânit terenul solicitat prin acțiune, astfel că nu se poate invoca joncțiunea posesiilor față de aceștia. Fiind în stare de indiviziune, moștenitorii defunctei Ș. Ustina au stăpânit bunul succesoral ce a făcut obiectul vânzării, unii pentru alții, astfel că nu există nici un motiv rezonabil care să determine un efect diferit al posesiei, în raport de numărul moștenitorilor, cu consecința dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
De asemenea, arată recurenta că, atâta timp cât moștenitorii au înțeles să stăpânească imobilul în indiviziune, comportându-se toți ca proprietari și fără a-și contesta dreptul de proprietate comună asupra imobilului, dispozițiile art. 1890 cod civil sunt aplicabile. Nu există o dispoziție în Codul civil care să acorde un regim preferențial proprietății individuale în raport cu proprietatea comună, în devălmășie sau pe cote părți.
Invocă faptul că atât timp cât Codul civil nu prevede caracterul neechivoc al posesie drept condiție necesară pentru a prescrie (art. 1847 Cod civil), iar înscrisurile la care a făcut referire fac dovada posesiei utile pentru o perioadă mai mare de 30 ani, trebuie să se constate că sunt aplicabile disp. art.1859 și 1860 Cod civil privind joncțiunea posesiilor, exercitându-se o posesie utilă în sensul prevăzut de art. 1846-1854 Cod civil, în mod continuu, neîntrerupt, public, neechivoc și sub nume de proprietar.
In ceea ce privește continuitatea posesiei, trebuie să se aibă în vedere că actele sale de proprietate si, anterior, ale autorilor ei asupra bunului au avut o regularitate normală . În raport de natura acestuia art.1850 Cod civil instituie o prezumția legală relativă de continuitate în sensul că „posesorul actual care probează ca a posedat . mai înainte, este presupus ca a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie".
În ceea ce privește caracterul netulburat al posesiei, apreciază că trebuie să se retină că posesia exercitată de ea și de autorii săi asupra terenului în cauză nu a fost tulburată, nici o persoană nerevendicând valabil proprietatea acestuia, ea și autorii ei fiind recunoscuți de către toți vecinii ca adevărați proprietari, sens în care se poate constata că posesia nu a fost "fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului", în sensul art.1851 Cod civil.
În raport de caracterul public al posesiei, arată că aceasta a fost exercitată în văzul tuturor astfel că nu se poate susține că ar fi avut caracter clandestin în sensul art. 1852 Cod civil
În aceste condiții, consideră că este îndeplinită si cea de-a doua condiție pentru acest tip de uzucapiune, și anume exercitarea posesiei timp de 30 de ani, prin joncțiunea posesie.
Precizează că din declarația martorului Abrahamfi C. (fila 139 dosar), din actele depuse la dosar, precum și din concluziile raportului de expertiză cadastrală, rezultă că ea și autorii săi au avut stăpânirea neîntreruptă timp de peste 30 de ani a imobilului teren în suprafață de 559 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnică.
Mai precizează că, faptul că există o diferență de suprafață de teren între cea identificată prin raportul de expertiză și cea din actele atașate la dosar, se explică prin aceea că la data transmiterii posesiei nu au avut loc măsurători exacte, dar reiese și din cele declarate de martorul indicat mai sus, respectiv „la construcția gardurilor noi s-a păstrat limita veche și nu au fost modificate limitele de proprietate și nu au fost modificate limitele de proprietate și nu au fost probleme cu vecinii pentru limitele proprietății”, așa încât rezultă că ea și autorii ei au posedat mereu întreaga suprafață de teren identificată prin raportul de expertiză.
Că, prima instanță reține doar în parte declarația martorului Abrahamfi C., cu privire la caracterul continuu al posesiei sale, cu toate că acest martor prezintă elemente veridice pe baza cărora trebuia să se constate că posesia autorilor săi juridici asupra terenului în litigiu a fost exercitată neîntrerupt, în aceleași limite, pe întreaga perioada din 1971 până în anul 1998.
În același spirit se înscris și declarația martorului H. I. (fila 138) care, deși nu știe dacă limitele proprietății s-au modificat În timp, a precizat că nu au existat probleme cu vecinii și că aceștia nu ar fi acceptat să se modifice limitele proprietății.
Astfel cum a subliniat mai sus, arată că noile garduri au fost construite de ea în locul gardurilor vechi, păstrându-se limitele anterioare de proprietate, nefăcându-se nici o dovadă contrară (în întâmpinările depuse de pârâții persoane fizice nu se face nici o referire privind modificarea limitelor terenului asupra căreia s-a exercitat posesia lor și a autoarei lor, defuncta Ș. Ustina).
Invocă faptul că acești pârâți, dincolo de faptul că nu au un interes propriu actual asupra terenului în litigiu, au solicitat respingerea acțiunii, mobilul acestei poziții procesuale putând fi explicat prin teama lor de a nu suporta anumite consecințe patrimoniale din recunoașterea posesiei asupra unei suprafețe mai mari de teren decât cea care fusese înscrisă în înscrisurile originare privind dobândirea dreptului de proprietate de către autoarea lor.
Din întâmpinarea pârâtei A. E. rezultă că ea "nu cunoaște să fi existat o suprafață de teren mai mare decât cea din acte, poate dacă la acea dată se măsura cu ruleta, și nu cu aparate moderne", pârâta lăsând să se înțeleagă că nu este exclusă o diferență de teren.
Cu toate că, expresie a bunei credințe, a solicitat judecata în contradictoriu și cu Mun. B., dar și cu moștenitorii defunctei Ș. Ustina, 4 dintre aceștia nu au semnalat o altă situație de fapt decât cea invocată de ea prin acțiune și prin cererea modificatoare, astfel că nu există suport probator pentru soluția de respingere a acțiunii, hotărârea cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii, reflectând totodată aplicarea greșită a legii în materia uzucapiunii.
Mai invocă faptul că, având în vedere perioada mare de timp în care s-a exercitat posesia asupra terenului în litigiu, este ușor de înțeles dificultatea sa de a identifica și de a propune administrarea unor alte probe testimoniale, astfel că instanța avea obligația de a recurge la prezumțiile simple prev. de art.1199 rap. la art.1203 Cod civil anterior, acestea fiind admisibile, întrucât în cauză este permisă și chiar a fost folosită proba cu martori.
Că,nu a atacat sentința în privința soluție de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B., astfel că recursul urmează a fi judecat doar în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Intimata A. E. depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă și nefondată. Arată că în fapt, la data de 2 februarie 1998 a vândut reclamantei J. C. împreună cu surorile și fratele său imobilul din B., ., compus din teren 500 m.p. și casă de locuit așa cum au moștenit prin certificatul de moștenitor nr. 206/1997.
La rândul său intimata E. E. depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
Arată că, în fapt, în urma succesiunii defunctei Stefanov Ustina a dobândit conform certificatului de moștenitor autentificat la BNP R. Anitei sub nr. 206/_/1997o cota de 1/5 din suprafața de teren de 500 mp și casa de locuit compusă din doua camere și hol, iar data de_ a vândut reclamantei I. C. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP R. A. sub nr. 1059/02.02.1998 aceasta cota parte de 1/5.
Precizează că, nu a posedat niciodată act de proprietate asupra terenului pe care recurenta J. (fosta I.) C. îl poseda in plus fata de cel menționat în actele de vânzare-cumpărare și apreciază ca justă hotărârea civilă a Judecătoriei B. nr. 7587/2013 din 21 iunie 2013 care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea, intimata M. B., prin primar, depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanta J. C. ca nefondat și, de asemeni, menținerea Sentinței civile nr. 7587/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, ca fiind legală și temeinică.
Pentru o justă soluționarea a cauzei tribunalul a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei B..
Din actele și lucrările acestuia rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.09.2011 sub nr._, reclamanta J. C. a solicitat inițial instanței în contradictoriu cu pârâtul M. B. - Prin Primar, constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 67 m.p. teren situat în localitatea B., ., jud. B., prin prescripție achizitivă din anul 1971, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 10.04.2012 – fila 40, reclamanta a solicitat introducerea în calitate de pârâți a moștenitorilor numitei Ș. Ustina, respectiv B. USTINA, Ș. I., Ș. A. (moștenitori ai numitului Ș. D., decedat), E. E., I. A., I. T. și A. E.. De asemenea, prin concluziile depuse la dosar – filele 151-152, a precizat că solicită constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 59 m.p. teren, astfel cum a fost individualizat prin Anexa 1 a Raportului de expertiză judiciară cadastrală – expert P. P. – filele 148-149.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de 500 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1059/02.02.1998 – BNP R. A., dar în realitate este în posesia unei suprafețe de teren mai mare, inclusiv a celei solicitate în prezentul dosar. A menționat că a dobândit terenul de la numiții Ș. D., E. E., I. A., I. T. și A. E., aceștia din urmă dobândind suprafața menționată și în forma actuală de la numita Ș. Ustina, decedată la data de 01.02.1997, în baza certificatului de moștenitor nr. 206/22.05.1997 – BNP R. A.. Precizează reclamanta că defuncta Ș. Ustina a dobândit suprafața menționată în baza Sentinței civile nr. 1800/1971.
A mai arătat că s-a început posesia terenului în anul 1971, fiind transmisă ulterior moștenitorilor numitei Ș. Ustina, cu care reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, motiv pentru care invocă joncțiunea posesiilor. Menționează că atât reclamanta, cât și ceilalți posesori ai terenului, s-au comportat ca adevărați proprietari, având o posesie utilă, netulburată public, posesia nefiind afectată de vreun viciu, iar reclamanta, ca și vechii proprietari au ținut la păstrarea acelorași limite de hotar, existente încă din timpul numitei Ș. Ustina.
În drept, cererea a fost motivată în temeiul dispozițiilor art. 1846, art. 1847, art. 1890, art. 1859, art. 1860 C.civ.
În dovedire, reclamanții au depus înscrisuri și au solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii H. I. și Abrahamfi C., probe încuviințate și administrate în cauză.
Legal citat, pârâtul M. B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a arătat că terenul nu este în patrimoniu public sau privat al Municipiului B. și nici nu a fost preluat de stat.
Pe fond, pârâtul a arătat că din înscrisurile depus la dosarul cauzei, precum și cele existente în evidențele registrului agricol și al Direcției de Impozite și Taxe Locale a Mun. B., nu reiese că ar fi împlinit termenul de 30 de ani, la momentul promovării acțiunii. A considerat că timpul scurs între data decesului lui Ș. Ustina și data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 1998 nu poate fi luat în considerare la calculul termenului de prescripție de 30 ani.
S-a menționat că la Primăria mun. B. au fost înregistrate diferite petiții ale familiei J., care privesc litigii cu vecinii având ca obiect construcțiile învecinate, precum și faptul că unul dintre vecini afirmă că suprafața surplus este rezultatul unei înțelegeri verbale, el înțelegând să lase acest teren în folosința reclamantei pentru stingerea litigiului privind construcțiile.
Legal citați, pârâții nu s-au prezentat în instanță, dar pârâții E. E. –I. A. și A. E. au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, au arătat că se opun cererii reclamantei, deoarece nu au posedat teren în plus față de suprafața de 500 mp înstrăinată în anul 1998, au procedat la predarea terenului în același limite cu gardul vechi, nu au fost prezenți la fixarea noilor garduri de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 7587 din 21 iunie 2013 Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiului B., E. E., I. A. și A. E..
A respins acțiunea formulată de reclamanta J. C., în contradictoriu cu pârâții M. B. –prin Primar, A. E., E. E., I. A., B. Ustina, Ș. A., I. T. și Ș. I..
Pentru a se pronunța astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. – prin primar, invocată prin întâmpinare de pârâtul Municipiului B. – prin primar, prima instanță a admis-o pentru următoarele considerente:
Conform art. 77 din Legea 215/2001, „Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.”
Potrivit art. 20 și art. 21 din reglementarea citată în precedent, orașul este unitatea administrativ teritorială, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care aceasta este parte. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Referitor la excepția invocată prin întâmpinare de M. B. – prin primar, prima instanță a notat că, orice persoană care are folosința drepturilor și obligațiilor civile poate să fie parte în judecată pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime, ca reclamant sau pârât, după caz (art. 41 alin. 1 C.proc.civ.). Pentru ca o persoană să fie parte în proces, legea cere explicit sau implicit, și îndeplinirea altor condiții, și anume: să pretindă un drept; să justifice un interes și să aibă calitate procesuală (nu numai capacitate procesuală). Având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public care au "capacitate juridică deplină" adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații în general, fără a deosebi între normele juridice ce reglementează asemenea drepturi și obligații, rezultă că acestea participă în litigiile civile prin organele lor (de regulă, primarul sau președintele consiliului județean), actele procedurale făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele unității administrativ-teritoriale înseși (art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954). Actele procedurale încheiate cu depășirea atribuțiilor ori puterilor conferite sau făcute de alte persoane decât cele care au calitatea de organe ale persoanei juridice, sunt nule sau, după caz, inopozabile.
Din coroborarea reglementărilor evocate, rezultă fără dubiu, că poate avea calitate de parte procesuală . județul, ori, după caz, consiliul local, iar nu și primăria respectivei unități teritoriale, care reprezintă o structura funcțională distinctă cu atribuții proprii.
Prima instanță însă a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de exercițiu generale prevăzute de lege, respectiv existența identității între pârâtul M. B.-prin Primar și titularul obligației din raportul juridic obligațional, terenul nefiind în patrimoniu public sau privat al Municipiului B. și nici nu a fost preluat de stat.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că este investită cu o acțiune în constatare a dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, aceasta fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate care presupune, conform art. 1876 Cod civil, posesia îndelungată asupra unui imobil, posesie care trebuie să întrunească condițiile prevăzute de art.1847 C.Civ.: să fie netulburată, continuă, publică, neviciată și sub nume de proprietar.
Uzucapiunea este de două feluri, de 30 de ani și de 10-20 ani.
Că, în speță, din probele administrate rezultă că reclamanta nu face dovada îndeplinirii cerințelor impuse de dispozițiile art. 1890, art. 1847 și urm. C.civ. pentru suprafața de 59 mp, teren situat în localitatea B., ., jud. B..
A reținut prima instanță că reclamanta J. C., fostă I. a dobândit suprafața de 500 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1059/02.02.1998 – BNP R. A., de la numiții Ș. D., E. E., I. A., I. T. și A. E., aceștia din urmă dobândind suprafața menționată de la numita Ș. Ustina, decedată la data de 01.02.1997, în baza certificatului de moștenitor nr. 206/22.05.1997 – BNP R. A.. Instanța reține că defuncta Ș. Ustina a dobândit suprafața menționată în baza Sentinței civile nr. 1800/23.11.1971, pronunțată în Dosarul nr. 2191/1971 al Judecătoriei D., jud. B..
A mai reținut prima instanță că din depozițiile martorilor audiați în cauză, H. I. și Abrahamfi C., pentru reclamantă, precum și din concluziile Raportului de expertiză tehnică cadastrală, rezultă că reclamanta a stăpânit terenul de 59 mp la adresa menționată, în plus față de suprafața deținută cu acte, respectiv 500 m.p., din anul 1998. Posesia cu privire la suprafața de 59 m.p. a fost exercitată de reclamantă în mod continuu, regulat, fără intermitențe, neîntreruptă sau netulburată, fiind cunoscută de toată lumea și deținută sub nume de proprietar.
Că, reclamanta nu a făcut dovada că numita Ș. Ustina și moștenitorii acesteia, pârâți în prezenta cauză, au stăpânit anterior și această suprafața de teren de 59 mp. De altfel, pârâții E. E., I. A. și A. E. au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, au arătat că se opun cererii reclamantei, arătând că nu au posedat teren în plus față de suprafața de 500 mp înstrăinată în anul 1998, au procedat la predarea terenului în același limite cu gardul vechi, nu au fost prezenți la fixarea noilor garduri de către reclamantă.
Prin urmare prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E. E., I. A. și A. E., reținând că aceștia nu au stăpânit terenul solicitat prin acțiune, așadar nu se poate invoca joncțiunea posesiilor față de aceștia.
Prima instanță a reținut, de asemenea, susținerile pârâtului Mun. B. – prin Primar, din întâmpinare, din înscrisurile depus la dosarul cauzei, precum și cele existente în evidențele registrului agricol și al Direcției de Impozite și Taxe Locale a Mun. B., nu reiese că nu ar fi împlinit termenul de 30 de ani, la momentul promovării acțiunii și faptul că expertul nu a putut stabili cu precizie unde se poate afla suprafața de teren de 59 mp, arătând că a localizat-o arbitrar, putând fi găsită pe teren și o altă variantă.
Or, pârâtul Mun. B. – prin Primar a arătat că la Primăria mun. B. au fost înregistrate diferite petiții care privesc litigii cu vecinii, având ca obiect construcțiile învecinate, precum și faptul că unul dintre vecini afirmă că suprafața surplus este rezultatul unei înțelegeri verbale, el înțelegând să lase acest teren în folosința reclamantei pentru stingerea litigiului privind construcțiile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta J. C., pentru motivele expuse mai sus.
Analizând recursul declarat de numita J. C., Tribunalul constată că sunt îndeplinite prev. art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și că este necesară modificarea sentinței primei instanțe în raport cu prev. art. 312 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Judecătoria B. a constatat în primul rând că nu este dată în cauză calitatea procesuală pasivă a pârâților E. E., I. A. și A. E..
În considerentele hotărârii primei instanțe rezultă că a fost admisă această excepție, întrucât cele trei persoane nu au stăpânit terenul solicitat prin acțiune.
Din convenția încheiată la data de 02 februarie 1998 sub nr. 1059 rezultă însă că numitele I. A., E. E. și A. E. apar în calitate de vânzătoare a suprafeței de teren situată în B., .. Simplul fapt al menționării acestora în contractul de vânzare cumpărare în temeiul căruia J. C. a dobândit proprietatea asupra unei suprafețe de teren din . cele trei persoane să aibă calitate procesual pasivă în cauză. Faptul stăpânirii sau nu a unei suprafețe de teren în plus, ține de fondul cauzei și nu de calitatea procesual pasivă. Putea fi dată această excepție, numai în măsura în care cele trei persoane erau străine de moștenirea numitei Ș. Ustina, dar din certificatul de moștenitor nr. 206 încheiat la 22.05.1997 rezultă că E. E., I. A. și A. E. au dobândit bunurile defunctei Ș. Ustina prin moștenire.
În legătură cu fondul cauzei deduse judecății, stabilește Tribunalul în primul rând că au fost administrate probe concludente din care rezultă că perimetrul suprafeței transferată de la vânzătorii Ș. D., E. E., I. A., I. T. și A. E., la cumpărătoarea J. C., fostă I., nu a suferit modificări după anul 1998. În acest sens în cauză au fost audiați doi martori H. I. și Abrahamfi C. care au confirmat faptul că posesia cu privire la suprafața de 559 m.p. identificați de expert în raportul de expertiză, a privit întreaga suprafață fără nici o modificare atât în ceea ce o privește pe cumpărătoare, cât și în ceea ce îi privește pe numita Ș. Ustina și pe moștenitorii acesteia, arătați mai sus. Totuși prima instanță nu a dat eficiență acestor declarații, reținând în schimb susținerile pârâtului M. B. cum că ar exista petiții formulate de vecini privind conturul proprietății numitei J. C.. Nu a fost administrată însă nici o probă din care să rezulte că într-adevăr, ar fi existat asemenea petiții, iar susținerile pârâtului M. B. au fost infirmate de martorii H. I. și Abrahamfi C. care au locuit pe . efectuat lucrări la proprietatea reclamantei și care au menționat că nu au fost probleme cu vecinii în legătură cu conturul suprafeței încă din momentul în care terenul aparținea numitei Ș. Ustina.
De altfel, pârâtul M. B. nu a consemnat în întâmpinarea depusă nici un nume al vreunui vecin care să se fi plâns de încălcarea limitelor de proprietate de către J. C..
Instanța de recurs consideră că sunt îndeplinite cerințele art. 1847 și urm din Vechiul Cod civil, cu privire la prescripția achizitivă de lungă durată. În acest sens, reține Tribunalul că atât posesia exercitată de Ș. Ustina și moștenitorii acesteia după data decesului cât și cea exercitată de J. C. după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. H. I. a relevat în acest sens la 12 martie 2012 că încă dinainte de 1983 conturul proprietății numitei Ș. Ustina era același cu cel al terenului deținut de J. C. în 2013. Mai mult, acesta a precizat că defuncta Ș. Ustina a locuit în casa bătrânească de pe ., deținând terenul aferent în forma identificată de expert, încă din 1960- 1962. Rezultă astfel că numita J. C. putea să invoce joncțiunea posesiilor atâta timp cât Ș. Ustina, cât și moștenitorii acesteia au stăpânit terenul în conturul preluat în 1998 sub nume de proprietar de J. C.. În raportul de expertiză întocmit de expert autorizat P. P. a fost identificată în plus față de suprafața de 500 m.p. cumpărată de J. C. în 1998 încă o suprafață de 59 m.p. pe care i-au stăpânit anterior atât Ș. Ustina, cât și moștenitorii acesteia. Terenul suplimentar de 59 m.p. este identificat pe schița anexă a raportului de expertiză aflată la fila 149 dosar, prin punctele 11, 12, 13, 14. În aceeași schiță sunt consemnați vecinii acestei suprafețe de 59 m.p. adică numitele I. A. și R. A. T..
Nici unul dintre pârâții citați în cauză nu au relevat prin întâmpinările depuse că cei doi vecini ar fi formulat contestație în legătură cu această suprafață de 59 m.p. iar din schița anexă la raportul de expertiză rezultă că vecinul de la nord al proprietății numitei J. C. are limita de proprietate cu numita I. A. în continuarea aliniamentului 11, 12 reprezentând limita de N-E a proprietății reclamantei.
Potrivit art. 201 din Legea 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Așa cum arată art. 1890 din vechiul Cod civil toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
Ca urmare, Tribunalul în temeiul art. 312 din Vechiul Cod de procedură civilă, va admite recursul declarat, va respinge excepția lipsei calității procesual-.pasive a pârâților E. E., I. A. și A. E., și va stabili că numita J. C. a dobândit în proprietate prin uzucapiune sprafața de 59 m.p. teren situat în B., ..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă J. C. din B., ., județul B., în contradictoriu cu intimații pârâți M. B. – prin primar, B. Ustina din B., ., .. 10, Stefanov I. din B., ., .. 3, ., Ș. A. din B., .. 73, județul B., E. E. din B., .. 4, județul B., I. A. din B., .. 51, județul B., I. T. din B., .. 61, județul B., A. E. din Suceava, .. 12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 7587 din 21 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B.
Respinge excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâților E. E., I. A. și A. E..
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că admite, în parte, acțiunea și în consecință constată că reclamanta a dobândit în proprietate prin uzucapiune suprafața de 59 m.p. teren situat în municipiul B., ., identificat în raportul de expertiză, schița fila 149 dosar fond care face parte integrantă din sentință, cu pct. 11, 12, 13, 14,
Menține restul dispozițiilor sentinței necontrare prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 13 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. G. A. D., C. M. A. E.
Red. C.M./19.03.2014
Jud. A. A.
Dact. A.E.
ex. 2/19.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 620/2014. Tribunalul... | Reziliere contract. Decizia nr. 245/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
