Reziliere contract. Decizia nr. 245/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 17553/193/2011
Dosar nr._ Pretenții - recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 20 martie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: A. D.
Judecător: H. I.
Judecător: B. G.
Grefier: F. A. – M.
DECIZIA NR. 245 R
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de recurentul – reclamant B. C. în contradictoriu cu intimatul – pârât B. C. - I. împotriva sentinței civile nr. 4415/16.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect „Pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul – reclamant B. C., lipsind intimatul – pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S –a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul – reclamant depune la dosar înscrisuri, reprezentând desfășurătoare a cheltuielilor pentru serviciile prestate de societățile S.C. Termica S.A B., S.C. Modern Calor S.A B. și S.C. N. Apaserv S.A B..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri recurentului – reclamant.
Recurentul – reclamant B. C., având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul obligării intimatului – pârât B. C. I. la plata sumei de 46.276,24 lei reprezentând sume restante la chirie și la furnizorii de utilități, această sumă reprezentând un debit datorat din perioada 2008 – 2011 și în continuare până în anul 2012 când a plecat chiriașul, respectiv intimatul – pârât.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă formulată la Judecătoria B. și înregistrată sub nr._, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe B. C. – I. și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să-l oblige la plata sumei de 46.276,24 lei reprezentând sume restante la chirie, și la furnizorii de utilități.
Reclamantul a mai solicitat evacuarea pârâtului din imobilul situat în B. .. 36 ..
Învestită cu soluționarea cauzei Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 4415 din 16 aprilie 2013 a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune, a respins restul pretențiilor solicitate de reclamanta B. C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinire condițiile civile delictuale și anume existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul B. C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit prima instanță a constatat că dreptul de acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei octombrie 2003 – februarie 2010, este prescris.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că nu s-a dat eficientă cuvenită dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă în condițiile în care pârâtul B. C. – I. a refuzat să se prezinte personal în instanță pentru a răspunde la interogatoriu, instanța trebuia să atribuie acestei conduite semnificația unei mărturisiri depline a pârâtului.
Analizând motivele de recurs precum și înscrisurile depuse la instanța de control judiciar, se constată faptul că, acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Temeinic și legal prima instanță a reținut următoarea situație de fapt care răspunde la motivele de recurs invocate de petent după cum urmează:
În cauza de față reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul B. C. – I.
Și a solicitat despăgubiri în valoare de 46.276,24 lei, reprezentând sumele restante la furnizorii de utilități, chirie și impozit, calculate pentru perioada 12 septembrie 2003 – 2011.
La data de 13.03.2013 reclamantul și-a majorat pretențiile la suma de 92.670,18 lei, susținând că reprezintă restanțele la furnizorii de utilități, chirie și impozit calculate de la data de12 septembrie 2003 și până în prezent.
Reclamantul a pretins faptul că a încheiat cu pârâtul o convenție având ca obiect „închirierea unui spațiu de locui” iar convenția în discuție a fost constatată printr-un înscris olograf act care atestă stabilirea în sarcina pârâtului a obligației de a achita contravaloarea serviciilor furnizorilor de utilități începând cu data de 12.09.2003.
Prin înscrisul respectiv, părțile au convenit asupra duratei de 6 luni a închirierii și al cuantumului chiriei lunare de 800.000 ROL, fără a identifica imobilul care face obiectul închirierii.
Or, neplata chiriei, a utilităților, precum și părăsirea de către locatar a spațiului închiriat fără notificarea proprietarului, constituie împrejurări de natură să justifice cererea de reziliere a contractului de locațiune încă din anul 2003, însă în speță, reclamantul nu și-a exercitat această prerogativă acordată de legiuitor ci, dimpotrivă, deși a avut cunoștință de aceste datorii, reclamantul a prelungit consecutiv perioada închirierii, până la data de 31.12.2010.
Astfel, obligarea pârâtului de a plăti contravaloarea energiei electrice, a energiei termice consumate, a serviciilor de furnizare a apei, a cotelor comune la Asociația de proprietari nr. 23, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada consumului neachitat.
În mod corect instanța de fond a reținut faptul că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâtul a consumat în calitate de chiriaș în perioada noiembrie 2008 - noiembrie 2011 și în continuare până la data de 13.03.2013, apă în sumă de 6696,2 lei, energie electrică în sumă de 26.409,84 lei și energie termică în sumă de 9263,14.
Potrivit art. 1169, “cel ce face o propunere înainte judecății trebuie să o dovedească”.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că lipsa la interogator sau refuzul pârâtului de a răspunde poate fi socotită numai ca un început de dovadă care urmează să fie completată cu alte probe, în vederea stabilirii situației de fapt concrete și că administrarea probei cu interogator prin aplicarea dispozițiilor 225 Cod procedură civilă, poate duce la o anumită concluzie numai în măsura în care se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză. Lipsa la interogator al pârâtului nu poate fi reținută ca o “mărturisire deplină”, întrucât beneficiile prezumției instituite de art. 225 Cod procedură civilă nu sunt completate și cu alte dovezi.
Ori, cauzarea unui prejudiciu, însă, printr-o faptă ilicită extracontractuală, determină o răspundere delictuală, fiind aplicabile principiile și regulile răspunderii civile delictuale reglementată de art. 998-999 C. civ. Potrivit art. 998 C. civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu și îl obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 C. civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
În materie civilă, răspunderea are o conotație aparte, pentru a fi angajată răspunderea celui care comite un delict civil, respectiv pentru a putea fi stabilită răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor elementelor acesteia, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, vinovăția, legătura de cauzalitate între faptă și vinovăție și în fine existența prejudiciului. Totodată, în cadrul răspunderii civile delictuale, cel ce se consideră vătămat, trebuie să dovedească cu probe existența și întinderea prejudiciului, cât și întrunirea celorlalte condiții specifice acestui tip de răspundere.
Față de aceste considerente în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. C. împotriva sentinței civile nr. 4415 din 16.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. C., domiciliat în B., .. 36, ., sau B., Aleea Parcului ., . civile nr. 4415/16.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține, în contradictoriu cu intimatul B. C. I. din . sau B., .. 36, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
A. DanielaHrușcă I., B. GeorgicăFetcu A. – M.
Red. BG/25 aprilie 2014
Jud- A. E.
Dact. D.U/ex. 2/5 mai 2014
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 136/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 300/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
