Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 14/2015
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. L.
JUDECĂTOR: B. G.
JUDECĂTOR: A. C.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 14 R
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de reclamantul recurent R. M., în contradictoriu cu pârâții intimați I. D. E. și F. D. împotriva sentinței civile nr. 1236 din 25.06.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, precum și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care ;
Reclamantul recurent depune la dosar adeverința nr. 1750/13.06.1994 eliberată de Primăria comunei Dersca, jud. B. și concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și a acțiunii în constatare, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 1236/2012 a Judecătoriei D. s-a respins acțiunea având ca obiect perfectare vânzare cumpărare formulată de reclamantul R. M. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții I. D. E. cu domiciliul în D., .. 11, .. B, . și F. D. cu domiciliul în D., . nr. 37, .. A, ., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță reține că prin acțiunea înregistrată la această instanță cu nr._ din 12.10.2009, reclamantul R. M. a chemat în judecată pe pârâții I. D. E. și F. D. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că la data de 05 noiembrie 1990 a cumpărat de la numita S. E. suprafața de 9.500 mp teren situată pe raza comunei Dersca, jud. B. și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În motivarea acțiunii arată că S. E., în prezent decedată, a fost sora bunicii lui și a avut cu aceasta o relație foarte bună iar în baza Legii 18/1991 acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,94 ha teren pe raza comunei Dersca jud. B. conform adeverinței de proprietate nr. 828 din 10 septembrie 1990, în indiviziune cu bunica lui U. M., D. V., S. E. și C. E., că s-a înțeles cu S. E. să îi vândă suprafața de 9.500 mp teren cu suma de 10.000 lei, sumă pe care a achitat-o la data de 5 noiembrie 1990. Arată reclamantul că reține data la care a dat banii deoarece la aceiași dată S. E. a testat în favoarea mamei lui întreaga avere, prin testamentul autentificat cu nr. 2499 din 5 noiembrie 1990 însă ulterior, fiind influențată de cele două fiice ale ei, a revocat testamentul, iar vânzarea cu privire la suprafața de 9.500 mp nu s-a mai perfectat deoarece nu era emis titlul de proprietate. Mai arată că nu a încheiat cu S. E. un act sub semnătură privată cu privire la suprafața de teren înstrăinată deoarece era rudă cu aceasta, că stăpânește terenul de la data cumpărării însă între timp S. E. a decedat și deși s-a emis titlul de proprietate nr._ din 27 decembrie 2002, nu a putut ajunge la o înțelegere cu fiicele acesteia D. L. și F. T. și s-au judecat mai mulți ani pentru anularea titlului de proprietate și ieșire din indiviziune în dosarul nr._ .
În dovedirea acțiunii a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta I. D. E. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare excepției arată că de la data pretinsei vânzări au trecut 18 ani iar pe fond arată că situația prezentată de către reclamant în acțiune nu corespunde realității, că nu a existat niciodată o convenție privind vânzarea vreunei suprafețe de teren și nu există un înscris prin care reclamantul să facă dovada înțelegerii pe care a avut-o cu autoarea ei arătând că S. E. a vândut reclamantului doar o suprafață de 1.000 mp teren. Susține că reclamantul în acțiune indică suprafețe de teren la bunul său plac și dacă s-ar admite în justiție astfel de acțiuni fără existența unui înscris, moștenirea ar deveni vulnerabilă deoarece oricare dintre moștenitori ar putea invoca astfel de convenții de vânzare cumpărare. Mai arată că terenul din titlul de proprietate nr._/2002 a fost partajat prin hotărârea dată în dosarul nr._ și i s-a atribuit ½ din terenul din acest titlu iar la data încheierii pretinsei convenții, respectiv în anul 1990 Legea 18/1991 nu era apărută.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că este nepotul vânzătoarei prin urmare nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 1191 Cod civil, fiind vorba de sentimentul de încredere care există între rude și că vânzătoarea a recunoscut în cuprinsul unui înscris semnat de aceasta, că a primit suma de 10.000 lei de la reclamant făcând mențiunea că suma respectivă ar fi fost cadou pentru faptul că a testat întreaga avere mamei sale, afirmație care este nereală deoarece în realitate este vorba de prețul pentru teren în timp ce prescripția dreptului la acțiunea nu se poate reține deoarece stăpânește terenul cumpărat iar în dovedire a depus la dosar un memoriu.
Prima instanță reține că prin sentința civilă nr. 149 din 20 ianuarie 2010 a Judecătoriei D., s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta I. D. E. și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului cu motivarea că între părți nu a existat o promisiune scrisă de vânzare cumpărare în timp ce prin decizia civilă nr. 382 din 6 aprilie 2010 a Tribunalului B. s-a admis recursul declarat de către reclamant, sentința civilă nr. 149 din 20 ianuarie 2010 a Judecătoriei D. a fost casată iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la aceiași instanță cu motivarea că practica judiciară în materie asimilează începutului de dovadă scrisă executarea clauzelor anticipatorii ale convenției, respectiv predarea bunului promis spre vânzare și încasarea prețului, situație care face admisibilă administrarea probei cu martori pentru dovedirea conținutului convenției în cazul contestării clauzelor sale și prin urmare în mod greșit judecătorul de fond a apreciat asupra admisibilității în principiu a unei cereri de constatare a vânzării, exclusiv în raport de existența actului scris în care se materializează în general convențiile părților, fără a ține cont de excepțiile evocate.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare cu nr._ din 21.06.2010.
Se arată că în completarea probatoriului reclamantul a depus la dosar certificatul de deces al numitei S. E. și a solicitat proba cu martori reținându-se, totodată, că la termenul din 08 octombrie 2010, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._ care are ca obiect anulare titlu de proprietate nr._ din 27.12.2002.
La termenul din 02 aprilie 2014, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta I. D. E. cu motivarea că termenul de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 începe să curgă de la data încheierii convenției doar dacă cumpărătorul nu a intrat în posesia efectivă a bunului însă reclamantul stăpânește terenul cu privire la care solicită perfectarea vânzării.
Din probele administrate prima instanță reține că în baza Legii 18/1991 s-a emis titlul de proprietate nr._ din 27.12.2002 pentru suprafața de 3,85 ha teren pe raza comunei Dersca jud. B., numiților S. E., U. M., D. V. și C. E., teren care provine de la defunctul D. P.. iar prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat în contradictoriu cu moștenitorii defunctei S. E. să se constate că a cumpărat de la aceasta în anul 1990 o suprafață de 9.500 mp teren situată pe raza comunei Dersca jud. B., teren care este înscris în titlul de proprietate nr._ din 27.12.2002 și să perfecteze vânzarea cumpărarea pentru acest teren.
Se arată că după înregistrarea cauzei pentru rejudecare, prin precizările depuse la termenul din 07.05.2014, reclamantul a solicitat instanței să constate că a cumpărat de la autoarea pârâților, suprafața de 2,39 ha teren situată în . suprafața de 17.000 mp în parcelele cadastrale 1924, 1926, 1876 – 1880, 1882 – intravilan „în grădină” și suprafața de 4.900 mp la locul numit „în față” și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu mențiunea că prețul vânzării a fost în sumă de 110.000 lei vechi fiind achitat în două rate, 10.000 lei în noiembrie 1990 și 100.000 lei în anul 1993.
Instanța reține că pentru admisibilitatea unei acțiuni care are ca obiect perfectare vânzare cumpărare trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unui antecontract de vânzare cumpărare valabil încheiat, refuzul unei părți de a se prezenta în fața notarului pentru autentificarea actului juridic, îndeplinirea de către promitentul cumpărător a obligației de a plăti prețul convenit de părți prin antecontract, existența dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în patrimoniul privat al promitentului vânzător și că în conformitate cu dispozițiile art. 1073 si 1077 cod civil în cazul neîndeplinirii obligației de a face si pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației, instanța judecătorească poate să suplinească voința debitorului și să pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act de vânzare-cumpărare, cu efectul transmiterii dreptului de proprietate o asemenea hotărâre presupunând un antecontract valabil încheiat, iar părțile să fi executat clauzele acestuia de predare-preluare a imobilului și de plată a prețului.
Instanța reține în continuare că susținerile reclamantului care arată că a cumpărat în anul 1990 de la autoarea pârâților suprafața de 9.500 mp teren, suprafață pe care prin precizările depuse la termenul din 07.05.2014 a majorat-o la 2,39 ha nu au fost probate și nu sunt pertinente sens în care a reținut că din probele administrate în dosarul nr._ a rezultat faptul că reclamantul stăpânește tot terenul care a aparținut lui Ș. P. – fratele lui S. E. însă nu în baza vreunei convenții ci ca urmare a faptului că locuiește în . care a aparținut lui Ș. P., casă care i-a fost vândută de către S. E. împreună cu suprafața de 1.000 mp teren în anul 1993, iar diferența de teren pe care o stăpânește reclamantul este în același trup cu suprafața aferentă casei, părțile arătând că restul de teren din titlul de proprietate nr._ din 27.12.2002 este stăpânit de către reclamant în mod abuziv.
Mai mult decât atât instanța reține că în anul 1990 nu putea fi vorba de existența unei convenții de vânzare cumpărare intervenită între părți așa cum se pretinde în acțiune de vreme ce S. E. nu avea proprietatea terenului în litigiu, reconstituirea dreptului său de proprietate împreună cu ceilalți coindivizari având loc abia în anul 1991, după apariția Legii 18/1991, conform adeverinței de proprietate nr. 828 din 10.09.1991.
Instanța apreciază că în cauză nu se poate reține o eroare de dactilografiere sau un alt gen de eroare deoarece în cuprinsul acțiunii și pe parcursul judecății, reclamantul pretinde că a reținut data la care a avut loc înțelegerea și plata prețului, respectiv 5 noiembrie 1990, deoarece la aceiași dată S. E. a încheiat testamentul autentificat cu nr. 2499 prin care lăsa întreaga avere mamei lui R. E., testament pe care ulterior l-a revocat. Se mai reține că la momentul încheierii testamentului Legea 18/1991 nu exista și prin urmare nu se putea încheia o convenție cu privire la vânzarea unei suprafețe de teren care urma să se reconstituie în baza acestei legi iar în ce privește suprafața cumpărată și plata prețului, de asemenea reclamantul a avut susțineri contradictorii sens în care a arătat mai întâi că pentru suprafața de 9.500 mp a achitat suma de 10.000 lei vechi la data de 5 noiembrie 1990 apoi, după 4 ani de la promovarea acțiunii, arată că de fapt a cumpărat de la autoarea pârâților suprafața totală de 2,39 ha teren situată în . de 110.00 lei vechi, cu mențiunea că a mai achitat acesteia suma de 100.000 lei în anul. 1993.
În raport de cele arătate, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1073 -1077 Cod civil deoarece reclamantul nu a făcut dovada încheierii unui convenții de vânzare a terenului menționat în acțiune și nici dovada achitării vreunei sume de bani cu titlu de preț, încât respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe declară recurs reclamantul R. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă vechi.
Reclamantul susține astfel faptul că personal a cumpărat de la S. E. cota parte ce-i revenea de la fratele său Ș. P., că în anul 1990 i-a dat_ de lei, o sumă foarte mare la acel moment, iar drept garanție s-a făcut și un testament către mama acestuia R. E. care ulterior a fost anulat iar în anul 1993 tot pentru casă și grădina aferentă a mai dat suma de 100.000 lei, părțile aflându-se în imposibilitatea de a încheia actul pentru toată suprafața pe motiv că nu era emis încă titlul de proprietate și nici nu se făcuse partajarea terenului însă în actul de proprietate au fost trecute limitele suprafeței înstrăinate, fapt de natură să confirme faptul că s-a vândut întreaga grădină, așa cum se procedează la țară.
Faptul că a solicitat la început doar validarea vânzării pentru suprafața de 90 ari teren, susține recurentul, se datorează greșelii făcute de avocat care a crezut că moștenirea se împarte în cinci părți egale. De asemenea arată faptul că stăpânește terenul cumpărat cu bună credință și a plătit prețul în întregime, motive pentru care se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata I. D. E., legal citată, depune concluzii scrise la dosar prin care solicită respingerea recursului ca nefondat motivat în primul rând de faptul că nu s-a făcut dovada achitării unui preț și că dacă ar fi existat vreo înțelegere în sensul dorit de reclamant atunci aceasta se impunea a fi materializată într-un înscris, ceea ce în situația dată nu s-a realizat. Intimata atașează concluziilor scrise o . înscrisuri.
Pârâtul intimat F. D., legal citat, nu formulează în punct de vedere față de recursul declarat.
Examinând recursul tribunalul reține că acesta nu este întemeiat motivat de următoarele
Tribunalul nu poate reține drept pertinentă susținerea recurentului legată de faptul că pretinsa promisiune de vânzare dintre reclamant și S. E. a fost confirmată și de faptul că defuncta promitentă a testat toată averea sa către mama reclamantului R. E., testament care ulterior însă a fost revocat, afirmație care din punct de vedere juridic nu este de natură a susține interesul procesual al reclamantului neputând fi asimilată nici uneia dintre mijloacele de probă prevăzute de lege.
Ca atare sub acest aspect, instanța nu poate stabili o corelație între faptul promisiunii de vânzare către reclamant și întocmirea respectivului testament către mama recurentului de către aceeași persoană nici măcar cu titlu de prezumție, cum probabil încearcă reclamantul să afirme.
Cu ocazia rejudecării este adevărat faptul că reclamantul mai face o . precizări la acțiune prin care solicită a i se constata vânzarea asupra suprafeței totale de 2,39 ha. teren însă Tribunalul reține mai întâi faptul că respectiva solicitare este în primul rând tardiv formulată din punct de vedere procedural în considerarea dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 din vechiul cod de procedură civilă, părții nefiindu-i permis a investi instanța cu cereri noi după casare spre rejudecare.
În continuare tribunalul reține că martorul A. V.-fila 60 ds. fond - audiat în cauză la propunerea reclamantului nu a fost în măsură să releve aspecte concludente legate de contextul în care a avut loc pretinsa promisiune de vânzare, martor care în declarația sa face vorbire despre vânzarea unei case pentru suma de 100 000 lei în anul 1993 și despre alte suprafețe de teren pe care defuncta intenționa să le înstrăineze, aspecte pe care le-a cunoscut doar din spusele reclamantului fără însă a le percepe în mod direct și fără să fi asistat la predarea vreunei sume de bani în acest scop.
Nici celălalt martor audiat la fond A. S. M.-fila 80 ds. fond - nu a fost în măsură să ofere detalii relevante legate de contextul concret în care s-a realizat acea pretinsă promisiune de vânzare, acesta vorbind în declarația sa despre o casă și teren aferent fără însă a putea menționa în concret întinderea suprafeței promise și nici dacă s-a plătit vreun preț la acel moment în legătură cu executarea acestei convenții, declarația acestuia fiind, de asemenea, neconcludentă în legătură cu aspectele ce se doresc a fi dovedite.
Nici martora P. F. audiată la fond nu a fost în măsură să releve aspecte importante de natură să lămurească contextul acestei pretinse tranzacții cu referire specială la întinderea exactă a suprafeței ce se susține că a făcut obiectul convenției sau prețul efectiv plătit și mai cu seamă ce reprezintă sumele avansate, obiectul acesteia neputând fi astfel determinat, cu atât mai mult cu cât și reclamantul a manifestat o atitudine inconsecventă sub acest aspect în raport de precizările făcute pe parcursul judecății.
În raport de aceste considerente tribunalul constată că, într-adevăr, în cauză nu a fost dovedită întrunirea condițiilor obligatorii pe care legea le impune pentru ca instanța să fie îndreptățită să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, va respinge recursul pentru motivele arătate și va menține hotărârea pronunțată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâții intimați I. D. E. și F. D. împotriva sentinței civile nr. 1236/25.06.2014 a Judecătoriei D. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI, GREFIER,
L. L. B. G. A. C. B. C.
Red. A.C./16.03.2015
Judec.O. L.
Dact.B.C./16.03.2015
2 exp. v
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
