Pretenţii. Decizia nr. 300/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 11002/193/2012*
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 9 aprilie 2014
Instanța compusă din:
P.: D. M.
Judecător: B. G.
Judecător: L. L.
Grefier: B. C.
Decizia civilă nr. 300 R
Pe rol judecarea recursului civil declarat de pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. D., împotriva sentinței civile nr. 5218 din 29.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită și că dosarul a fost transpus de la Secția a II-A Civilă a Tribunalului B., după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod proc. civilă, a rămas în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față ;
Prin sentința civilă nr. 5218/29.04.2013 a Judecătoriei B. a fost admisă cererea formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a fost obligat acest pârât să-i plătească reclamantului suma de 1600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._ al Tribunalului B. și totodată a mai fost obligat pârâtul la plata sumei de 430 lei, cheltuieli de judecată din acest stadiu procesual. S-a reținut că la judecata ce a făcut obiectul dosarului nr._ reclamantul a făcut cheltuieli despre care instanța nu a cunoscut, deoarece nu au fost solicitate și probate și care au privit plata onorariului de avocat. S-a apreciat că solicitarea reclamantului pe cale separată de a i se acorda aceste cheltuieli este admisibilă, și că fiind îndeplinită cerința art. 274Cod proc. civilă ca pârâtul să fie căzut în pretenții în acea cauză, datorează cheltuielile pretinse și că datorează și pe acelea efectuate pentru formularea cererii separate în cauză, constând în taxă timbru și onorar care i-au fost acordate potrivit dovezilor depuse la dosar, în același temei de drept.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul prin D.G.F.P.J. B., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală și invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În drept se arată că la data soluționării litigiului în dosarul nr._, de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 2292/20.06.2011 reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel încât, în mod corect, curtea nu le-a acordat, pronunțându-se doar asupra cheltuielilor de judecată de 58,5 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
Se apreciază că în plus, că și dacă au fost efectuate asemenea cheltuieli, ele sunt exorbitante față de complexitatea redusă a cauzei și timpul scurt necesar soluționării ei, astfel încât, potrivit art. 274 Cod proc. civilă, s-ar impune reducerea acestui onorariu, apreciat ca necuvenit și respingerea totodată și a pretenției la cheltuieli din prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de recurs formulată pentru motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă împotriva unei hotărâri pronunțate în materia cheltuielilor de judecată, reglementată de art. 274 Cod proc. civilă.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, urmând a fi menținută hotărârea atacată.
Pentru a decide astfel, instanța de control reține că sentința recurată este legală și temeinică, prima instanță făcând în cauză o justă aplicare a normei incidente de la art. 274 Cod proc. civilă.
Astfel, nesolicitarea unor cheltuieli de judecată efectuate cu purtarea unui proces în acea cauză, nu este un motiv ca partea câștigătoare care le-a efectuat să le poată pretinde separat, ceea ce stă în baza unui asemenea raționament fiind culpa procesuală a pârâtului, care a provocat prin conduita sa procesul câștigat în final de reclamant. Întrucât, urmare a refuzului pârâtului de a-i rezolva administrativ o cerere întemeiată, reclamantul a fost silit să poarte un proces pentru care a făcut cheltuieli, art. 274 Cod proc. civilă vechi stabilește ca principiu că pârâtul astfel căzut în pretenții trebuie să-i plătească reclamantului cheltuielile ocazionate de purtarea procesului. În acest sens a apreciat și prima instanță prin interpretarea corectă a art. 274 Cod proc. civilă atât cu privire la procesul anterior câștigat de reclamant, cât și cu privire la noul proces prin care a cerut separat acele cheltuieli pentru care nu a avut petit și dovezi în prima cauză.
Motivarea pârâtei că ar trebui respinsă cererea pe fond, deoarece onorariul pretins cu titlu de cheltuieli este exorbitant, necorespunzător cu prestația avocatului în litigiul inițial, având ca obiect restituire taxă de poluare, astfel că se impune aplicarea art. 274 alin. 3 Cod proc. civilă vechi și ca o consecință, să se aprecieze ca fiind suficiente cheltuielile ce i-au fost acordate pentru timbraj reclamantului, această apărare a fost făcută și în fața instanței de fond prin întâmpinare.
La acestea prima instanță răspunzând corect că nefiind cerute deloc cheltuielile cu avocatul, instanța ce a judecat prima cauză, nu a dat nici un răspuns în legătură cu acestea, ci s-a pronunțat numai în legătură cu acele cheltuieli cerute și dovedite la data purtării procesului, nerezultând în nici un fel că ar fi efectuat vreo reducere în baza art. 274 al. 3 Cod proc. civilă vechi, care fiind o situație de excepție, derogatorie de la regula de drept comun, ar fi trebuit să fie motivată.
Prin urmare, se reține corect că nu a existat o pronunțare pe suma pretinsă ca onorariu de avocat și că nu există nici o cauză legală pentru care aceste pretenții să nu poată fi valorificate separat.
Nici la fond și nici în recurs nu s-a cerut instanței investite cu judecarea noii cereri de acordare a cheltuielilor să efectueze ea însăși o reducere de onorariu, ci s-a apreciat că s-a dat o soluție în acest sens, acordându-se reclamantului tot ceea ce se impunea cu acest titlu, încât o nouă cerere în acest sens nu mai este posibilă.
Cum acest argument este greșit, rezultând fără echivoc din studiul actelor primului dosar atașat prezentului că singurele cheltuieli dovedite și cerute în cauză sunt cele cu timbrajul, dar că, în același timp reclamantul a beneficiat de asistența juridică ce i-a fost asigurată atât la fond, cât și în calea de atac, de avocat I. Țapoc, din cadrul Baroului București, este evident că nu au fost avute în vedere cheltuielile cu onorariul de avocat, despre care s-a cunoscut precis în ce au constat, numai în cererea ulterioară formulată în acest sens, din chitanțele depuse la dosar (f. 5-16).
Instanța de recurs apreciază potrivit să dea răspuns și pretenției neformulate explicit de reducere ca nepotrivit de mare a acestui onorariu, considerând că nu este întemeiată, față de împrejurarea că efortul făcut de avocat ca să asiste pe reclamant în cele două faze procesuale pentru care a perceput onorariu a fost unul corespunzător onorariului pretins, în prima fază obținând o soluție de respingere, ceea ce a necesitat o cale de atac și argumente suplimentare pe care reclamantul singur nu ar fi putut să le susțină și care au necesitat studiu și documentare calificată, avocatul făcând un efort să convingă ambele instanțe, după cum se poate observa din concluziile și actele depuse, procesul nefiind chiar unul de rutină (f. 24-46 ds. Curtea de Apel Suceava), astfel că sumele sunt ușor peste media practicată în Baroul B., sunt adecvate comparativ cu Baroul București, în care activează domnul avocat și cu munca prestată de acesta și care a avut ca efect convingerea instanței și câștigarea procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. D.,împotriva sentinței civile nr. 5218 din 29.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. M. B. G. L. L. B. C.
Red.D,M./16.05.2014
Judec.A. M. N.
Dact.C.B./19.05.2014
2 exp.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 245/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Reziliere contract. Decizia nr. 7/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
