Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 63/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 1662/193/2012
Dosar nr._ îmbogățire fără justă cauză
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 63 R
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014.
Instanța compusă din:
Președinte - G. B.
Judecător – D. A.
Judecător – I. H.
Grefier – C. B.
La ordine judecarea cererilor de recurs formulate de către recurenta –reclamantă Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, în contradictoriu cu intimatul –pârât P. G. N. cu domiciliul în loc. Stroiești, . împotriva sentinței civile nr. 9205 din data de 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, având ca obiect îmbogățire fără justă cauză.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată în data de 02.02.2012, pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanta Agenția D. Statului a chemat în judecată pe pârâtul P. G. N., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7.138,36 lei reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 30,00 ha teren agricol, exploatată fără acordul reclamantei și fără a deține titlu valabil încheiat în perioada 01.05._11.
În motivarea acțiunii, se arată că în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 268/2001, reclamanta are printre atribuții exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului, precum și gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat al cărui proprietar mandatat este și administrează terenurile cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societarilor naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic.
Se menționează că reclamanta a preluat în patrimoniu suprafața de teren cu destinație agricolă de la S.C. Agrozindal S.A. - ., în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 198/1999 și ale lg. nr. 268/2001.
Reclamanta învederează instanței că pârâtul a exploatat suprafața de teren fără a avea acordul agenției și fără a deține un contract prin care să dobândească dreptul de exploatare a terenului.
Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 9205/11.12.2012 a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut Așadar, în lipsa unei probe procedurale, rezultă că lipsește însăși dovada faptului prejudiciabil, neputându-se afirma - în condițiile principiilor și garanțiilor judecății în procesul civil, că a existat un prejudiciu. Subliniază instanța: se are în vedere adevărul juridic - cel stabilit pe bază de probă, iar nu o situație intuitivă, probabilă, dar nesusținută de probe (probe în înțelesul procedurii civile). Judecata în procesul civil are ca scop stabilirea unei certitudini - adevărul juridic pe bază de probe, și nu este suficientă o simplă probabilitate.
Mai mult decât atât, chiar dacă instanța ar trece peste impedimentele procedurale (care fac ca procesul verbal din 19.05.2009 provenind de la reclamantă să nu fie o probă legală), și ar reține, astfel că există fapt prejudiciabil și prejudiciu, reclamanta s-ar găsi în situația de a nu fi făcut corespunzător dovada persoanei vinovate de producerea prejudiciului respectiv. În procesul verbal amintit s-a reținut că pe o suprafață de 40 de ha teren, au pășunat, începând cu luna mai 2009, aproximativ 400 de oi care aparțineau numiților P. G. N. (aproximativ 300 de oi) și P. G. (aproximativ 100 de oi), iar prin adresele ulterioare s-a consemnat că pârâtul ar fi pășunat suprafața de 30 de ha, fără a se indica prin ce modalitate s-a ajuns la această constatare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal și timbrând conform Legii 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, a declarat recurs Agenția D. Statului criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că înscrisurile depuse nu fac dovada exploatării abuzive, că, constatarea s-a făcut de către angajatul reclamantei care este parte interesată în cauză.
Un alt motiv de recurs constă în vicierea motivării sentinței recurate și în nearătarea convingătoare a motivelor de fapt și de drept situație ce echivalează cu o motivare sumară, ceea ce constituie o lipsă de bază legală a sentinței pronunțate.
Sentința recurată încalcă dispozițiile imperative ale art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe și nici nu arată motivele pentru care au fost înlăturate susținerile recurentei.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Tribunalul B. constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente
Temeinic și legal prima instanță a reținut următoarea situație de fapt care răspunde în totalitate la motivele de recurs invocate după cum urmează:
În fapt, prin procesul verbal din data de 19.05.2009, încheiat de Agenția D. Statului - Biroul Județean Rentă Viageră Agricolă - Reprezentanța Teritorială B. s-a constatat că pe teritoriul ., în p.c. nr. 783, pe o suprafață de 40 de ha teren ce a aparținut S.C. Agrozindal S.A. - . au pășunat, începând cu luna mai 2009, aproximativ 400 de oi care aparțineau numiților P. G. N. (aproximativ 300 de oi) și P. G. (aproximativ 100 de oi).
Reclamanta a învestit instanța cu judecata unei acțiuni, având ca temei principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În doctrină și jurisprudență, îmbogățirea fără justă cauză, ca izvor de obligații, este apreciată ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecință a diminuării patrimoniului alteia, fără ca pentru această operațiune să existe o justă cauză. Din acest fapt se naște obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a-l despăgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele acestei diminuări.
Creditorul are posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție, numită actio de în rem verso, prin care se pretinde restituirea îmbogățirii realizate.
Pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului juridic obligațional și pe cale de consecință acțiunea de restituire numită actio de în rem verso, să fie permisă, trebuie îndeplinite două tipuri de condiții: condiții materiale și condiții juridice.
Condițiile materiale pentru a se putea promova actio de în rem verso sunt următoarele:
- să existe o îmbogățire a pârâtului care constă în mărirea patrimoniului acestuia prin dobândirea unui bun sau a unei creanțe, facerea unei plantații sau executarea unei lucrări: rezultă că elementul material al acțiunii în restituire are în vedere situația în care s-a creat un dezechilibru economic între cele două patrimonii.
- să existe o însărăcire a reclamantului, prin micșorarea patrimoniului acestuia; această micșorare poate consta în diminuarea unor elemente active ale patrimoniului sau în efectuarea unor cheltuieli care nu au fost restituite. Așadar, însărăcirea poate avea ca obiect, ca și îmbogățirea în mod simetric, fie creșterea pasivului, fie diminuarea activului patrimonial.
- între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului trebuie să existe o corelație directă, în sensul că ambele fenomene trebuie să fie efectul unei cauze unice. Nu se cere o legătură cauzală între mărirea unui patrimoniu și micșorarea celuilalt, căci o astfel de legătură poate fi concepută numai între o faptă și rezultatul ei, pe când mărirea unui patrimoniu și micșorarea altui patrimoniu au o cauza unică.
Condițiile juridice ale acțiunii de restituire sunt:
- îmbogățirea și însărăcirea să fie lipsite de o cauza justă, adică de un temei juridic care să le justifice.
- acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate fi uzitată doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.
Analizând aceste cerințe prin raportare la situația de fapt a cauzei instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea actio de în rem verso.
Instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului P. G. N., acesta arătând că nu a pășunat suprafața de 40 ha teren despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată. În plus, pârâtul a menționat că suprafața de 40 de ha se împarte în două loturi, unul de 32 de ha și unul de 8 ha. Cu privire la aceste loturi pârâtul a declarat că acestea sunt pășunate de animalele aparținând lui Popovivi G. și F. M.. În final, pârâtul a susținut că suprafața de 32 ha este folosită actualmente de M. D., iar suprafața de 8 ha este utilizată de F. M..
Instanța a constatat că persoana indicată de pârât (M. D.) este una și aceeași persoană cu cea care a semnat procesul verbal din data de 19.05.2009, fapt pentru care a dispus citarea sa în calitate de martor. Cu această ocazie, M. D. a afirmat că pârâtul ar fi pășunat suprafața de 30 ha teren împreună cu un anume P..
Practic, probele propuse de reclamantă reprezintă niște înscrisuri întocmite de un angajat al acesteia, în care se reține o anumită stare de fapt la o anumită dată.
Instanța nu poate reține ca fiind o probă în înțelesul legii procedurale civile, constatarea făcută de către angajatul reclamantei la data de 19.05.2009 care susține că pârâtul ar fi pășunat cu oile suprafața de 30 ha teren, aspect ce stă la baza întregii cauze, pentru următoarele motive: 1) constatarea s-a făcut exclusiv de către reprezentanți ai reclamantei - care este parte interesată în cauză, ea nu este făcută de o parte independentă pentru a putea constitui, pur și simplu prin ea însăși - în absența oricărei alte reverificări, o probă legală; 2) constatarea din 19.05.2009 s-a făcut în absența pârâtului, caz în care, dacă acesta ar fi fost prezent, s-ar fi putut vorbi de o garanție a corectitudinii constatării făcute de către reclamantă; 3) tehnic vorbind, suprafața de 30 de ha teren este destul de vastă (reprezentantul reclamantei nu putea constata direct, la momentul deplasării în teren, că cele aproximativ 300 de oi ale pârâtului pășteau suprafața de 30 de ha teren), iar în procesul verbal nu s-a explicat modalitatea prin care s-a ajuns la concluzia cu pârâtul se face vinovat de pășunatul întregii suprafețe de teren.
Așadar, în lipsa unei probe procedurale, rezultă că lipsește însăși dovada faptului prejudiciabil, neputându-se afirma - în condițiile principiilor și garanțiilor judecății în procesul civil, că a existat un prejudiciu. Subliniază instanța: se are în vedere adevărul juridic - cel stabilit pe bază de probă, iar nu o situație intuitivă, probabilă, dar nesusținută de probe (probe în înțelesul procedurii civile). Judecata în procesul civil are ca scop stabilirea unei certitudini - adevărul juridic pe bază de probe, și nu este suficientă o simplă probabilitate.
Mai mult decât atât, chiar dacă instanța ar trece peste impedimentele procedurale (care fac ca procesul verbal din 19.05.2009 provenind de la reclamantă să nu fie o probă legală), și ar reține, astfel că există fapt prejudiciabil și prejudiciu, reclamanta s-ar găsi în situația de a nu fi făcut corespunzător dovada persoanei vinovate de producerea prejudiciului respectiv. În procesul verbal amintit s-a reținut că pe o suprafață de 40 de ha teren, au pășunat, începând cu luna mai 2009, aproximativ 400 de oi care aparțineau numiților P. G. N. (aproximativ 300 de oi) și P. G. (aproximativ 100 de oi), iar prin adresele ulterioare s-a consemnat că pârâtul ar fi pășunat suprafața de 30 de ha, fără a se indica prin ce modalitate s-a ajuns la această constatare.
În aceste condiții acțiunea formulată de reclamantă precum și recursul împotriva hotărârii primei instanțe sunt nefondate, urmând a fi respinse întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile promovării actio de în rem verso, nefăcându-se dovada îmbogățirii pârâtului.
Față de aceste considerente în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat, recursul declarat de Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, împotriva sentinței civile nr. 9205/11.12.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține, în contradictoriu cu intimatul –pârât P. G. N. cu domiciliul în loc. Stroiești, .
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, împotriva sentinței civile nr. 9205/11.12.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține, în contradictoriu cu intimatul –pârât P. G. N. cu domiciliul în loc. Stroiești, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G. B. D. A. I. H. C. B.
Redt.BG
Jud. fond M. C.C.
Tehnored. BC
2 ex/14.02.2014
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 7/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 324/2014.... → |
|---|
